ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9225/2009

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

G.M. a chemat în judecată Primarul

municipiului Pitești solicitând anularea în parte a dispoziției nr. 2591 din 10

august 2006 emisă de pârât, respectiv art. 2 prin care i s-a respins cererea de

acordare de despăgubiri bănești pentru construcția situată în Pitești, str. Sf.

Vineri cu motivarea că măsura reparatorie excede prevederilor legale ca și a

art.3 din aceeași dispoziție prin care i s-au propus despăgubiri pentru terenul

de 186 m.p. și a cerut restituirea în natură a întregului teren.

Ulterior, reclamantul și-a precizat

acțiunea susținând că autorul său G.A. a deținut în proprietate în Pitești,

str. Sf. Vineri o clădire cu șase camere, etaj și anexe, amplasate pe cca.337

m.p. teren. Imobilul a fost naționalizat în baza Decretului nr. 92/1950,

clădirea fiind demolată. Prin dispoziția contestată i s-a respins cererea de

despăgubiri pentru suprafața de 150 mp. teren (din cei 337 mp.) cu motivarea că

i-a fost restituită, după care a înstrăinat-o. Pe terenul în suprafață de 150

mp. se afla clădirea ce ulterior a fost demolată, astfel că fără temei i-a fost

respinsă cererea de despăgubiri pentru aceasta. A probat cu martori că

suprafața totală deținută de autorul său a fost de 337 m.p. din care i s-au

acordat despăgubiri pentru 150 mp. ca și pentru clădirea de pe acest teren în

suprafață de 128 mp. Pe diferența de teren nerestituită în suprafață de 187

m.p., se aflau alte construcții-dependințe, care de asemenea au fost demolate,

astfel că terenul liber de construcții trebuia să-i fie restituit în natură,

iar pentru construcțiile respective să-i fie acordate despăgubiri.

Tribunalul Argeș, secția civilă, prin

sentința nr. 181 din 23 decembrie 2008 a respins acțiunea.

Instanța de fond a reținut că

reclamantul a probat calitatea de persoană îndreptățită în sensul Legii nr.

10/2001 fiind moștenitorul proprietarului G.A. căruia prin Decretul nr. 92/1950

i-au fost naționalizate construcțiile situate în Pitești, str. Sf. Vineri, în

anexa la decret la poz.101 figurând doar construcțiile, fără a fi menționată

vreo suprafață de teren. Reclamantul a probat cu actul autentic de

vânzare-cumpărare din 19 februarie 1939 la Tribunalul Județean Argeș, secția

I-a că autorul său a dobândit în proprietate 29,25 mp. teren în Pitești, str. Sf.

Vineri.

Prin Ordinul nr. 86 din 27 aprilie 1995

emis de Prefectul județului Argeș i s-a reconstituit reclamantului dreptul de

proprietate pentru suprafața de 150 m.p. teren situat în str. Sf. Vineri, fiind

pus în posesie cu procesul-verbal din 2 mai 1995.

În ceea ce privește diferența de 187

m.p. reclamantul nu a probat în sensul art. 23 din Legea nr. 10/2001, dreptul

de proprietate al autorului său asupra menționatului teren, întrucât

declarațiile celor doi martori chiar autentice nu constituie „acte doveditoare”

în sensul legii, cum nu constituia nici „copie plan cadastru planșele GVII-GVI

din anii 1930-1932”.

Prin urmare

cererea reclamantului nu putea fi primită.

Curtea de Apel Pitești, secția civilă,

pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu

minori și de familie, prin Decizia nr. 77/A din 9 aprilie 2009 a respins ca

nefondat apelul declarat de reclamantul G.M. împotriva sentinței nr. 181 din 23

noiembrie 2008 a Tribunalului Argeș, secția civilă, reținând ca și instanța de

fond că recurentul nu a probat că autorul său a deținut în proprietate

suprafața de 337 mp. Astfel înscrisul intitulat „copie plan cadastral pentru

anii 1930-1932” în care este menționată suprafața de 326 mp. nu creează o

prezumție de proprietate în favoarea autorului reclamantului întrucât așa cum

rezultă din expertiza B.P. acest înscris se referă la proprietatea de la nr. x

din str. Sf. Vineri, or la această adresă locuia familia K. de la care autorul

reclamantului a cumpărat în anul 1939 suprafața de 29,25 mp.

Prin urmare și în sensul art. 22 din

Legea nr. 10/2001 reclamantul nu a produs „actele doveditoare ale dreptului de

proprietate” al autorului său pentru terenul pretins.

În contra Deciziei nr. 77/ A din 9

aprilie 2004 a Curții de Apel Pitești, secția civilă, conflicte de muncă și

asigurări sociale, minori și familie, a declarat recurs reclamantul G.M.

invocând motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și

susținând în esență că din studierea atentă a expertizei efectuată în cauză

rezultă că suprafața de teren de 187 m.p. pe care a solicitat-o, a fost luată

de stat în mod abuziv din posesia autorilor săi și a fost atribuită în

folosință Cooperativei de consum Pitești care la rândul ei l-a înstrăinat unei

societăți comerciale ce a edificat pe teren construcții, deși respectivul teren

nu putea fi vândut nefiind proprietatea cooperativei.

Pe cale de consecință, a solicitat

admiterea recursului și modificarea deciziei atacate în sensul admiterii

contestației.

Recursul nu

este fondat.

Potrivit art. 23

din Legea nr. 10/2001, respectiv art. 23.1 din norma metodologică din 7 martie 2007

aprobată prin H.G. nr. 250/2007, prin acte doveditoare ale dreptului de

proprietate, se înțelege orice acte juridice translative de proprietate (acte

de vânzare-cumpărare, tranzacții, donație, extras de carte funciară, act sub

semnătură privată încheiat anterior intrării în vigoare a Decretului nr. 221/1950),

actul de expropriere și după caz, prezentarea procesului-verbal încheiat cu

această ocazie ori a acordului la expropriere, istoric de rol fiscal,

proces-verbal întocmit cu ocazia preluării, orice act emanând de la o

autoritate din perioada respectivă, care să ateste direct sau indirect că bunul

aparținea persoanei respective, extras din registrul agricol. Norma metodologică

precizează și că se admit numai copii legalizate sau certificate de pe actele

doveditoare referitoare la proprietate.

Or, în speță, reclamantul a produs

doar un singur act de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 153 din 19

noiembrie 1939 de Tribunalul județean Argeș care atestă dobândirea de către

autorul său a suprafeței de 29,25 m.p. teren în Pitești, str. Sf. Vineri de la

vânzătorii A.K., H. și P. (f. 29 Dosar nr. 4081/2006 nr. nou 6180/109/2006).

De asemenea, în baza autorizației din 26

ianuarie 1939, emisă de Primăria comunei urbane Pitești, aceluiași autor i s-a

încuviințat edificarea unei anexe cu etaj în suprafață de 100 m.p. pe

proprietatea sa din str. Sf. Vineri (f. 32 Dosar nr. 6180/109/2006), iar din

copia procesului verbal de înscriere în cartea funciară a imobilului din str. Sf.

Vineri, rezultă că autorul G.I.A. deținea în proprietate o suprafață de 113

m.p. teren (f. 225 Dosar nr. 6180/109/2006).

Aceste înscrisuri constituie acte

doveditoare a dreptului de proprietate în sensul art. 23 din Legea nr. 10/2001

și a art. 23.1 din H.G. nr. 250/2007 deja evocat.

Din această perspectivă înscrisul

intitulat „copie plan cadastral planșele GVQ-GVI întocmit între anii 1930-1932”

aflat în arhiva Primăriei Pitești nu poate fi considerat un titlu de proprietate

pentru suprafața de 326 m.p. teren solicitată de reclamant și oricum era

anterior anului 1938 în care autorul reclamantului a cumpărat de la vânzătorii

A. imobilul în litigiu.

Astfel fiind, corect instanțele au

reținut că reclamantul nu a probat dreptul de proprietate asupra terenului

pretins.

De asemenea, expertiza B.P. invocată

de reclamant în motivele de recurs, nu confirmă susținerea acestuia că ar fi

dovedit ca fiind de 326 m.p. întinderea terenului solicitat prin acțiune,

expertul limitându-se a invoca pe de o parte, actele de proprietate existente

pentru suprafața de 113 m.p. teren, iar pe de altă parte, copia planului

cadastral din 1930-1932 pentru imobilul teren și casa cu lungimea de 42 m.p. ,

lățimea de 8 m.p. totalizând o suprafață de 326 m.p. din str. Sf. Vineri. Or,

așa cum deja s-a relevat, la data respectivă (1930-1932) imobilul în discuție

aparținea altor proprietari, iar pentru anii 1938-1939 probele dosarului atestă

în ceea ce-1 privește pe autorul reclamantului că avea în proprietate 113 m.p.

teren.

Prin urmare, întrucât reclamantului

i-a fost reconstituit dreptul de proprietate, în temeiul Legii nr. 18/1991

pentru o suprafață de teren de 150 mp. la adresa din str. Sf. Vineri, corect

instanțele au considerat că nu mai poate solicita cei 187 mp. teren pentru care

nu a probat dreptul de proprietate al autorului său.

Astfel fiind, recursul urmează a fi

respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamantul G.M. împotriva Deciziei nr. 77/ A din 9 aprilie 2009 a

Curții de Apel Pitești, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

11 noiembrie 2009.