ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de față,
În
baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin
încheierea penală nr. 3/MP/2012 din 12 septembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel
Alba lulia, secția penală, în Dosarul nr. 862/57/2012, s-a admis propunerea de arestare
preventivă a inculpatului C.R.F., formulată de Parchetul de pe lângă Înalta
Curte de casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial
Alba lulia.
În
temeiul art. 149
1
alin. (10) C. proc. pen. raportat
la art. 143 C. proc. pen. și art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. s-a dispus
arestarea preventivă a inculpatului C.R.F., pe o perioadă de 29 de zile, de la 12
septembrie 2012 până la 10 octombrie 2012.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina
statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța
de judecată a apreciat că în cauză sunt întrunite condițiile prev. de art. 143
alin. (1) C. proc. pen., existând probe și indicii temeinice din care rezultă presupunerea
rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapta de care este acuzat și există cazul în
care se dispune arestarea inculpatului, prevăzut de art. 148 alin. (1) lit. f)
C. proc. pen., pedeapsa prevăzută de lege fiind mai mare de 4 ani, iar lăsarea în
libertate a inculpatului prezentând un pericol concret pentru ordinea publică.
Astfel, din coroborarea actelor existente
la dosarul cauzei, a declarațiilor martorilor și inculpatului, a
proceselor-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice și ambientale, instanța
de fond a apreciat că rezultă existența unor fapte sau informații apte să convingă
un observator obiectiv că este posibil ca inculpatul să fi săvârșit infracțiunea
și că în cauză există motive pertinente și suficiente care justifică pe deplin plasarea
inculpatului în detenție provizorie, cel puțin în acest stadiu incipient al procedurilor,
bănuiala legitimă fiind evidențiată de următoarele date factuale:
În
cauză s-a stabilit că inculpatul a solicitat și a primit de
la denunțător sumele de 6.000 RON și 1.100 euro, fără a încheia un contract de asistență
juridică și tară a elibera chitanțe pentru aceste sume, din declarațiile denunțătorului
rezultând că aceste sume erau destinate funcționarilor care puteau să stabilească
o alcoolemie care să nu-i atragă răspunderea penală. Deși inculpatul afirmă că sumele
de bani au fost primite în calitatea sa de avocat care reprezintă interesele unui
client, nu a încheiat nici un contract cu denunțătorul H.M. și nici nu a eliberat
chitanțe pentru aceste sume. Declarațiile denunțătorului H.
M. sunt susținute de declarațiile martorei
H.C.M. care afirmă că sumele de bani pe care le-a împrumutat cumnatului său erau
destinate unor funcționari care să stabilească o alcoolemie sub limita legală, că
aceste sume de bani au fost date inculpatului, martora chiar asistând la înmânarea
sumei de 6.000 RON. Aceeași martoră a mai arătat că în repetate rânduri a discutat
cu denunțătorul despre destinația sumelor de bani, niciodată discutându-se că banii
ar reprezenta contravaloarea serviciilor juridice prestate de către inculpat, în
calitatea sa de avocat. Din transcrierea convorbirilor purtate între inculpat și
denunțător și înregistrate ambiental, din 21 august 2012, rezultă indicii temeinice
că inculpatul nu numai că a luat sumele de bani promițându-i denunțătorului că rezolvă
cu un funcționar abilitat problema alcoolemiei, ci din afirmațiile sale, chiar că
a înmânat sumele de bani și că ar avea intenția să ceară banii înapoi dacă problema
nu era rezolvată.
Este cert că inculpatul l-a lăsat pe denunțător
să creadă că ar avea influență asupra unor funcționari abilitați să stabilească
valoarea alcoolemiei și a primit sumele de bani de la denunțător spunându-i acestuia
că aceste sume de bani sunt destinate acestor funcționari, acestea rezultând și
din transcrierea convorbirilor purtate între inculpat și denunțător și înregistrate
ambiental, din data de 27 august 2012, transcrierea convorbirilor purtate între
inculpat și denunțător și înregistrate ambiental din 05 septembrie 2012 și transcrierea
convorbirii telefonice purtate de inculpat cu denunțătorul la data de 05
septembrie 2012.
Apărările inculpatului că sumele de bani
ar fi fost primite ca onorariu, că ar fi intenționat să dea banii înapoi dacă nu
ar fi câștigat procesul denunțătorului, că suma a fost într-un cuantum mai mare
deoarece urma să-i facă o apărare calificată în cursul cercetării judecătorești,
sunt contrazise de actele menționate mai sus, existând indicii plauzibile, verosimile
și legitime în sensul promisiunii de către inculpat a intervenției asupra funcționarilor
de la Serviciul Județean de Medicină Legală Alba și I.M.L. Cluj Napoca, în vederea
modificării rezultatului analizei toxicologice alcoolemie a numitului H.M.
Raportat la aspectele reținute mai sus,
instanța de fond a considerat că în cauză sunt întrunite cumulativ exigențele impuse
de art. 148 lit. f) C. proc. pen., dar și cele prevăzute de art. 5 parag. 1
lit. c) din C.E.D.O., fiind respectată condiția existenței unei bănuieli legitime,
plauzibile, verosimile, care să justifice luarea măsurii preventive a privării de
libertate. În ceea ce privește pericolul social concret pentru ordinea publică,
Curtea de Apel Alba Iulia a arătat că aprecierea acestui pericol, fără a fi indisolubil
legată de o examinare a gravității faptelor, gravitate incontestabilă de altfel,
nu poate fi totuși disociată de aspectele ce țin de natura acuzației aduse (fapte
de corupție), de rezonanța socială pe care o poate determina luarea la cunoștință
a acestor fapte, de impactul major pe care-l generează în conștiința socială suspiciunea
că un avocat, ale cărui prerogative principale le reprezintă apărarea corectă a
persoanelor pe care le reprezintă, ajutând la înfăptuirea actului de justiție,
t
rafichează și uzează de poziția pe care o are în vederea aservirii
activității judiciare unor interese personale și colaterale.
Instanța de fond a subliniat că existența
unor suspiciuni rezonabile cu privire la săvârșirea de către inculpat a unei fapte
grave de corupție, calitatea pe care inculpatul o are, aceea de avocat, și exigențele
cărora acesta se impunea să se supună prin prisma poziției sale de persoană chemată
să ajute la aplicarea corectă a legii, conving un observator obiectiv că ordinea
publică este în acest moment realmente amenințată, amenințarea fiind una reală,
actuală și suficient de gravă pentru un interes fundamental al societății.
Se mai reține că prin deosebita lor gravitate
și reacția publicului față de săvârșirea lor, anumite infracțiuni, cum este infracțiunea
reținută în speța de față, pot produce o anumită „tulburare socială", de natură
a justifica o detenție provizorie pe o anumită perioadă de timp.
Instanța a apreciat, având în vedere natura
acuzației aduse și calitatea inculpatului, că este îndreptățită să creadă că privarea
de libertate este necesară și prin prisma dispozițiilor art. 136 C. proc. pen.,
vizând scopul și categoriile măsurilor preventive, pentru a nu perturba desfășurarea
anchetei, cei puțin la începutul ei. În sensul celor expuse mai sus, Curtea de Apel
Alba lulia a considerat că plasarea inculpatului în detenție, cel puțin în faza
incipientă a procedurilor, este pe deplin justificată, fiind vorba despre o cauză
ce necesită încă cercetări.
Împotriva acestei încheieri a formulat
recurs inculpatul C.R.F., solicitând revocarea măsurii arestării preventive, iar
în subsidiar luarea unei măsuri neprivative de libertate.
Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând
recursul în conformitate cu dispozițiile art. 385
14
și 385
6
alin. (3) C. proc. pen., constată că acesta este fondat pentru considerentele ce
urmează:
Arestarea preventivă a inculpatului, potrivit
art. 149
1
alin. (1) C. proc. pen., se dispune dacă sunt întrunite condițiile
prevăzute în art. 143 și există vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 148, scopul
acestei măsuri fiind acela de a se asigura buna desfășurare a procesului penal ori
pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată
ori de la executarea pedepsei [art. 136 alin. (1) C. proc. pen.].
Analizând actele de urmărire penală efectuate
până la acest moment, Înalta Curte apreciază că în speță există nu numai indicii,
dar chiar probe directe, din care rezultă presupunerea rezonabilă, pentru un observator
obiectiv, că inculpatul a comis infracțiunea reținută în sarcina sa, respectiv trafic
de influență, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 257 alin.
(1) C. pen. (denunțul numitului H.M., declarația olografă a denunțătorului și declarația
acestuia dată în fața procurorului, copia dosarului penal privind pe H.M., cuprinzând
și documentele medicale de atestare a alcoolemiei, declarațiile martorilor H.C.M.
și D.H.V., declarațiile inculpatului și procesele-verbale de redare a convorbirilor
telefonice
și a înregistrărilor ambientale ale discuțiilor
purtate de inculpat cu denunțătorul), constând în aceea că inculpatul a solicitat
și primit de la denunțător sumele de 6.000. RON și 1.100. euro, fără a încheia un
contract de asistență juridică și fără a elibera chitanțe pentru aceste sume, lăsându-l
pe denunțător să creadă că ar avea influență asupra unor funcționari abilitați să
stabilească valoarea alcoolemiei.
Pe de altă parte, în condițiile în care
singurul temei al arestării invocat îl constituie art. 148 alin. (1) lit. f) C.
proc. pen., Curtea apreciază că măsura arestării preventive nu este necesară nici
pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal (probatoriul fiind în mare
deja administrat) și nici pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la urmărirea
penală, atâta vreme cât nu există indicii în acest sens.
Apreciază Curtea că nu există probe că
odată lăsat în libertate inculpatul ar prezenta un pericol concret pentru ordinea
publică, atât prin prisma pericolului social concret al infracțiunii cât și prin
prisma circumstanțelor personale ale inculpatului integrat social, la primul conflict
cu legea penală, dar și cu o poziție procesuală de recunoaștere a faptelor pentru
care este cercetat.
Este adevărat faptul că gravitatea infracțiunii
este generată și de calitatea pe care o avea inculpatul, avocat în cadrul Baroului
Hunedoara, însă această împrejurare nu justifică luarea măsurii preventive cele
mai severe, în opinia Înaltei Curții, fiind suficientă luarea unei măsuri preventive
neprivative de libertate care, prin obligațiile impuse, constituie suficiente garanții
că ancheta penală își va urma cursul firesc.
Pentru aceste considerente, Curtea urmează
a admite recursul declarat de inculpatul C.R.F. împotriva încheierii nr. 3/MP din
12 septembrie 2012 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, pronunțată în Dosarul
nr. 862/57/2012.
Va casa încheierea atacată și, rejudecând:
Va respinge propunerea de arestarea preventivă
formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția
Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Alba Iulia.
În
baza art. 145
1
raportat la art. 145 C. proc. pen.,
va lua față de inculpatul C.R.F. măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara,
pe o perioadă de 30 de zile, de la 17 septembrie 2012 la 16 octombrie 2012, inclusiv.
În
baza art. 145
1
alin. (2) raportat la art. 145
alin. (1) lit. a)-d) C. proc. pen., pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara,
inculpatul C.R.F. va fi obligat să respecte următoarele obligații:
a) să se prezinte la organul de urmărire
penală sau, după caz, la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
b) să se prezinte la organul de poliție
de la domiciliu, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție
sau ori de câte ori este chemat;
c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea
instanței care a dispus măsura;
d) să nu dețină, să nu folosească și să
nu poarte nicio categorie de arme.
În baza art. 145
1
alin. (2)
raportat la art. 145 alin. (2
2
) C. proc. pen. va atrage atenția inculpatului
C.R.F. că, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii sau a obligațiilor care
îi revin, se va lua față de acesta măsura arestării preventive.
Va dispune punerea în libertate a inculpatului
C.R.F. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 59 din data de 12 septembrie
2012 emis de Curtea de Apel Alba lulia, secția penală, în Dosarul nr. 862/57/2012,
dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.
În
baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare
avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de inculpatul
C.R.F. împotriva încheierii nr. 3/MP din 12 septembrie 2012 a Curții de Apel Alba
lulia, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 862/57/2012.
Casează încheierea atacată și, rejudecând:
Respinge propunerea de arestarea preventivă
formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția
Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Alba lulia.
În
baza art. 145
1
raportat la art. 145 C. proc. pen.,
ia față de inculpatul C.R.F. măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara,
pe o perioadă de 30 de zile, de la 17 septembrie 2012 la 16 octombrie 2012, inclusiv.
În
baza art. 145
1
alin. (2) raportat la art. 145
alin. (1
1
) lit. a)-d) C. proc. pen., pe durata măsurii obligării de a
nu părăsi țara, inculpatul C.R.F. este obligat să respecte următoarele obligații:
a) să se prezinte la organul de urmărire
penală sau, după caz, la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
b) să se prezinte la organul de poliție
de la domiciliu, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție
sau ori de câte ori este chemat;
c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea
instanței care a dispus măsura;
d) să nu dețină, să nu folosească și să
nu poarte nicio categorie de arme.
În
baza art. 145
1
alin. (2) raportat la art. 145
alin. (2
2
) C. proc. pen. atrage atenția inculpatului C.R.F. că, în caz
de încălcare cu rea-credință a măsurii sau a obligațiilor care îi revin, se va lua
față de acesta măsura arestării preventive.
Dispune punerea în libertate a inculpatului
C.R.F., de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 59 din data de 12 septembrie
2012 emis de Curtea de Apel Alba lulia, secția penală, în Dosarul nr. 862/57/2012,
dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina
statului.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, azi 17
septembrie 2012.