ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1728/2009

Asupra recursului penal de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 30 aprilie 2009 pronunțată de Curtea de Apel

Constanța în dosarul nr. 584/36/2009, s-a dispus menținerea măsurii arestării

preventive a inculpatului U.F., în conformitate cu dispozițiile art. 300/2 C.

proc. pen. rap. la art. 160/b alin. (1) și (3) C. proc. pen.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a

reținut că verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a

inculpatului, a constatat că aceasta a fost luată cu respectarea dispozițiilor

legale, impunându-se menținerea, în continuare, a stării de arest.

De asemenea se arată că există probe din care rezultă

presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit

fapta prevăzută de legea

penală și că

temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri subzistă.

Împotriva încheierii pronunțată la data de 30 aprilie 2009

de Curtea de Apel Constanța, a declarat recurs inculpatul U.F. solicitând

casarea acesteia și în cadrul rejudecării să se dispună revocarea măsurii

arestării preventive întrucât nu prezintă pericol pentru ordinea publică.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând motivele de

recurs invocate, cât și din oficiu cauza, potrivit dispozițiilor art. 385/9

alin. (3) C. proc. pen.

, constată că

recursul este nefondat pentru următoarele

considerente:

Prin sentința penală nr. 94 din

2 martie 2009, pronunțată de Tribunalul

Constanța în

dosarul nr. 2329/118/2008, s-a dispus - printre altele -

condamnarea inculpatului U.F. la o pedeapsă

rezultantă de 24 ani

închisoare și 9 ani pedeapsa complimentară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a - II-a

și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunilor de omor deosebit de grav

prevăzute de art. 174

rap. la art. 175 lit.

d) și art. 176 lit. d) C. pen., respectiv tâlhărie prevăzută

de art. 211

alin. (2) lit. b) și c) C. pen.

În fapt, s-a reținut că inculpatul în data de 12 octombrie

2007 respectiv 31 octombrie 2007 a aplicat victimelor D.G. și R.I.C. cu

intensitate, folosind un topor, multiple lovituri în zona capului, cauzându-le

leziuni care au produs decesul acestora.

Același inculpat, după agresiunile exercitate, a sustras

din locuința victimelor mai multe bunuri.

Împotriva

sentinței a declarat apel inculpatul U.F.

La termenul din 30 aprilie 2009, fixat pentru judecarea

apelului, instanța de control judiciar, verificând legalitate și temeinicia

arestării preventive, a menținut starea de arest a inculpatului, pronunțând

încheierea atacată cu recurs în prezenta cauză.

Cu privire la această dispoziție a instanței, Înalta Curte

constată următoarele:

Potrivit dispozițiile art. 160/b alin. (1) C. proc. pen., instanța

de judecată, în exercitarea atribuțiilor de control judiciar, este obligată să

verifice periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive.

Conform alin. (3) al aceluiași articol ,,când instanța

constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare

privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menținerea măsurii

arestării preventive ,,.

În cauză, instanța de apel a procedat la efectuarea

verificărilor dispuse de legea procesual penală și a constatat că temeiurile de

fapt și de drept - art. 148 lit. f) C. proc. pen. care au stat la baza luării

măsurii arestării preventive subzistă, impunându-se, în continuare, privarea de

libertate a inculpatului.

Înalta Curte, în raport de împrejurările concrete de

comitere a infracțiunilor, inculpatul pe fondul consumului de alcool, profitând

de faptul că victimele dormeau, a luat un topor din încăpere și a Ie-a lovit cu

partea metalică, în zona capului, după care și-a însușit două telefoane mobile,

suma de 25 lei, o lanternă, un briceag multifuncțional, o haină de camuflaj tip

militar și două brichete - corelat cu natura relațiilor sociale lezate,

apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă, în continuare, un

pericol concret pentru ordinea publică.

Este adevărat că pericolul pentru ordinea publică, astfel

cum este reglementat de dispozițiile art. 148 lit. f) C. proc. pen., nu se

confundă cu pericolul social al faptei, ca trăsătură a infracțiunii, având un

sens mult mai larg presupunând o rezonanță deosebită a faptei în rândul

colectivității, de natură a stimula temerea că împotriva unor persoane

periculoase organele judiciare nu au reacționat eficient.

Totuși nu se poate face abstracție, în cadrul analizei

asupra menținerii detenției provizorii, de gravitatea concretă a faptelor

săvârșite, după cum nu se poate ignora nici faptul că, în cazul unor

infracțiuni deosebit de grave, cum sunt cele reținute în sarcina inculpatului

recurent - pericolul concret pentru ordinea publică subzistă chiar dacă

detenția preventivă se prelungește în timp.

Pe altă parte, se constată că în cauză s-a dispus

condamnarea

inculpatului, hotărârea de

condamnare, chiar nedefinitivă, constituind un

temei suficient de

puternic pentru a se constata că menținerea detenției provizorii este licită,

respectându-se, astfel, atât dispozițiile cuprinse în legea internă cât și

prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului.

În același sens, Înalta Curte reține că hotărârea de

condamnare nedefinitivă nu alterează nici prezumția de nevinovăție și nici

dreptul inculpatului de a fi judecat într-un termen rezonabil, limitarea

libertății acestuia încadrându-se în limitele legii.

Toate aceste aspecte, justifică dispoziția

instanței de apel în sensul menținerii arestării preventive, astfel că, Înalta

Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 385/15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul U.F.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul U.F.

împotriva

încheierii din 30 aprilie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală

și pentru cauze penale cu minori și de familie, în dosarul nr. 584/36/2009.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu

titlu de cheltuieli judiciare stat, din care suma de 100 lei, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 11 mai 2009.