ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5383/2011

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele: 1. Hotărârea instanței de apel Prin decizia nr. 296 A din 06 mai 2010, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins apelul declarat de reclamanții S.I.M. și S.S.D. împotriva sentinței civile nr. 164 din 1 februarie 2007 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că tribunalul și-a fundamentat soluția dispusă, prezentând argumentele de fapt și de drept, reliefând de ce a apreciat că în cauză sunt incidente prevederile art. 10 alin. (2) și cele ale art. 19 din Legea nr. 10/2001, precum și motivele pentru a considerat că nu sunt incidente prevederile art. 16 din Legea nr. 10/2001.

Din rapoartele de expertiză efectuate în cauză rezultă că pe terenul preluat abuziv de stat de la autorul contestatorilor, în suprafață de 5.536,30 mp, aflat în incinta pârâtei, există mai multe corpuri de construcții. Suprafața construită la sol a construcțiilor nou edificate este 909,44 mp, astfel încât depășește cu peste 100% aria desfășurată inițial a construcțiilor deja existente la momentul preluării. Din ansamblul probator administrat în cauză rezultă că imobilul compus din teren și clădiri constituie în prezent obiectiv militar. Prin decizia civilă nr. 3364 din 27 mai 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă, s-a soluționat acțiunea în revendicare formulată de aceiași contestatori, cu privire la același imobil, respinsă irevocabil prin reținerea faptului că face parte din domeniul public al statului și nu poate fi readus în domeniul privat al unei persoane fizice.

Din interpretarea dispozițiilor art. 10 alin. (2) și 4 din Legea nr. 10/2001 rezultă că pentru terenurile afectate de investiții de interes public măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent. În lista anexă la Legea nr. 10/2001 nu s-a prevăzut posibilitatea restituirii obiectivele militare. 2. Recursul 2.1. Motive Reclamanții au declarat recurs prin care au formulat următoarele critici: În mod greșit a considerat instanța de apel că decizia dată în acțiunea în revendicare are putere de lucru judecat pentru că instanța nu poate să valideze raptul istoric și în contestația întemeiată pe Legea nr. 10/2001, cu atât mai mult cu cât cererea introductivă a fost formulată anterior soluționării cauzei a cărei soluție este atacată.

Legiuitorul dacă a prevăzut chiar posibilitatea admiterii depunerii notificărilor în temeiul Legii nr. 10/2001, chiar în cazul respingerii oricărei acțiuni care viza proprietatea, cu atât mai mult în cazul cererilor nesoluționate aflate pe rolul instanțelor se poate promova o nouă contestație, indiferent de decizia pronunțată în cealaltă cauză. În cauză s-a produs o gravă discriminare față de familia S., în condițiile în care familii obișnuite și-au recuperat proprietățile, în condiții similare. Greșit a considerat instanța că imobilul nou reprezintă 100% din aria desfășurată totală a imobilelor construite inițial de autorii recurenților și trebuia să constate că niciodată dreptul de proprietate al recurenților nu a încetat.

Fondul Proprietatea nu funcționează și nu poate oferi recurenților o justă despăgubire pentru un imobil situat în centrul Bucureștiului și care are o suprafață de 5.000 mp. 2.2. Întâmpinarea Intimatul pârât Serviciul de Informații Externe a depus întâmpinare prin care, în principal, a solicitat constatarea nulității recursului întrucât nu se încadrează în prevederile art. 304 C. proc. civ. În subsidiar, s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat, instanța de apel făcând aplicarea corectă a dispozițiilor legilor materiale incidente în cauză. 2.3. Analiza recursului Din analiza criticilor formulate de recurenți, Înalta Curte a considerat că, întrucât acestea vizează, pe de o parte, aplicarea greșită a prevederilor art. 1201 C. civ., iar, pe de altă parte, aplicarea greșită a prevederilor art. 16 din Legea nr. 10/2001, pot fi încadrate în motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., astfel încât excepția nulității recursului, invocată de intimatul pârât Serviciul de Informații Externe va fi respinsă ca nefondată. Pe fond, recursul nu este întemeiat și va fi respins pentru următoarele considerente: Argumentul hotărâtor în baza căruia instanțele de fond au respins solicitarea de restituire în natură a imobilului solicitat de către reclamanți l-a constituit faptul că, față de natura juridică a acestuia, nu face parte dintre imobilele cărora le este aplicabilă anexa nr. 2 la Legea nr. 10/2001. Astfel, lucru necontestat nici de către reclamanți, imobilul este folosit de către Serviciul de Informații Externe, fiind un obiectiv militar.

Lista imobilelor ce intră sub incidența art. 16 din Legea nr. 10/2001, potrivit anexei 2 lit. a) la lege, este una limitativă, iar nu enunțiativă, respectiv: imobile ocupate de unități și instituții de învățământ din sistemul de stat (grădinițe, școli, licee, colegii, școli profesionale, școli postliceale, instituții de învățământ superior); i mobile ocupate de unități sanitare și de asistență medico-socială din sistemul public (creșe, cămine-spital pentru bătrâni, spitale, centre de plasament, case de copii); i mobilele ocupate de administrații financiare, trezorerii, ministere și alte autorități ale administrației publice centrale, parchete, judecătorii, tribunale, curți de apel, poliție, poliție de frontieră, jandarmerii, servicii publice comunitare pentru situații de urgență, sedii vamale, arhive naționale, direcții județene, case de asigurări de sănătate, primării, prefecturi, consilii locale și județene, inspectorate școlare și i mobilele ocupate de instituții publice de cultură: teatre, opere, biblioteci, muzee, filarmonici, centre de cultură.

Imobilele ocupate de organe ale securității statului nefigurând în această listă, înseamnă că în concepția legiuitorului nu pot fi restituite în natură, nefiindu-le aplicabile prevederile art. 16 din Legea nr. 10/2001. În aceste condiții, modificările aduse imobilului ce formează obiectul notificării transmise de reclamanți nu prezintă relevanță, art. 19 din lege nefiind incident. Drept urmare, instanțele de fond au făcut aplicarea și interpretarea corectă a art. 16 din Legea nr. 10/2001, astfel încât criticile formulate nu întrunesc cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Împrejurarea că instanța de apel a reținut și efectul negativ, față de reclamanți, al autorității lucrului judecat al deciziei prin care Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că imobilul revendicat nu poate fi restituit în natură, făcând parte din domeniul public al statului, trebuie înțeleasă doar ca un argument suplimentar, iar nu hotărâtor, în motivarea soluției date, cât privește apartenența imobilului la domeniul public al statului. Acest lucru este posibil, față de faptul că prin Decizia nr. 1055/2008 Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a art. 47 din Legea nr. 10/2001 care îngăduia, persoanelor ale căror acțiuni în revendicare fuseseră respinse, să solicite măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent, în condițiile Legii nr. 10/2001.

În fine, nu este întemeiată nici critica privitoare la faptul că reclamanții au fost discriminați prin soluția dată de instanțele de fond, în raport cu „familii obișnuite”, deoarece nicio persoană, indiferent de poziția sa socială, nu poate obține restituirea în natură a imobilului aflat în situația celui din litigiu. Având în vedere cele mai sus arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat, cu consecința rămânerii irevocabile a hotărârii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția nulității recursului invocată de intimatul-pârât Serviciul de Informații Externe. Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții S.I.M. și S.S.D. împotriva deciziei nr. 296 A din 06 mai 2010 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 iunie 2011.