ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4052/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4052/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Deliberând asupra recursului de față, constată

următoarele:

Prin

sentința penală nr. 16 din 18 ianuarie 2012 pronunțată de Tribunalul Giurgiu, secția

penală, în Dosarul nr. 2873/122/2011, în baza art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000

cu aplicarea art. 31 alin. (1) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen., art. 74 lit.

c) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen., art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. și art. 80 C. pen., a fost condamnat inculpatul A.C., la

pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de introducere

în țară, fără drept, de droguri de risc.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. coroborat

cu art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, i s-a interzis inculpatului A.C. exercițiul

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată

de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr.

143/2000 cu aplicarea art. 31 alin. (1) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen., art. 74

lit. c) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen., art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. și art. 80 C. pen., a fost condamnat inculpatul A.C. la

pedeapsa de 2 (două) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de deținere,

fără drept, de droguri de risc, pentru consum propriu.

În baza art. 33 lit. b) C. pen. raportat

la art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 C. pen., i s-a aplicat în final inculpatului

A.C. pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a, și lit. b) C. pen., pe o

durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., i-a fost interzis

inculpatului A.C. exercițiul drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a,

și lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din

pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii de 24 ore, de la 29 martie 2011

la 30 martie 2011.

În baza art. 118 alin. (1) lit. f) C.

pen. și art. 17 din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea cantității de 5,73

grame cannabis, aflată la camera de corpuri delicte din cadrul I.G.P.R., conform

dovezii din 14 aprilie 2011.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen.,

a fost obligat inculpatul A.C. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Pentru a hotărî astfel instanța de fond

a reținut ca la începutul lunii martie 2011, inculpatul a susținut că s-a deplasat

în Pireas - Grecia, la invitația unei tinere de naționalitate lituaniană, care lucra

în această localitate, iar, la hotelul unde a fost cazat, l-a cunoscut pe numitul

M.B., care era consumator de droguri, acesta oferindu-i, contra unor sume de bani,

droguri pentru consum.

Inculpatul a fost rugat de M.B. să-l ajute

să trimită în România, pentru familia acestuia, un colet, în care erau mai multe

bunuri, printre care și un sistem de închidere/deschidere electronică a ușilor,

trei genți, o pereche de adidași și o bluză, inculpatul fiind de acord să expedieze

acel colet. În coletul respectiv, pe lângă bunurile destinate familiei lui M.B.,

inculpatul A.C. a ascuns și cantitatea de 6,64 grame cannabis, pentru consumul propriu.

Inculpatul s-a deplasat la punctul de lucru

al firmei de curierat „A." din Atena și a expediat acel colet în România, Constanța,

indicând ca destinatar pe prietena sa, martora R.E.M. Inculpatul a susținut că martora

R.E.M. nu a cunoscut ce conținea acel colet expediat de el pe numele martorei.

La data de 27 martie 2011, organele de

poliție s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că într-unul din coletele transportate

prin intermediul firmei de curierat „A.", s-ar fi aflat droguri, situație în

care a fost oprit în vederea controlului, în P.T.F. Giurgiu Rutier, autocarul cu

numărul de înmatriculare SB-XX-XXX, care tracta remorca cu numărul de înmatriculare

SB-XX-XXX, care circula pe ruta Atena (Grecia) - Sibiu (România), iar, în urma controlului

efectuat, s-a constatat că, într-un colet expediat de inculpatul A.C. s-a aflat

cantitatea de 6,64 grame cannabis, disimulată în mai multe cutii de chibrituri,

coletul fiind destinat numitei R.E.M. din Constanța. Din verificări, s-a constatat

că la punctul de lucru al firmei de curierat „A." din Constanța, fusese înregistrat

anterior un alt colet destinat numitei R.E.M.

La data de 26 martie 2011, inculpatul A.C.

s-a reîntors în România, iar, la data de 28 martie 2011, acesta s-a prezentat, împreună

cu martora R.E.M., pentru a ridica coletul de la biroul firmei de curierat „A.",

din Constanța; în acest moment au intervenit organele de poliție, iar inculpatul

a recunoscut că el a expediat coletul din Atena cu câteva zile înainte, el reîntorcându-se

în România înainte ca acest colet să ajungă la destinație.

Din raportul de constatare tehnico-științifică

din 29 martie 2011, a rezultat că substanța găsită în coletul aparținând inculpatului

A.C. a fost constituită din 6,64 grame cannabis (drog de risc, conform Tabelului

- Anexa nr. 3 din Legea nr. 143/2000).

Această situație de fapt a fost reținută

pe baza coroborării declarațiilor inculpatului A.C. cu declarațiile martorei R.E.M.,

a mențiunilor cuprinse în procesul-verbal de constatare a infracțiunii, procesele-verbale

încheiate de organele de poliție la data de 28 martie 2011 și concluziile raportului

de constatare tehnico-științifică din 29 martie 2011.

În cursul urmăririi penale, precum și în

fața instanței, inculpatul A.C. a recunoscut săvârșirea infracțiunilor, relatând

că a fost în vacanță în Grecia, unde l-a cunoscut pe M.B., care l-a rugat să expedieze

în România un colet cu diverse bunuri, pentru familia sa, iar inculpatul a pus în

acel colet și droguri, pentru consum propriu, indicând ca destinatar pe martora

R.E.M., însă aceasta nu a cunoscut despre conținutul coletului.

Inculpatul a precizat că nu mai consumase

anterior droguri, iar cele descoperite în colet erau pentru consum propriu, neavând

intenția de a le comercializa. De asemenea, inculpatul a apreciat că, la momentul

când a săvârșit infracțiunile, era sub influența drogurilor.

În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului

A.C. constând în aceea că, în data de 27 martie 2011, printr-un colet expediat din

Atena, prin firma de curierat „A.", către Constanța, destinatar fiind martora

R.E.M., care nu cunoștea despre conținutul coletului, a introdus în țară, prin P.T.F.

Giurgiu Rutier, fără drept, cantitatea de 6,64 grame cannabis, substanță ce face

parte din categoria drogurilor de risc prevăzute în Tabelul - Anexa nr. 3 din Legea

nr. 143/2000, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de

art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 31 alin. (1) C. pen.

De asemenea, fapta inculpatului A.C. constând

în aceea că, în data de 28 martie 2011, când s-a prezentat, împreună cu martora

R.E.M., pe numele căreia s-a expediat coletul de inculpat, pentru a ridica coletul

de la biroul firmei de curierat „A.", din Constanța, în care a fost depistată

cantitatea de 6,64 grame cannabis, substanță ce face parte din categoria drogurilor

de risc, inculpatul recunoscând că acea substanță i-a aparținut, a întrunit elementele

constitutive ale infracțiunii de deținere, fără drept, de droguri de risc, pentru

consum propriu, prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea

art. 31 alin. (1) C. pen.

La individualizarea pedepselor aplicate

inculpatului, instanța a avut vedere criteriile generale prevăzute de art. 72

C. pen., limitele de pedeapsă fixate de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000

și, respectiv, de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, reduse cu o treime, făcându-se

aplicarea dispozițiilor art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., incidența

dispozițiilor art. 31 alin. (1) C. pen., gradul de pericol social concret al faptelor,

raportat la împrejurările în care s-au săvârșit infracțiunile, inculpatul nefiind

cunoscut ca și consumator de droguri, modul și mijloacele de săvârșire, respectiv

încercând să introducă în țară substanțe interzise, ce a constituit un drog de risc

pe care le achiziționase din Grecia, cunoscând că în România comercializarea acestora

este interzisă, scopul comiterii faptei fiind acela de a-și procura droguri, pe

care le consumase și anterior, cantitatea relativ redusă de droguri introduse în

țară, consecințele produse, precum și atitudinea inculpatului pe parcursul procesului

penal, care a recunoscut comiterea faptelor și a regretat săvârșirea acestora.

Instanța a luat în considerare și faptul

că inculpatul a avut antecedente penale, săvârșind infracțiunile în stare de recidivă

postexecutorie, prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen., raportat la pedeapsa de 2

ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 291 din 19 mai 2004 a Tribunalului

Constanța, care a fost executată în perioada 15 noiembrie 2005-03 aprilie 2007,

având un rest de pedeapsă neexecutat de 224 zile. De asemenea, instanța a avut în

vedere și că inculpatul a colaborat cu organele de cercetare penală, pe parcursul

procesului, s-a prezentat la fiecare dintre termenele de judecată fixate, precum

și vârsta inculpatului, de 30 ani, pregătirea sa profesională, faptul că acesta

a realizat venituri din muncă, fiind angajat pe perioadă nedeterminată, din data

de 01 august 2007, ca șofer, la SC F.L. SRL, dar și situația sa familială, respectiv

faptul că tatăl său a decedat și starea de sănătate foarte dificilă a mamei sale,

așa cum a reieșit din actele depuse la dosar, reținându-se existența circumstanțelor

atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. și art. 74 alin. (2)

C. pen.

Față de aceste considerente, instanța a

apreciat că, pentru a se realiza funcția de constrângere a pedepsei, cât și funcția

de reeducare, de influențare și modificare a conduitei și atitudinii inculpatului,

trebuie stabilită pedeapsa închisorii pentru fiecare dintre infracțiuni, cu aplicarea

dispozițiilor art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., sub nivelul minimului

special prevăzut de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, respectiv de art. 4

alin. (1) din Legea nr. 143/2000, redus cu o treime, după ce s-a făcut și aplicarea

dispozițiilor art. 76 lit. b) C. pen.

Având în vedere dispozițiile art. 65 alin.

(2) C. pen. coroborat cu art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, în raport de criteriile

de individualizare menționate anterior, instanța a interzis inculpatului drepturile

prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani

după executarea pedepsei principale, ca pedeapsă complementară.

Întrucât inculpatul a comis cele două infracțiuni

în condițiile prevăzute de art. 33 lit. b) C. pen., instanța, în baza art. 34

lit. b) C. pen. și art. 35 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa închisorii ce

mai grea, și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a), teza a II-a și Iit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale.

Deoarece inculpatul A.C. a mai fost condamnat

anterior, săvârșind infracțiunile deduse judecății în stare de recidivă postexecutorie,

chiar dacă pedeapsa rezultantă, aplicată prin prezenta hotărâre, a fost de 3 ani

închisoare, judecătorul cauzei a constatat că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile

prevăzute de art. 86

1

C. pen., astfel că nu s-a putut dispune suspendarea

executării pedepsei închisorii sub supraveghere.

Raportat la natura și gravitatea faptelor,

instanța, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului referitor

la art. 3 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor

Omului și a Libertăților Fundamentale, în baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului

drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), teza a Il-a, și lit. b) C. pen., ca pedeapsă

accesorie.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel

inculpatul A.C.,

criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie.

Cu ocazia dezbaterilor în fața instanței

de prim control judiciar, apelantul inculpat a solicitat redozarea cuantumului pedepsei

pe care a apreciat-o ca fiind prea aspră în raport de circumstanțele reale ale comiterii

faptelor și cele care circumstanțiază persoana acestuia, solicitând să se dea eficiență

sporită dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., iar sub aspectul modalității

de executare a pedepsei să se dispună suspendarea acesteia.

Prin decizia penală nr. 131/A din 4 mai

2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, s-a respins, ca nefondat,

apelul declarat de inculpatul A.C. împotriva sentinței penale nr. 16 din 18 ianuarie

2012 pronunțată de Tribunalul Giurgiu, secția penală, în Dosarul nr. 2873/122/2011.

A fost obligat inculpatul la plata sumei

de 300 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care 100 RON onorariul parțial

pentru apărătorul desemnat din oficiu s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a hotărî astfel instanța de apel

a reținut că în fața primei instanțe, înainte de începerea cercetării judecătorești,

după aducerea la cunoștință a prevederilor art. 320

1

C. proc. pen., inculpatul

a arătat, în mod expres, că dorește să fie judecat conform procedurii simplificate.

Având în vedere poziția procesuală a inculpatului

și verificând îndeplinirea cerințelor art. 320

1

alin. (4) C. proc.

pen., conform cărora latura penală poate fi soluționată numai atunci când din probele

administrate rezultă că faptele inculpatului sunt stabilite și sunt suficiente date

cu privire la persoana sa pentru a permite stabilirea unei pedepse, Curtea a constatat

că, în mod legal și temeinic, prima instanță a considerat că pricina poate fi soluționată

în procedura simplificată reglementată de art. 320

1

C. proc. pen., fiind

îndeplinite atât cerințele alin. (4) al aceluiași articol, cât și cele privind solicitarea

inculpatului de a fi judecat în baza probelor administrate în faza de urmărire penală,

acesta recunoscând faptele astfel cum au fost descrise în rechizitoriu.

În baza propriei analize a materialului

probator administrat în faza de urmărire penală, Curtea a reținut, ca și prima instanță

de fond, că la data de 27 martie 2011 inculpatul A.C. a introdus în țară, fără drept,

prin intermediul firmei de curierat „A.", prin P.T.F. Giurgiu Rutier, cantitatea

de 6,64 grame cannabis, printr-un colet expediat din Atena către Constanța, destinatar

fiind martora R.E.M. - care nu a cunoscut despre conținutul coletului. De asemenea,

inculpatul A.C. s-a prezentat în data de 28 martie 2011, împreună cu martora R.E.M.

- pe numele căreia inculpatul a expediat coletul, la biroul firmei de curierat „A.",

din Constanța, pentru a-l ridica, ocazie cu care în care a fost depistată cantitatea

de 6,64 grame cannabis.

Vinovăția apelantului inculpat a fost dovedită

prin mijloacele de probă administrate, respectiv: procesul verbal de constatare

din 27 martie 2011 și cele încheiate de organele de poliție la 28 ianuarie 2011,

declarațiile numitei R.E.M., înscrisuri, raportul de constatare tehnico-științifică

din 29 ianuarie 2011 având ca obiect fragmentele vegetale (inflorescențe și semințe),

ambalate în cele 3 cutii de chibrituri inscripționate „C.", proba constituind

6,64 grame cannabis, declarațiile inculpatului care s-au coroborat cu celelalte

probe administrate în cauză.

Împrejurarea că pachetul ridicat a fost

trimis din afara teritoriului României de către apelantul inculpat a rezultat și

din lista de conținut a coletului întocmită la 25 martie 2011.

Așa cum a reținut și prima instanță, faptele

comise de apelantul inculpat A.C. au întrunit elementele constitutive ale infracțiunilor

prev. de art. 3 alin. (1) și art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Cât plivește pedeapsa de 3 ani închisoare

aplicată inculpatului pentru infracțiunile săvârșite în concurs și în stare de recidivă

postcondamnatorie, Curtea a apreciat că a fost just individualizată în raport de

criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen.,

în condițiile incidenței dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen.

Ținând cont de situația particulară a apelantului

inculpat, judecătorul investit cu soluționarea cauzei a reținut în favoarea acestuia

circumstanța judiciară atenuantă prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen., astfel că

în procesul de individualizare a pedepsei, a avut în vedere într-o măsură suficientă

faptul că acesta a colaborat cu organele de cercetare penală și s-a prezentat în

fața instanței la flecare termen de judecată dar și vârsta, pregătirea, faptul că

realizează venituri din muncă și nu în ultimul rând situația familială a acestuia,

astfel cum a rezultat din actele de la dosar.

Curtea a considerat că nu există temeiuri

pentru ca pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru cele două infracțiuni în

concurs și în stare de recidivă postexecutorie să fie diminuată, având în vedere

că o parte din activitatea infracțională s-a desfășurat în străinătate, după un

plan bine stabilit, apelantul inculpat achiziționând drogul de risc (cannabis) pe

care l-a introdus în țară prin intermediul unei firme de curierat încercând astfel

a nu fi prins.

Pedeapsa aplicată a reflectat toate criteriile

ce au caracterizat individualizarea judiciară a pedepselor, acestea fiind evaluate

în mod plural, dându-se relevanță și principiului proporționalității între gravitatea

faptei și profilul socio-morai și de personalitate.

Curtea a mai considerat că prin cuantumul

pedepsei aplicate cu executare în regim de detenție, s-a asigurat realizarea scopului

preventiv-educativ, în vederea îndreptării atitudinii inculpatului față de ordinea

de drept și valorile sociale apărate de lege.

Executarea pedepsei în stare de detenție

este singura aptă să asigure exigențele art. 52 C. pen., motivat de faptul că inculpatul

a dat dovadă de îndrăzneală în derularea activității infracționale, că și-a luat

măsuri de precauție pentru a împiedica depistarea sa cu ușurință, după cum a rezultat

din modalitatea aleasă pentru ca drogurile cumpărate din Grecia să fie trimise în

România.

Potrivit art. 80 alin. (2) C. pen., în

caz de concurs între circumstanțele agravante și atenuante, coborârea pedepsei sub

minimul special nu a fost obligatorie.

Inculpatul nu a fost la primul conflict

cu legea penală (săvârșind faptele deduse judecății în concurs real și în stare

de recidivă postexecutorie - ambele fiind stări de agravare a pedepsei), fiind condamnat

anterior la pedeapsa închisorii mai mari de 1 an (ceea ce atrage neîndeplinirea

condițiilor art. 81 C. pen. și respectiv 86 C. pen.), iar alături de împrejurările

comiterii faptei, cantitatea de drog introdusă fără drept în țară, urmările socialmente

periculoase ale unei astfel de infracțiuni, prin care s-a adus atingere sănătății

publice, au constituit motive pentru care s-a apreciat că suspendarea pedepsei aplicate,

în pofida măsurilor de supraveghere la care inculpatul ar fi trebuit să se supună

(în situația suspendării sub supraveghere) nu ar fi suficientă pentru sancționarea

eficientă și prevenirea comiterii unor fapte asemănătoare de către apelantul inculpat.

Pentru considerentele expuse, în temeiul

art. 379 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., constatând că hotărârea primei

instanțe este legală și temeinică, Curtea a respins, ca nefondat, apelul formulat

de inculpatul A.C., soluție în raport de care, conform art. 192 alin. (2) C.

proc. pen. l-a obligat pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs

inculpatul A.C., invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct.

14, pe considerentul că pedepsele aplicate sunt prea aspre și pct. 17 și 18 pe considerentul

că infracțiunea de trafic de droguri a rămas în faza tentativei, iar deținerea nu

s-a realizat, inculpatul neintrând în posesia drogurilor.

Curtea, analizând hotărârea din perspectiva

motivelor și cazurilor de casare invocate, apreciază calea de atac ca fiind fondată

pentru următoarele considerente:

Instanțele de fond și de apel, în urma

unor riguroase analize a ansamblului probator, au reținut corect situația de fapt

și întrunirea condițiilor tragerii la răspundere penală a inculpatului. În acest

sens relevante sunt declarațiile de recunoaștere a activității infracționale, astfel

cum aceasta este descrisă în actul de sesizare și de achiesare la materialul probator

administrat în cursul urmăririi penale.

În ceea ce privește caracterizarea în drept

a activității infracționale Înalta Curte reține următoarele:

În fapt, inculpatul a expediat din Grecia

către România un colet conținând 6,64 grame cannabis pentru consum propriu, pe care,

la întoarcerea sa în țară, urma să-l ridice personal. Se constată că în actul de

sesizare reprezentantul Ministerului Public a menționat expres faptul că această

cantitate de cannabis era destinată consumului propriu, aspect recunoscut de către

inculpat încă de la primele audieri din faza de urmărire penală, poziție menținută

în cursul judecății.

Înalta Curte apreciază că activitatea infracțională

astfel descrisă îmbracă forma unei unități infracționale, respectiv întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de deținere de droguri pentru consum propriu, fără

drept, faptă prevăzută și pedepsită de art. 4 din Legea nr. 143/2000. Fapta, astfel

cum a fost descrisă anterior, nu realizează conținutul infracțiunii de trafic internațional

de droguri, în varianta introducerii în țară. Jurisprudența anterioară a considerat

că traficul de droguri presupune ca o condiție sine qua non punerea în circulație

a substanțelor interzise, or deținerea de droguri în scopul consumului propriu este

lipsită de o astfel de condiție, excluzând de plano punerea în circulație. Un alt

argument al reținerii unității infracționale în varianta menționată are în vedere

limitele de pedeapsă prevăzute pentru cele 2 infracțiuni, respectiv 10-20 de ani

închisoare pentru trafic internațional de droguri de risc, spre deosebire de 6 luni

- 2 ani închisoare sau amendă în cazul deținerii de astfel de droguri în vederea

consumului propriu. (decizia penală nr. 1087 din 10 aprilie 2012, Înalta Curte

de Casație și Justiție, s.p., nepublicată).

Astfel potrivit art. 3 din actul normativ

menționat (1) introducerea sau scoaterea din țară, precum și importul ori exportul

de droguri de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 10 la 20 de ani

și interzicerea unor drepturi, iar potrivit art. 4 alin. (1) cultivarea, producerea,

fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpărarea sau

deținerea de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept, se pedepsesc cu

închisoare de la 6 luni la 2 ani sau amendă.

Ca urmare, în baza art. 334 C. proc. pen.

se va schimba încadrarea juridică din infracțiunile prevăzute de art. 3 alin.

(1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 31 alin. (1) C. pen., art. 37 lit.

b) C. pen., art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. și de art. 4 alin. (1)

din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 31 alin. (1) C. pen., art. 37 lit. b)

C. pen., art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., în infracțiunea prevăzută

de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C.

pen., art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

În ceea ce privește aplicarea art. 31

alin. (2) C. pen., Înalta Curte apreciază că nu este incidență în cauză participația

improprie, față de inculpat reținându-se săvârșirea infracțiunii de deținerea de

droguri pentru consum propriu sub forma autoratului, deoarece elementul material

(deținerea) a început și s-a consumat anterior remiterii coletului pentru transport.

La individualizarea pedepselor aplicate

față de inculpat au fost avute în vedere criteriile enumerate de art. 72 C.

pen. care prevede că la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile

părții generale ale codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială,

de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de

împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Potrivit art. 320

1

C. proc.

pen., (Judecata în cazul recunoașterii vinovăției)

(1) Până la începerea cercetării judecătorești,

inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaște săvârșirea

faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să se

facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

(2) Judecata poate avea loc numai în baza

probelor administrate în faza de urmărire penală, doar atunci când inculpatul declară

că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței și

nu solicită administrarea de probe, cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere

pe care le poate administra la acest termen de judecată.

(4) Instanța de judecată soluționează latura

penală atunci când, din probele administrate, rezultă că faptele inculpatului sunt

stabilite și sunt suficiente date cu privire la persoana sa pentru a permite stabilirea

unei pedepse.

(7)Instanța va pronunța condamnarea inculpatului,

care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege,

în cazul pedepsei închisorii, și de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă

prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii.

Cuantumul pedepsei principale aplicate

de prima instanță pentru infracțiunea de deținere de droguri pentru consum propriu

este rezultatul reținerii cauzei legale de reducere a pedepsei, - art 320

1

C. proc. pen. și a stării de agravare a recidivei postcondamnatori – art. 37 lit.

b) C. pen.

Potrivit art. 80 alin. (1) și (2) C.

pen., în caz de concurs între cauzele de agravare și de atenuare, pedeapsa se stabilește

ținându-se seama de circumstanțele agravante, de circumstanțele atenuante și de

starea de recidivă. În caz de concurs între circumstanțele agravante și atenuante,

coborârea pedepsei sub minimul special nu este obligatorie.

În aceste condiții prima instanță orientându-se

către pedeapsa închisorii pe care a coborât-o sub minimul special, a stabilit un

tratament sancționator adecvat față de situația juridică a inculpatului, acesta

fiind apt să atingă scopul preventiv și educativ al sancțiunii, tratament sancționator

ce va fi menținut.

Curtea adaugă aspectelor analizate și reținute

de instanțele anterioare, evidențiate anterior, pe aspectul individualizării pedepsei,

următoarele precizări:

- gradul de pericol social al faptei cercetate

este relativ redus, aspect dedus din cantitatea și natura drogului ce constituie

obiectul material al infracțiunii;

- circumstanțele personale impun, sub aspectul

antecedentelor penale, reținerea unei perseverențe infracționale în sarcina inculpatului

recidivist, însă conduita sa sinceră încă din faza urmăririi penale demonstrează

căința activă și posibilitățile reale de reevaluare a atitudinii față de normele

penale. De altfel, perseverența infracțională, însă în lipsa reținerii săvârșirii

aceluiași gen de infracțiuni, este argumentul determinant pentru alegerea naturii

pedepsei principale;

- circumstanțele personale referitoare

la situația familială, desfășurarea unei activități lucrative constante, din care

obține mijloacele de subzistență, reliefate de înscrisurile depuse, au fost evaluate

în contextul stabilirii naturii și cuantumului pedepsei.

Ca urmare, în baza art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Curtea va admite recursul declarat de inculpat, va

casa în parte sentința atacată și, în totalitate, decizia recurată și va proceda

la rejudecare în sensul menționat anterior.

Se vor menține celelalte dispoziții ale

sentinței atacate.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(3) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul

A.C. împotriva deciziei penale nr. 131/A din 04 mai 2012 a Curții de Apel București,

secția a Il-a penală.

Casează în totalitate decizia penală atacată

și în parte sentința penală nr. 16 din 18 ianuarie 2012 a Tribunalului Giurgiu și

rejudecând în fond:

În baza art. 334 C. proc. pen. schimbă

încadrarea juridică din infracțiunile prevăzute de art. 3 alin. (1) din Legea

nr. 143/2000 cu aplicarea art. 31 alin. (1) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen.,

art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. și de art. 4 alin. (1) din Legea

nr. 143/2000 cu aplicarea art. 31 alin. (1) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen.,

art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., în infracțiunea prevăzută de art.

4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr.

143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., art.

76 lit. e) C. pen., art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. și art. 80 C.

pen., condamnă pe inculpatul A.C. la pedeapsa de 2 luni închisoare.

Face aplicarea art. 71 C. pen. și art.

64 lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu,

în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 07 decembrie

2012.