ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4784/2012

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința civilă cu nr. 57/S din 20

februarie 2012 pronunțată de Tribunalul Brașov, secția I civilă a fost admisă

excepția de necompetență materială a Tribunalului Brașov, invocată de pârâtul

Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului și, pe cale de consecință, s-a

dispus declinarea competentei materiale de soluționare a acțiunii formulate și

completate de reclamanții C.B., B.E., B.O.M., B.G.V. și B.L., în contradictoriu

cu pârâții Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului, SC I. SRL și SC C.

SA în favoarea Curții de Apel Brașov, având ca obiect, constatarea nulității

certificatelor de proprietate emise de Ministerul Lucrărilor Publice și

Amenajării Teritoriului, pe numele pârâtelor SC I. SRL și fosta SC B. SA, în

prezent absorbită de SC C. SA.

Pentru a pronunța

această hotărâre, tribunalul a reținut că, prin cererea înregistrată inițial pe

rolul instanței sub nr. 13200/62/2010, reclamanții C.B., B.E., B.O.M., B.G.V.

și B.L. au chemat în judecată pe pârâții SC I.T. SA, SC B. SA, SC I. SA, Statul

Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Agriculturii, solicitând

ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestora să lase în

deplină proprietate și posesie terenul înscris în C.F. 10857 Brașov, nr. top.

inițial 12249/1/1, în suprafață de 23.467 mp, situat în Brașov, str. C. nr. X,

obligarea pârâtelor 1, 2 și 3 la ridicarea construcțiilor de pe acest teren, să

se constate nulitatea absolută a certificatelor de atestare a dreptului de

proprietate eliberate de pârâtul Ministerul Agriculturii în favoarea pârâtelor

1, 2 și 3 și rectificarea c.f. în sensul radierii înscrierilor făcute în

temeiul acestora, în C.F. 10883 Brașov, nr. top. 1224972/1, C.F. 11013 Brașov,

nr. top. 12244/7/1 și în C.F. 20820 Brașov, cu cheltuieli de judecată.

Tribunalul Brașov a

pus în discuția părților excepția necompetenței materiale a tribunalului de a

soluționa capătul de cerere privind constatarea nulității certificatelor de

proprietate emise de Ministerul Lucrărilor Publice și Amenajării Teritoriului

și a procedat la disjungerea respectivelor cereri, potrivit celor cuprinse în

încheierea de ședință din 20 februarie 2012, reținând că, dintre certificatele

de atestare a dreptului de proprietate atacate, cele eliberate pe numele

pârâtelor SC I. SRL și SC B. SA (absorbită de SC C. SA) au fost emise de fostul

Minister al Lucrărilor Publice și Amenajării Teritoriului, cel eliberat pe

numele pârâtei SC I.T. SA fiind emis de Consiliul Județean Brașov.

Tribunalul Brașov a

mai reținut că, în cauză, competența materială a instanțelor este determinată

fie de valoarea obiectului cererii, fie de natura acesteia.

Dacă în ceea ce

privește capătul de cerere în revendicare, precum și capetele accesorii

acestuia (rectificare C.F.) reclamanții au justificat sesizarea Tribunalului

Brașov prin aceea că imobilul are o valoare de peste 500.000 RON, în ceea ce

privește cererea având ca obiect constatarea nulității Certificatelor de

atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor instanța a reținut că

acesta nu are caracter accesoriu față de vreuna dintre celelalte cereri, ci

caracter de sine stătător, astfel încât dispozițiile art. 17 C. proc. civ. nu

sunt aplicabile.

Învestită prin

declinare, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal,

prin Sentința civilă nr. 143/2012 a admis excepția necompetenței materiale a

Curții de Apel Brașov, a declinat în favoarea Tribunalul Brașov, secția a II-a

civilă, de contencios administrativ și fiscal competența de soluționare a acțiunii

și constatând ivit conflictul negativ de competență a trimis cauza la Înalta

Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Pentru a hotărî

astfel, Curtea de Apel a reținut că reclamanții au solicitat instanței inițial

sesizate, prin cererea de chemare în judecată formulată și precizată ulterior,

„constatarea nulității absolute a Certificatelor de atestare a dreptului de

proprietate” emise pe numele pârâtelor SC I. SRL și SC B. SA (absorbită de SC

C. SA ) și SC I.T. SA.

Petitul sus-menționat

are caracterul unei cereri incidentale, supusă reglementarii de strictă

interpretare a art. 17 C. proc. civ., care prorogă în mod legal competența

materială de soluționare în favoarea instanței sesizată cu cererea principală,

chiar și în situația în care, prin obiectul său, soluționarea cererii

incidentale respectivă ar fi de competența unei instanțe superioare în grad,

cum este cazul în speță.

Ivindu-se conflictul

negativ de competență a fost sesizată, în baza art. 20 alin. (2) coroborat cu

art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea acestuia.

Înalta Curte constată

că, în cauză, competența de soluționare a litigiului aparține Curții de Apel

Brașov, secția contencios administrativ și fiscal pentru considerentele ce vor

fi arătate în continuare.

Contenciosul

administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr.

554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluționare, de către instanțele

de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în

care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a

născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în

sensul acestei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul

nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim,

astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acțiunii

judiciare.

Actul administrativ

este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate

publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere,

modificând sau stingând raporturi juridice.

Competența materială

a instanței de contencios administrativ și fiscal este reglementată de

dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora

„Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile

publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite,

contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la

500.000 de RON se soluționează în fond de către tribunalele

administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau

încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și

impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai

mari de 500.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios

administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială

nu se prevede altfel”.

Deci, art. 10 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004, reglementează competența materială a instanței de

contencios administrativ și fiscal, prin derogare de la prevederile Codului de

procedură civilă în raport cu organul emitent al actului și în funcție de

cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.

În acest sens, se

reține că certificatele atacate au caracterul unor acte administrative, în

înțelesul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, fiind acte

unilaterale cu caracter individual, emise de o autoritate publică, în regim de

putere publică, în vederea executării în concret a legii, care au dat naștere

unor raporturi juridice.

Aceste acte au fost

emise de fostul Minister al Lucrărilor Publice și Amenajării Teritoriului, deci

de o autoritate publică centrală.

Având în vedere că

obiectul litigiului îl reprezintă constatarea nulității unui act administrativ

emis de o autoritate publică centrală, instanța competentă să soluționeze cauza

în primă instanță este Curtea de Apel.

Față de cele arătate,

Înalta Curte constată că soluționarea în fond a cauzei privind pe B.C., B.E.,

B.O.M., B.G.V. și B.L., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Dezvoltării

Regionale și Turismului, SC C. SA prin Administrator Judiciar Provizoriu Casa de

Insolvență Transilvania și SC I. SA prin Lichidator Judiciar Cențu SPRL Brașov

este de competența Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și

fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamanții B.C., B.E., B.O.M., B.G.V. și

B.L., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Dezvoltării Regionale și

Turismului, SC C. SA prin Administrator Judiciar Provizoriu Casa de Insolvență

Transilvania și SC I. SA prin Lichidator Judiciar Cențu SPRL Brașov, în

favoarea Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 14 noiembrie 2012.

Procesat de GGC - LM