ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3376/2012

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

încheierea din 12 octombrie 2012 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală

pronunțată în Dosarul nr. 312/57/2012, printre altele, s-a respins, ca

nefondată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de

inculpatul Ș.N.C.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a

reținut că există dovezi certe privind existența unuia dintre pericolele

apreciate, atât de Codul de procedură penală, Constituția României, C.E.D.O.,

cât și de Recomandarea nr. R(80)11 a Comitetul de Miniștri ai Consiliului

Europei, ca fiind justificative pentru menținerea inculpatului în stare de

arest preventiv și anume comiterea unor infracțiuni deosebit de grave sau orice

alt delict de natură să pericliteze bunul mers al societății civile.

De asemenea, instanța a apreciat că măsura

arestării preventive este justificată și prin prisma dispozițiilor art. 136 C.

proc. pen./fiind necesară pentru buna desfășurare a procesului penal.

Totodată, la analizarea cererii de liberare

provizorie sub control judiciar, instanța a avut în vedere și Decizia nr.

17/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție din perspectiva verificării

legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive și a apreciat că

celelalte măsuri alternative prevăzute de legiuitor ca măsuri preventive nu

sunt în măsură să asigure în acest moment procesual buna desfășurare a

procesului penal, astfel cum impune dispoziția alin. (1) al art. 136 C. proc.

pen.

Împotriva hotărârii s-a exercitat calea de

atac a recursului de către inculpatul Ș.N.C.

S-a solicitat admiterea cererii de liberare

provizorie sub control judiciar și cercetarea inculpatului în stare de

libertate.

Recursul declarat nu este întemeiat.

Instanța de recurs, față de motivele concret

invocate în partea introductivă a prezentei decizii, reține următoarele:

Inculpatul Ș.N.C. a fost trimis în judecată

la data de 4 aprilie 2012, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție - DNA - Secția de combatere a corupției, dosar nr.

77/P/2012, în stare de arest preventiv.

În sarcina inculpatului Ș.N.C. s-a reținut

că:

- fapta inculpatului, constând în aceea că,

în calitate de judecător, cu funcția de vicepreședinte al Curții de Apel

Timișoara, a pretins de la învinuiții A.D. și A.A., în cursul lunilor

februarie/martie 2012, prin intermediul învinuiților C.I. și R.A.D., suma de

60.000 euro, iar în data de 14 martie 2012, a primit cu ajutorul învinuiților

M.I.M., Ș.M.R. și C.I. suma de 50.000 euro, banii fiind găsiți în data de 15

martie 2012, în urma efectuării percheziției domiciliare, la cabinetul notarial

al învinuitei Ș.M.R., lăsând să se creadă că are influență asupra magistraților

ce aveau spre soluționare Dosarele nr. 2518/115/2010/a3 și 2518/115/2010/a4,

ambele aflate în faza recursului pe rolul Curții de Apel Timișoara, pentru a-i

determina să respingă căile de atac formulate întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de trafic de influență prevăzute și pedepsite de

art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000).

- fapta inculpatului, constând în aceea că,

în cursul lunilor februarie/martie 2012, împreună cu învinuiții C.I., R.A.D.,

A.D. și A.A. au inițiat constituirea unei asociații în scopul săvârșirii

infracțiunilor de trafic de influență și cumpărare de influență, în structura

organizatorică a grupării fiind, ulterior, cooptați M.I.M. și Ș.M.R. (care,

potrivit regulilor de acțiune stabilite, au avut sarcina de a sprijini

activitatea ilicită a asociației, reținând și că, pentru atingerea scopului

propus, a existat o organizare prealabilă, în temeiul căreia membrilor grupării

li s-au repartizat anumite sarcini) întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii prev. de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. raportat la art. 8 din

Legea nr. 39/2003 și art. 17 lit. b) și art. 18 alin. (1) din Legea nr.

78/2000).

Atât pentru conformare la Decizia nr. 17/2011

a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cât și datorită faptului că inculpatul,

inclusiv pe calea recursului de față, a contestat temeiurile de fapt și de

drept ce stau la baza subzistenței măsurii arestului preventiv în cauză,

instanța judecătorească învestită cu soluționarea prezentului recurs, reține că

există în continuare probe și indicii temeinice, în sensul art. 143 C. proc.

pen., care fac rezonabilă presupunerea că inculpatul este autorul faptelor

pentru care a fost trimis în judecată.

Dintre acestea enumerăm: proces-verbal din 14

martie 2012 privind prinderea în flagrant a învinuitului C.I. în localitatea

N., județul Caraș-Severin, drumul național 57, împreună cu planșa foto;

- Proces-verbal din 14 martie 2012 de

înseriere a bancnotelor compunând suma de 50.000 euro pusă la dispoziție de

învinuitul C.I.;

- planșă fotografică privind marcarea

criminalistică a bancnotelor ce compun suma de 50.000 euro;

- proces-verbal din 15 martie 2012 de

sigilare a biroului notarului public C.A.V., folosit de învinuita Ș.M.R.;

- planșă fotografică privind sigilarea ușilor

de acces în birourile 23 și 27 din imobilul situat în Timișoara, județul Timiș;

- adresă S.T. Timișoara din 15 martie 2012 de

înaintare a materialelor rezultate în urma punerii în aplicare a măsurilor

dispuse prin rezoluția din 15 martie 2012 (proces-verbal de percheziție

domiciliară, împuternicire avocațială, planșă fotografică, contract de

închiriere având ca obiect imobilul din Timișoara, județul Timiș);

- proces-verbal din 15 martie 2012 de

efectuare a percheziției corporale asupra numitei Ș.M.R. + planșa fotografică

privind bunurile, înscrisurile și sumele de bani găsite asupra sus-numitei;

- ordonanțe din 12 martie 2012 și 14 martie

2012 de dispunere efectuare percheziție corporală asupra numiților Ș.M.R., S.N.

și C.I.;

- ordonanță din 11 martie 2012 de autorizare

cu titlu provizoriu, pe o perioadă de 48 de ore, a interceptării audio și video

a unor convorbiri telefonice, a comunicațiilor purtate de la adrese de e-mail

și dialoguri purtate în mediu ambiental;

- proces-verbal de redare în formă scrisă a

dialogurilor ambientale purtate la data de 11 martie 2012 de către numitul C.I.

și R.A.D.;

- proces-verbal de reaudiere și redare în

formă scrisă a dialogurilor ambientale purtate la data de 11 martie 2012 de

către numitul C.I. și R.A.D.;

- planșă fotografică cu principalele momente

ale întâlnirii dintre C.I. și R.A.D. din data de 11 martie 2012, din incinta

restaurantului hotelului E. din București;

- proces-verbal de redare în formă scrisă a

dialogurilor ambientale purtate la data de 12 martie 2012 de către numitul

C.I., A.A. și R.A.D.;

- proces-verbal de redare în formă scrisă a

dialogurilor purtate în mediul ambiental la data de 14 martie 2012 de către numiții

C.I., Ș.N.C., Ș.M.R. și S.N.;

-planșă fotografică având ca obiect aspecte

de la constatarea infracțiunii în flagrant săvârșită de numiții Ș.M.R. și

Ș.N.C. în Timișoara, la data de 14 martie 2012;

- procese-verbale de redare a unor convorbiri

telefonice purtate în perioada 11 februarie - 14 martie 2012, de numiții A.D.,

R.A.D., A.A., C.I., Z.R.T., Ș.N.C., Z.V., M.I.M., S.N.;

- proces-verbal din 30 martie 2012 de punere

la dispoziția organelor de cercetare, de către învinuitul C.I., a telefonului

său mobil, în vederea extragerii conținutului mesajelor tip SMS relevante în

cauză;

- proces-verbal din 30 martie 2012 de copiere

a informațiilor de pe terminalul mobil pus la - indispoziție de C.I.;

- planșă fotografică având ca obiect mesajele

tip text aflate în memoria telefonului N. pus la dispoziție de învinuitul C.I.;

- listing telefoane purtate între C.I. și

Ș.N.C.;

- listing-uri identificare/localizare celulă;

Esențial juridic este că, potrivit

prevederilor art. 136 alin. (1) și (2) C. proc. pen., scopul măsurilor

preventive îl constituie asigurarea bunei desfășurări a procesului penal sau

împiedicarea sustragerii învinuitului ori inculpatului de la urmărirea penală,

de la judecată sau de la executarea pedepsei, acest scop, putând fi atins și

prin liberarea provizorie sub control judiciar ori pe cauțiune. Liberarea

provizorie sub control judiciar, reprezintă o măsură procesuală alternativă la

măsurile preventive, privative de libertate, a cărei acordare este lăsată la

latitudinea instanței (art. 160

2

alin. (1) C. proc. pen.) și care

presupune îndeplinirea unor condiții expres reglementate, privind cuantumul

pedepsei închisorii pentru infracțiunea comisă, forma de vinovăție cu care

aceasta a fost săvârșită și inexistența datelor din are să rezulte necesitatea

de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni ori

că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea

unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă

sau prin alte asemenea fapte.

Instanța de fond a stabilit, întemeiat, că în

prezenta cauză sunt întrunite condițiile de admisibilitate în principiu a

cererilor de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul

Ș.N.C.

Cu toate acestea, îndeplinirea condițiilor de

admisibilitate în principiu a unei cereri de liberare provizorie sub control

judiciar determină posibilitatea instanței de a acorda sau nu liberarea

provizorie, iar nu obligativitatea acordării acesteia.

Curtea a constatat, în acest sens, că

subzistă temeiul prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen., care a stat la baza

luării și, ulterior, menținerii măsurii arestului preventiv față de inculpat.

S-a avut în vedere, cu obiectivitate și

pericolul social concret al faptelor presupus comise de inculpat, impactul

negativ produs asupra ordinii sociale, rezultat și din calitatea avută de

acesta (de judecător și vicepreședinte al Curții de Apel Timișoara).

Intervalul scurs de la data arestării 15

martie 2012/nu este exagerat, pentru a putea aprecia că s-au schimbat

dimensiunile pericolului pentru ordinea publică ori a interesului public față

de acest caz, în care se așteaptă reacții ferme din partea organelor judiciare,

inclusiv sub aspectul măsurilor preventive.

Față de natura și gravitatea presupusei

activități infracționale, prin prisma celor de mai sus, se poate aprecia,

inclusiv de către instanța de recurs, că sentimentul de nesiguranță, de

neîncredere în instituțiile statului ce s-a indus în rândul comunității, la

nivelul opiniei publice, este la fel de puternic ca și la data arestării, fiind

necesară în continuare privarea de libertate a inculpatului pentru a garanta

buna desfășurare a procesului penal.

Nu poate fi primită solicitarea recurentului

inculpat de a i se admite cererea în raport de circumstanțele sale personale,

acestea nefiind suficiente în raport de circumstanțele reale reținute.

Referitor la solicitarea parchetului în

sensul trimiterii cauzei pentru rejudecare cu respectarea dispozițiilor art.

160

8a

alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte constată că reaudierea

inculpatului nu reprezintă un caz de nulitate absolută care să atragă aplicarea

dispozițiilor art. 197 alin. (3) C. proc. pen.

Pentru toate aceste considerente, se constată

că instanța Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, în baza unei depline

legalități și temeinicii, a respins, ca nefondată, cererea de liberare

provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul Ș.N.C., astfel că

recursul de față urmează a fi, în consecință, respins ca nefondat, în temeiul

art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiilor art. 192 alin. (2) C.

proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul Ș.N.C. împotriva Încheierii din 12 octombrie 2012 pronunțată de Curtea

de Apel Alba Iulia, secția penală în Dosarul nr. 312/57/2012.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de

125 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 RON,

reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 19

octombrie 2012.

Procesat de GGC - LM