ÎCCJ, Secția penală

Asupra cererii de revizuire de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea formulată de petiționarul L.G., înregistrată pe rolul Înaltei Curții de Casație și Justiție sub nr. 1427/1/2010 din 18 februarie 2010, s-a solicitat revizuirea deciziei penale nr. 3807 din 20 noiembrie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 8531/1/12008. În susținerea acesteia, revizuientul L.G. a invocat următoarele aspecte: decizia pronunțată nu este motivată; nu au fost respectate dispozițiile legale în materia arestării; obiectul cauzei, din punctul său de vedere, viza o acțiune civilă și nu o acțiune penală. Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând cererea de revizuire prin prisma dispozițiilor art. 394 și următoarele C. proc.

pen., constată că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente: Din actele existente la dosarul cauzei rezultă că prin Decizia nr. 1943 din 30 mai 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosar nr. 8531/1/2008, s-a dispus respingerea, ca nefondat, a recursului declarat de contestatorul L.G. împotriva sentinței penale nr. 59/F din 9 aprilie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Galați, ce a avut ca obiect contestația la executare cu privire la dispoziția de obligare a contestatorului la plata cheltuielilor judiciare către stat. Împotriva acestei decizii contestatorul L.G. a formulat contestație în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 386 lit. c) C. proc.

pen. Prin decizia penală nr. 3807 din 20 noiembrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 8531/1/2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare reținându-se că prin hotărârile judecătorești invocate de contestator, instanțele nu s-au pronunțat asupra unei acțiuni penale. Împotriva acestei decizii s-a formulat cerere de revizuire fără a fi indicat cazul sau cazurile de revizuire astfel cum sunt prevăzute în dispozițiile art. 394 C. proc. pen.

Potrivit textului invocat, revizuirea poate fi cerută când: a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei; b) un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere; c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals; d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere; e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia. Din analiza dispozițiilor art. 399 alin. (1) C. proc. pen., rezultă că sunt supuse revizuirii numai hotărârile judecătorești prin care s-a soluționat fondul cauzei, adică acele hotărâri prin care s-a rezolvat raportul juridic de drept substanțial, pronunțându-se o soluție de condamnare sau achitare ori de încetare a procesului penal.

Cum în cauza dedusă judecății cererea de revizuire privește o hotărâre prin care s-a respins o contestație în anulare, - nefiind pronunțată o hotărâre de condamnare, de achitare ori de încetare a procesului penal - aceasta este inadmisibilă. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. revizuientul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul petiționar L.G. privind decizia penală nr. 3807 din 20 noiembrie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 8531/1/2008. Obligă revizuentul petiționar la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Pronunțată în ședință publică, azi 31 martie 2010.