ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția judiciară, a înaintat la data de 30 iulie 2009 spre competentă soluționare cererea de revizuire a deciziei nr. 278 din 27 aprilie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 9 judecători în Dosarul nr. 47/1/2009 (formulată de petentul M.C.V.). Examinând cererea în raport de obiectul cauzei, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă. Prin sentința penală nr. 1590 din 25 septembrie 2008 Înalta Curte de Casație și Justiție a respins ca nefondată plângerea formulată de petiționarul M.C.V., împotriva rezoluției nr. 442/P/2008 din 8 mai 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică.

S-a reținut în motivare că din conținutul actelor premergătoare efectuate în cauză nu au rezultat indicii sau informații care să conducă spre sfera ilicitului penal, în rezoluția întemeiată pe dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen., dar și celelalte hotărâri pronunțate de instanțele judecătorești nu pot fi cenzurate decât în limitele și în cadrul controlului judiciar, cu procedura prevăzută de legiuitor pentru fiecare în parte.

Completul de 9 judecători al Înaltei Curții de Casație și Justiție prin Decizia nr. 278 din 27 aprilie 2009 a respins ca nefondat recursul declarat de petent, cu motivarea că din actele premergătoare efectuate în cauză nu a rezultat că intimatul magistrat în exercitarea atribuțiilor de serviciu ar fi cauzat vreo vătămare a intereselor legale ale vreunei persoane sau că ar fi acordat ajutor unui infractor, fără o înțelegere stabilită înainte sau în timpul săvârșirii infracțiunii, pentru a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei, ori pentru a asigura infractorului, folosul sau produsul infracțiunii. Fiind o cale extraordinară de atac revizuirea poate privi exclusiv hotărârile enumerate de art. 393 C. proc.

pen. și numai pentru cazurile prevăzute de art. 394 din același cod, singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei. Din reglementările de ansamblu al cazurilor de revizuire și ale condițiilor pe care fiecare dintre acestea trebuie să le îndeplinească, pentru a constitui un motiv de revizuire a unor hotărâri judecătorești definitive, rezultă că hotărârile judecătorești prin care nu se rezolvă fondul cauzei nu pot fi supuse revizuirii. Petentul a formulat cerere solicitând revizuirea unei hotărâri pronunțate în procedura reglementată de dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen. care nu implică existența faptei și a vinovăției în accepțiunea prevederilor art. 345 C. proc. pen., respectiv prin condamnarea, achitarea inculpatului sau încetarea procesului penal.

Pe de altă parte, cât timp prin lege nu este reglementată posibilitatea extinderii executării căii extraordinare de atac a revizuirii și împotriva hotărârilor judecătorești pronunțate în soluționarea plângerilor formulate în temeiul art. 278 1 C. proc. pen., o atare cale de atac nu este admisibilă întrucât în situația contrară s-ar contraveni principiului instituit prin art. 129 din Constituția României potrivit căruia „împotriva hotărârilor judecătorești, părțile pot exercita căile de atac în condițiile legii”. În consecință, cererea de revizuire a unei astfel de hotărâri, care implică o soluție în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. nu este admisibilă, conform Deciziei nr. XVII din 19 martie 2007 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curții de Casație și Justiție.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuientul M.C.V. împotriva deciziei penale nr. 278 din 27 aprilie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul de 9 judecători. Obligă petiționarul la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Cu recurs. Pronunțată în ședință publică, azi 22 ianuarie 2010.