ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1386/2009

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.

18/D din 15 ianuarie 2008, Tribunalul Cluj a condamnat inculpatul M.M.S., cu antecedente penale, deținut în Penitenciarul Gherla, pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prev. și ped. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art.

41

alin. (2) C. pen. la pedeapsa de 10 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani.

A făcut aplicarea prevederilor art.

71

și art. 64 lit. a), b) C. pen.

În temeiul art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului și potrivit art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsă timpul reținerii și arestării preventive începând cu data de 13 iunie 2007 la 15 ianuarie 2008.

În temeiul art. 17 alin.,

2

din Legea nr. 143/2000, a dispus confiscarea cantității de 1,90 gr. pulbere ce conține MDMA (aflată în camera de corpuri delicte pentru droguri și precursori din cadrul I.G.P.R. - Direcția de evidență operativă și cazier judiciar București), a 0,3 grame cocaină în amestec și de la inculpatul echivalentul în lei, la data plății, a sumei de 290 euro obținută din vânzarea drogurilor.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut, în esență, că de la începutul anului 2007 și până în momentul reținerii sale, inculpatul

M.M.S.

a deținut, oferit și vândut, prin acte materiale repetate, în baza aceleiași rezoluții infracționale unice, cocaină și comprimate MDMA (ecstasy) mai multor tineri din mun. Turda și Cluj Napoca, iar în intervalul mai-iunie 2007, a vândut investigatorului sub acoperire aproximativ un gram de cocaină și 15 comprimate ecstasy.

Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză, respectiv: procesele-verbale de efectuare a unor acte premergătoare, cele cu privire la cumpărarea de către investigatorul acoperit H. cu ajutorul colaboratorului a mai multor cantități de cocaină și comprimate de ecstasy, de redare a convorbirilor telefonice, rapoartele de constatare tehnico-științifică din 25 mai, 30 mai,

31

mai și 08 iunie 2007 întocmite de Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor, Precursori din cadrul IGPR, declarațiile martorilor G.C.R. și P.A., precum și declarația inculpatului.

Fiind audiat, atât pe parcursul urmăririi penale, cât și în timpul cercetării judecătorești, inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptelor.

Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori prin Decizia penală nr.

114/

A din

11

noiembrie 20

08,

în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelul declarat de inculpatul

M.M.S.

,

aflat în Penitenciarul Gherla, împotriva sentinței penale nr. 18/D din

15

ianuarie 2008 a Tribunalului Cluj, pe care a desființat-o doar în ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicate acestuia.

Rejudecând, a condamnat pe inculpatul

M.M.S.

pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art.

41

alin. 2 C. pen. cu aplicarea art.

74

rap. la art.

76

lit. a) C. pen. la pedeapsa de 4 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b C. pen., pe o durată de 2 ani.

A făcut aplicarea art.

71

și art. 64 lit. a), b) C. pen.

A menținut starea de arest a inculpatului și a dedus din pedeapsă durata arestului preventiv de la

13

iunie 2007 la

11

noiembrie 08.

A menținut restul dispozițiilor sentinței atacate.

Împotriva sus-menționatei decizii a declarat recurs inculpatul solicitând admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate și achitarea în temeiul art.

11

pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., arătând că potrivit cazului de casare prev. de art. 385

9

pct.

18

C. proc. pen., instanța a comis o gravă eroare de fapt.

În acest sens a susținut că a fost condamnat pentru o pretinsă activitate infracțională, pe baza unei strategii a întregului material probatoriu, făcută de agenții colaboratori, care au fost folosiți provocator.

A mai arătat că investigatorul acoperit H. nu a intrat niciodată în contact direct cu el, prezentând la modul general aspecte din procesele verbale și nu în mod concret cum au fost achiziționate drogurile de către A., iar colaboratorul acoperit A. nu a făcut nici o declarație pertinentă în susținerea și dovedirea vinovăției sale, la dosar fără a exista acte premergătoare întocmite personal de investigatorii acoperiți.

A mai susținut că martorul cu identitate protejată P.A. a dat declarații în fața unui lucrător de politie și nu în fața procurorului, declarații care nu reflectă adevărul și nu pot fi coroborate cu alte probe.

A mai arătat că există declarațiile a 6 martori din care rezultă că nu este cunoscut ca și traficant de droguri, iar conform proceselor-verbale de percheziție domiciliară, corporală și auto nu au fost găsite droguri.

Totodată, a susținut că nu au fost redate convorbirile telefonice cu A. privind stabilirea întâlnirii și transferul drogurilor.

Recursul este nefondat.

Analizând hotărârea pronunțată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea constată că decizia instanței de control judiciar este legală și temeinică, pedeapsa aplicată

inculpatului,

astfel cum a fost reindividualizată, fiind corect dispusă.

În această ordine de idei, având în vedere că motivele din prezentul recurs sunt de fapt reiterarea motivelor de apel invocate de către inculpat și în fața Curții de Apel Cluj, fără a mai relua considerentele instanței, care a motivat temeinic și pertinent, admiterea apelului doar în ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicate și respingerea celorlalte motive susținute, se constată, din probele aflate la dosar, că prima instanță a administrat în cursul cercetării judecătorești probele solicitate atât de reprezentantul parchetului, cât și de apărătorul inculpatului pe baza cărora s-a reținut o stare de fapt corespunzătoare adevărului, fiind pe deplin dovedită vinovăția

inculpatului,

stabilindu-se fără putință de tăgadă că acesta este autorul infracțiunii.

De asemenea, pe parcursul judecării apelului, la solicitarea apărătorului inculpatului s-au mai administrat și alte probe, însă acestea nu au fost în măsură să răstoarne starea de fapt reținută inițial.

Astfel, a fost audiat martorul R.C.S., (fila 68 dos. inst. apel), coleg de serviciu cu inculpatul și care a arătat că acesta nu se ocupă cu traficul de droguri, investigatorul sub acoperire H., martorul cu identitate protejată A. și colaboratorul A. (filele

76, 87,

120

dos. inst. apel), care și-au menținut declarațiile date în fața primei instanțe și din care rezultă că inculpatul a vândut droguri colaboratorului A., iar acesta i le-a predat investigatorului sub acoperire H. Martorul cu identitate protejată A. a declarat că inculpatul era cunoscut în rândul tinerilor din Turda (filele

123-124

dos. urm. pen.) ca ocupându-se cu comercializarea de droguri, respectiv cocaină și comprimate de ecstasy, ba mai mult că a și fost de față când acesta a vândut unor tineri un praf de culoare albă pentru care a primit sume de bani în euro.

Toate aceste declarații se coroborează și cu declarația martorei G.C.R. din cursul urmăririi penale (filele

112-113).

Totodată, în fața primei instanțe au mai fost audiați un număr de 6 martori (filele

71-76),

prieteni ai

inculpatului,

care au declarat că acesta nu este implicat în traficul de droguri, declarații corect apreciate de instanțe ca fiind „pro causa” și, pe cale de consecință, în mod just, înlăturate.

Cât privește motivul de recurs referitor la activitatea de interceptare și înregistrare a convorbirilor telefonice, în sensul că nu au fost interceptate și redate convorbirile telefonice ale inculpatului purtate cu A. privind stabilirea anumitor contacte, locuri de întâlnire, modalități de plată, nu au fost realizate supravegheri operative de către lucrătorii de poliție și înregistrări de imagini din mediul ambiental în care ar fi fost tranzacționate drogurile și nu au rezultat convorbiri telefonice de interes în prezenta cauză, se constată că și acest motiv a fost inițial invocat în fata instanței de control judiciar, care a motivat amplu și temeinic respingerea acestuia.

Fără a mai relua motivarea, în acest sens, se reține că potrivit art.

91

2

alin. (4) C. proc. pen., „convorbirile sau comunicările interceptate și înregistrate care nu privesc fapta ce formează obiectul cercetării sau nu contribuie la identificarea ori localizarea participanților se arhivează la sediul parchetului (..) și pot fi transmise judecătorului sau completului investit cu soluționarea cauzei, la solicitarea acestuia.”

Ca atare, se constată că legiuitorul a conferit procurorului atributul selectării și cenzurării interceptărilor necesare, utile și pertinente stabilirii situației de fapt, a vinovăției inculpatului și a soluționării cauzei, și a dat posibilitatea judecătorului să le solicite integral în momentul în care apreciază că cele puse la dispoziție până în acel moment nu sunt suficiente sau că acest lucru s-ar impune pentru clarificarea vreunui aspect de fapt sau de drept.

Așa fiind, după verificarea cauzei și în raport de disp. art. 385

9

alin. (3) Cod de procedură penală, recursul fiind nefondat, Curtea urmează a-l respinge conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.M.S. împotriva Deciziei penale nr. 114/A din 11 noiembrie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 13 iunie 2007 la 14 aprilie 2009.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 14 aprilie 2009.