ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de

față;

În baza lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

La data de 19 aprilie 2010, sub nr. 12834,

s-a înregistrat plângerea penală formulată de petentul A.I., împotriva

„rezoluției adoptată la 08 aprilie 2010, pentru cauza din Dosarul nr. 2323/1327/VIII-1/2010

al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire

penală și criminalistică, pentru că este netemeinică și ilegală” (fila 1 dosar

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală).

În motivare, petentul

susține că la 08 martie 2010 s-a adresat cu o plângere ce vizează Dosarul nr. 508/465/VIII-1/2010,

cu această ocazie el prezentând „o parte din infracțiunile comise la adoptarea

rezoluției”.

Se mai susține că

parchetul încalcă „cu brutalitate prevederile art. 62 C. proc. pen., cu aceeași

brutalitate încalcă prevederile art. 277 și adoptă o altă rezoluție

netemeinică, ilegală și abuzivă”.

Același petent cere

să i se asigure dreptul constituțional garantat de art. 52 din Constituția

României, în final el solicitând ca în temeiul prevederilor art. 95 din Legea nr.

303/2004 să se sesizeze Consiliul Superior al Magistraturii pentru excluderea

domnilor magistrați corupți, care au emis acte false și abuzive împotriva

actelor probatorii (fila 1 același dosar).

Plângerea de față

este inadmisibilă pentru considerentele ce se vor detalia.

Verificând actele

dosarului, se reține că sub nr. 508/465/VIII-1/2010 din 18 februarie 2010,

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire

penală și criminalistică, i-a comunicat petentului A.I. că plângerea sa, ce-i

vizase pe magistrații judecători de la Înalta Curte de Casație și Justiție,

respectiv L.B., I.P., Z.M.P., A.M., C.L., E.M., P.P., N.P., S.D., precum și pe

procurorul V.C., care ar fi pronunțat soluții ce l-au nemulțumit, fără însă a

proba în vreun fel că aceștia, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, ar fi

comis un abuz sau alte fapte ce ar întruni conținutul constitutiv al unor

infracțiuni, a fost respinsă ca inadmisibilă, nefiind îndeplinite dispozițiile

legale aplicabile în materia plângerii sau a denunțului, respectiv dispozițiile

art. 222 și art. 223 C. proc. pen. și nu există elemente care să contureze

comiterea unor infracțiuni.

La 08 aprilie 2010,

sub nr. 2323/1327/VIII-1/2010, aceluiași petent i s-a comunicat faptul că

plângerea ce-i viza pe magistrații judecători de la Înalta Curte de Casație și

Justiție, completul de 9 judecători, și pe procurorul care a pus concluzii în

cauzele în care el a fost parte, în baza dispozițiilor art. 278 alin. (1) C.

proc. pen., a fost respinsă ca neîntemeiată, motivele subiective de nemulțumire

nefiind argumentate și probate în fapt și în drept, din situația expusă

neconturându-se elementele concrete ale vreunei infracțiuni anume, învestirea

organelor judiciare nefiind posibilă în absența unei sesizări legale din care

să rezulte în concret indiciile comiterii unei infracțiuni.

S-a mai reținut că,

neexistând vreo încălcare a dispozițiilor legale și urmare analizării

înscrisurilor depuse de petent, nefiind respectate dispozițiile art. 222 C.

proc. pen., plângerea nu este întemeiată.

Art. 278

1

alin.

(1) C. proc. pen. prevede că, la instanță, plângerea persoanei trebuie să fie

îndreptată împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a

ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire

penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror.

În cauză, nu s-a

dispus, în actele procurorului, niciuna din soluțiile enumerate de textul

procedural indicat, petentul reiterând susțineri generice, fără corespondent în

actele dosarului, iar altele care exced dreptului instanței, plângerea sa, în

conformitate cu dispozițiile art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc.

pen., urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

Potrivit

dispozițiilor art. 192 C. proc. pen., cu referire la art. 189 alin. (1) C.

proc. pen., petentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca

inadmisibilă, plângerea formulată de petentul A.I. împotriva rezoluției nr. 508/4656/VIII/1/2010

din 10 februarie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică.

Obligă petentul la plata sumei de 200 lei, cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință publică, azi 8 iunie

2010.