ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2550/2011

Asupra recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea

penală nr. 13 din 16 iunie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală,

pronunțată în dosarul nr. 769/57/2011 a fost respinsă cererea de liberare

provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul D.I.

Pentru

a pronunța această soluție, instanța a reținut că inculpatul este cercetat în

stare de arest în dosarul nr. 114/D/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Alba, pentru

săvârșirea infracțiunilor de sprijinire a unui grup infracțional nestructurat,

favorizarea infractorului, conflict de interese, omisiunea sesizării organelor

judiciare și fals în declarații prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 și de

art. 264, art. 253, art. 263 alin. (1) și (2) și art. 292 C. pen., că urmărirea

penală se află în curs, că finalizarea anchetei necesită menținerea în stare de

arest a inculpatului și că astfel, nu se justifică liberarea provizorie sub

control judiciar.

Împotriva

acestei încheieri a declarat recurs inculpatul D.I. care a susținut că menținerea

în arest nu se mai justifică și că măsura alternativă a liberării provizorii

sub control judiciar este de natură a asigura buna desfășurare a procesului

penal.

S-a solicitat

admiterea recursului, casarea încheierii atacate și admiterea cererii de

liberare sub control judiciar.

Recursul

declarat nu este întemeiat.

În conformitate

cu dispozițiile art. 160

1

C. proc. pen., în tot cursul procesului

penal învinuitul sau inculpatul arestat poate cere punerea sa în libertate sub

control judiciar sau pe cauțiune.

Potrivit art. 160

2

din același cod, liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în

cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor

pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani și nu

există date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau

inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să

zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau

experți, alterarea sau distrugerea unor mijloace de probă sau prin alte

asemenea fapte.

Din examinarea

actelor dosarului se constată că inculpatul D.I. este cercetat în stare de

arest de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T.

– Serviciul Teritorial Alba Iulia în dosarul nr. 114/D/P/2010, pentru

săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 și de art. 264,

art. 253, art. 263 alin. (1) și (2) și 292 C. pen., reținându-se că, în

calitate de director adjunct executiv la compartimentul de inspecție fiscală și

control din cadrul D.G.F.P.S. Alba a aprobat, la propunerea coinculpatului C.D.,

recuzarea echipelor care urmau să efectueze un control la SC P.P.O. SA, că nu a

acceptat și a respins parțial constatările unor ilegalități semnalate de echipa

de control la aceeași societate, că împreună cu același coinculpat a

determinat-o pe experta M.C. să întocmească expertiza tehnică privind

cantitățile de beton suplimentare înregistrate ilegal pentru lucrările

efectuate de SC P.P.O. SA, la SC R. SA fără efectuarea măsurătorilor necesare

în teren și numai în baza avizelor de însoțire a mărfii, a condicii de betoane

și a proiectului de execuție și că această expertiză a fost dispusă și achitată

de D.G.F.P. Alba Iulia nejustificat.

Aceste

activități ilegale, favorabile SC P.P.O. SA au fost comise de inculpatul D.I.

în condițiile în care auditarea acestei societăți a fost realizată în perioada

2006-2010 de SC A.C. SRL, societate la care era acționar soția inculpatului – D.L.,

iar misiunile de audit erau efectuate de D.I., fiul inculpatului, împreună cu C.C.,

angajată ca inspector fiscal la compartimentul control din cadrul

Circumscripției Fiscale Câmpeni, încălcându-se normele de incompatibilitate

prevăzute de lege. Activități de auditare au mai fost realizate de D.I., D.L.

și C.C. și la alte mari societăți din județul Alba, respectiv SC A.A. SA și SC C.

SA.

După recuzarea

primei echipe de control, inculpatul D.I. a numit noua echipă care urma să

finalizeze controlul început la SC P.P.O. SA, formată din C.D. și L.I., aceștia

nepreluând aspectele de ilegalitate constatate de prima echipă recuzată și

materialele întocmite în cele 6 luni de control. Raportul de control întocmit a

fost semnat de D.I. fără obiecțiuni și fără sesizarea organelor de cercetare penală

pentru analizarea activităților ilegale constatate de prima echipă referitoare

la impozitarea valorii terenurilor reevaluate și înstrăinate de SC P.P.O. SA .

S-a

mai reținut că dividendele încasate de la SC A.C. SRL de D.L. și sumele primite

de fiul său D.I. pentru contractele de colaborare a acestei societăți au fost

ascunse, nefiind trecute în declarațiile de avere și interese din perioada

2006-2010.

Tot

astfel, cercetările vizează activități incompatibile derulate de inculpat în

legătură cu SC F.C.U.D. SA, unde funcționa în calitate de cenzor și la care a

dispus controale pe linia rambursărilor de TVA.

Arestarea

inculpatului D.I. s-a dispus în baza art. 148 alin. (1) lit. b) și f) C. proc.

pen., prin încheierea penală nr. 6/MA din 12 mai 2011 pe 20 de zile, începând

cu această dată, fiind ulterior prelungită, conform art. 155 din același cod.

Relativ

la cererea de liberare provizorie sub control judiciar se constată că ea a fost

în mod justificat respinsă de prima instanță, întrucât exista riscul, în sensul

art. 160

2

alin. (1) C. proc. pen. ca inculpatul să împiedice și să

influențeze buna desfășurare a urmăririi penale.

De

altfel, la luarea măsurii arestării preventive s-a ținut seama și de

împrejurarea că inculpatul a încercat să zădărnicească aflarea adevărului, prin

influențarea unor inculpați.

Se

mai constată că buna derulare a anchetei penale și realizarea eficientă a

scopului procesului penal pot fi garantate numai prin menținerea inculpatului

sub incidența măsurii arestării preventive, necesară pentru apărarea ordinii de

drept.

În consecință,

criticile din recurs și solicitarea de admitere a cererii de liberare

provizorie sub control judiciar nu sunt întemeiate.

Față de

circumstanțele ce preced, Curtea, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b)

și a art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul D.I., cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare

către stat.

Se va stabili

ca onorariul parțial pentru apărătorul din oficiu până la prezentarea

apărătorului ales să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpatul

D.I.

împotriva încheierii nr. 13

din 16 iunie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, pronunțată în

dosarul nr. 769/57/2011.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 125 lei cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 25 lei, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 24 iunie 2011.