ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9225/2009

Asupra cauzei de față, constată următoarele: G.M. a chemat în judecată Primarul municipiului Pitești solicitând anularea în parte a dispoziției nr. 2591 din 10 august 2006 emisă de pârât, respectiv art. 2 prin care i s-a respins cererea de acordare de despăgubiri bănești pentru construcția situată în Pitești, str. Sf. Vineri cu motivarea că măsura reparatorie excede prevederilor legale ca și a art.3 din aceeași dispoziție prin care i s-au propus despăgubiri pentru terenul de 186 m.p. și a cerut restituirea în natură a întregului teren. Ulterior, reclamantul și-a precizat acțiunea susținând că autorul său G.A. a deținut în proprietate în Pitești, str. Sf. Vineri o clădire cu șase camere, etaj și anexe, amplasate pe cca.337 m.p.

teren. Imobilul a fost naționalizat în baza Decretului nr. 92/1950, clădirea fiind demolată. Prin dispoziția contestată i s-a respins cererea de despăgubiri pentru suprafața de 150 mp. teren (din cei 337 mp.) cu motivarea că i-a fost restituită, după care a înstrăinat-o. Pe terenul în suprafață de 150 mp. se afla clădirea ce ulterior a fost demolată, astfel că fără temei i-a fost respinsă cererea de despăgubiri pentru aceasta. A probat cu martori că suprafața totală deținută de autorul său a fost de 337 m.p. din care i s-au acordat despăgubiri pentru 150 mp. ca și pentru clădirea de pe acest teren în suprafață de 128 mp. Pe diferența de teren nerestituită în suprafață de 187 m.p., se aflau alte construcții-dependințe, care de asemenea au fost demolate, astfel că terenul liber de construcții trebuia să-i fie restituit în natură, iar pentru construcțiile respective să-i fie acordate despăgubiri.

Tribunalul Argeș, secția civilă, prin sentința nr. 181 din 23 decembrie 2008 a respins acțiunea. Instanța de fond a reținut că reclamantul a probat calitatea de persoană îndreptățită în sensul Legii nr. 10/2001 fiind moștenitorul proprietarului G.A. căruia prin Decretul nr. 92/1950 i-au fost naționalizate construcțiile situate în Pitești, str. Sf. Vineri, în anexa la decret la poz.101 figurând doar construcțiile, fără a fi menționată vreo suprafață de teren. Reclamantul a probat cu actul autentic de vânzare-cumpărare din 19 februarie 1939 la Tribunalul Județean Argeș, secția I-a că autorul său a dobândit în proprietate 29,25 mp. teren în Pitești, str. Sf. Vineri. Prin Ordinul nr. 86 din 27 aprilie 1995 emis de Prefectul județului Argeș i s-a reconstituit reclamantului dreptul de proprietate pentru suprafața de 150 m.p.

teren situat în str. Sf. Vineri, fiind pus în posesie cu procesul-verbal din 2 mai 1995. În ceea ce privește diferența de 187 m.p. reclamantul nu a probat în sensul art. 23 din Legea nr. 10/2001, dreptul de proprietate al autorului său asupra menționatului teren, întrucât declarațiile celor doi martori chiar autentice nu constituie „acte doveditoare” în sensul legii, cum nu constituia nici „copie plan cadastru planșele GVII-GVI din anii 1930-1932”. Prin urmare cererea reclamantului nu putea fi primită. Curtea de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie, prin Decizia nr. 77/A din 9 aprilie 2009 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul G.M.

împotriva sentinței nr. 181 din 23 noiembrie 2008 a Tribunalului Argeș, secția civilă, reținând ca și instanța de fond că recurentul nu a probat că autorul său a deținut în proprietate suprafața de 337 mp. Astfel înscrisul intitulat „copie plan cadastral pentru anii 1930-1932” în care este menționată suprafața de 326 mp. nu creează o prezumție de proprietate în favoarea autorului reclamantului întrucât așa cum rezultă din expertiza B.P. acest înscris se referă la proprietatea de la nr. x din str. Sf. Vineri, or la această adresă locuia familia K. de la care autorul reclamantului a cumpărat în anul 1939 suprafața de 29,25 mp. Prin urmare și în sensul art. 22 din Legea nr. 10/2001 reclamantul nu a produs „actele doveditoare ale dreptului de proprietate” al autorului său pentru terenul pretins.

În contra Deciziei nr. 77/ A din 9 aprilie 2004 a Curții de Apel Pitești, secția civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale, minori și familie, a declarat recurs reclamantul G.M. invocând motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și susținând în esență că din studierea atentă a expertizei efectuată în cauză rezultă că suprafața de teren de 187 m.p. pe care a solicitat-o, a fost luată de stat în mod abuziv din posesia autorilor săi și a fost atribuită în folosință Cooperativei de consum Pitești care la rândul ei l-a înstrăinat unei societăți comerciale ce a edificat pe teren construcții, deși respectivul teren nu putea fi vândut nefiind proprietatea cooperativei. Pe cale de consecință, a solicitat admiterea recursului și modificarea deciziei atacate în sensul admiterii contestației.

Recursul nu este fondat. Potrivit art. 23 din Legea nr. 10/2001, respectiv art. 23.1 din norma metodologică din 7 martie 2007 aprobată prin H.G. nr. 250/2007, prin acte doveditoare ale dreptului de proprietate, se înțelege orice acte juridice translative de proprietate (acte de vânzare-cumpărare, tranzacții, donație, extras de carte funciară, act sub semnătură privată încheiat anterior intrării în vigoare a Decretului nr. 221/1950), actul de expropriere și după caz, prezentarea procesului-verbal încheiat cu această ocazie ori a acordului la expropriere, istoric de rol fiscal, proces-verbal întocmit cu ocazia preluării, orice act emanând de la o autoritate din perioada respectivă, care să ateste direct sau indirect că bunul aparținea persoanei respective, extras din registrul agricol.

Norma metodologică precizează și că se admit numai copii legalizate sau certificate de pe actele doveditoare referitoare la proprietate. Or, în speță, reclamantul a produs doar un singur act de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 153 din 19 noiembrie 1939 de Tribunalul județean Argeș care atestă dobândirea de către autorul său a suprafeței de 29,25 m.p. teren în Pitești, str. Sf. Vineri de la vânzătorii A.K., H. și P. (f. 29 Dosar nr. 4081/2006 nr. nou 6180/109/2006). De asemenea, în baza autorizației din 26 ianuarie 1939, emisă de Primăria comunei urbane Pitești, aceluiași autor i s-a încuviințat edificarea unei anexe cu etaj în suprafață de 100 m.p. pe proprietatea sa din str. Sf. Vineri (f. 32 Dosar nr. 6180/109/2006), iar din copia procesului verbal de înscriere în cartea funciară a imobilului din str. Sf.

Vineri, rezultă că autorul G.I.A. deținea în proprietate o suprafață de 113 m.p. teren (f. 225 Dosar nr. 6180/109/2006). Aceste înscrisuri constituie acte doveditoare a dreptului de proprietate în sensul art. 23 din Legea nr. 10/2001 și a art. 23.1 din H.G. nr. 250/2007 deja evocat. Din această perspectivă înscrisul intitulat „copie plan cadastral planșele GVQ-GVI întocmit între anii 1930-1932” aflat în arhiva Primăriei Pitești nu poate fi considerat un titlu de proprietate pentru suprafața de 326 m.p. teren solicitată de reclamant și oricum era anterior anului 1938 în care autorul reclamantului a cumpărat de la vânzătorii A. imobilul în litigiu. Astfel fiind, corect instanțele au reținut că reclamantul nu a probat dreptul de proprietate asupra terenului pretins.

De asemenea, expertiza B.P. invocată de reclamant în motivele de recurs, nu confirmă susținerea acestuia că ar fi dovedit ca fiind de 326 m.p. întinderea terenului solicitat prin acțiune, expertul limitându-se a invoca pe de o parte, actele de proprietate existente pentru suprafața de 113 m.p. teren, iar pe de altă parte, copia planului cadastral din 1930-1932 pentru imobilul teren și casa cu lungimea de 42 m.p. , lățimea de 8 m.p. totalizând o suprafață de 326 m.p. din str. Sf. Vineri. Or, așa cum deja s-a relevat, la data respectivă (1930-1932) imobilul în discuție aparținea altor proprietari, iar pentru anii 1938-1939 probele dosarului atestă în ceea ce-1 privește pe autorul reclamantului că avea în proprietate 113 m.p.

teren. Prin urmare, întrucât reclamantului i-a fost reconstituit dreptul de proprietate, în temeiul Legii nr. 18/1991 pentru o suprafață de teren de 150 mp. la adresa din str. Sf. Vineri, corect instanțele au considerat că nu mai poate solicita cei 187 mp. teren pentru care nu a probat dreptul de proprietate al autorului său. Astfel fiind, recursul urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul G.M. împotriva Deciziei nr. 77/ A din 9 aprilie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 noiembrie 2009.