ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4784/2012

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința civilă cu nr. 57/S din 20 februarie 2012 pronunțată de Tribunalul Brașov, secția I civilă a fost admisă excepția de necompetență materială a Tribunalului Brașov, invocată de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului și, pe cale de consecință, s-a dispus declinarea competentei materiale de soluționare a acțiunii formulate și completate de reclamanții C.B., B.E., B.O.M., B.G.V. și B.L., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului, SC I. SRL și SC C. SA în favoarea Curții de Apel Brașov, având ca obiect, constatarea nulității certificatelor de proprietate emise de Ministerul Lucrărilor Publice și Amenajării Teritoriului, pe numele pârâtelor SC I. SRL și fosta SC B. SA, în prezent absorbită de SC C. SA.

Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că, prin cererea înregistrată inițial pe rolul instanței sub nr. 13200/62/2010, reclamanții C.B., B.E., B.O.M., B.G.V. și B.L. au chemat în judecată pe pârâții SC I.T. SA, SC B. SA, SC I. SA, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Agriculturii, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestora să lase în deplină proprietate și posesie terenul înscris în C.F. 10857 Brașov, nr. top. inițial 12249/1/1, în suprafață de 23.467 mp, situat în Brașov, str. C. nr. X, obligarea pârâtelor 1, 2 și 3 la ridicarea construcțiilor de pe acest teren, să se constate nulitatea absolută a certificatelor de atestare a dreptului de proprietate eliberate de pârâtul Ministerul Agriculturii în favoarea pârâtelor 1, 2 și 3 și rectificarea c.f.

în sensul radierii înscrierilor făcute în temeiul acestora, în C.F. 10883 Brașov, nr. top. 1224972/1, C.F. 11013 Brașov, nr. top. 12244/7/1 și în C.F. 20820 Brașov, cu cheltuieli de judecată. Tribunalul Brașov a pus în discuția părților excepția necompetenței materiale a tribunalului de a soluționa capătul de cerere privind constatarea nulității certificatelor de proprietate emise de Ministerul Lucrărilor Publice și Amenajării Teritoriului și a procedat la disjungerea respectivelor cereri, potrivit celor cuprinse în încheierea de ședință din 20 februarie 2012, reținând că, dintre certificatele de atestare a dreptului de proprietate atacate, cele eliberate pe numele pârâtelor SC I. SRL și SC B. SA (absorbită de SC C. SA) au fost emise de fostul Minister al Lucrărilor Publice și Amenajării Teritoriului, cel eliberat pe numele pârâtei SC I.T.

SA fiind emis de Consiliul Județean Brașov. Tribunalul Brașov a mai reținut că, în cauză, competența materială a instanțelor este determinată fie de valoarea obiectului cererii, fie de natura acesteia. Dacă în ceea ce privește capătul de cerere în revendicare, precum și capetele accesorii acestuia (rectificare C.F.) reclamanții au justificat sesizarea Tribunalului Brașov prin aceea că imobilul are o valoare de peste 500.000 RON, în ceea ce privește cererea având ca obiect constatarea nulității Certificatelor de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor instanța a reținut că acesta nu are caracter accesoriu față de vreuna dintre celelalte cereri, ci caracter de sine stătător, astfel încât dispozițiile art. 17 C. proc.

civ. nu sunt aplicabile. Învestită prin declinare, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 143/2012 a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Brașov, a declinat în favoarea Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal competența de soluționare a acțiunii și constatând ivit conflictul negativ de competență a trimis cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia. Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel a reținut că reclamanții au solicitat instanței inițial sesizate, prin cererea de chemare în judecată formulată și precizată ulterior, „constatarea nulității absolute a Certificatelor de atestare a dreptului de proprietate” emise pe numele pârâtelor SC I. SRL și SC B. SA (absorbită de SC C. SA ) și SC I.T.

SA. Petitul sus-menționat are caracterul unei cereri incidentale, supusă reglementarii de strictă interpretare a art. 17 C. proc. civ., care prorogă în mod legal competența materială de soluționare în favoarea instanței sesizată cu cererea principală, chiar și în situația în care, prin obiectul său, soluționarea cererii incidentale respectivă ar fi de competența unei instanțe superioare în grad, cum este cazul în speță. Ivindu-se conflictul negativ de competență a fost sesizată, în baza art. 20 alin. (2) coroborat cu art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea acestuia. Înalta Curte constată că, în cauză, competența de soluționare a litigiului aparține Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluționare, de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acțiunii judiciare. Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice.

Competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal este reglementată de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de RON se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.

Deci, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reglementează competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal, prin derogare de la prevederile Codului de procedură civilă în raport cu organul emitent al actului și în funcție de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat. În acest sens, se reține că certificatele atacate au caracterul unor acte administrative, în înțelesul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, fiind acte unilaterale cu caracter individual, emise de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea executării în concret a legii, care au dat naștere unor raporturi juridice. Aceste acte au fost emise de fostul Minister al Lucrărilor Publice și Amenajării Teritoriului, deci de o autoritate publică centrală.

Având în vedere că obiectul litigiului îl reprezintă constatarea nulității unui act administrativ emis de o autoritate publică centrală, instanța competentă să soluționeze cauza în primă instanță este Curtea de Apel. Față de cele arătate, Înalta Curte constată că soluționarea în fond a cauzei privind pe B.C., B.E., B.O.M., B.G.V. și B.L., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului, SC C. SA prin Administrator Judiciar Provizoriu Casa de Insolvență Transilvania și SC I. SA prin Lichidator Judiciar Cențu SPRL Brașov este de competența Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții B.C., B.E., B.O.M., B.G.V. și B.L., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului, SC C. SA prin Administrator Judiciar Provizoriu Casa de Insolvență Transilvania și SC I. SA prin Lichidator Judiciar Cențu SPRL Brașov, în favoarea Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 14 noiembrie 2012. Procesat de GGC - LM