Decizia nr. 1175/2012 — ÎCCJ, Secția penală · Dosar nr. 312/57/2012 — recurs

Ș.N.C. pentru săvârșirea infracțiunilor de: - trafic de influență, prev. și ped. de art. 257 alin. (1) C. pen raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000; - asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, prev. de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. rap. la art. 8 din Legea nr. 39/2003 și la art. 17 lit. b) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

C.I. pentru săvârșirea infracțiunilor de: - complicitate la infracțiunea de cumpărare de influență, prev. și ped. de art. 26 C. pen. raportat la art. 6 1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000; - complicitate la infracțiunea de trafic de influență, prev. și ped. de art. 26 C. pen. raportat la art. 257 alin. (1) C. pen raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000; - asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, prev. de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. rap. la art. 8 din Legea nr. 39/2003 și la art. 17 lit. b) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

R.A.D., pentru săvârșirea infracțiunilor de: - complicitate la infracțiunea de cumpărare de influență, prev. și ped. de art. 26 C. pen. raportat la art. 6 1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000; - complicitate la infracțiunea de trafic de influență, prev. și ped. de art. 26 C. pen. raportat la art. 257 alin. (1) C. pen raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000; - asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, prev. de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. rap. la art. 8 din Legea nr. 39/2003 și la art. 17 lit. b) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

M.I.M., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de: - complicitate la infracțiunea de trafic de influență, prev. și ped. de art. 26 C. pen raportat la art. 257 alin. (1) C. pen raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000; - asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, prev. de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. rap. la art. 8 din Legea nr. 39/2003 și la art. 17 lit. b) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Ș.M.R. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de: - complicitate la infracțiunea de trafic de influență, prev. și ped. de art. 26 C. pen raportat la art. 257 alin. (1) C. pen raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000; - asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, prev. de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. rap. la art. 8 din Legea nr. 39/2003 și la art. 17 lit. b) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. Dosarul a fost înregistrat la această instanță la data de 06 aprilie 2012 sub nr. 312/57/2012. În cauză a fost fixat termen de judecată la data de 08 mai 2012. Înainte de expirarea duratei arestării preventive, după înregistrarea dosarului, instanța, a verificat din oficiu, în camera de consiliu, legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului Ș.N.C. Prin încheierea penală din 16 martie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București – secția I penală pronunțată în dosarul nr. 2149/2/2012, în baza art. 149 1 alin. (9) C. proc. pen. a fost admisă propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție de luare a măsurii arestării preventive a inculpatului Ș.N.C. și, în baza art. 149 1 alin. (10) C. proc. pen., art. 143 C. proc. pen. și art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului Ș.N.C. pe o durată de 29 de zile, de la data de 16 martie 2012 până la data de 13 aprilie 2012 inclusiv. În baza art. 151 C. proc. pen. s-a dispus emiterea mandatului de arestare preventivă și în baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că la data de 13 martie 2012, prin rezoluția nr. 77/P/2012 a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție s-a dispus începerea urmăririi penale fată de inculpatul Ș.N.C., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000. În fapt, s-a reținut că inculpatul Ș.N.C. , în luna februarie 2012, a pretins de la învinuitul C.I. suma de 60.000 euro, lăsând să se înțeleagă că are influență asupra completului de judecată ce avea spre soluționare dosarele civile nr. 2518/115/2012/a3 și nr. 2518/115/2010/a4, ambele înregistrate pe rolul Curții de Apel Timișoara, în scopul soluționării favorabile a acestora, instanță în cadrul căreia inculpatul are calitatea de vicepreședinte, iar ulterior, la data de 14 martie 2012, inculpatul Ș.N.C. a primit cu ajutorul soției sale Ș.M.R. de la învinuitul C.I. suma de 50.000 euro, bani primiți de acesta din urmă pe teritoriul Republicii Serbia de la două Persoane a căror identitate nu a fost stabilită până în prezent, intermediari ai învinuitului A.A. Din adresa nr. 1/7298/1154/DRUO/2012 a Consiliului Superior al Magistraturii - Direcția Resurse Umane și Organizare din data de 15 martie 2012 rezultă că inculpatul Ș.N.C., vicepreședinte al Curții de Apel Timișoara are grad profesional de curte de apel. Consiliul Superior al Magistraturii - secția pentru Judecători, prin hotărârea nr. 163 din 15 martie 2012, în baza art. 42 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 republicată cu modificările și completările ulterioare raportat la art. 95 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 republicată cu modificările și completările ulterioare, a încuviințat luarea măsurii reținerii și ulterior a arestării preventive a judecătorului Ș.N.C. , vicepreședinte al Curții de Apel Timișoara. Prin ordonanța de reținere nr. 9 din data de 15 martie 2012 a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție s-a dispus reținerea inculpatului Ș.N.C. pe o durată de 24 de ore, începând cu data de 15 martie 2012, ora 18:30, până la data de 16 martie 2012, ora 18:30. La data de 15 martie 2012, prin ordonanța nr. 77/P/2012 a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul Ș.N.C., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000. Potrivit dispozițiilor art. 300 1 alin. (3) C. proc. pen. când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța menține prin încheiere motivată arestarea preventivă. Procedând la verificarea legalității arestării preventive în mod corect Curtea de Apel Alba Iulia a apreciat ca legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpatului reținând că în cauză subzistă temeiurile prev. de art. 143 și art. 148 lit. f) C. proc. pen. avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive. La dosar există probe și indicii temeinice în sensul art. 143 alin. (1) C. proc. pen. și art. 68 1 C. proc. pen. din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul Ș.N.C. ar fi comis fapta reținută în sarcina sa, procesul verbal încheiat în localitatea Nicolinț DN 57, jud. Caraș Severin din 14 martie 2012 și planșa foto anexă, planșa fotografică privind marcarea criminalistică a sumei de 50.000 euro, denunțul formulat de C.I. la data de 14 martie 2012, declarația învinuitului C.I. din 15 martie 2012, declarația numitului S.N. din 15 martie 2012, procesul verbal de sigilare a birourilor din imobilul situat în mun. Timișoara, din 15 martie 2012 și planșa foto anexă, procesul-verbal din 15 martie 2012 de efectuare a percheziției domiciliare la birourile cu numerele 23 și 27 din imobilul mai sus menționat, procesul-verbal de redare a dialogului purtat în mediul ambiental din data de 14 martie 2012 de către numiții C.I., Ș.N.C., Ș.M.R. și S.N. și cu planșa foto anexă, notele de redare a dialogului purtat în mediul ambiental între C.I. și R.A.D. din 12 martie 2012, procesul verbal de redare a dialogului purtat în mediul ambiental din 11 martie 2012 de către numiții C.I. și R.A.D. și planșe foto anexă, notele de redare a unor convorbiri telefonice relevante în cauză, verificările cu privire la dosarele 2518/115/2012/a3 și nr. 2518/115/2010/a4 de pe rolul Curții de Apel Timișoara, listingul cu telefoanele date între C.I. și Ș.N.C. De asemenea, se constată că în mod corect a apreciat instanța de fond că și condițiile prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen. sunt îndeplinite în cauză sub aspectul pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, mai mare de 4 ani, cât și a pericolului pentru ordinea publică pe care l-a prezenta lăsarea în libertate a inculpatului, pericol analizat în raport de gravitatea faptelor comise. Așa cum în mod corect a reținut și prima instanță, la aprecierea celei de-a doua condiții a art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., se are în vedere natura și gravitatea faptei presupus a fi comise de inculpat, modalitatea și împrejurările concrete de săvârșire a acesteia, cuantumul sumei traficate, scopul urmărit, sentimentul puternic de teamă, insecuritate și neîncredere în justiție pe care acest gen de fapte îl generează în rândul societății civile. În condițiile în care corupția în această perioadă cunoaște o accentuare fără precedent la toate nivelurile, iar inculpatul avea calitatea de judecător, vicepreședinte al unei curți de apel, calitate în care avea menirea nu numai să înfăptuiască actul de justiție cu maximă corectitudine și profesionalism și să contribuie cu atât mai mult la respectarea legii, să fie cu adevărat model în societate, o persoană a cărei probitate trebuie să fie dincolo de orice îndoială, aceste aspecte justifică o reacție fermă din partea autorităților statului, respectiv privarea de libertate a inculpatului în scopul protejării siguranței publice pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal. Infracțiunea reținută în sarcina inculpatului prin gravitatea acesteia și reacția publicului creează o stare de neliniște de natură să justifice luarea și menținerea măsurii arestării preventive, fiind satisfăcute astfel cerințele art. 5 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale. Pericolul concret pentru ordinea publică este real și actual evidențiat de inducerea în colectivitate a opiniei că actul de justiție este negociat precum și de necesitatea unei reacții ferme din partea organelor statului pentru combaterea infracțiunilor de corupție, împrejurare față de are detenția preventivă a inculpatului este justificată. Situația personală și familială a inculpatului, nivelul de instrucție și evoluția profesională nu pot constitui motive suficiente pentru judecarea acestuia în stare de libertate, măsura preventivă luată față de acesta fiind proporțională cu gravitatea faptelor de care este acuzat, imprimată tocmai de calitatea deținută de inculpat, aceea de judecător, vicepreședinte al Curții de Apel Timișoara. În ceea ce privește înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara prevăzute de art. 145 și art. 145 1 C. proc. pen., potrivit prevederilor art. 139 alin. (1) C. proc. pen., măsura preventivă luată se înlocuiește cu o altă măsură preventivă când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii. Ori, așa cum s-a arătat în cele ce preced, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, subzistând și în prezent, astfel că nu se poate dispune nici revocarea măsurii arestului preventiv al inculpatului și nici înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. Înalta Curte, pentru aspectele mai sus prezentate, constată că la acest moment procesual scopul măsurilor preventive nu poate fi atins prin luarea unor măsuri preventive neprivative de libertate. Față de considerentele arătate, apreciind că soluția de menținere a arestării preventive față de inculpat pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia este legală, temeinică și corespunzător motivată în fapt și în drept, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă ca nefondat recursul declarat de inculpat. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.