ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

La data de 19 aprilie 2010, sub nr. 12845,

s-a înregistrat plângerea penală formulată de A.I., împotriva rezoluției

adoptată la 30 martie 2010 în Dosarul nr. 2727/1295/II-2/2010 al Parchetului de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică,

petentul motivând că este „netemeinică, ilegală, abuzivă, adoptarea ei

făcându-se cu nerespectarea hotărârii judecătorești definitivă și executorie

prin încheierea nr. 224/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

infracțiunea precizată fiind art. 271 C. pen.” (fila 1 dosar I.C.C.J., secția

penală).

În continuarea

motivării plângerii penale, A.I. susține că parchetul încalcă cu brutalitate

prevederile art. 277 C. proc. pen., realizând și un fals intelectual prin

consemnarea datei de 30 martie 2010 când rezoluția i-a fost transmisă la 9

aprilie 2010, ori art. 187 din același cod precizează că data oficială, data

poștei, în drept au fost emise acte false, abuzive, magistrații care au

soluționat cauzele din Dosarele nr. 5003/1/2009, 5004/1/2009, 5252/1/2009,

5284/1/2009 trebuie să fie excluși din magistratură, ei sunt corupți și au emis

acte false și abuzive împotriva actelor probatorii pentru această cauză (fila 1

același dosar).

Plângerea nu este

fondată.

Este de amintit, cu

preeminență, că în conformitate cu dispozițiile art. 278

1

alin. (7) C.

proc. pen. soluționând plângerea, se verifică rezoluția sau ordonanța atacată,

pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei și a oricăror

înscrisuri noi prezentate.

Ca atare, din

lucrările cauzei se reține că prin rezoluția emisă în Dosarul nr. 173/P/2010,

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire

penală și criminalistică, în baza dispozițiilor art. 228 alin. (6), raportat la

art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de

magistrații B.L., P.A., C.M., G.T., B.G., Z.L., G.N., C.A., S.R., M.S.O. și P.S.

- judecători la Înalta Curte de Casație și Justiție și față de Cornoiu Victor,

procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sub

aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 264, art. 289 și art. 271 C.

pen.

Actele premergătoare

efectuate pentru verificarea plângerii petentului, acesta susținând, în

rezumat, că la judecarea recursurilor declarate în dosarele penale înregistrate

la Completul de 9 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție (nr. 5003/1/2009,

nr. 5004/1/2009, nr. 5252/1/2009 și nr. 5284/1/2009) magistrații au înlăturat,

nelegal, probele administrate și au pronunțat decizii care nesocotesc

încheierea nr. 224/2005 dată în Dosarul nr. 6157/2004 al Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția penală, au relevat că nemulțumirile petentului

vis-a-vis de hotărârile pronunțate de magistrați nu sunt temei pentru angajarea

răspunderii penale a acelora și/sau a procurorului care a participat la

ședințele de judecată, și, ca atare, infracțiunile puse în sarcina lor nu

există.

Plângerea formulată

de petent împotriva rezoluției amintite a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin

rezoluția din 30 martie 2010 a procurorului șef al Secției de Urmărire Penală

și Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție.

Verificând lucrările

cauzei, se constată că în faza actelor premergătoare realizate conform

dispozițiilor art. 224 C. proc. pen., soluția de neîncepere a urmăririi penale

este legală, nemulțumirile față de hotărârile pronunțate în dosarele de recurs

neconstituind temei pentru începerea urmăririi penale în sarcina magistraților

sau a procurorului care au judecat respectivele cauze, lămurirea fondului dedus

judecății ținând de probe, lege, convingere proprie.

În ce privește

susținerile petentului din plângere, cu referire și la încheierea nr. 224 din

10 martie 2005 pronunțată în Dosarul nr. 6157/2004, aceasta nu are legătură cu

hotărârile pronunțate de magistrații judecători componenți ai Completului de 9

judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție sau cu procurorul ce a

participat la ședințele de judecată respective, în dosarele reclamate A.I. recurând

sentințe pronunțate de Secția Penală a instanței supreme în materia prevăzută

de art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen. (filele 7-17 dosar parchet).

Totodată, motivarea

plângerii de față nu este susținută de probe sau cazuri care să conducă la

constatarea nelegalei dispuneri din rezoluție.

Pentru considerentele

expuse, plângerea petentului, în conformitate cu dispozițiile art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen. va fi respinsă ca nefondată.

Potrivit

dispozițiilor art. 192 alin. (2), cu referire la art. 189 alin. (1) din același

cod, petentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca

nefondată, plângerea formulată de petentul A.I. împotriva rezoluției din 8

martie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

de urmărire penală și criminalistică, dispusă în Dosarul nr. 173/P/2010.

Obligă petentul să

plătească suma de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință

publică, azi 21 septembrie 2010.