ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra plângerii de
față,
În baza lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin plângerea din 8 aprilie 2010 petentul N.O.
în baza art. 278
1
C. proc. pen. a cerut, în esență, desființarea Ordonanței
nr. 947/P/2009 din 4 februarie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de
Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, și trimiterea
cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale față de magistrații
procurori D.C. din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, B.I. din cadrul
Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, G.L. din cadrul Parchetului de
pe lângă Judecătoria Timișoara și față de magistrații judecători D.C. și M.B.,
judecătoare la Judecătoria Timișoara, și respectiv, Tribunalul Timiș pentru
infracțiunile prev. de art. 246, 247, 249, 248
1
, 253
1
,
250 și 264 C. pen.
Din examinarea
ordonanței menționate rezultă că în cauză s-au efectuat cercetări prealabile
față de magistrații intimați, la plângerea petentului, iar în temeiul art. 228 alin.
(6) și art. 10 lit. a) C. proc. pen. s-a dispus neînceperea urmăririi penale,
așa constatându-se că faptele reclamate nu există.
Plângerea petentului
nu este fondată.
Din actele
premergătoare rezultă că petentul N.O., alături de numiții D.C. și F.N.I., a
fost trimis în judecată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara prin
rechizitoriul 8811/P/2006 pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 208 -
209 alin. (1) lit. a) și g) C. pen. și art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001
aprobată prin Legea nr. 243/2002.
Ceea ce îl
nemulțumește pe petent este împrejurarea că a fost trimis în judecată și
judecat pentru comiterea de infracțiuni. Nu rezultă că inculpatul a fost
cercetat abuziv.
Potrivit art. 124 alin.
(1) din Constituție, justiția se înfăptuiește în numele legii. Așa fiind,
imputarea făcută de petent pentru faptul că a fost trimis în judecată și
judecat de magistrați, nu este justificată, actul de justiție nefiind exercitat
în nume propriu. Pe de altă parte, împotriva hotărârilor judecătorești, părțile
interesate și procurorul pot exercita căi de atac conform art. 129 din
Constituție.
Aceasta fiind singura
modalitate de control a hotărârilor judecătorești.
Prin urmare, Curtea
constată că ordonanța de netrimitere în judecată a magistraților este legală și
temeinică, astfel că în temeiul art. 278
1
alin. (8) lit. a) C. proc.
pen. va respinge ca nefondată plângerea petentului, pe care-l va obliga la
cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată
de petiționarul N.O. împotriva Ordonanței nr. 947/P/2009 din 4 februarie 2010 a
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire
penală și criminalistică.
Menține ordonanța atacată.
Obligă petiționarul la plata sumei de 200
lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi 29
octombrie 2010.