ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4138/2012

Asupra recursurilor penale, deliberând, a reținut următoarele: Prin sentința penală nr. 166 din data de 07 mai 2012, Tribunalul Prahova i-a condamnat pe inculpații: - B.A. la o rezultantă pedeapsă de 2 ani închisoare [2 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 279 alin. (1) și (3) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen., 2 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 280 alin. (1) C. pen. cu aplicare art. 320 1 C. proc. pen., 2 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 312 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 24 din Legea nr. 360/2003 și 2 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 320 1 C. proc.

pen.] cu executare în regim de detenție și și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. (cu excepția dreptului de a alege) după executarea pedepsei principale, deducând reținerea și arestarea preventivă de la 16 februarie 2012 la zi și menținând starea de arest; - F.G.D. la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 279 alin. (1) și (3) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen., cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 4 ani termen de încercare pedeapsa, atrăgându-i atenția asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. În temeiul art. 118 lit. b) C. pen. a confiscat arme, muniții și alte dispozitive de la inculpații B.A.

și F.G.D. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut, în esență, că inculpatul B.A. făcea parte dintr-un grup infracțional, deținând fără drept arme letale, precum și componente de materii explozive, în scopul comercializării, având și preocupări în direcția confecționării unui dispozitiv exploziv artizanal. Acesta, împreună cu G.D., în baza unor înțelegeri prestabilite, au procurat, în mod repetat, arme de foc (puști și pistoale), precum și cantități de muniție, pe care le-au comercializat inclusiv ulterior confecționării unor dispozitive exploziv. Și inculpatul F.G.D. a fost depistat deținând ilegal un număr de 41 arme din cele 106 arme, inclusiv arme de colecție și panoplie, precum și componente de arme.

În urma percheziției efectuate la domiciliul inculpatului B.A. au fost găsite și ridicate arme de foc (unele fiind funcționale), arme albe, cartușe, componente de arme, substanțe periculoase ca nitroglicerină, azotat de potasiu și clorat de potasiu, care în diferite combinații pot fi folosite la fabricarea pulberii cu și fără fum, a pulberii de azvârlire, a pulberilor pirotehnice din petarde și în pirotehnie, precum și mercur metalic. Împrejurările de fapt reținute au fost rezultatul coroborării mijloacelor de probe administrate în cursul urmăririi penale, având în vedere că instanța de fond a judecat cauza conform procedurii simplificate, ca urmare a faptului că inculpații B.A. și F.G.D. au recunoscut faptele așa cum a fost reținute prin actul de sesizare, înțelegând să se judece în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

În acest sens, au fost avute în vedere declarațiile de recunoaștere ale inculpaților B.A. și F.G.D., ale martorilor I.A.C., Ș.V.H., M.L., R.L. și C.V.M., procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate de inculpați, procesele-verbale ale organelor de specialitate în domeniul arme, explozivi și substanțe periculoase, rapoartele de constatare tehnico-științifică criminalistică din 16 februarie 2012 și din 17 februarie 2012, rapoartele de expertiză din 29 februarie 2012, din 20 martie 2012 și din 09 martie 2012, procesele-verbale de percheziție la domiciliile inculpaților. În drept, s-a reținut că faptele inculpatului B.A.

care în cursul anilor 2011-2012 a procurat, vândut sau deținut, fără drept arme de foc de tip militar, letale și muniție, diferite calibre, în stare de funcționare, materii explozive și substanțe toxice și care împreună cu G.D.l a acționat în acest sens întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de nerespectare a regimului armelor și munițiilor, de nerespectare a regimului materiilor explozive, de trafic de substanțe toxice și de aderare la un grup în vederea săvârșirii de infracțiuni. S-a constatat că fapta inculpatului F.G.D. care a deținut fără drept, o perioadă mare de timp, la domiciliul său, 3 arme în stare de funcționare, precum și o cantitate mare de arme de panoplie se circumscrie elementelor constitutive ale infracțiunii de nerespectare a regimului armelor și munițiilor.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului B.A. instanța de fond a ținut cont de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsa prevăzute de lege, gradul de pericol social al faptelor, perioada infracțională îndelungată, persoana și conduita inculpatului care nu are antecedente penale și a recunoscut faptele în condițiile art. 320 1 C. proc. pen. Față de inculpatul F.G.D. s-a reținut la stabilirea tratamentului sancționator conduita bună constând în lipsa antecedentelor sale penale, atitudinea sinceră și de regret manifestate pe parcursul procesului penal, vârsta și poziția sa socială, motiv pentru care, în raport de funcția de reeducare și de constrângere a pedepsei, tribunalul a apreciat că suspendarea condiționată a executării acesteia este suficientă pentru a-și atinge scopul.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploiești și inculpații B.A. și F.G.D. Parchetul a criticat greșita încadrare juridică date faptelor în sensul omisiunii reținerii dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen., dar și a individualizării pedepselor aplicate inculpaților atât sub aspectul cuantumului care este redus în raport de pericolul social ridicat al faptelor, numărul armelor, cantitatea mare de muniție, cât și sub cel al modalității de executare în cazul inculpatului F.G.D. Inculpatul F.G.D.

a solicitat achitarea întrucât fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni în raport de notorietatea sa din domeniu aflându-se printre colecționarii recunoscuți la nivel național, valoarea patrimonială a armelor, conduita sa atât anterior săvârșirii faptei nefiind cunoscut cu antecedente penale cât și pe durata procesului penal, recunoscând și regretând activitatea infracțională, participarea la numeroase evenimente și expoziții cu valoare culturală timp de 15 ani. A mai criticat nerespectarea dispozițiilor art. 165 alin. (2) și (5) C. proc. pen., întrucât obiectele de artă și colecțiile de valoare ridicate trebuie obligatoriu să fie predate spre păstrare instituțiilor de specialitate.

În subsidiar, a cerut reducerea pedepsei cu consecința suspendării condiționate a executării acesteia, întrucât aplicarea unei pedepse în cuantum mai mare de 1 an atrage incidența dispozițiilor art. 118 lit. c) C. pen. și anularea permisului de port armă în condițiile Legii nr. 295/2004. Inculpatul B.A. a solicitat reducerea pedepselor aplicate în raport de circumstanțele atenuante personale cu consecința coborârii acestora sub minimul special legal și suspendării sub supraveghere a pedepsei rezultante, justificat de faptul că la împlinirea vârstei de 25 de ani urma să susțină un examen pentru a deveni armurier în cadrul Ministerului Apărării Naționale, iar obiectele găsite la domiciliul sunt moștenite de la bunicul său, autor a două invenții brevetate în materie de armament.

Prin decizia penală nr. 116 din 14 august 2012, Curtea de Apel Ploiești a respins ca nefondate apelurile D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploiești și inculpaților B.A. și F.G.D., menținând starea de arest a inculpatului B.A. și deducând prevenția la zi. Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut, în esență, că din probele strânse în cursul urmăririi penale (convorbirile telefonice purtate de inculpați, rapoartele de constatare tehnico-științifică criminalistică, rapoartele de expertiză balistică), coroborate cu declarațiile inculpaților date în condițiile art. 320 1 C. proc. pen., a rezultat că inculpatul B.A. acționând împreună cu G.D., în cursul anilor 2011-2012, a procurat, deținut și vândut, fără drept, arme de foc de tip militar, letale și muniție de diferite calibre, în stare de funcționare, precum și materii explozive și substanțe toxice (mercur), iar inculpatul F.G.D.

a deținut fără drept, o perioadă mare de timp, la domiciliul său, 3 arme, toate în stare de funcționare, precum și 38 de alte tipuri de arme de panoplie. S-a mai reținut că infracțiunea continuată este o formă amplificată a infracțiunii simple, susceptibile de repetare spre deosebire de infracțiunea continuă care presupune repetarea fiecărui act material nedisociat de celelalte, în ansamblul lor constituind o singură infracțiune, motiv pentru care în cazul infracțiunii de nerespectare a regimului armelor și munițiilor acțiunea de deținerea a cestor bunuri, se circumscrie dispozițiilor art. 29 C. pen.

Instanța de prim control judiciar a mai constatat că pedepsele inculpaților corespund criteriilor generale impuse de art. 72 C. pen., fiind judicios proporționalizate în raport de circumstanțele reale și cele personale ale celor doi, numărul mare de arme și cantitatea importantă de muniție reflectându-se în reținerea formei agravante a infracțiunii de deținere de arme și muniții fără drept și în modalitatea de executare a pedepsei rezultante aplicate inculpatului B.A., respectiv în regim de penitenciar.

Pe de altă parte s-a considerat că gravitatea faptelor nu justifică coborârea sub minimul special al cuantumului pedepselor aplicate inculpatului B.A., dar nici suspendarea executării pedepsei rezultante care pentru a asigura scopul preventiv și educativ prevăzut de lege se impune a fi executată în regim de detenție, cu atât mai mult cu cât circumstanțele personale favorabile, respectiv lipsa antecedentelor penale și poziția de recunoaștere au fost deja valorificate prin stabilirea unui tratament sancționator orientat spre minim. În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei stabilite inculpatului F.G.D. s-a reținut că suspendarea condiționată a acesteia corespunde cerințelor art. 52 C. pen., respectiv funcție de coerciție și de exemplaritate, date fiind circumstanțele sale personale adică vârsta, lipsa antecedentelor penale, starea de sănătate a soției, calitatea de colecționar, participarea la numeroase evenimente și expoziții la nivel național.

S-a mai reținut că la stabilirea pericolului social specific unei infracțiuni se ține seama de importanța relațiilor sociale lezate, de mijloacele prin care pot fi apărate și de necesitatea constrângerii juridice prin sancțiune penală, spre deosebire de criteriul gravității faptei care este unul cantitativ și reprezintă ansamblul datelor extrinseci ce servesc la stabilirea stării de fapt. În acest context s-a apreciat că fapta inculpatului F.G.D. este caracterizată de pericol social al infracțiunii prevăzute de art. 279 alin. (1) și (3) lit. b) C. pen. datorită numărul mare de arme deținute în afara dispozițiilor legale, perioada îndelungată a activității infracționale, cu atât mai mult cu cât în calitate de colecționar acesta cunoștea că lipsa autorizării tuturor armelor ce aparțin colecției sale se plasează în sfera ilicitului penal.

S-a mai reținut că aplicarea dispozițiilor art. 165 alin. (5) C. proc. pen. nu se justifică întrucât predarea colecțiilor de valoare spre păstrare instituțiilor de specialitate are loc doar în cazul luării măsurii asigurătorii a sechestrului, or în cauză prima instanță a dispus, în mod corect, confiscarea în condițiile art. 118 lit. b) C. pen. întrucât cele trei arme în stare de funcționare și cele 38 de tipuri de arme de panoplie deținute în afara legii constituie însuși obiectul material al infracțiunii prevăzute de art. 279 C. pen. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și justiție – D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploiești și inculpații B.A.

și F.G.D. În dezvoltarea motivelor de recurs, parchetul a arătat că pedepsele aplicate celor doi inculpați, dar și modalitatea de executare în ceea ce îl privește pe inculpatul F.G.D. nu sunt apte să îndeplinească funcțiile de reeducare și constrângere, precum și scopul preventiv prevăzut de art. 52 C. pen., în raport de gravitatea faptelor, motiv pentru care a solicitat majorarea acestora și executarea în regim de detenție. Inculpatul B.A. a solicitat reducerea pedepselor și suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante în raport de circumstanțele sale, respectiv atitudine sinceră și un comportament corect avut față de organele judiciare, precum și faptul că urmează să se angajeze cu contract de muncă la o societate comercială.

Inculpatul F.G.D., a arătat că în raport de circumstanțele sale personale, se impune achitarea sa pentru lipsa pericolului social al infracțiunii cu consecința aplicării unei sancțiuni administrative, iar, în subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei. Examinând hotărârile atacate prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 și 18 C. proc. pen., precum și din oficiu, potrivit art. 385 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploiești, ca fiind întemeiat, iar al inculpaților B.A. și F.G.D. ca nefondate pentru următoarele considerente: Din împrejurările de fapt corect reținute de instanțele inferioare, pe baza unei analize complete a probelor administrate în faza de urmărire penală, rezultă că fapta comisă de inculpatul F.G.D.

constă în deținerea fără drept, o perioadă mare de timp, la domiciliul său, a unui număr de 3 arme în stare de funcționare, precum și 38 de alte tipuri de arme de panoplie. Materialul probator administrat de organele de urmărire penală susține în întregime acuzațiile aduse inculpatului F.G.D., instanțele inferioare aplicând procedura simplificată a recunoașterii vinovăției, au reținut în mod corect încadrarea juridică a faptei - art. 279 alin. (1) și (3) lit. b) C. pen. și circumstanțele de săvârșire. Potrivit art. 17 alin. (1) C. pen. pentru a califica ca infracțiune o faptă este necesar ca aceasta să prezinte pericol social, să fie săvârșită cu vinovăție și să fie prevăzută de legea penală.

La stabilirea în concret a gradului de pericol social trebuie avute în vedere criteriile legale, gravitatea faptei fiind apreciată pe baza unor elemente de ordin obiectiv și subiectiv ca modul, mijloacele și împrejurările de comitere, scopul și urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce și nu în ultimul rând conduita făptuitorului. În speță, fapta inculpatului F.G.D. de a deține, fără drept, o perioadă mare de timp trei arme în stare de funcționare și treizeci și opt de alte tipuri de arme de panoplie, nu poate fi considerată prin împrejurările în care a fost comisă, conținutul ei concret și urmările ce s-ar fi putut produce ca fiind în mod vădit lipsită de importanță. Împrejurarea că inculpatul este colecționar și a avut o atitudine procesuală constant sinceră nu justifică aprecierea că fapta nu are gradul de pericol social al unei infracțiuni, cât timp fapta prevăzută de art. 279 alin. (1) și (3) lit. b) C. pen.

este o infracțiune de pericol obiectiv, legal și efectiv, întrucât prin nerespectarea regimului armelor, inclusiv a celor de panoplie și a munițiilor există posibilitatea lezării celor mai importante valori sociale - viața sau integritatea corporală a unei persoanei, cu atât mai mult cu cât la data depistări inculpatul F.G.D. deținea de o perioadă lungă de timp, cu încălcare dispozițiilor legale, o cantitate mare de armament, cunoscând în calitatea sa de colecționar că este obligatorie obținerea autorizației pentru asemenea obiecte. În plus, comportamentul sincer al inculpatului pe tot parcursul procesului penal constituie o circumstanță de care trebuie să se țină seama doar la stabilirea pedepsei, fapt pe care instanțele inferioare l-au și avut în vedere la momentul aplicării dispozițiilor art. 320 alin. (7) C. proc.

pen., cu consecința reducerii cu o treime a limitelor de pedeapsă stabilite de lege. Ca atare, Înalta Curte constată că nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 385 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., instanțele inferioare reținând în mod corect că fapta inculpatului F.G.D. prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. În ceea ce privește cazul de casare prevăzut de art. 385 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., față de datele ce rezultă din materialul probator administrat, Înalta Curte constată că, în cauză, instanțele inferioare nu a făcut o corectă proporționalizare a pedepselor aplicate celor doi inculpați atât sub aspectul cuantumului cât și din punct de vedere al modalității de executare față de F.G.D., aptă să asigure în concret realizarea scopului stabilit în art. 52 C. pen.

Înalta Curte în procesul de redozare a pedepselor va avea în vedere natura și importanța valorilor sociale ocrotite de lege și puse în pericol prin acțiunea ilicită, caracterul și gravitatea urmărilor ce s-ar fi putut produce, precum și conduita inculpaților B.A. și F.G.D. înainte și după comiterea faptelor.

În concret, la stabilirea cuantumului pedepselor pentru inculpatul B.A., Înalta Curte apreciază că se impune a se ține seama, cu precădere, de natura și importanța valorilor sociale ocrotite de lege (respectarea regimului armelor și munițiilor în interesul asigurării ordinii publice și al ocrotirii persoanelor și bunurilor) și puse în pericol prin acțiunea ilicită, caracterul și gravitatea faptelor deduse din limitele de pedeapsă prevăzute de lege, caracterul organizat și amploarea activității infracționale determinată de întinderea mare în timp, multitudinea infracțiunilor privind regimul armelor și materiilor explozive, cantitatea mare de muniții și arme în stare de funcționare deținute cu încălcarea dispozițiilor legale, urmările care s-ar fi putut produce, elemente care justifică majorarea acestora pentru toate infracțiunile de la 2 ani închisoare la 3 ani și 6 luni închisoare.

În acest context, poziția procesuală constant sinceră care, de altfel, va fi valorificată în condițiile art. 320 C. proc. pen., în sensul reducerii limitelor de pedeapsă cu o treime, și lipsa antecedentelor penale nu pot fi reținute ca circumstanțe atenuante în vederea orientării pedepselor către minimul general prevăzut de lege, așa cum a solicitat inculpatul. Ca atare, toate aceste considerați exclud aplicare unor pedepse coborâte sub limita minimă specială prevăzută de lege, cu consecința suspendării executării pedepsei rezultante, întrucât tratamentul sancționator pe lângă rolul de constrângere, are și o finalitate de exemplaritate, iar felul și modalitatea de executare trebuie individualizate în așa fel încât să convingă inculpatul B.A.

de necesitate respectării legii și a evitării în viitor de a comite alte fapte penale. Și în cazul inculpatului F.G.D., Înalta Curte constată că atitudinea procesuală sinceră manifestată pe tot parcursul procesului penal și lipsa antecedentelor penale nu se înfățișează ca împrejurări suficient de relevante pentru a justifica reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege și implicit a duratei termenului de încercare, în raport de gravitatea faptei ce rezultă din cantitatea mare de armament, inclusiv arme de panoplie, deținute cu nerespectarea condițiilor impuse de lege, perioada mare de timp în care s-a desfășurat activitate ilicită și nu în ultimul rând importanța valorilor sociale lezate prin comiterea acesteia, respectiv asigurarea ordinii publice și ocrotirea integrității persoanelor și bunurilor, aspecte care, din contră, impun majorarea tratamentului sancționator cu încă 1 an de închisoare și înlăturarea suspendării executării acestuia.

În consecință, Înalta Curte apreciază că se impune majorarea pedepselor aplicare ambilor inculpații în cuantumul menționat, inclusiv executarea în regim de detenție a tratamentului sancționator pentru inculpatul F.G.D., întrucât doar asemenea sancțiuni penale sunt în măsură să asigure reeducarea acestora și realizarea scopului preventiv - educativ prevăzut de art. 52 C. pen. Constatând că, în cauză, este incident cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte, în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite, recursul declarat de parchet, va casa în parte decizia și sentința penală nr. 166 din 07 mai 2012 a Tribunalului Prahova secția penală și rejudecând, va descontopi pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului B.A.

în pedepsele componente, majorându-Ie la 3 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunile prevăzute de art. 279 alin. (1) și (3) lit. a) C. pen., art. 280 alin. (1) C. pen., art. 312 alin. (1) C. pen. și art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., toate cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen., pe care le va contopi inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen., va înlătura dispozițiile art. 81 C. pen., art. 82 C. pen., art. 71 alin. (5) C. pen. și art. 359 C. proc. pen. cu referire la art. 83 C. pen. pentru inculpatul F.G.D., majorând pedeapsa la 3 ani închisoare cu executare în regim de detenție pentru infracțiunea prevăzută de art. 279 alin. (1) și (3) lit. b) C. pen., menținând celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate și va respinge ca nefondate căile de atac exercitate de cei doi inculpați.

Având în vedere că recurenții inculpați sunt cei care se află în culpă procesuală, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte îi va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploiești împotriva deciziei penale nr. 116 din 14 august 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Casează în parte decizia penală atacată, precum și sentința penală nr. 166 din 07 mai 2012 a Tribunalului Prahova, secția penală, și rejudecând: Descontopește pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. (cu excepția dreptului de a alege) în pedepsele componente de 2 ani închisoare, 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

(cu excepția dreptului de a alege), 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. (cu excepția dreptului de a alege) și 2 ani închisoare. Majorează pedeapsa principală aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 279 alin. (1) și (3) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. de la 2 ani închisoare la 3 ani și 6 luni închisoare. Majorează pedeapsa principală aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 280 alin. (1) C. pen. cu aplicare art. 320 1 C. proc. pen. de la 2 ani închisoare la 3 ani și 6 luni închisoare. Majorează pedeapsa principală aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 312 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 24 din Legea nr. 360/2003, cu aplicare art. 320 1 C. proc.

pen. de la 2 ani închisoare la 3 ani și 6 luni închisoare. Majorează pedeapsa principală aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. de la 2 ani închisoare la 3 ani și 6 luni închisoare. În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 C. pen. contopește pedepsele aplicate inculpatului, în final urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. Face aplicarea art. 71 C. pen. și art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. Înlătură dispozițiile art. 81 C. pen., art. 82 C. pen., art. 71 alin. (5) C. pen.

și art. 359 C. proc. pen. cu referire la art. 83 C. pen. în cazul inculpatului F.G.D. Majorează pedeapsa principală aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 279 alin. (1) și (3) lit. b) C. pen., cu aplicare art. 320 1 C. proc. pen. de la 2 ani închisoare la 3 ani închisoare. Face aplicarea art. 71 C. pen. și art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. Menține celelalte dispoziții ale ambelor hotărâri. Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații B.A. și F.G.D. împotriva aceleiași decizii penale. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului B.A., durata reținerii și arestării preventive de la 16 februarie 2012 la 13 decembrie 2012. Obligă recurentul inculpat B.A.

la plata sumei de 450 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Obligă recurentul inculpat F.G.D. la plata sumei de 600 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 decembrie 2012.