ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 19 aprilie 2010, sub nr. 12845, s-a înregistrat plângerea penală formulată de A.I., împotriva rezoluției adoptată la 30 martie 2010 în Dosarul nr. 2727/1295/II-2/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, petentul motivând că este „netemeinică, ilegală, abuzivă, adoptarea ei făcându-se cu nerespectarea hotărârii judecătorești definitivă și executorie prin încheierea nr. 224/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, infracțiunea precizată fiind art. 271 C. pen.” (fila 1 dosar I.C.C.J., secția penală). În continuarea motivării plângerii penale, A.I.

susține că parchetul încalcă cu brutalitate prevederile art. 277 C. proc. pen., realizând și un fals intelectual prin consemnarea datei de 30 martie 2010 când rezoluția i-a fost transmisă la 9 aprilie 2010, ori art. 187 din același cod precizează că data oficială, data poștei, în drept au fost emise acte false, abuzive, magistrații care au soluționat cauzele din Dosarele nr. 5003/1/2009, 5004/1/2009, 5252/1/2009, 5284/1/2009 trebuie să fie excluși din magistratură, ei sunt corupți și au emis acte false și abuzive împotriva actelor probatorii pentru această cauză (fila 1 același dosar). Plângerea nu este fondată. Este de amintit, cu preeminență, că în conformitate cu dispozițiile art. 278 1 alin. (7) C. proc.

pen. soluționând plângerea, se verifică rezoluția sau ordonanța atacată, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi prezentate. Ca atare, din lucrările cauzei se reține că prin rezoluția emisă în Dosarul nr. 173/P/2010, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, în baza dispozițiilor art. 228 alin. (6), raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistrații B.L., P.A., C.M., G.T., B.G., Z.L., G.N., C.A., S.R., M.S.O. și P.S. - judecători la Înalta Curte de Casație și Justiție și față de Cornoiu Victor, procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 264, art. 289 și art. 271 C. pen.

Actele premergătoare efectuate pentru verificarea plângerii petentului, acesta susținând, în rezumat, că la judecarea recursurilor declarate în dosarele penale înregistrate la Completul de 9 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție (nr. 5003/1/2009, nr. 5004/1/2009, nr. 5252/1/2009 și nr. 5284/1/2009) magistrații au înlăturat, nelegal, probele administrate și au pronunțat decizii care nesocotesc încheierea nr. 224/2005 dată în Dosarul nr. 6157/2004 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, au relevat că nemulțumirile petentului vis-a-vis de hotărârile pronunțate de magistrați nu sunt temei pentru angajarea răspunderii penale a acelora și/sau a procurorului care a participat la ședințele de judecată, și, ca atare, infracțiunile puse în sarcina lor nu există.

Plângerea formulată de petent împotriva rezoluției amintite a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin rezoluția din 30 martie 2010 a procurorului șef al Secției de Urmărire Penală și Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Verificând lucrările cauzei, se constată că în faza actelor premergătoare realizate conform dispozițiilor art. 224 C. proc. pen., soluția de neîncepere a urmăririi penale este legală, nemulțumirile față de hotărârile pronunțate în dosarele de recurs neconstituind temei pentru începerea urmăririi penale în sarcina magistraților sau a procurorului care au judecat respectivele cauze, lămurirea fondului dedus judecății ținând de probe, lege, convingere proprie.

În ce privește susținerile petentului din plângere, cu referire și la încheierea nr. 224 din 10 martie 2005 pronunțată în Dosarul nr. 6157/2004, aceasta nu are legătură cu hotărârile pronunțate de magistrații judecători componenți ai Completului de 9 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție sau cu procurorul ce a participat la ședințele de judecată respective, în dosarele reclamate A.I. recurând sentințe pronunțate de Secția Penală a instanței supreme în materia prevăzută de art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen. (filele 7-17 dosar parchet). Totodată, motivarea plângerii de față nu este susținută de probe sau cazuri care să conducă la constatarea nelegalei dispuneri din rezoluție. Pentru considerentele expuse, plângerea petentului, în conformitate cu dispozițiile art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc.

pen. va fi respinsă ca nefondată. Potrivit dispozițiilor art. 192 alin. (2), cu referire la art. 189 alin. (1) din același cod, petentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A.I. împotriva rezoluției din 8 martie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, dispusă în Dosarul nr. 173/P/2010. Obligă petentul să plătească suma de 200 lei cheltuieli judiciare către stat. Cu recurs. Pronunțată în ședință publică, azi 21 septembrie 2010.