ÎCCJ, Secția penală

Asupra

cauzei de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Parchetul

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția judiciară, a înaintat

la data de 30 iulie 2009 spre competentă soluționare cererea de revizuire a

deciziei nr. 278 din 27 aprilie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, completul de 9 judecători în Dosarul nr. 47/1/2009 (formulată de

petentul M.C.V.).

Examinând

cererea în raport de obiectul cauzei, Înalta Curte constată că aceasta este

inadmisibilă.

Prin

sentința penală nr. 1590 din 25 septembrie 2008 Înalta Curte de Casație și

Justiție a respins ca nefondată plângerea formulată de petiționarul M.C.V.,

împotriva rezoluției nr. 442/P/2008 din 8 mai 2009 a Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică.

S-a

reținut în motivare că din conținutul actelor premergătoare efectuate în cauză

nu au rezultat indicii sau informații care să conducă spre sfera ilicitului

penal, în rezoluția întemeiată pe dispozițiile art. 278

1

C. proc.

pen., dar și celelalte hotărâri pronunțate de instanțele judecătorești nu pot fi

cenzurate decât în limitele și în cadrul controlului judiciar, cu procedura

prevăzută de legiuitor pentru fiecare în parte. Completul de 9 judecători al

Înaltei Curții de Casație și Justiție prin Decizia nr. 278 din 27 aprilie 2009

a respins ca nefondat recursul declarat de petent, cu motivarea că din actele

premergătoare efectuate în cauză nu a rezultat că intimatul magistrat în

exercitarea atribuțiilor de serviciu ar fi cauzat vreo vătămare a intereselor

legale ale vreunei persoane sau că ar fi acordat ajutor unui infractor, fără o

înțelegere stabilită înainte sau în timpul săvârșirii infracțiunii, pentru a

îngreuna sau zădărnici urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei, ori

pentru a asigura infractorului, folosul sau produsul infracțiunii.

Fiind

o cale extraordinară de atac revizuirea poate privi exclusiv hotărârile

enumerate de art. 393 C. proc. pen. și numai pentru cazurile prevăzute de art. 394

din același cod, singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei.

Din

reglementările de ansamblu al cazurilor de revizuire și ale condițiilor pe care

fiecare dintre acestea trebuie să le îndeplinească, pentru a constitui un motiv

de revizuire a unor hotărâri judecătorești definitive, rezultă că hotărârile

judecătorești prin care nu se rezolvă fondul cauzei nu pot fi supuse

revizuirii.

Petentul

a formulat cerere solicitând revizuirea unei hotărâri pronunțate în procedura

reglementată de dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen. care nu implică

existența faptei și a vinovăției în accepțiunea prevederilor art. 345 C. proc.

pen., respectiv prin condamnarea, achitarea inculpatului sau încetarea

procesului penal.

Pe

de altă parte, cât timp prin lege nu este reglementată posibilitatea extinderii

executării căii extraordinare de atac a revizuirii și împotriva hotărârilor

judecătorești pronunțate în soluționarea plângerilor formulate în temeiul art.

278

1

C. proc. pen., o atare cale de atac nu este admisibilă întrucât

în situația contrară s-ar contraveni principiului instituit prin art. 129 din

Constituția României potrivit căruia „împotriva hotărârilor judecătorești,

părțile pot exercita căile de atac în condițiile legii”.

În

consecință, cererea de revizuire a unei astfel de hotărâri, care implică o

soluție în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen. nu este

admisibilă, conform Deciziei nr. XVII din 19 martie 2007 a Secțiilor Unite ale

Înaltei Curții de Casație și Justiție.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge, ca

inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuientul M.C.V. împotriva

deciziei penale nr. 278 din 27 aprilie 2009 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, completul de 9 judecători.

Obligă petiționarul

la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință publică, azi 22

ianuarie 2010.