ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin plângerea din 8 aprilie 2010 petentul N.O. în baza art. 278 1 C. proc. pen. a cerut, în esență, desființarea Ordonanței nr. 947/P/2009 din 4 februarie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale față de magistrații procurori D.C. din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, B.I. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, G.L. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara și față de magistrații judecători D.C. și M.B., judecătoare la Judecătoria Timișoara, și respectiv, Tribunalul Timiș pentru infracțiunile prev. de art. 246, 247, 249, 248 1 , 253 1 , 250 și 264 C. pen.

Din examinarea ordonanței menționate rezultă că în cauză s-au efectuat cercetări prealabile față de magistrații intimați, la plângerea petentului, iar în temeiul art. 228 alin. (6) și art. 10 lit. a) C. proc. pen. s-a dispus neînceperea urmăririi penale, așa constatându-se că faptele reclamate nu există. Plângerea petentului nu este fondată. Din actele premergătoare rezultă că petentul N.O., alături de numiții D.C. și F.N.I., a fost trimis în judecată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara prin rechizitoriul 8811/P/2006 pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 208 - 209 alin. (1) lit. a) și g) C. pen. și art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 aprobată prin Legea nr. 243/2002.

Ceea ce îl nemulțumește pe petent este împrejurarea că a fost trimis în judecată și judecat pentru comiterea de infracțiuni. Nu rezultă că inculpatul a fost cercetat abuziv. Potrivit art. 124 alin. (1) din Constituție, justiția se înfăptuiește în numele legii. Așa fiind, imputarea făcută de petent pentru faptul că a fost trimis în judecată și judecat de magistrați, nu este justificată, actul de justiție nefiind exercitat în nume propriu. Pe de altă parte, împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și procurorul pot exercita căi de atac conform art. 129 din Constituție. Aceasta fiind singura modalitate de control a hotărârilor judecătorești. Prin urmare, Curtea constată că ordonanța de netrimitere în judecată a magistraților este legală și temeinică, astfel că în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc.

pen. va respinge ca nefondată plângerea petentului, pe care-l va obliga la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul N.O. împotriva Ordonanței nr. 947/P/2009 din 4 februarie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică. Menține ordonanța atacată. Obligă petiționarul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Cu recurs. Pronunțată în ședință publică, azi 29 octombrie 2010.