ÎCCJ, Secția penală

Asupra

cererii de revizuire de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

cererea formulată de petiționarul L.G., înregistrată pe rolul Înaltei Curții de

Casație și Justiție sub nr. 1427/1/2010 din 18 februarie 2010, s-a solicitat

revizuirea deciziei penale nr. 3807 din 20 noiembrie 2008 pronunțată de Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 8531/1/12008.

În

susținerea acesteia, revizuientul L.G. a invocat următoarele aspecte: decizia

pronunțată nu este motivată; nu au fost respectate dispozițiile legale în

materia arestării; obiectul cauzei, din punctul său de vedere, viza o acțiune

civilă și nu o acțiune penală.

Înalta

Curte de Casație și Justiție, examinând cererea de revizuire prin prisma

dispozițiilor art. 394 și următoarele C. proc. pen., constată că aceasta este

inadmisibilă pentru următoarele considerente:

Din

actele existente la dosarul cauzei rezultă că prin Decizia nr. 1943 din 30 mai 2008

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosar nr. 8531/1/2008,

s-a dispus respingerea, ca nefondat, a recursului declarat de contestatorul L.G.

împotriva sentinței penale nr. 59/F din 9 aprilie 2008 pronunțată de Curtea de

Apel Galați, ce a avut ca obiect contestația la executare cu privire la

dispoziția de obligare a contestatorului la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

Împotriva

acestei decizii contestatorul L.G. a formulat contestație în anulare întemeiată

pe dispozițiile art. 386 lit. c) C. proc. pen.

Prin

decizia penală nr. 3807 din 20 noiembrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 8531/1/2008,

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a respins, ca inadmisibilă,

contestația în anulare reținându-se că prin hotărârile judecătorești invocate

de contestator, instanțele nu s-au pronunțat asupra unei acțiuni penale.

Împotriva

acestei decizii s-a formulat cerere de revizuire fără a fi indicat cazul sau

cazurile de revizuire astfel cum sunt prevăzute în dispozițiile art. 394 C.

proc. pen.

Potrivit

textului invocat, revizuirea poate fi cerută când:

a)

s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la

soluționarea cauzei;

b)

un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie

mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere;

c)

un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost

declarat fals;

d)

un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat

acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei

revizuire se cere;

e)

când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.

Din

analiza dispozițiilor art. 399 alin. (1) C. proc. pen., rezultă că sunt supuse

revizuirii numai hotărârile judecătorești prin care s-a soluționat fondul

cauzei, adică acele hotărâri prin care s-a rezolvat raportul juridic de drept

substanțial, pronunțându-se o soluție de condamnare sau achitare ori de

încetare a procesului penal.

Cum

în cauza dedusă judecății cererea de revizuire privește o hotărâre prin care

s-a respins o contestație în anulare, - nefiind pronunțată o hotărâre de

condamnare, de achitare ori de încetare a procesului penal - aceasta este

inadmisibilă.

În

temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. revizuientul va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H

O T Ă R Ă Ș T E

Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire

formulată de revizuentul petiționar L.G. privind decizia penală nr. 3807 din 20

noiembrie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală,

în Dosarul nr. 8531/1/2008.

Obligă revizuentul petiționar la plata sumei

de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pronunțată în ședință

publică, azi 31 martie 2010.