ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față; În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele: La data de 19 aprilie 2010, sub nr. 12834, s-a înregistrat plângerea penală formulată de petentul A.I., împotriva „rezoluției adoptată la 08 aprilie 2010, pentru cauza din Dosarul nr. 2323/1327/VIII-1/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, pentru că este netemeinică și ilegală” (fila 1 dosar Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală). În motivare, petentul susține că la 08 martie 2010 s-a adresat cu o plângere ce vizează Dosarul nr. 508/465/VIII-1/2010, cu această ocazie el prezentând „o parte din infracțiunile comise la adoptarea rezoluției”.

Se mai susține că parchetul încalcă „cu brutalitate prevederile art. 62 C. proc. pen., cu aceeași brutalitate încalcă prevederile art. 277 și adoptă o altă rezoluție netemeinică, ilegală și abuzivă”. Același petent cere să i se asigure dreptul constituțional garantat de art. 52 din Constituția României, în final el solicitând ca în temeiul prevederilor art. 95 din Legea nr. 303/2004 să se sesizeze Consiliul Superior al Magistraturii pentru excluderea domnilor magistrați corupți, care au emis acte false și abuzive împotriva actelor probatorii (fila 1 același dosar). Plângerea de față este inadmisibilă pentru considerentele ce se vor detalia. Verificând actele dosarului, se reține că sub nr. 508/465/VIII-1/2010 din 18 februarie 2010, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, i-a comunicat petentului A.I.

că plângerea sa, ce-i vizase pe magistrații judecători de la Înalta Curte de Casație și Justiție, respectiv L.B., I.P., Z.M.P., A.M., C.L., E.M., P.P., N.P., S.D., precum și pe procurorul V.C., care ar fi pronunțat soluții ce l-au nemulțumit, fără însă a proba în vreun fel că aceștia, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, ar fi comis un abuz sau alte fapte ce ar întruni conținutul constitutiv al unor infracțiuni, a fost respinsă ca inadmisibilă, nefiind îndeplinite dispozițiile legale aplicabile în materia plângerii sau a denunțului, respectiv dispozițiile art. 222 și art. 223 C. proc. pen. și nu există elemente care să contureze comiterea unor infracțiuni.

La 08 aprilie 2010, sub nr. 2323/1327/VIII-1/2010, aceluiași petent i s-a comunicat faptul că plângerea ce-i viza pe magistrații judecători de la Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 9 judecători, și pe procurorul care a pus concluzii în cauzele în care el a fost parte, în baza dispozițiilor art. 278 alin. (1) C. proc. pen., a fost respinsă ca neîntemeiată, motivele subiective de nemulțumire nefiind argumentate și probate în fapt și în drept, din situația expusă neconturându-se elementele concrete ale vreunei infracțiuni anume, învestirea organelor judiciare nefiind posibilă în absența unei sesizări legale din care să rezulte în concret indiciile comiterii unei infracțiuni. S-a mai reținut că, neexistând vreo încălcare a dispozițiilor legale și urmare analizării înscrisurilor depuse de petent, nefiind respectate dispozițiile art. 222 C. proc.

pen., plângerea nu este întemeiată. Art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen. prevede că, la instanță, plângerea persoanei trebuie să fie îndreptată împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror. În cauză, nu s-a dispus, în actele procurorului, niciuna din soluțiile enumerate de textul procedural indicat, petentul reiterând susțineri generice, fără corespondent în actele dosarului, iar altele care exced dreptului instanței, plângerea sa, în conformitate cu dispozițiile art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

Potrivit dispozițiilor art. 192 C. proc. pen., cu referire la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., petentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petentul A.I. împotriva rezoluției nr. 508/4656/VIII/1/2010 din 10 februarie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică. Obligă petentul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Cu recurs. Pronunțată în ședință publică, azi 8 iunie 2010.