ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1728/2009

Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 30 aprilie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosarul nr. 584/36/2009, s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului U.F., în conformitate cu dispozițiile art. 300/2 C. proc. pen. rap. la art. 160/b alin. (1) și (3) C. proc. pen. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului, a constatat că aceasta a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale, impunându-se menținerea, în continuare, a stării de arest. De asemenea se arată că există probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapta prevăzută de legea penală și că temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri subzistă.

Împotriva încheierii pronunțată la data de 30 aprilie 2009 de Curtea de Apel Constanța, a declarat recurs inculpatul U.F. solicitând casarea acesteia și în cadrul rejudecării să se dispună revocarea măsurii arestării preventive întrucât nu prezintă pericol pentru ordinea publică. Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu cauza, potrivit dispozițiilor art. 385/9 alin. (3) C. proc. pen. , constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Prin sentința penală nr. 94 din 2 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. 2329/118/2008, s-a dispus - printre altele - condamnarea inculpatului U.F. la o pedeapsă rezultantă de 24 ani închisoare și 9 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a - II-a și b) C. pen.

pentru săvârșirea infracțiunilor de omor deosebit de grav prevăzute de art. 174 rap. la art. 175 lit. d) și art. 176 lit. d) C. pen., respectiv tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen. În fapt, s-a reținut că inculpatul în data de 12 octombrie 2007 respectiv 31 octombrie 2007 a aplicat victimelor D.G. și R.I.C. cu intensitate, folosind un topor, multiple lovituri în zona capului, cauzându-le leziuni care au produs decesul acestora. Același inculpat, după agresiunile exercitate, a sustras din locuința victimelor mai multe bunuri. Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul U.F. La termenul din 30 aprilie 2009, fixat pentru judecarea apelului, instanța de control judiciar, verificând legalitate și temeinicia arestării preventive, a menținut starea de arest a inculpatului, pronunțând încheierea atacată cu recurs în prezenta cauză.

Cu privire la această dispoziție a instanței, Înalta Curte constată următoarele: Potrivit dispozițiile art. 160/b alin. (1) C. proc. pen., instanța de judecată, în exercitarea atribuțiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive. Conform alin. (3) al aceluiași articol ,,când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menținerea măsurii arestării preventive ,,. În cauză, instanța de apel a procedat la efectuarea verificărilor dispuse de legea procesual penală și a constatat că temeiurile de fapt și de drept - art. 148 lit. f) C. proc. pen.

care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, impunându-se, în continuare, privarea de libertate a inculpatului. Înalta Curte, în raport de împrejurările concrete de comitere a infracțiunilor, inculpatul pe fondul consumului de alcool, profitând de faptul că victimele dormeau, a luat un topor din încăpere și a Ie-a lovit cu partea metalică, în zona capului, după care și-a însușit două telefoane mobile, suma de 25 lei, o lanternă, un briceag multifuncțional, o haină de camuflaj tip militar și două brichete - corelat cu natura relațiilor sociale lezate, apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă, în continuare, un pericol concret pentru ordinea publică. Este adevărat că pericolul pentru ordinea publică, astfel cum este reglementat de dispozițiile art. 148 lit. f) C. proc.

pen., nu se confundă cu pericolul social al faptei, ca trăsătură a infracțiunii, având un sens mult mai larg presupunând o rezonanță deosebită a faptei în rândul colectivității, de natură a stimula temerea că împotriva unor persoane periculoase organele judiciare nu au reacționat eficient. Totuși nu se poate face abstracție, în cadrul analizei asupra menținerii detenției provizorii, de gravitatea concretă a faptelor săvârșite, după cum nu se poate ignora nici faptul că, în cazul unor infracțiuni deosebit de grave, cum sunt cele reținute în sarcina inculpatului recurent - pericolul concret pentru ordinea publică subzistă chiar dacă detenția preventivă se prelungește în timp.

Pe altă parte, se constată că în cauză s-a dispus condamnarea inculpatului, hotărârea de condamnare, chiar nedefinitivă, constituind un temei suficient de puternic pentru a se constata că menținerea detenției provizorii este licită, respectându-se, astfel, atât dispozițiile cuprinse în legea internă cât și prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului. În același sens, Înalta Curte reține că hotărârea de condamnare nedefinitivă nu alterează nici prezumția de nevinovăție și nici dreptul inculpatului de a fi judecat într-un termen rezonabil, limitarea libertății acestuia încadrându-se în limitele legii. Toate aceste aspecte, justifică dispoziția instanței de apel în sensul menținerii arestării preventive, astfel că, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 385/15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul U.F. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul U.F. împotriva încheierii din 30 aprilie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în dosarul nr. 584/36/2009. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 mai 2009.