ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3629/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3629/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamanții G.P.,

I.L.J. și J.Ș. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, ca prin hotărârea pe care o

va pronunța instanța, să se dispună obligarea pârâtului la efectuarea

controlului de legalitate în sensul analizării dosarului înregistrat la ANRP

sub nr. 45327/CC sub aspectul legalității cererii de restituire în natură, în

termen de maxim 30 de zile de la pronunțarea hotărârii; obligarea pârâtului la

transmiterea dosarului către evaluator în vederea întocmirii raportului de

evaluare a imobilului situat în șos. C. nr. X, sector 2, București în termen de

maxim 30 de zile de la efectuarea controlului de legalitate și obligarea

pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentința civilă

nr. 3088 din 20 aprilie 2011 Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanți, a

obligat pârâtul să procedeze în termen de 30 zile la verificarea legalității

propunerii de acordare a despăgubirilor și, în cazul constatării legalității,

să desemneze un evaluator și să înainteze dosarul pentru întocmirea raportului

de evaluare în termen de 30 zile de la efectuarea controlului de legalitate

precum și la plata sumei de 1.500 RON cheltuieli de judecată către reclamanți.

Pentru a pronunța

această soluție instanța de fond a reținut că reclamanții, în calitate de

persoane îndreptățite la măsuri reparatorii prin echivalent, pentru imobilul

din București, șos. C. nr. X sector 2, au formulat Notificarea nr. 241 din 8

noiembrie 2001, în temeiul Legii nr. 10/2001, notificare ce a fost soluționată

prin Dispoziția nr. 11562 din 17 aprilie 2009 emisă de Primarul General al

Municipiului București, propunându-se acordarea de despăgubiri pentru terenul

în suprafață de 695 mp și pentru construcțiile demolate.

Întregul dosar

administrativ a fost înaintat la data de 22 iulie 2009, sub nr. 45327/CC, către

Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, însă, până în

prezent, procedura administrativă nu a fost continuată și finalizată.

Curtea de apel a

considerat că depășirea termenului rezonabil de soluționare a cererii de plată

efectivă a despăgubirilor (în condițiile în care procedura administrativă s-a

declanșat în anul 2001, nefiind finalizată până la data sesizării instanței, 15

septembrie 2010) constituie un refuz nejustificat al pârâtei de a soluționa

cererea reclamanților referitoare la un drept legitim, astfel cum acest refuz

este definit de art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004.

În consecință, în

baza art. 1, art. 8 alin. (1) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a

admis cererea reclamanților.

În baza art. 274 C.

proc. civ., pârâtul a fost obligat și la plata cheltuielilor de judecată, în

cuantum de 1.500 RON, reprezentând onorariu de avocat, conform Chitanței nr. 29

din 24 martie 2011, depusă la dosar

Împotriva hotărârii

instanței de fond pârâtul Statul Român - Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

În motivarea

recursului se arată că instanța de fond, în mod greșit, a reținut că, în speță,

au fost încălcate dispozițiile privind respectarea unui termen rezonabil de

soluționare a cauzei, etapa transmiterii și înregistrării dosarelor a fost

parcursă în ceea ce privește dosarul privind acordarea de măsuri reparatorii în

favoarea reclamanților, în sensul că dosarul aferent Dispoziției nr. 11562 din

17 aprilie 2009, a fost transmis de Primăria Municipiului București, în

calitate de entitate notificată, fiind înregistrat la Secretariatul Comisiei

Centrale sub nr. 45327/CC.

La termenul din data

de 15 decembrie 2010 dosarul a fost verificat sub aspectul legalității

respingerii cererii de restituire în natură a imobilului notificat și s-a

constatat că este legală, astfel că petitul 1 din cererea introductivă de

instanță a rămas fără obiect.

Referitor la etapa

evaluării și emiterea deciziei, recurentul precizează că aceste etape sunt

condiționate de ordinea de soluționare a dosarului de despăgubiri, așa cum

prevede Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 a Comisiei Centrale pentru

Stabilirea Despăgubirilor.

În aplicarea acestor

prevederi, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a emis Decizia nr.

2 din 28 februarie 2006 care prevedea selectarea aleatorie atât a dosarului de

despăgubire cât și a evaluatorului/societății de evaluare, cu mențiunea că

această decizie a fost înlocuită cu Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008.

Comisia Centrală a

emis Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 cu privire la modalitatea de

transmitere a dosarelor spre evaluare, respectiv în ordinea înregistrării lor,

în temeiul dispozițiilor pct. 17.1 din Normele metodologice de aplicare a

Titlului VII, la care am făcut referire mai sus, dar și a soluțiilor

nefavorabile pronunțate de instanțele de judecată cu privire la criteriul

aleatoriu stabilit prin Decizia nr. 2 din 28 februarie 2006.

Astfel, pentru a se

trimite dosarul la evaluator, trebuie desemnat un evaluator. Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor desemnează în ședințele sale evaluatori,

potrivit ordinii de soluționare a dosarelor stabilită prin Decizia nr.

2815/2008, în conformitate cu prevederile art. 2 din această Decizie:

„Proporțional, din fiecare categorie mai sus arătată și în ordinea

înregistrării lor, dosarele verificate și constatate a fi complete, vor fi

transmise spre evaluare".

În temeiul acestor

dispoziții legale, sunt încheiate contracte de prestări servicii cu societățile

de evaluatori sau evaluatorii, precum și anexe al aceste contracte, anexe în

care este indicat termenul de executare a evaluării, care variază în funcție de

obiectul evaluării, respectiv teren, pentru care termenul este de 20 de zile,

cu mențiunea că termenul indicat se calculează de la data primirii dosarelor.

Recurenta consideră

că și capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată este

neîntemeiat, solicitând în subsidiar, micșorarea cheltuielilor de judecată, în

baza art. 274 alin. (3) C. proc. civ.

Examinând cauza și

sentința recurată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu dispozițiile

legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că recursul este fondat numai

în ceea ce privește dispoziția referitoare la termenul de 30 de zile privind

îndeplinirea obligațiilor stabilite în sarcina pârâtei.

Pentru a ajunge la

această soluție instanța a avut în vedere faptul că procedurile administrative

stabilite prin Legea nr. 247/2005 pentru acordarea despăgubirilor aferente

imobilelor preluate în mod abuziv și care nu pot fi restituite în natură sunt

proceduri complexe, cuprinzând mai multe etape distincte, în care sunt

implicate mai multe entități, astfel încât, în mod obiectiv, nu pot fi

soluționate în termenul prevăzut de art. 2 lit. h) din Legea nr. 554/2004, care

constituie dreptul comun în materia contenciosului administrativ.

Legiuitorul nu a

stabilit un termen în interiorul căruia să se deruleze fiecare etapă, însă

această omisiune nu poate conduce la ideea că autoritatea publică este

abilitată să determine ea însăși acest interval de timp, fiind necesar ca

deciziile reprezentând titlurile de despăgubire să fie emise într-un termen

rezonabil, în sensul dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor

Omului, așa cu s-a pronunțat în mod constant această instanță supremă.

Însă, acest lucru nu

conduce la ideea că autoritatea trebuie obligată să emită în termen de 30 de

zile la verificarea legalității propunerii de acordare a despăgubirilor și, în

cazul constatării legalității, să desemneze un evaluator și să înainteze dosarul

pentru întocmirea raportului de evaluare în termen de 30 de zile de la

efectuarea controlului de legalitate cum în mod greșit a dispus instanța de

fond.

Înalta Curte va

modifica sentința recurată și va înlătura această dispoziție.

Pe fondul cauzei,

Înalta Curte constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și

legală pe care o va menține pentru următoarele considerente:

Legea nr. 247/2005

stabilește procedura administrativă și etapele din cadrul acesteia care trebuie

parcurse în vederea emiterii unei decizii de către Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor, reprezentând titlul de despăgubire.

Astfel fiind, în

acord cu prevederile art. 16 din Legea nr. 247/2005 deciziile/dispozițiile

emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de

retrocedare sau, după caz, ordinele conducătorilor administrației publice

centrale învestite cu soluționarea notificărilor și în care s-au consemnat sume

care urmează a se acorda ca despăgubire, însoțite, după caz, de situația

juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și întreaga documentație

aferentă acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele construcții

demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii,

se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei

Centrale, pe județe, conform eșalonării stabilite de aceasta, dar nu mai târziu

de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi. Dispozițiile

autorităților administrației publice locale vor fi centralizate pe județe la

nivelul prefecturilor, urmând a fi înaintate de prefect către Secretariatul

Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, însoțite de referatul

conținând avizul de legalitate al instituției prefectului, ulterior exercitării

controlului de legalitate de către acesta. Deciziile/dispozițiile sau, după

caz, ordinele prevăzute la alin. (2) vor fi însoțite de înscrisuri care atestă

imposibilitatea atribuirii, în compensare, total sau parțial, a unor alte

bunuri sau servicii disponibile, deținute de entitatea învestită cu

soluționarea notificării.

Alin. (3) al

aceluiași articol prevede că în termen de 30 de zile de la data intrării în

vigoare a prezentei legi, Biroul Central va proceda la predarea, pe bază de

proces-verbal de predare-primire, către Secretariatul Comisiei Centrale a

tuturor documentațiilor depuse de către titularii deciziilor/dispozițiilor

motivate prin care s-a stabilit ca măsură reparatorie acordarea de titluri de

valoare nominală și care nu au fost soluționate până la data intrării în

vigoare a prezentei legi.

Pe baza situației

juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri,

Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor prevăzute la

alin. (1) și (2) în privința verificării legalității respingerii cererii de

restituire în natură. Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la

centralizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2), în care, în mod

întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care acestea

vor fi transmise, evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în

vederea întocmirii raportului de evaluare.

După primirea

dosarului, evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va efectua

procedura de specialitate și va întocmi raportul de evaluare pe care îl va

transmite Comisiei Centrale. Acest raport va conține cuantumul despăgubirilor

în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire.

După cum s-a arătat,

Legea nr. 247/2005, în Titlul VII nu a prevăzut un termen în care să se

soluționeze dosarele în care s-au stabilit despăgubiri pentru imobilele

preluate abuziv și nici prin Normele metodologice de aplicare a Titlului VII,

aprobate prin H.G. nr. 1095/2005 nu s-au stabilit termene de soluționare.

Inițial, Comisia

Centrală a stabilit soluționarea aleatorie a dosarelor, iar ulterior, prin

Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 s-a prevăzut că ordinea de soluționare

a dosarelor înaintate va fi cea a înregistrării.

Raportat la

criteriile recunoscute în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului se

constată că sunt nefondate criticile recurentei deoarece nu s-au invocat motive

care să justifice durata excesivă a procedurii administrative.

Activitatea pârâtei

trebuie organizată de organele competente din interiorul său în așa fel încât

să asigure rezolvarea dosarelor înregistrate într-un termen rezonabil, iar prin

conduita pârâtei de a tergiversa soluționarea cererii reclamantei de emitere a

titlului de despăgubire se aduc grave prejudicii acesteia.

Nici motivul de

recurs privind greșita acordare a cheltuielilor de judecată nu este întemeiat

și nu poate fi primit.

Pentru ca o parte să

fie obligată la plata cheltuielilor de judecată trebuie să se afle în culpă

procesuală, adică să cadă în pretenții, în sensul art. 274 alin. (1) C. proc.

civ.

Astfel, cheltuielile

de judecată vor cuprinde taxele de timbru și de procedură, plata experților,

onorariile de avocat, etc., dar numai cele strict necesare pentru buna

desfășurare a judecății.

Pentru ca aceste

cheltuieli să fie acordate de către instanță, partea care a câștigat procesul

trebuie să dovedească că le-a făcut.

Din actele și

lucrările dosarului rezultă că reclamanții au făcut dovada cheltuielilor de

judecată ocazionate cu susținerea intereselor în fața instanței de fond.

Astfel fiind, Înalta

Curte constată că instanța de fond în mod corect a obligat pârâta la plata

cheltuielilor de judecată.

Prin urmare, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., recursul va fi admis și se va modifica sentința atacată în sensul

că va înlătura dispozițiile referitoare la termenul de 30 de zile privind

îndeplinirea obligațiilor stabilite în sarcina pârâtei Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor, cu menținerea celorlalte dispoziții ale hotărârii

recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva

sentinței civile nr. 3088 din 20 aprilie 2011 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică în parte

sentința atacată în sensul că înlătură dispoziția referitoare la termenul de 30

de zile privind îndeplinirea obligațiilor stabilite în sarcina pârâtei Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Menține celelalte

dispoziții ale hotărârii recurate.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 20 septembrie 2012.

Procesat de GGC - LM