ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5383/2011

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele:

instanței de apel

Prin decizia nr. 296 A din 06 mai 2010, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și

de familie, a respins apelul declarat de reclamanții S.I.M. și S.S.D. împotriva

sentinței civile nr. 164 din 1 februarie 2007 pronunțată de Tribunalul

București, secția a IV-a civilă.

Pentru a decide

astfel, instanța de apel a reținut că tribunalul și-a fundamentat soluția

dispusă, prezentând argumentele de fapt și de drept, reliefând de ce a apreciat

că în cauză sunt incidente prevederile art. 10 alin. (2) și cele ale art. 19

din Legea nr. 10/2001, precum și motivele pentru a considerat că nu sunt

incidente prevederile art. 16 din Legea nr. 10/2001.

Din rapoartele de

expertiză efectuate în cauză rezultă că pe terenul preluat abuziv de stat de la

autorul contestatorilor, în suprafață de 5.536,30 mp, aflat în incinta pârâtei,

există mai multe corpuri de construcții. Suprafața construită la sol a

construcțiilor nou edificate este 909,44 mp, astfel încât depășește cu peste

100% aria desfășurată inițial a construcțiilor deja existente la momentul

preluării.

Din ansamblul

probator administrat în cauză rezultă că imobilul compus din teren și clădiri

constituie în prezent obiectiv militar.

Prin decizia civilă

nr. 3364 din 27 mai 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă,

s-a soluționat acțiunea în revendicare formulată de aceiași contestatori, cu

privire la același imobil, respinsă irevocabil prin reținerea faptului că face

parte din domeniul public al statului și nu poate fi readus în domeniul privat

al unei persoane fizice.

Din interpretarea

dispozițiilor art. 10 alin. (2) și 4 din Legea nr. 10/2001 rezultă că pentru

terenurile afectate de investiții de interes public măsurile reparatorii se

stabilesc prin echivalent.

În lista anexă la Legea nr. 10/2001 nu s-a prevăzut posibilitatea restituirii obiectivele militare.

2.1. Motive

Reclamanții au

declarat recurs prin care au formulat următoarele critici:

În mod greșit a

considerat instanța de apel că decizia dată în acțiunea în revendicare are

putere de lucru judecat pentru că instanța nu poate să valideze raptul istoric

și în contestația întemeiată pe Legea nr. 10/2001, cu atât mai mult cu cât

cererea introductivă a fost formulată anterior soluționării cauzei a cărei

soluție este atacată.

Legiuitorul dacă a

prevăzut chiar posibilitatea admiterii depunerii notificărilor în temeiul Legii

nr. 10/2001, chiar în cazul respingerii oricărei acțiuni care viza

proprietatea, cu atât mai mult în cazul cererilor nesoluționate aflate pe rolul

instanțelor se poate promova o nouă contestație, indiferent de decizia

pronunțată în cealaltă cauză.

În cauză s-a produs o

gravă discriminare față de familia S., în condițiile în care familii obișnuite

și-au recuperat proprietățile, în condiții similare.

Greșit a considerat

instanța că imobilul nou reprezintă 100% din aria desfășurată totală a

imobilelor construite inițial de autorii recurenților și trebuia să constate că

niciodată dreptul de proprietate al recurenților nu a încetat.

Fondul Proprietatea

nu funcționează și nu poate oferi recurenților o justă despăgubire pentru un

imobil situat în centrul Bucureștiului și care are o suprafață de 5.000 mp.

2.2. Întâmpinarea

Intimatul pârât

Serviciul de Informații Externe a depus întâmpinare prin care, în principal, a

solicitat constatarea nulității recursului întrucât nu se încadrează în

prevederile art. 304 C. proc. civ.

În subsidiar, s-a

solicitat respingerea recursului ca nefondat, instanța de apel făcând aplicarea

corectă a dispozițiilor legilor materiale incidente în cauză.

2.3. Analiza

recursului

Din analiza

criticilor formulate de recurenți, Înalta Curte a considerat că, întrucât

acestea vizează, pe de o parte, aplicarea greșită a prevederilor art. 1201 C. civ., iar, pe de altă parte, aplicarea greșită a prevederilor art. 16 din Legea nr. 10/2001,

pot fi încadrate în motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., astfel încât excepția nulității recursului, invocată de intimatul pârât Serviciul de

Informații Externe va fi respinsă ca nefondată.

Pe fond, recursul nu

este întemeiat și va fi respins pentru următoarele considerente:

Argumentul hotărâtor

în baza căruia instanțele de fond au respins solicitarea de restituire în

natură a imobilului solicitat de către reclamanți l-a constituit faptul că,

față de natura juridică a acestuia, nu face parte dintre imobilele cărora le

este aplicabilă anexa nr. 2 la Legea nr. 10/2001.

Astfel, lucru

necontestat nici de către reclamanți, imobilul este folosit de către Serviciul

de Informații Externe, fiind un obiectiv militar.

Lista imobilelor

ce intră sub

incidența art. 16 din Legea nr. 10/2001, potrivit anexei 2 lit. a) la lege,

este una limitativă, iar nu enunțiativă, respectiv: imobile ocupate de unități

și instituții de învățământ din sistemul de stat (grădinițe, școli, licee,

colegii, școli profesionale, școli postliceale, instituții de învățământ

superior);

i

mobile ocupate de

unități sanitare și de asistență medico-socială din sistemul public (creșe,

cămine-spital pentru bătrâni, spitale, centre de plasament, case de copii);

i

mobilele ocupate de

administrații financiare, trezorerii, ministere și alte autorități ale

administrației publice centrale, parchete, judecătorii, tribunale, curți de

apel, poliție, poliție de frontieră, jandarmerii, servicii publice comunitare

pentru situații de urgență, sedii vamale, arhive naționale, direcții județene,

case de asigurări de sănătate, primării, prefecturi, consilii locale și

județene, inspectorate școlare și

i

mobilele ocupate de instituții publice de

cultură: teatre, opere, biblioteci, muzee, filarmonici, centre de cultură.

Imobilele ocupate de

organe ale securității statului nefigurând în această listă, înseamnă că în

concepția legiuitorului nu pot fi restituite în natură, nefiindu-le aplicabile

prevederile art. 16 din Legea nr. 10/2001.

În aceste condiții,

modificările aduse imobilului ce formează obiectul notificării transmise de reclamanți

nu prezintă relevanță, art. 19 din lege nefiind incident.

Drept urmare,

instanțele de fond au făcut aplicarea și interpretarea corectă a art. 16 din

Legea nr. 10/2001, astfel încât criticile formulate nu întrunesc cerințele art.

304 pct. 9 C. proc. civ.

Împrejurarea că

instanța de apel a reținut și efectul negativ, față de reclamanți, al

autorității lucrului judecat al deciziei prin care Înalta Curte de Casație și

Justiție a statuat că imobilul revendicat nu poate fi restituit în natură,

făcând parte din domeniul public al statului, trebuie înțeleasă doar ca un

argument suplimentar, iar nu hotărâtor, în motivarea soluției date, cât

privește apartenența imobilului la domeniul public al statului. Acest lucru

este posibil, față de faptul că prin Decizia nr. 1055/2008 Curtea

Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a art. 47 din Legea

nr. 10/2001 care îngăduia, persoanelor ale căror acțiuni în revendicare

fuseseră respinse, să solicite măsuri reparatorii în natură sau prin

echivalent, în condițiile Legii nr. 10/2001.

În fine, nu este

întemeiată nici critica privitoare la faptul că reclamanții au fost

discriminați prin soluția dată de instanțele de fond, în raport cu „familii

obișnuite”, deoarece nicio persoană, indiferent de poziția sa socială, nu poate

obține restituirea în natură a imobilului aflat în situația celui din litigiu.

Având în vedere cele

mai sus arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi

respins ca nefondat, cu consecința rămânerii irevocabile a hotărârii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității

recursului invocată de intimatul-pârât Serviciul de Informații Externe.

Respinge ca nefondat

recursul declarat de reclamanții S.I.M. și S.S.D. împotriva deciziei nr. 296 A din 06 mai 2010 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și

de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 23 iunie 2011.