ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1175/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1175/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin încheierea din 7 aprilie 2012 pronunțată

în dosarul nr. 312/57/2012, Curtea de Apel Alba Iulia – secția penală, în baza art.

300

1

alin. (3) C. proc. pen. a menținut măsura arestării preventive

a inculpatului Ș.N.C.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța a

reținut că materialul probator administrat până în prezent relevă indicii

temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit

fapta prevăzută de legea penală în legătură cu care este cercetat.

Curtea a apreciat că toate probele

administrate în cauză sunt în măsură să conducă la concluzia că la acest moment

sunt pe deplin întrunite, în ceea ce-l privește pe acest inculpat, cerințele

prevăzute de art. 143 alin. (1) C. proc. pen. pentru luarea măsurii arestării

preventive, existând suficiente indicii temeinice care să satisfacă atât

exigențele dispozițiilor art. 143 alin. (1) C. proc. pen. și ale art. 68

1

C. proc. pen. cât și pe cele ale art. 5 parag. 1 lit. c) din C.E.D.O. De

asemenea, Curtea a constatat că sunt îndeplinite cumulativ și condițiile impuse

de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs

inculpatul Ș.N.C.

Recursul este nefondat.

Examinându-se actele și lucrările dosarului,

Înalta Curte constată următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție din 4

aprilie 2012 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților:

de:

- trafic de influență, prev. și ped. de art. 257

alin. (1) C. pen raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000;

- asociere pentru săvârșirea de infracțiuni,

prev. de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. rap. la art. 8 din Legea nr. 39/2003

și la art. 17 lit. b) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, totul cu

aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

2.

C.I.

pentru săvârșirea infracțiunilor de:

-

complicitate la

infracțiunea de cumpărare de influență, prev. și ped. de art. 26 C. pen.

raportat la art. 6

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000;

- complicitate la

infracțiunea de trafic de influență, prev. și ped. de art. 26 C. pen. raportat

la art. 257 alin. (1) C. pen raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr.

78/2000;

-

asociere pentru

săvârșirea de infracțiuni, prev. de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. rap. la art.

8 din Legea nr. 39/2003 și la art. 17 lit. b) și art. 18 alin. (1) din Legea nr.

78/2000, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

3.

R.A.D., pentru săvârșirea infracțiunilor de:

-

complicitate

la infracțiunea de cumpărare de influență, prev. și ped. de art. 26 C. pen.

raportat la art. 6

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000;

-

complicitate la infracțiunea de trafic de influență, prev. și ped. de art. 26

C. pen. raportat la art. 257 alin. (1) C. pen raportat la art. 7 alin. (3) din

Legea nr. 78/2000;

-

asociere

pentru săvârșirea de infracțiuni, prev. de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen.

rap. la art. 8 din Legea nr. 39/2003 și la art. 17 lit. b) și art. 18 alin. (1)

din Legea nr. 78/2000, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

de:

- complicitate la

infracțiunea de trafic de influență, prev. și ped. de art. 26 C. pen raportat

la art. 257 alin. (1) C. pen raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr.

78/2000;

- asociere pentru

săvârșirea de infracțiuni, prev. de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. rap. la art.

8 din Legea nr. 39/2003 și la art. 17 lit. b) și art. 18 alin. (1) din Legea nr.

78/2000, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

de:

-

complicitate la infracțiunea de trafic de influență, prev. și ped. de art. 26

C. pen raportat la art. 257 alin. (1) C. pen raportat la art. 7 alin. (3) din

Legea nr. 78/2000;

-

asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, prev. de art. 323 alin. (1) și (2)

C. pen. rap. la art. 8 din Legea nr. 39/2003 și la art. 17 lit. b) și art. 18 alin.

(1) din Legea nr. 78/2000, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Dosarul a fost înregistrat la această

instanță la data de 06 aprilie 2012 sub nr. 312/57/2012.

În cauză a fost fixat termen de judecată la

data de 08 mai 2012.

Înainte de expirarea duratei arestării

preventive, după înregistrarea dosarului, instanța, a verificat din oficiu, în

camera de consiliu, legalitatea și temeinicia arestării preventive a

inculpatului Ș.N.C.

Prin încheierea penală din 16 martie 2012

pronunțată de Curtea de Apel București – secția I penală pronunțată în dosarul nr.

2149/2/2012, în baza art. 149

1

alin. (9) C. proc. pen. a fost admisă

propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție –

Direcția Națională Anticorupție de luare a măsurii arestării preventive a

inculpatului Ș.N.C. și, în baza art. 149

1

alin. (10) C. proc. pen., art.

143 C. proc. pen. și art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., s-a dispus

arestarea preventivă a inculpatului Ș.N.C. pe o durată de 29 de zile, de la

data de 16 martie 2012 până la data de 13 aprilie 2012 inclusiv.

În baza art. 151 C. proc. pen. s-a dispus

emiterea mandatului de arestare preventivă și în baza art. 192 alin. (3) C. proc.

pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această soluție, instanța

de fond a reținut că la

data de

13 martie 2012, prin rezoluția nr. 77/P/2012 a

Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și

Justiție - Direcția Națională Anticorupție s-a dispus începerea urmăririi

penale fată de

inculpatul Ș.N.C.,

sub aspectul săvârșirii infracțiunii

de trafic de influență prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen.

raportat la art. 7

alin.

(3) din Legea nr. 78/2000.

În fapt, s-a reținut că

inculpatul Ș.N.C.

, în luna februarie 2012, a pretins de la învinuitul C.I.

suma de 60.000 euro, lăsând să se înțeleagă

că are influență

asupra completului de judecată ce avea spre

soluționare dosarele

civile nr. 2518/115/2012/a3 și nr. 2518/115/2010/a4,

ambele

înregistrate pe rolul Curții de Apel

Timișoara, în scopul soluționării

favorabile a

acestora, instanță în cadrul căreia inculpatul are calitatea

de vicepreședinte, iar ulterior, la data de 14 martie 2012,

inculpatul

Ș.N.C. a primit cu ajutorul soției sale Ș.M.R.

de la învinuitul C.I. suma de 50.000 euro, bani

primiți de acesta din urmă pe teritoriul Republicii Serbia

de la două

Persoane a căror identitate nu a fost

stabilită până în prezent,

intermediari ai

învinuitului A.A.

Din adresa nr. 1/7298/1154/DRUO/2012 a

Consiliului Superior

al Magistraturii -

Direcția Resurse Umane și Organizare din data de

15 martie 2012 rezultă că inculpatul Ș.N.C.,

vicepreședinte al Curții de Apel Timișoara are

grad profesional de

curte de apel.

Consiliul Superior al

Magistraturii - secția pentru Judecători, prin

hotărârea

nr. 163 din 15 martie 2012, în baza art. 42 alin. (1) din Legea

nr. 317/2004

republicată cu modificările și completările ulterioare

raportat la art. 95 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 republicată cu

modificările și completările ulterioare, a

încuviințat luarea măsurii

reținerii

și ulterior a arestării preventive a judecătorului Ș.N.C.

, vicepreședinte al Curții de Apel Timișoara.

Prin ordonanța de

reținere nr. 9 din data de 15 martie 2012 a

Parchetului

de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția

Națională Anticorupție s-a dispus reținerea inculpatului Ș.N.C.

pe o durată de 24 de ore, începând cu data de

15 martie 2012, ora 18:30, până la data de 16 martie 2012,

ora 18:30.

La data de 15 martie 2012,

prin ordonanța nr. 77/P/2012 a

Parchetului de pe lângă

înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția

Națională

Anticorupție s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii

penale față de inculpatul Ș.N.C., sub aspectul

săvârșirii infracțiunii de trafic de influență prevăzută

de art. 257 alin. (1)

C. pen. raportat la art. 7 alin. (3) din

Legea nr. 78/2000.

Potrivit dispozițiilor art. 300

1

alin.

(3) C. proc. pen. când instanța constată că temeiurile care au determinat

arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi

care justifică privarea de libertate, instanța menține prin încheiere motivată

arestarea preventivă.

Procedând la verificarea legalității

arestării preventive în mod corect Curtea de Apel Alba Iulia a apreciat ca

legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpatului reținând că în

cauză subzistă temeiurile prev. de art. 143 și art. 148 lit. f) C. proc. pen.

avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.

La dosar există probe și indicii temeinice în

sensul art. 143 alin. (1) C. proc. pen. și art. 68

1

C. proc. pen.

din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul Ș.N.C. ar fi comis fapta

reținută în sarcina sa, procesul verbal încheiat în localitatea Nicolinț DN 57,

jud. Caraș Severin din 14 martie 2012 și planșa foto anexă, planșa fotografică

privind marcarea criminalistică a sumei de 50.000 euro, denunțul formulat de C.I.

la data de 14 martie 2012, declarația învinuitului C.I. din 15 martie 2012,

declarația numitului S.N. din 15 martie 2012, procesul verbal de sigilare a

birourilor din imobilul situat în mun. Timișoara, din 15 martie 2012 și planșa

foto anexă, procesul-verbal din 15 martie 2012 de efectuare a percheziției

domiciliare la birourile cu numerele 23 și 27 din imobilul mai sus menționat,

procesul-verbal de redare a dialogului purtat în mediul ambiental din data de

14 martie 2012 de către numiții C.I., Ș.N.C., Ș.M.R. și S.N. și cu planșa foto

anexă, notele de redare a dialogului purtat în mediul ambiental între C.I. și R.A.D.

din 12 martie 2012, procesul verbal de redare a dialogului purtat în mediul

ambiental din 11 martie 2012 de către numiții C.I. și R.A.D. și planșe foto

anexă, notele de redare a unor convorbiri telefonice relevante în cauză,

verificările cu privire la dosarele 2518/115/2012/a3 și nr. 2518/115/2010/a4 de

pe rolul Curții de Apel Timișoara, listingul cu telefoanele date între C.I. și Ș.N.C.

De asemenea, se constată că în mod corect a

apreciat instanța de fond că și condițiile prev. de art. 148 lit. f) C. proc.

pen. sunt îndeplinite în cauză sub aspectul pedepsei prevăzute de lege pentru

infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, mai mare de 4 ani, cât și a

pericolului pentru ordinea publică pe care l-a prezenta lăsarea în libertate a

inculpatului, pericol analizat în raport de gravitatea faptelor comise.

Așa cum în mod corect a reținut și prima

instanță, la aprecierea celei de-a doua condiții a art. 148 alin. (1) lit. f) C.

proc. pen., se are în vedere natura și gravitatea faptei presupus a fi comise

de inculpat, modalitatea și împrejurările concrete de săvârșire a acesteia,

cuantumul sumei traficate, scopul urmărit, sentimentul puternic de teamă,

insecuritate și neîncredere în justiție pe care acest gen de fapte îl generează

în rândul societății civile.

În condițiile în care corupția în această

perioadă cunoaște o accentuare fără precedent la toate nivelurile, iar

inculpatul avea calitatea de judecător, vicepreședinte al unei curți de apel,

calitate în care avea menirea nu numai să înfăptuiască actul de justiție cu

maximă corectitudine și profesionalism și să contribuie cu atât mai mult la

respectarea legii, să fie cu adevărat model în societate, o persoană a cărei

probitate trebuie să fie dincolo de orice îndoială, aceste aspecte justifică o

reacție fermă din partea autorităților statului, respectiv privarea de

libertate a inculpatului în scopul protejării siguranței publice pentru a

asigura buna desfășurare a procesului penal.

Infracțiunea reținută în sarcina inculpatului

prin gravitatea acesteia și reacția publicului creează o stare de neliniște de

natură să justifice luarea și menținerea măsurii arestării preventive, fiind

satisfăcute astfel cerințele art. 5 din Convenția pentru apărarea drepturilor

omului și libertăților fundamentale.

Pericolul concret pentru ordinea publică este

real și actual evidențiat de inducerea în colectivitate a opiniei că actul de

justiție este negociat precum și de necesitatea unei reacții ferme din partea

organelor statului pentru combaterea infracțiunilor de corupție, împrejurare

față de are detenția preventivă a inculpatului este justificată.

Situația personală și familială a

inculpatului, nivelul de instrucție și evoluția profesională nu pot constitui

motive suficiente pentru judecarea acestuia în stare de libertate, măsura preventivă

luată față de acesta fiind proporțională cu gravitatea faptelor de care este

acuzat, imprimată tocmai de calitatea deținută de inculpat, aceea de judecător,

vicepreședinte al Curții de Apel Timișoara.

În ceea ce privește înlocuirea măsurii

arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara

prevăzute de art. 145 și art. 145

1

C. proc. pen., potrivit

prevederilor art. 139 alin. (1) C. proc. pen., măsura preventivă luată se

înlocuiește cu o altă măsură preventivă când s-au schimbat temeiurile care au

determinat luarea măsurii.

Ori, așa cum s-a arătat în cele ce preced,

temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au

schimbat, subzistând și în prezent, astfel că nu se poate dispune nici

revocarea măsurii arestului preventiv al inculpatului și nici înlocuirea

măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau

țara.

Înalta Curte, pentru aspectele mai sus

prezentate, constată că la acest moment procesual scopul măsurilor preventive

nu poate fi atins prin luarea unor măsuri preventive neprivative de libertate.

Față de considerentele arătate, apreciind că

soluția de menținere a arestării preventive față de inculpat pronunțată de

Curtea de Apel Alba Iulia este legală, temeinică și corespunzător motivată în

fapt și în drept, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen. să respingă ca nefondat recursul declarat de inculpat.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C.

proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul Ș.N.C. împotriva încheierii din 7 aprilie 2012 a Curții de Apel Alba

Iulia, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 312/57/2012.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de

100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 13 aprilie

2012.