ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3885/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3885/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

sentința penală nr. 168 din 02 decembrie2011 Tribunalul Mureș în temeiul art.

334 C. proc. pen., a respins cererea formulată de apărătorul părții

vătămate-civile minore P.B.N., având ca obiect schimbarea încadrării juridice a

faptei reținută în sarcina inculpatului din tentativă la infracțiunea de viol,

prev. și ped. de 20 C. pen., raportat la art. 197 alin. (1), (3) C. pen., în

infracțiunea de viol, prev. și ped. art. 197 alin. (1), (3) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen., a

admis cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei formulată de

apărătorul inculpatului O.A. și, în consecință, a schimbat încadrarea juridică

a faptei, reținută în sarcina inculpatului, din tentativă la infracțiunea de

viol, prev. și ped. de art. 20 C. pen., raportat la art. 197 alin. (1), (3) C.

pen. în infracțiunea de corupție sexuală, prev. și ped. de art. 202 alin. (1)

C. pen.

În baza art. 345 alin. (2) C. proc.

pen., cu referire la art. 202 alin. (1) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul O.A.,

la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de

corupție sexuală.

Conform art. 71 C. pen., i-a fost

interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, pe durata prevăzută de acest

articol, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a

ll-a, b) și e) C. pen., respectiv dreptului de a fi ales în autoritățile

publice sau în funcții elective publice, dreptului de a ocupa o funcție

implicând exercițiul autorității de stat și dreptului de a fi tutore sau

curator.

În baza art. 88 C. pen., raportat la

art. 357 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., s-a scăzut din pedeapsa aplicată

durata reținerii pe 24 h, din data de 05 septembrie 2011, precum și durata

arestării preventive, cuprinsă între perioada 06 septembrie 2011-11 noiembrie 2011.

În baza art. 86

1

C. pen., s-a

dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale pe durata termenului

de încercare prevăzut de art. 86

2

C. pen. și anume acela de 5 (cinci)

ani, termen care se compunea din durata pedepsei aplicate, la care s-a adăugat un

interval de timp de 3 ani, stabilit de instanță.

În temeiul art. 86

3

alin.

(1) C. pen. pe durata termenului de încercare inculpatul a fost obligat să se supună

următoarelor măsuri de supraveghere: a.) să se prezinte la Serviciulde Probațiune

de pe lângă Tribunalul Mureș, la datele stabilite de această instituție; b.) să

anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice

deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c.) să comunice și să justifice

schimbarea locului de muncă, dacă va fi cazul; d.) să comunice informații de natură

a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

În baza art. 86

3

alin. (3)

C. pen., s-a impus inculpatului ca pe durata termenului de încercare să nu intre

în legătură cu următoarele persoane: partea vătămată P.B.N., P.D.A. (fratele părții

vătămate), P.I. și P.l. (părinții părții vătămate).

În temeiul art. 86

3

alin.

(4) C. pen., a fost desemnat Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Mureș,

ca serviciu de supraveghere a executării obligațiilor stabilite.

În baza art. 359 C. proc. pen., i s-a atras

atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării executării pedepsei

sub supraveghere, prevăzute de art. 86

4

C. pen., raportat la art. 83

și 84 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata

termenului de încercare s-a suspendat executarea pedepsei accesorii a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, b) și e) C.

pen., respectiv a dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții

elective publice, a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității

de stat și a dreptului de a fi tutore sau curator.

În temeiul art. 357 alin. (2) lit. b)

C. proc. pen., a fost menținută măsura preventivă restrictivă de libertate prevăzută

de art. 136 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., constând în obligarea inculpatului

de a nu părăsi localitatea de domiciliu, instituită prin încheierea de ședință din

data de 08 noiembrie 2011, pronunțată în cauză.

În temeiul art. 346 alin. (1) C. proc.

pen., coroborat cu art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., art. 998 și art. 999

C. civ. s-a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de P.I. și P.I. în calitate

de reprezentanți legali - părinți ai părții vătămate-civile minore P.B.N. și, în

consecință a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea părții civile suma

de 12.000 RON cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând daune morale.

În temeiul art. 193 alin. (6) C. proc.

pen., a mai fost obligat inculpatul să plătească lui P.I., în calitate de reprezentant

legal al părții vătămate-civile minore P.B.N. suma de 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli

judiciare, reprezentând contravaloarea onorariului avocatului ales.

În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc.

pen., a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 350 RON,

cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru pronunța această soluție instanța

de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureș,

s-a dispus trimiterea în judecată -în stare de arest preventiv - a inculpatului

O.A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tentativă de viol, prev. și ped. de

art. 20 C. pen., raportat la art. 197 alin. (1), (3) C. pen.

În actul de sesizare, în esență, s-a reținut

faptul că, inculpatul, în data de 31 august 2011, a încercat - prin constrângere

și profitând de imposibilitatea de a se apăra a minorei P.B.N., în vârstă de aproape

9 ani – să obțină satisfacție sexuală, sărutând-o pe gură, apoi pe corp și a obligat-o

să-i o atingă organele genitale.

Analizând probele administrate în cauză,

s-a apreciat că, în fapt inculpatul O.A. și familia părții vătămate P.B.N. - locuiesc

în cartierul U., din Tg. Mureș. Imobilele unde cele două familii își au domiciliul

sunt învecinate, inculpatul locuiește la parter, iar în spatele acestora, între

blocuri este un teren de joacă, un parc, unde copii, care locuiesc în apropiere,

își petrec timpul liber, se joacă. Marea majoritate a acestor copii îl cunosc pe

inculpat sub apelativul de „nenea S.", care, la solicitarea unora dintre ei,

le repara bicicletele, le umfla mingile și îi servea cu apă, dulciuri.

La data de 31 august 2011, după amiaza,

inculpatul, în parcarea din spatele blocului, a efectuat unele reparații la mașina,

proprietatea personală, în ziua respectivă consumând băuturi alcoolice, respectiv

țuică de cazan și bere. Partea vătămată P.B.N., împreună cu mai mulți copii - între

care și N.l.B., H.D. și R.A. - se afla pe terenul de joacă, în parcul situat în

zona blocurilor.

La data de 31 august 2011, martora P.I.

a formulat un denunț, oral, împotriva lui O.A., arătând că, în cursul aceleiași

zile, în jurul orei 20,00, fiica sa P.B.N. ar fi fost abuzată sexual de către sus-numit,

în apartamentul acestuia. Martora P.I. în etapa prealabilă judecății a declarat

că fiica sa se juca în spatele blocului, iar în jurul orei 20,00 a vrut s-o cheme

în casă, însă nu a observat-o în parc. A sunat-o pe telefonul mobil și fetița i-a

răspuns, având o voce, din care reieșea că era speriată. Femeia a coborât din apartament,

întrucât fata îi spusese că „nenea S. i-a băgat limba în gură". Fetița i-a

povestit, apoi, că inculpatul a dus-o în apartamentul lui, unde a sărutat-o pe gură,

pe burtă și pe gât și i-a luat mâna cu care a pus-o să-i atingă penisul. Ulterior,

martora P.I. s-a deplasat la blocul inculpatului, acesta era ieșit din apartament

și i-a reproșat ceea ce făcuse. Inculpatul - în stare de ebrietate - i-a cerut iertare,

afirmând că nu a știut că este fetița ei.

Audiată în fața instanței martora P.I.

a arătat că-și menține declarația, dată în cursul urmăririi penale și a relatat,

în continuare, aceleași aspecte care au fost redate în această declarație, precizând

totodată, că atunci când s-a întâlnit cu fetița, în blocul unde locuiesc, aceasta

era foarte speriată și plângea, iar după ce au ajuns în apartament a rugat-o să

o spele pe dinți și pe mână, deoarece simțea miros de băutură și de țigară.

În acele momente în apartament se afla

și martorul P.D.A., fratele părții vătămate, care a anunțat organele abilitate,

despre cele petrecute, iar tatăl părții vătămate, martorul P.l. era la serviciu.

După prima discuție pe care partea vătămată

P.B.N. a avut-o cu ofițerii de poliție, în seara de 31 august 2011, ea a fost audiată

în prezența tatălui P.l. și a unui psiholog.

Cu această ocazie partea vătămată P.B.N.

a relatat că

inculpatul („nenea S.") pe care-l

cunoștea pentru că locuia lângă blocul ei,

a luat-o de mână, de lângă

bloc, și a condus-o spre blocul lui. Fetița l-a urmat,

neștiind

ce se întâmplă, apoi el a intrat în apartament și ea a intrat după el.

Fetița

a arătat că inculpatul a închis ușa, dar nu a încuiat-o. S-a oprit pe hol,

unde

a pus-o pe un scaun, iar el s-a pus în picioare în fața ei. Apoi, s-a apropiat

de

ea și a sărutat-o pe gură, fetița afirmând că „mi-a băgat limba în gură", după

care

a început s-o sărute pe burtă și i-a ridicat tricoul, minora încercând să-și

țină

tricoul cu mâinile. Fetița a mai declarat că inculpatul și-a dat jos pantalonii

și

a văzut că nu are chiloți, s-a apropiat de ea, a prins-o de încheietura mâinii și

a

forțat-o să-i atingă penisul. Minora s-a speriat și și-a tras repede mâna, iar,

imediat,

apoi a fost sunată pe telefonul mobil de tatăl ei, căruia i-a spus că

„este

la un nene în casă". Imediat după aceea, a ieșit din apartamentul

inculpatului

și a fost sunată și de mama ei. Minora a mai declarat că nu a mai

fost

niciodată până atunci în apartamentul inculpatului.

La termenul de judecată din data 19

octombrie 2011 partea vătămată a descris aceeași stare de fapt pe care a relatat-o

și în declarația anterior menționată.

După alertarea organelor de poliție, un

echipaj s-a deplasat la locuința inculpatului, constatând că acesta se afla în stare,

avansată, de ebrietate și că era dezbrăcat, de la brâu în jos. Polițiștii au constatat

că nu pot comunica cu inculpatul, datorită stării în care se afla, aspecte care

au fost cuprinse în procesul verbal întocmit cu aceea ocazie.

În

cursul urmăririi penale, în declarația olografă pe care a

dat-o la data de 01 septembrie 2011, inculpatul O.A. a arătat că, în jurul orei

20,00, după ce consumase băuturi alcoolice, se afla în zona de joacă a copiilor,

iar o fetiță a venit să-i ceară un pahar cu apă. A condus-o până la apartament,

fetița s-a oprit pe hol și el i-a adus un pahar cu apă. Imediat apoi, el s-a dus

la baie și s-a dezbrăcat, dar nu știa dacă fetița a rămas sau nu în apartament.

Fiind audiat în calitate de inculpat, la

data de 06 septembrie 2011, acuzatul a revenit asupra declarațiilor anterioare,

recunoscând faptul că, după ce a intrat în baie și și-a dat jos pantalonii, pentru

că erau murdari, a auzit închizându-se ușa de la intrare. A ieșit să vadă ce s-a

întâmplat și atunci a observat că fetița era în același loc, pe hol. S-a apropiat

de ea, întrebând-o „nu ai plecat?" iar apoi a început s-o mângâie pe obraz

și pe burtă, după care a sărutat-o pe gură. A afirmat că a mângâiat-o pe burtă,

pe sub tricoul pe care fata îl avea, direct pe piele, în zona buricului. Mai afirmă

că sărutul a fost unul simplu și nu a fost cu limba. Acuzatul a recunoscut că era

gol de la brâu în jos, întrucât așa ieșise din

baie,

însă a negat faptul că i-ar fi luat mâna minorei și ar fi pus-o pe penisul lui,

afirmând că nu a avut erecție în acele momente. A declarat că nu a intenționat să

aibă un act sexual, cu minora și că tot ce s-a întâmplat se datora stării de ebrietate

în care se afla.

La aceeași dată de 06 septembrie 2011,

cu ocazia soluționării propunerii de arestare preventivă formulată în cauză, în

fața judecătorului delegat de la Tribunalul Mureș, în Dosarul nr. 8.229/2011, în

declarația dată acuzatul a arătat că, în data de 31 august 2011, după amiaza, în

parcarea din spatele blocului a efectuat unele reparații la mașina proprietatea

personală, consumând băuturi alcoolice, respectiv țuică de cazan și bere. După ce

a terminat, în jurul orelor 21,00 partea vătămată l-a rugat să-i dea un pahar cu

apă. Împreună, s-au deplasat la locuința lui, unde după ce i-a dat paharul cu apă,

el s-a dus la baie și-a dat jos pantalonii, pentru că erau murdari, timp în care

a auzit închizându-se ușa de la intrare. Rămânând doar întru-n tricou, a ieșit să

vadă ce s-a întâmplat și atunci fetița, când l-a văzut, s-a speriat, a deschis ușa

de la apartament și a plecat.

În

final, cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală,

inculpatul a retractat, o parte, din declarația, prin care recunoștea, parțial,

fapta, menționând că își susține doar declarațiile, date, în ziua de 05

septembrie 2011. A arătat că nu mai recunoaște faptul că a sărutat partea vătămată,

pe gură sau pe burtă, revenind la afirmația că nu a atins-o deloc. Referitor la

motivul pentru care, în declarația de inculpat din 06 septembrie 2011, a recunoscut,

parțial, fapta, inculpatul a arătat că acea declarație a dat-o pentru că a sperat

că nu va fi arestat preventiv.

În

fața instanței, în declarația dată, inculpatul a arătat că,

în data de 31 august 2011, după amiaza, în parcarea din spatele blocului a efectuat

unele reparații, la mașina, proprietatea personală și, după ce a terminat, la un

moment dat partea vătămată l-a rugat să-i dea un pahar cu apă. Împreună, s-au deplasat

spre locuința lui și acuzatul a admis, că ar fi fost posibil s-o fi prins, pe fetiță,

de mână sau de după cap, când au intrat în casa scărilor, dar acesta a fost un gest

simplu, prietenesc. După ce i-a dat paharul cu apă, el s-a dus la baie și-a dat

jos pantalonii pentru că erau murdari, timp în care a auzit închizându-se ușa de

la intrare. Rămânând doar întru-n tricou, a ieșit să vadă ce s-a întâmplat și atunci

a observat că fetița era în același loc, pe hol, stând rezemată de ușă. Imediat

după acest moment fetița a deschis ușa și a plecat din apartament. Inculpatul a

mai declarat că nu corespundea realității că ar mângâiat-o pe fetiță și că ar fi

sărutat-o pe gură, afirmând că „nu m-am atins de ea".

În

cauză au mai fost audiați în calitate de martori, minorii

N.I.D., N.l.B., H.D., R.A. și B.l. Martorul R.A. a declarat că, în timp, ce se jucau,

la un moment dat,

N. a afirmat că îi este sete, iar copii

i-au spus să meargă la nenea S. să ceară apă.

Din declarațiile martorului N.l.B. a rezultat

că acesta a auzit-o pe partea vătămată cerând un pahar cu apă, de la inculpat, motiv

pentru care „nenea S." și fetița s-au dus în apartamentul acuzatului.

Martora B.l., a declarat că, în timp ce

venea de la o prietenă, a văzut momentul în care nenea S. a luat-o de mână pe fetiță

și a dus-o în casă, însă nici această martoră și nici ceilalți copii nu știau ce

s-a întâmplat în locuința inculpatului.

Au mai fost audiați tatăl minorei martorul

P.l. și fratele acesteia, martorul P.D.A., ambii confirmând că minora a relatat,

imediat, după cele întâmplate cum a fost sărutată și mângâiată de inculpat și cum

acesta i-a luat mâna și i-a pus-o pe penis.

Martorul P.D.A. a mai declarat că a fost

contactat de inculpat, a doua zi, după comiterea faptei, care i-a cerut să discute

despre plângerea depusă la poliție, P.D.A. refuzând să discute. Acesta a mai declarat

că, în ziua de 01 septembrie 2011, în fața blocului, a fost abordat de inculpat

care i-a spus că-și cere scuze, pentru cele întâmplate, cu o seară înainte, arătând

că poate „a pișcat-o", din joacă, pe fetiță, dar nu știe exact ce s-a întâmplat,

pentru că era beat. Tot P.D.A. a mai menționat că, în seara de 05 septembrie 2011,

ar fi fost abordat de două persoane, care i-au propus să se împace cu inculpatul

și să-și retragă plângerea, persoane care au devenit agresive, văzând refuzul său.

De asemenea, martorii P.I., P.l. și P.D.A.,

în declarațiile date, au mai arătat că, după eveniment fetița a avut numeroase coșmaruri,

urmează un program de consiliere psihologică - împrejurări care au fost menționate

în scrisoarea medicală și tabelul depus - și comportamentul ei a suferit modificări,

fetița a devenit mai retrasă, iar atunci când se uita la televizor, la emisiunile

ei preferate, nu mai râdea, avea o privire fixă și era deranjată, foarte mult, dacă

era pupată, pe obraz sau pe gât, de membrii familiei.

Aceste împrejurări au fost relevate și

de martorul K.J., unchiul părții vătămate, în declarația dată în fața instanței.

În

cauză a mai fost audiat și martorul D.A., care a declarat

că, în calitate de prieten, atât cu inculpatul O.A., cât și cu tatăl părții vătămate,

martorul P.l., după ce a aflat de la nepotul lui, martorul R.A., precum și de la

ceilalți copii, despre cele întâmplate și că inculpatul a fost arestat, în după-amiaza

zilei de 05 septembrie 2011, din proprie inițiativă, în calitate de vecin și prieten,

s-a deplasat la locuința familiei P. cu intenția de a încerca împăcarea celor două

familii. Întrucât P.l. nu a fost

acasă, cu ajutorul fiului acestuia, a vorbit la telefon cu tatăl părții vătămate,

însă acesta i-a spus că nu este de acord cu împăcarea și că dorește ca procesul

să meargă mai departe, deoarece fetița este traumatizată. Martorul a mai declarat

că discuțiile nu erau tensionate și că, atunci când au discutat despre posibilitatea

împăcării nu a făcut referire la nicio sumă de bani.

Ofițerul psiholog care a asistat la audierea

minorei, a întocmit un studiu de caz, ce a fost depus la dosar, studiu din care

a reieșit că, în timpul audierii, minora a manifestat trăiri anxioase semnificative,

autentice și tendințe de retragere, în momentul în care evoca incidentul din 31

august 2011, această manifestare infirmând ipoteza unui comportament simulat sau

indus de adulți. În acest studiu de caz, s-a mai menționat existența unei simptomatologii

anxios - depresive (culpabilitate și rușine, tristețe și blocaj în comunicare),

minora exprimându-și teama legată de întâlnirea cu agresorul și s-a apreciat că

trauma suferită îi poate afecta profund personalitatea, influențându-i sentimentul

eului propriu, relațiile intime și sănătatea psihică.

La data de 15 septembrie 2011 a fost întocmit

un referat privind situația minorei de Direcția Generală de Asistență Socială și

Protecția Copilului Mureș. Cu ocazia discuției cu psihologul, minora a povestit,

din nou, ce s-a întâmplat în locuința inculpatului, făcând unele descrieri care

erau extrem de relevante în susținerea faptului că, acesta (inculpatul) a luat mâna

fetei și a pus-o pe organele sale „genitale: „abuzatorul s-a așezat pe scaun, și-a

dat jos pantalonii și în timp ce i-a spus să se uite la el, i-a luat mâna stângă

și a pus-o pe organele lui genitale. Fetița a afirmat că nu s-ă uitat, a întors

capul, dar a simțit cu palma - moale, puțin cald, păr și rotund asemănător unui

bec."

În legătură cu această împrejurare, psihologul

care a efectuat evaluarea părții vătămate a menționat că „fetița a descris destul

de exact partea organului genital al agresorului (testiculele) pe care a atins-o,

chiar dacă a fost doar simțul tactil, fetița refuzând să privească organul genital

al abuzatorului". În referatul întocmit s-a mai arătat că: „Fetița era speriată

și a spus mamei ăsta mă prinde încă o dată (...) în apartament, fetița era foarte

speriată, plângea, a cerut să fie spălată pe gură și pe dinți, spunând că simte

buzele și limba lui S. în gura ei".

Psihologul a constatat că, în timpul relatării

evenimentelor traumatizante, privirea fetiței a devenit fixă, exprima o frică reală,

chiar panică, iar comportamentul ei exprima anxietate (poziția corpului nu a mai

fost relaxată, s-a rigidizat, mușchii feței s-au contractat, exprimarea verbală

a devenit greoaie, formulând cu greutate propozițiile) și, în referatul întocmit,

s-a concluzionat că minora este traumatizată.

Așa cum s-a mai menționat, în cauza de

față, declarațiile inculpatului au fost oscilante, de-a lungul desfășurării procesului

penal, inițial acesta nu a recunoscut acuza care i s-a adus, după care a adoptat

o poziție de recunoaștere, parțială, iar, în final, a ajuns la o negare indubitabilă

a faptei.

În acord cu prevederile art. 69 C.

proc. pen., declarațiile învinuitului sau ale inculpatului, făcute în cursul procesului

penal, pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate

cu fapte și împrejurări, ce rezultă din ansamblul probelor existente, în cauză.

Recunoașterea parțială a participării inculpatului,

la ilicitul penal analizat, s-a coroborat cu declarațiile părții vătămate, date

în cursul desfășurării procesului penal, în care fetița a relatat în mod coerent

și constant, cele întâmplate, iar aceste din urmă detalii au fost susținute și au

fost relatate, atât în înscrisul denumit „studiu de caz", întocmit de D-na

L.B., în calitate de ofițer psiholog, cât și în conținutul actului întocmit de Direcția

Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului, intitulat „Referat privind

situația minorei P.B.N.", precum și de membrii familiei părții vătămate.

Contradicțiile existente în declarațiile

acuzatului, a părții vătămate și a martorilor minori N.l.B., H.D., R.A. și B.l.,

referitoare la împrejurarea că partea vătămată s-a adresat sau nu inculpatului,

în aceea zi, cerând acestuia un pahar cu apă sau nu, că minora ar fi fost „dusă"

de inculpat, fiind ținută de mână, în apartamentul acestuia și că fetița a mai fost

sau nu în locuința acuzatului nu prezenta relevanță juridică, deoarece nu au oferit

lămuriri, suplimentare, referitoare la cele întâmplate în locuința inculpatului.

În aceeași ordine de idei s-a mai notat

că, în exercitarea dreptului la apărare, în opinia instanței, s-a încercat să se

discrediteze familia părții vătămate, în acest sens solicitându-se și propunându-se

audierea, în calitate de martoră, a D-nei R.l., însă martora respectivă nu a putut

oferi date și detalii convingătoare în sprijinul punctului de vedere exprimat de

apărare.

Starea de fapt mai sus expusă a fost probată

cu următoarele mijloace de probă: declarațiile părții vătămate, acte premergătoare,

declarațiile acuzatului, studiul de caz, referatul privind situația minorei, declarațiile

martorilor, actele depuse de D-ul P.l. și procesul verbal de prezentare a materialului

de urmărire penală.

Din probele analizate și mai sus redate,

coroborate între ele, s-a apreciat că, în speță, s-a confirmat împrejurarea potrivit

căreia, în ziua de 31 august 2011, în jurul orelor 21,00, inculpatul O.A., în timp

ce se afla în locuința lui, împreună cu minora P.B.N., în vârstă de aproape 9 ani,

acuzatul - care era gol de la brâu în jos - a sărutat-o pe gură, încercând „să-și

bage limba" în gura fetiței, apoi i-a ridicat tricoul și a început s-o sărute

în zona burții, iar după ce a sărutat-o pe burtă, inculpatul a luat mâna fetei și

a pus-o pe penisul lui.

S-a reținut că acuzatul a fost trimis în

judecată, pentru comiterea tentativei la infracțiunea de viol, prev. și ped. de

art. 20 C. pen., raportat la o art. 197 alin. (1), (3) C. pen., deoarece procurorul

a considerat că, toate actele făcute de inculpat asupra corpului fetei, dovedeau

că acesta intenționa obținerea unei satisfacții sexuale, folosindu-se de corpul

minorei. Mai întâi, a sărutat-o pe gură, apoi i-a ridicat tricoul și a sărutat-o

în zona abdomenului, iar în cele din urmă, i-a luat mâna și i-a pus-o pe penisul

lui. În opinia procurorului, era evident că asemenea gesturi și acțiuni urmăreau

un singur scop, respectiv obținerea satisfacției sexuale, prin atingerea corpului

copilei și prin atingerea, de către aceasta, a penisului său. Având în vedere vârsta

minorei, aceasta nu era capabilă să-și exprime voința, fapt de care inculpatul a

profitat.

Prin prisma laturii obiective, elementul

material, al infracțiunii de corupție sexuală, se realizează printr-o acțiune, constând

în săvârșirea unor acte cu caracter obscen, asupra unui minor sau în prezența unui

minor. Actele cu caracter obscen constau în diferite gesturi, prin care se sugerează

aspecte intime ale vieții sexuale.

Era adevărat că acțiunea inculpatului,

materializată în sărutatul părții vătămate, un copil în vârstă de aproape 9 ani,

pe gură și pe burtă, după care o acuzatul a luat mâna fetiței și a pus-o pe penisul

lui, reprezentau acte cu caracter obscen și cu tentă sexuală, însă în opinia instanței,

niciuna dintre aceste acțiuni nu plasa conduita inculpatului în sfera noțiunii de

act sexual, susceptibil de a fi încadrat în infracțiunea de viol. În aceeași ordine

de idei, s-a mai arătat că acțiunea inculpatului, constând în luarea și punerea

mâinii fetiței, pe propriile organe genitale, a avut o durată extrem de redusă și

această simplă palpare, neurmată de nicio altă activitate, în opinia judecătorului

fondului nu putea avea semnificația unui act sexual.

Așadar, s-a considerat că activitatea ilicită

pentru care inculpatul a fost deferit justiției se circumscria infracțiunii de corupție

sexuală.

Prin prisma argumentelor de ordin faptic

și juridic, expuse mai sus, în opinia instanței, principiul de drept „in dubio pro

reo", vehiculat pe parcursul concluziilor pe fond, nu era aplicabil, în această

speță, de vreme ce materialul probator administrat a confirmat, în mod evident,

existența faptei, iar vinovăția inculpatului a fost pe deplin dovedită.

La individualizarea pedepsei ce i s-a aplicat

pentru fapta penală reținută o s-au urmărit criteriile prevăzute de art. 72 C.

pen. și anume: gradul de pericol social concret al infracțiunii, concretizat în

modul în care inculpatul a acționat, asupra unui copil în vârstă de 9 ani, în propriul

apartament, profitând de credulitatea, naivitatea și imaturitatea părții vătămate,

specifice vârstei; urmările cauzate, concretizate în atingerea adusă atât vieții

sexuale, cât și drepturilor părții vătămate, la o dezvoltare fizică și psihică normală;

mediul familial și social din care provenea inculpatul; circumstanțele personale

ale inculpatului, care a avut o atitudine oscilantă pe parcursul desfășurării procesului

penal, față de acuzele care i-au fost aduse, însă acest aspect nu a deturnat, sub

nici o formă, cercetarea judecătorească, acuzatul se află la prima confruntare cu

legea penală și, potrivit datelor deținute, nu era cercetat în alte dosare. Așa

cum a rezultat din probatoriul administrat, în momentul săvârșirii infracțiunii,

acesta se afla sub influența băuturilor alcoolice, însă acest aspect nu reprezenta

o scuză plauzibilă în privința conduitei lui antisociale și nici nu a diminuat gradul

de pericol social al faptei; prevederile art. 52 C. pen., în acord cu care scopul

pedepsei nu trebuia să fie doar o măsură coercitivă, ci, în principal, un mijloc

de reeducare.

Sintetizând aceste elemente de individualizare,

s-a considerat, că o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii

de corupție sexuală, prev. și ped. de art. 202 alin. (1) C. pen., aplicată inculpatului

O.A., va reprezenta un tratament penal just, în contextul dat, realizându-se totodată

și scopul sancțiunii penale, înserat în economia art. 52 C. pen., fiind respectat

și principiul proporționalității, referitor la gravitatea faptelor penale oglindită

în cuantumul pedepsei stabilite.

Referitor la modalitatea de executare a

pedepsei aplicate inculpatului, în aprecierea instanței, scopul sancțiunii penale

putea fi atins și fără executarea pedepsei în regim de detenție, raportat și la

mediul familial din care provenea inculpatul, motiv pentru care în temeiul în baza

art. 86

1

C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării

pedepsei principale, pe durata termenului de încercare prevăzut de art. 86

2

C. pen. și anume acela de 5 (cinci) ani.

În temeiul art. 346 alin. (1) C. proc.

pen., coroborat cu art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., art. 998 și art. 999

C. civ. s-a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de P.I. și P.I. în calitate

de reprezentanți legali (părinți) ai părții vătămate-civile minore P.B.N., și în

consecință a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea părții civile suma

de 12.000 (doisprezecemi) RON, cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând daune

morale.

Împotriva sentinței penale nr. 168 din

2 decembrie 2011 a Tribunalului Mureș au formulat apel:

Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș

și a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului

O.A. din infracțiunea de corupție sexuală prev. de disp. art. 202 alin. (1) C.

pen. în tentativă la viol, în formă agravantă (incriminată de disp. art. 20 rap.

la art. 197 alin. (1) și (3) C. pen.

Inculpatul O.A. și a solicitat achitarea

sa în temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Prin decizia penală nr. 38/A din 2 mai

2012 Curtea de Apel Târgu Mureș a respins, ca nefondată, în baza disp. art. 334

C. proc. pen. cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute în sarcina

inculpatului O.A., din infracțiunea de corupție sexuală, prev. și ped. de disp.

art. 202 alin. (1) C. pen., în infracțiunea de viol, incriminată de prev. art. 197

alin. (1) și (3) C. pen., cerere formulată de partea civilă P.B.N., prin reprezentanții

săi legali, P.l. și P.I.

Potrivit art. 334 C. proc. pen. a respins,

ca nefondată, cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute în sarcina

inculpatului anterior menționat, din infracțiunea de corupție sexuală, incriminată

de disp. art. 202 alin. (1) C. pen. în infracțiunea de tentativă la viol, faptă

prev. și ped. de disp. art. 20 rap. la art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., cerere

formulată de o reprezentantul Ministerului Public.

A admis apelurile declarate împotriva sentinței

penale nr. 168 din 2 decembrie 2011 a Tribunalului Mureș de către Parchetul de pe

lângă Tribunalul Mureș și de către inculpatul O.A., a desființat parțial hotărârea

judecătorească anterior menționată și rejudecând cauza a majorat pedeapsa ce i-a

fost aplicată inculpatului O.A. pentru săvârșirea infracțiunii de corupție sexuală,

prev. și ped. de disp. art 202 alin. (1) C. pen., de la 2 ani la 3 (trei) ani închisoare.

Pe cale de consecință, a majorat cuantumul

termenului de încercare, fixat acestui inculpat, potrivit disp. art. 86

1

rap. la art. 86

2

C. pen. de la 5 ani la 6 ani (3 ani + 3 ani).

A revocat măsura preventivă a obligării

de a nu părăsi localitatea de domiciliu, luată față de inculpat prin încheierea

de ședință din 8 noiembrie 2011 a Tribunalului Mureș, încheiere pronunțată în Dosarul

nr. 6141/102/2011 al acestei instanțe.

A menținut toate celelalte dispoziții din

sentința penală nr. 168 din 02 decembrie 2011 a Tribunalului Mureș ce nu contravin

prezentei decizii.

A reținut instanța de apel că inculpatul

s-a limitat doar la simple acte cu caracter obscen, fără să fi încercat să aibă

și acte de intromisiune cu victima sa. Ori tocmai această componentă, a elementului

material al infracțiunii, demonstrează că, inculpatul, aflat sub influența băuturilor

alcoolice, a comis infracțiunea de corupție sexuală și nicidecum infracțiunea de

viol, în forma tentativei, faptă incriminată de art. 20 C. pen. rap. la art. 197

alin. (1) și (3) C. pen.

A apreciat că la nivelul instanței de fond

s-a realizat o corectă interpretare a probelor cauzei și, s-a statuat că, inculpatul

se face vinovat de

săvârșirea

infracțiunii incriminate de art. 202 C. pen. și nicidecum de săvârșirea infracțiunii

de tentativă de viol, faptă prev. și pedepsită de art. 20 C. pen. rap. la art. 197

alin. (1) și (3) C. pen.

Așa cum s-a mai arătat, conduita infracțională

a inculpatului nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă

de viol, cu atât mai mult pe cele ale infracțiunii de viol în formă consumată, deoarece,

avându-se în vedere nu doar textele legale care incriminează aceste fapte penale,

dar și conținutul deciziei în interesul legii nr. 111/2005 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție se constată că acesta nu a avut un act sexual consumat sau măcar incipient

cu victima sa. Un alt argument care vine să justifice acest argument al instanței

este și acela potrivit cu care, inculpatul a avut acest comportament inadecvat cu

victima sa, într-un interval de timp extrem de scurt, timp care nu îi permitea obținerea

satisfacției sexuale avute în vedere de instanța supremă a statului român la definirea

noțiunii de act sexual.

Astfel, s-a constatat că în cauză nu se

poate admite nici una dintre cererile de schimbare a încadrării juridice, a faptei

reținute în sarcina inculpatului, din infracțiunea de corupție sexuală (prev. și

pedepsită de art. 202 C. pen.) în infracțiunea de viol în forma tentativei, faptă

incriminată de art. 20 C. pen. rap. la art. 197 alin. (1) și (3) C. pen. sau infracțiunea

de viol în formă consumată, faptă incriminată de art. 197 alin. (1) și (3) C.

pen.

A apreciat că judicios s-a constatat de

către judecătorul fondului că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii

de corupție sexuală, deoarece întregul său comportament manifestat în data și locația

menționate întrunește toate elementele constitutive ale acestei fapte penale.

A constatat că pentru această faptă comisă,

inculpatului însă i-a fost aplicată o pedeapsă cu închisoarea al cărei cuantum se

impune a fi majorat, de la 2 la 3 ani închisoare, pentru ca în acest mod, scopul

pedepsei penale, astfel cum este acesta reglementat de legiuitorul român în prevederile

art. 52 C. pen. să poată fi atins, întrucât prin fapta sa a adus atingere unor valori

sociale o ce se bucură de o protecție specială în societatea românească, respectiv

normalei dezvoltări psiho- emoționale a unui copil, fapta sa comisă pe fondul consumului

voluntar de băuturi alcoolice a produs indignare în cadrul comunității din care

provin părțile, iar aceste considerente coroborate cu vârsta fragedă a victimei

și cu împrejurarea că inculpatul are calitatea de bunic, justifică majorarea cuantumului

pedepsei inițial aplicate de la 2 ani la 3 ani închisoare.

A menținut însă modalitatea de executare

a pedepsei la care s-a orientat instanța de fond, deoarece aceasta corespunde exigențelor

art. 52 rap. la art. 72 C. pen., cu motivarea că inculpatul este la primul conflict

cu legea penală, este bine integrat socio-profesional, are o familie închegată,

iar

perioada de timp petrecută

de acesta în stare de arest preventiv și cea înlăuntrul căruia s-a supus obligațiilor

ce i-au fost instituite în sarcina sa prin prisma prevederilor art. 145 C. proc.

pen., justifică ca el să execute pedeapsa astfel majorată în regim neprivativ de

libertate.

Împotriva acestei decizii, în termen legal

a formulat recurs inculpatul O.A. și în temeiul cazului de casare prev. de art.

385

9

pct. 12 C. proc. pen., a solicitat achitarea în temeiul art. 11

pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., și în temeiul art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., a solicitat reducerea pedepsei, având în vedere circumstanțele

atenuate.

Examinând decizia recurată în raport de

motivele de casare invocate de recurentul inculpat, dar și din oficiu conform prevederilor

art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 385

6

alin. (1) și art. 385

7

din același cod, Înalta Curte constată că recursul

declarat inculpatul O.A. este nefondat pentru următoarele considerente.

Cu privire la cazul de casare prevăzut

de art. 385

9

pct. 12 C. proc. pen., prin care inculpatul a solicitat

achitarea sa în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 raportat la art. 10 lit. d)

C. proc. pen., Înalta Curte constată că în cauză sunt întrunite elementele constitutive

ale infracțiunii de corupție sexuală prev. de art. 202 alin. (1) C. pen. și instanțele

de fond și de apel au stabilit în mod corect, pe baza probelor administrate, situația

de fapt și vinovăția inculpatului.

În urma analizării materialului probator

administrat în cauză instanțele de fond și apel au reținut o corectă situație de

fapt, o justă încadrare a faptelor inculpatului O.A., constatând că vinovăția acestuia

a fost dovedită, fiind întrunite condițiile legale pentru răspunderea penală a

0

inculpatului pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 202 alin. (1) C.

pen.

Elementul material al laturii obiective

a infracțiunii de corupție sexuală se realizează prin acte cu caracter obscen care

pot consta în orice fel de manifestări exterioare având conținut incriminat prin

care se aduce atingere pudoarei și bunului simț.

Prin manifestările reținute a fost realizată

latura obiectivă a infracțiunii de corupție sexuală, urmarea imediată acestor acțiunii

fiind producerea actelor cu caracter obscen.

Referitor la latura subiectivă a infracțiunii

de corupție sexuală, acesta nu se poate comite decât cu intenție, iar declarațiile

părții vătămate dovedesc că inculpatul O.A. a acționat cu intenție „atunci când

m-a prins de încheietura de la mâna dreaptă eu l-am urmat pentru că nu știam ce

se întâmplă (...) a început să mă sărute pe burtă după

ce mi-a tras tricoul, iar eu îmi țineam

mâinile pe tricou și eram foarte speriată pentru că nu știam ce se întâmplă. Apoi

și-a dat jos pantalonii de tot, am văzut că nu avea chiloți, a rămas în tricou,

era dezbrăcat de la brâu în jos, s-a apropiat de mine".

Astfel, conduita infracțională manifestată

de inculpatul O.A., în data de 21 august 2911, se încadrează în elementul material

al infracțiunii de corupție sexuală. Inculpatul, în timp ce se afla în locuința

lui, unde se afla și minora P.B.N., în vârstă de 9 ani, a sărutat-o pe gură pe aceasta,

după care, ridicându-i tricoul, a început să o sărute pe aceasta în zona burții,

iar pe parcursul desfășurării acestei conduite, inculpatul era dezbrăcat de la talie

în jos.

Probele constând în declarațiile martorilor

P.I., B.I., P.D.A., P.l. și declarațiile părții vătămate P.B.N. au dovedit că prin

comportamentul inculpatului O.A., astfel manifestat, acesta a comis acte cu caracter

obscen, față de minora P.B.N. care se circumscriu infracțiunii de corupție sexuală.

Relevante în cauză sunt declarațiile de

recunoaștere parțială ale inculpatului date în faza de urmărire penală, care se

coroborează cu declarațiile părții vătămate P.B.N., cât și referatul privind situația

minorei întocmit de către D.G.A.S.P.C. în care s-a concluzionat că există posibilitatea

ca minora să fie victima abuzului sexual prin folosirea unor tehnici de seducere,

manipulare, recomandându-se consilierea minorei. De asemenea, din studiul de caz

întocmit de ofițerul psiholog, aflat la dosarul de urmărire penală, rezultă că minora

a manifestat trăiri anxioase semnificative, autentice, menționându-se existența

unei simptomatologii anxios depresive, apreciindu-se că trauma suferită îi poate

afecta profund personalitatea, influențându-i sentimentul eului propriu, relațiile

intime și sănătatea psihică.

Astfel, Înalta Curte, față de cele menționate,

constată că nu se poate reține nevinovăția inculpatului O.A. astfel cum a fost solicitată

de apărare, respectiv dispozițiile art. 11 pct. 2 raportat la art. 10 lit. d)

C. proc. pen., având în vedere întreg materialul probator administrat în cauză,

din care rezultă activitatea infracțională dedusă judecății, fiind întrunite elementele

constitutive ale infracțiunii de corupție sexuală prev. de art. 202 alin. (1)

C. pen.

Cu privire la motivul invocat de inculpat

prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., potrivit art. 72 C. pen.

la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale

ale C. pen., limitele de pedeapsă fixate în partea specială a C. pen., gradul de

pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care

atenuează sau agravează răspunderea penală.

Curtea constată că hotărârile sunt supuse

casării când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport de prevederile

art. 72 C. pen. sau în alte limite prevăzute de lege.

Instanța apel, prin hotărârea pronunțată,

a avut în vedere toate criteriile generale de individualizare prevăzute de art.

72 C. pen., inclusiv și persoana inculpatului O.A., astfel că pedeapsa aplicată

este de natură a-și realiza scopul, așa cum acesta este circumscris în art. 52

C. pen., atât prin cuantum cât și modalitate de executare.

Totodată, Înalta Curte, constată că prin

hotărârea pronunțată de instanța de apel, s-a stabilit corect situația de fapt și

vinovăția inculpatului O.A., iar pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii prev de art. 202 alin. (1) C. pen., cu aplicarea suspendării executării

sub supraveghere a executării pedepsei a fost just individualizată față de circumstanțele

reale și personale ale acestuia.

La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului

O.A., pentru fapta săvârșită, au fost avute în vedere, corect, criteriile generale

prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textele

de lege, natura și gravitatea faptei comise, prin care se aduce atingere drepturilor

părții vătămate la o dezvoltare fizică și psihică normală, împrejurările comiterii

acesteia, circumstanțele reale în care a fost săvârșită, urmările produse concretizate

în traumatizarea părții vătămate în vârstă de 9 ani și circumstanțele personale

ale inculpatului, necunoscut cu antecedente penale.

Înalta Curte constată că în mod corect

s-a analizat întreg materialul probator, iar pedeapsa astfel cum a fost individualizată,

răspunde atât principiului proporționalității cât și scopului prevăzut de art. 52

C. pen., astfel că pedeapsa a fost just individualizată față de cele mai sus menționate.

Pe de altă parte, pedeapsa și modalitatea

de executare trebuie individualizate în așa fel încât inculpatul să se convingă

de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor

fapte penale similare, ceea ce se realizează prin aplicarea unei pedepse inculpatului

O.A. de 3 ani închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe

un termen de încercare de 6 ani.

Înalta Curte, ținând seama de aceste împrejurări

precum și de administrarea legală și completă a probelor de către prima instanță

și de instanța de apel, constatând că nu există niciun alt caz de casare care se

ia în considerare din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 385

15

pct.

1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul inculpatul O.A. împotriva deciziei

penale nr. 38/A din 02 mai 2012 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru

cauze cu minori și de familie.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

recurentul inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat

și la plata sumei în valoare de 578,25 RON, reprezentând cheltuieli judiciare către

intimatul reprezentant legal al părții vătămate, P.l.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de inculpatul O.A. împotriva deciziei penale nr. 38/A din 02 mai 2012 a Curții de

Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei

de 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Obligă recurentul inculpat O.A. la plata

sumei în valoare de 578,25 RON, reprezentând cheltuieli judiciare către intimatul

reprezentant legal al părții vătămate, P.l.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi, 27

noiembrie 2012.