ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Petentul M.C.V. a formulat o sesizare la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, înregistrată sub nr. 731/P/2010, referitoare la săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246, 249, 264 și 257 C. pen. de către magistratul judecător C.A.I. - judecător la Judecătoria Sector 3 în legătură cu soluționarea Dosarului nr. 14970/301/2007. La 23 iunie 2010, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistrat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246, 249 și 264 C. pen., disjungerea și deducerea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Direcției Naționale Anticorupție cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 257 C. pen.

S-a reținut că în perioada 02 - 16 iulie 2007, petentul a solicitat și depus documentația necesară obținerii unui credit de 6.000 lei de la Agenția CEC - Apărătorii Patriei, pe care instituția bancară nu l-a acordat, invocând principiul prudenței bancare, reținând suma de 19 lei - comision de analiză dosar. Petentul a atacat în instanță refuzul băncii la Judecătoria Sector 3 și prin sentința civilă nr. 14678/2009 magistratul judecător sus-menționat a respins cererea reclamantului, ca neîntemeiată.

În raport de această soluție pronunțată, reclamantul a apreciat că magistratul a săvârșit infracțiunile sus-arătate inclusiv infracțiunea de trafic de influență, întrucât acesta nu a stăruit în administrarea unei probe - depunerea la dosar a statutului CEC de la înființare până în 2005. În aceste condiții prin rezoluția din 22 septembrie 2006 Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial București a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistratul C.A.I. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 257 raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000. Împotriva acestei rezoluții petentul a formulat plângere la instanță, susținând că a solicitat atașarea Dosarului nr. 14970/301/2007 al Tribunalului București, apreciind că nejustificat „banca” a refuzat acordarea împrumutului.

Examinând cauza, Înalta Curte constată că plângerea în fața judecătorului împotriva rezoluției sau ordonanței procurorului de netrimitere în judecată se face după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 C. proc. pen. Raportat la speță, s-a constatat că petentul nu a exercitat calea de atac specială prevăzută de art. 278 C. proc. pen., respectiv plângerea împotriva rezoluției procurorului de netrimitere în judecată ce trebuie adresată procurorului ierarhic superior. Ca atare, Înalta Curte va trimite plângerea petentului Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Trimite plângerea formulată de petentul M.C.V. la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție. Cu recurs. Pronunțată în ședință publică, azi 16 noiembrie 2010.