ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3566/2012

Asupra recursurilor de față, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 312/F din 03 octombrie 2011, pronunțată de Tribunalul Ialomița, secția penală, în baza art. 254 C. pen. combinat cu art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., au fost condamnați inculpații S.L., N.R.C. și C.D.F., la câte o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru infracțiunea de luare de mită și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) și c) C. pen. În baza art. 81 - 82 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei de câte 3 ani închisoare aplicată fiecărui inculpat pe durata unui termen de încercare de 5 ani, prevăzută de art. 82 C. pen.

În baza art. 359 C. proc. pen. li s-a pus în vedere inculpaților dispozițiile art. 83 C. pen. În baza art. 71 C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii, i s-a interzis fiecărui inculpat exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a C. pen., lit. b) și c) C. pen., iar în temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii aplicate inculpaților. S-a luat act că inculpații au fost reținuți 24 ore la 31 martie 2011. În baza art. 6 1 alin. (4) din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 255 alin. (5) C. pen., au fost obligați inculpații la restituirea către martorul denunțător G.M. a sumei de 1.180 RON, câte 393 RON de la fiecare inculpat.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că inculpații S.L., N.R.C. și C.D.F. sunt agenți de poliție în cadrul Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră Ialomița - sectorul Poliției de Frontieră Hârșova. Așa cum rezultă din fișele postului, printre atribuțiile acestora se număra și culegerea de date și informații de interes operativ, potrivit normelor legale, precum și întocmirea de acte premergătoare la constatarea infracțiunilor, iar în situația contravențiilor, întocmirea proceselor-verbale de constatare a acestora. Din procesul-verbal încheiat în ziua de 2 martie 2011 de organul D.G.A., a rezultat că în ziua de 25 septembrie 2010, cei trei inculpați intrau de serviciu începându-și activitatea la orele 08,00 și terminând la orele 20,00.

O parte din activitate și-au desfășurat-o în zona punctului de taxare de la podul G. – V.O. situat pe DN 2 A, efectuându-se o patrulare cu autoturismul V. cu numărul de înmatriculare MAI. În aceeași zi, martorul G.M. împreună cu P.F.l. și S.I. au plecat cu autoturismul D. din Slobozia spre zona Hârșova pentru a pescui. Aceștia aveau în mașină o barcă pneumatică, precum și niște plase monofilament. În zona Stației de taxare de la G. se afla un echipaj al poliției de frontieră cu un autoturism, echipajul fiind compus din inculpații S.L., N.R.C. și C.D.F., care a făcut semn de oprire. Cei trei nu au oprit întrucât aveau barca și plasele monofilament și și-au continuat drumul spre Hârșova. Inculpații au plecat în urmărirea celor trei, i-au ajuns, iar P.F.

conducătorul auto, a fugit pe câmp, la locul respectiv rămânând G.M. și S.I. Agenții de poliție au luat din mașina celor trei barca precum și plasele, punându-le în mașina lor. Din cei trei polițiști s-au recomandat S.L. și C.D.F., iar N.R.C. a venit mai târziu la mașina oprită. Cu acest prilej, G.M. a explicat că intenționau să meargă la pescuit într-o „vărsătură" de lângă Dunăre și întrebat fiind de ce a fugit al treilea care se afla cu ei (P.F.), G.M. Ie-a spus că din cauza plaselor care sunt interzise la deținere. G.M. a fost întrebat de S.L. câți bani au la ei și i s-a răspuns că au 70-80 RON, situație în care S.L. a afirmat că sunt puțini bani. G.M. a spus că le poate oferi suma de 500 RON, însă și de această dată S.L.

a afirmat că suma este mică, ei fiind trei, după care între agenții de poliție s-a purtat o discuție legată de chemarea (intervenției) de faptul că vor da foc la stuf pentru a-l găsi pe P.F. și că autoturismul va fi confiscat. Speriindu-se, G.M. le-a spus polițiștilor că poate face rost de 1.100-1.200 RON, sens în care trebuie să sune soția. Acesta a sunat-o pe soția sa căreia i-a explicat ce s-a întâmplat și i-a cerut să ia toți banii din casă și în același timp să meargă la o cumnată a lor, de unde să mai ia niște bani, spunându-i acesteia sa vină cu suma de 1.200 RON. De asemenea, G.M. i-a spus soției sale G.F. ca banii sa îi fie aduși în stația de taxare de la G., unde se aflau si polițiștii de frontieră.

Deoarece nu aveau suficienți bani în casă, G.F. s-a împrumutat cu suma de 500 RON de la sora sa C.I., iar apoi împreună cu acesta, cu un nepot B.G., s-au deplasat cu un taximetru la stația de taxare de la G. Pe drum, până să ajungă la această stație de taxare, G.F. a fost sunată de mai multe ori de soțul său, care îi cerea să se grăbească. După ce a ajuns, G.F. i-a dat lui G.M. suma de 1.100 RON, iar la puțin timp li s-a făcut semn de către un agent de poliție de frontieră să treacă cu taximetru din stația de taxare fără să plătească. Când a ajuns în dreptul mașinii polițiștilor, G.F. a remarcat doi polițiști de frontieră, unul dintre ei afirmând: „a avut noroc doamnă, că îl arestam”. După venirea soției și primirea banilor, numitul G.M.

i-a dat suma de 1.180 RON (1.000 RON primiți de la soție și 80 RON ce îi avea asupra sa) inculpatului S.L., ceilalți doi polițiști fiind în apropiere. După primirea banilor, S.L. a aruncat barca și plasele într-un șanț, după care toți trei polițiștii au plecat cu mașina unității. La rândul lor, G.M. si ceilalți s-au reîntors la Slobozia. Situația de fapt a fost reținută de instanța de fond pe baza denunțului formulat G.M., declarațile de martor, înregistrarea audio-video, listingul convorbirilor telefonice. Audiați fiind, pe parcursul urmăririi penale, inculpatul S.L., N.R.C și C.D.F., au negat săvârșirea faptei arătând că nu au oprit pentru control un autoturism D. și că nu îi cunosc pe cei care s-au aflat în acest autoturism.

Inculpații au fost audiați de instanță la termenul din 10 iunie 2011, aceștia spunând că își mențin declarațiile date. Declarațiile acestora sunt singulare și nu se coroborează cu nici o alta probă din dosar. Instanța de fond a reținut în primul rând declarațiile martorului G.M. care atât în denunțul înregistrat la D.G.A. - Serviciul Județean Anticorupție Ialomița, sub nr. 301345 din 16 februarie 2011, cât și în declarațiile ulterioare de la urmărirea penală și de la cercetarea judecătorească, a fost constant în a arăta că s-a deplasat autoturismul D. de la Slobozia spre Hârșova pentru a pescui, având în mașină o barcă pneumatică și plasă monofilament interzise să fie folosite, fiind însoțit de P.F.

și S.I. Ajunși în zona podului G. – V.O. au fost opriți de cei trei inculpați, dintre care doi s-au recomandat ca fiind S.L. și C.D.F., iar celălalt inculpatul N.R.C. a venit mai târziu la mașina oprită. Inculpatul S.L. l-a întrebat pe martor câți bani are la el și i s-a răspuns că are 70 - 80 RON, situație în care inculpatul a afirmat că sunt puțini. Martorul Ie-a oferit suma de 500 RON, dar și în această situație inculpatul a arătat că suma este prea mică pentru că ei sunt trei polițiști, iar la amenințarea polițiștilor că vor da foc la stuf pentru a-l identifica pe P.F. și că vor confisca autoturismul, martorul Ie-a spus că poate face rost de 1.100 - 1.200 RON, motiv pentru care și-a sunat soția i-a explicat că are nevoie de bani, pentru ce anume și că o așteaptă la Stația de taxare G. Declarația acestuia a fost susținută de depozițiile martorilor G.F., C.l., P.F.

și M.G. și B.A.G. Tot din declarațiile martorilor G.M., G.F. și C.l., a rezultat că o parte din suma care a fost dată polițiștilor, respectiv 600 RON îi avea martorul G.M. (la domiciliu), iar restul până la 1.200 RON, adică 600 RON a fost împrumutată de la martora C.l. Atât martorul M.G. - șoferul taxiului cu care s-au deplasat la G., martorii G.F., C.l. și B.A.G., cât și ceilalți ocupanți ai autoturismului, au relatat discuțiile telefonice care s-au purtat între martorul G.F. și soțul ei, G.M., acesta din urmă rugând-o să ajungă mai repede la podul G. cu suma de bani promisă polițiștilor. Din procesul-verbal încheiat la data de 10 martie 2011, privind listingurile telefoanelor lui G.M., S.L.

și C.D.F., ce se referă la data de 25 septembrie 2010, rezultă că telefonul numitei G.F. (0720XXXXXX) este apelat și se poartă convorbiri de mai multe ori începând cu orele 10:13 de la telefonul 0731XXXXXX, telefon ce aparține lui G.M., în procesul-verbal făcându-se mențiuni pe baza listingurilor obținute de la societatea de telefonie, al localizării telefonului apelat. Astfel, de la orele 18:30, când telefonul apelat se afla în zona celulei din comuna G.L., acesta apare apoi în Țăndărei la orele 18:47:48. În ceea ce privește pe inculpatul S.L. (0766XXXXXX), acesta în intervalul orar 14:58:08 - 22:31:10 a efectuat și primit 11 apeluri, în toate acestea fiind localizat în celula DRTV Hârșova - Constanța.

În aceeași celulă a fost localizat și inculpatul C.D.F. (0762XXXXXX), care în intervalul orar 14:58:09 - 21:13:19 a efectuat 9 apeluri și primit 5 apeluri. Prin Ordonanța nr. 106/P/28 februarie 2011, Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomița a dispus înregistrarea convorbirilor ambientale purtate în spațiul de interes cât și în captarea de regim foto și video prin intermediul numitului G.M. și a mijloacelor tehnice montate în zonă în momentul întâlnirii dintre acesta cu inculpatul S.L. Așa cum rezultă din procesul-verbal încheiat la data de 1 martie 2011, s-a procedat la redarea sub formă scrisă a discuțiilor purtate între G.M. și S.L., iar din analiza acestor convorbiri rezultă fără putință de tăgadă că inculpații s-au întâlnit cu G.M.

și S.I. În aceste discuții, inculpatul S.L. nu a negat făptui că s-a dat mită, însă a afirmat că suma a ajuns la inculpatul N.R.C. De asemenea, trebuie menționat și faptul că, după începerea cercetărilor, așa cum rezultă din declarația olografă a martorului G.M., în ziua de 9 martie 2011, ora 14, aflându-se în Slobozia în zona C. împreună cu martorul S.I. s-a întâlnit cu inculpatul S.L. care i-a spus „m-ai făcut, dar lasă că ne găsim noi la Hârșova". Un alt aspect care a fost avut în vedere de instanța de fond și care a dus la concluzia vinovăției inculpaților este și acela că atât denunțătorul G.M., cât și martorul S.I., cu ocazia audierii de instanță i-au recunoscut pe cei trei inculpați ca fiind cei care au pretins și primit mită pentru a nu li se întocmi proces-verbal de constatare a unei infracțiuni.

Probele coroborate demonstrează că fapta de luare de mită există și a fost săvârșită de cei trei inculpați, astfel încât nu se impune achitarea acestora, astfel cum s-a solicitat. În drept, fapta inculpaților S.L., N.R.C. și C.D.F. care în exercitarea atribuțiilor de serviciu au pretins și primit suma de 1.180 RON de la martorul G.M. pentru a nu se întocmi procesul-verbal de constatare a unei infracțiuni, constituie infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 C. pen. combinat cu art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.

La individualizarea pedepsei aplicate, instanța de fond a avut în vedere limitele special de pedeapsă prevăzute de textul de lege incriminator, gradul concret de pericol social al fiecărei fapte, modaltatea și împrejurările comiterii, atitudinea constant nesinceră a inculpaților de pe întreg parcursul procesului penal, de procedeul acestora de a-și sfida propriul statut de funcționari publici și de codul de conduită cu toate consecințele și responsabilitățile ce decurg din aceste calități, dând astfel dovadă de neseriozitate și comportament nedemn în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. Cerințele favorabile celor trei inculpați privind lipsa antecedentelor penale, atitudinea de prezentare în fața organelor judiciare, comportamentul anterior săvârșirii faptelor astfel cum rezultă din declarațiile martorilor în circumstanțiere audiați la termenul din 12 septembrie 2011 servesc pronunțării unor pedepse orientate la minimul special prevăzut de lege.

Față de cuantumul pedepselor pronunțate, Tribunalul a constatat îndeplinite în cauză condițiile prevăzute în alin. (1) și (3) al art. 65, pentru aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi prevăzute de textul de lege incriminator. În cauză s-a reținut circumstanța agravantă prevăzută de art. 75 lit. a) C. pen. - săvârșirea faptei de 3 sau mai multe persoane împreună. Împotriva sentinței penale au declarat apel inculpații S.L., N.R.C. și C.D.F. care au criticat soluția instanței de fond pentru netemeinicie solicitând, în principal achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. și, în subsidiar, redozarea pedepselor. Analizând apelurile declarate prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu conform art. 371 alin. (2) C. proc.

pen., Curtea de Apel a apreciat că acestea sunt întemeiate, pe aspectele ce se vor arăta în continuare. Curtea apreciază că în cauză nu sunt probe certe că inculpații N.R.C. și C.D.F. au pretins și primit vreo sumă de bani de la martorul denunțător G.M., primirea și pretinderea banilor realizându-se de către inculpatul S.L. În ceea ce îl privește pe acesta din urmă, vinovăția sa rezultă din declarațiile martorului denunțător G.M., declarațiile martorului S.I., coroborate și cu procesul verbal din data de 1 martie 2011 de redare a discuțiilor purtate de denunțător cu inculpatul S.L. Referitor la inculpații N.R.C. și C.D.F., declarațiile martorului denunțător G.M. nu se coroborează cu nicio altă probă.

Față de cele arătate anterior, Curtea a apreciat că motivul de apel al inculpatului S.L. vizând achitarea este neîntemeiat. Însă, în ceea ce-i privește pe apelanții N.R.C. și C.D.F., Curtea apreciază că motivele inculpaților vizând achitarea sunt întemeiate, dar pe alte considerente decât cele arătate de aceștia. Singurul care îi acuză pe inculpați că au luat mită este martorul denunțător. Niciunul dintre martorii audiați în cauză nu îi identifică ca pretinzând sau luând vreo sumă de bani de la denunțător. Martorul S.I. face referire expresă la inculpatul S.L. cu privire la pretinderea sumei de bani, iar în ceea ce privește primirea acesteia nu identifică nicio persoană; mai mult, arată că știe de la denunțător că a dat banii, dar acesta nu i-a spus cui i-a dat.

Nici martorii C.l., M.G. și B.A.G. nu au văzut momentul remiterii sumei de bani de către denunțător, aceștia precizând expres că nu au văzut când denunțătorul a dat banii polițiștilor. Față de cele arătate, Curtea a dispus achitarea inculpaților N.R.C. și C.D.F., întrucât nu au săvârșit infracțiunea de luare de mită, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. În ceea ce privește solicitarea de aplicare a unei pedepse reduse și cu menținerea suspendării condiționate a executării, Curtea constată că instanța de fond a aplicat inculpatului S.L. o pedeapsă egală cu minimul special prevăzut de lege, optând, de asemenea, pentru o pedeapsă neprivativă de libertate în condițiile art. 81 C. pen.

Totodată, Curtea apreciază că nu se impune reducerea pedepsei aplicate inculpatului, în cauză nefiind incidente circumstanțe atenuante judiciare prev. de art. 74 C. pen. Referitor la sumele de bani la care inculpații au fost obligați la restituire către denunțător, dată fiind soluția de achitare a inculpaților N.R.C. și C.D.F. și temeiul achitării acestora, Curtea a înlăturat obligația inculpaților de restituire. S-a menținut obligația inculpatului S.L. de restituire a sumei de 393 RON către martorul denunțător, aceasta neputând fi majorată în propria cale de atac. Pentru aceste considerente Curtea, pe calea deciziei nr. 60/a din 27 februarie 2012, în baza dispozițiilor art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc.

pen., a admis apelurile declarate de inculpații S.L., N.R.C. și C.D.F. împotriva sentinței penale nr. 312 din 03 octombrie 2011 pronunțată de Tribunalul Ialomița, a desființat, în parte, sentința penală apelată și rejudecând în fond. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. achită pe inculpații N.R.C. și C.D.F. pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 254 C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. Înlătură aplicarea dispoz. art. 75 lit. a) C. pen. cu privire la inculpatul S.L. și în baza art. 254 C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 îl condamnă pe acesta la 3 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) și c) C. pen.

Menține modalitatea de executare stabilită de instanța de fond, respectiv, suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 ani închisoare, pe durata unui termen de încercare de 5 ani. Înlătură obligarea inculpaților N.R.C. și C.D.F. la restituirea către martorul denunțător G.M. a sumelor de câte 393 RON fiecare. În baza art. 6 1 alin. (4) din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 255 alin. (5) C. pen., obligă pe inculpatul S.L. la restituirea către martorul denunțător G.M. a sumei 393 RON. Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale. Împotriva deciziei s-a exercitat recurs de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București ce critică greșita achitare a inculpaților N.R. și C.D.

Astfel, este de necontestat că martorul denunțător a fost oprit de echipajul de poliție compus din cei trei inculpați, care au fost împreună, remiterea sumei efectuându-se către S.L. pentru toți. Tot împreună au confiscat plasele de monofilament iar după primirea banilor au aruncat din mașină bunurile respective. Discuțiile martorului cu soția s-au purtat și din mașina echipajului în prezența celor trei inculpați. Inculpații au confirmat împrejurarea că au fost mereu împreună. Martorul S.I. a confirmat împrejurarea că denunțătorul i-a spus că „ei sunt trei și nu e suficient". De asemenea, martorul B.A. confirmă împrejurarea că l-a văzut pe martorul denunțător că a discutat cu niște lucrători îmbrăcați în uniformă.

Inculpații achitați au fost mulțumiți de prestația martorului denunțător care i-au spus martorei G.F. ceva de genul, „a avut noroc doamnă că îl arestam". Recurentul S.L. a reiterat solicitarea de achitare, în cauză nefăcându-se dovada pretinderii și primirii sumei de bani de către acesta. Nu se dovedește cu certitudine vinovăția sa, declarațiile de martori sunt contradictorii și conțin inadvertențe. Instanța de recurs constată caracterul nefondat al ambelor recursuri formulate. Astfel, din declarațiile martorului denunțător G.M. rezultă doar că cel care i-a pretins banii a fost inculpatul S.L., este real că discuțiile s-au purtat în prezența celorlalți doi inculpați, însă remiterea efectivă a sumei de bani s-a realizat de către denunțător inculpatului S.L., de față nefiind nicio altă persoană.

Martorul S.I. a arătat că a fost prezent la pretinderea sumei de bani de către inculpatul S.L., despre remiterea sumei de bani aflând din relatările martorului denunțător. De altfel, martorul a precizat expres în fața instanței de fond că cel care a pretins banii a fost inculpatul S. Din discuțiile purtate ulterior comiterii faptei de către denunțător cu inculpatul S. și redate în procesul verbal atașat la dosarul de urmărire penală, deși nu recunoaște expres primirea sumei de bani de la martorul denunțător, inculpatul S.L. nu neagă faptul că denunțătorul ar fi dat o sumă de bani în legătură cu atribuțiile de serviciu ale inculpatului. Însă, coroborând procesul verbal de redare a discuțiilor ambientale cu declarațiile martorilor G.M.

și S.I., este certă vinovăția inculpatului S.L. cu privire la infracțiunea de luare de mită. Este de necontestat faptul că soția denunțătorului, martora G.F. s-a deplasat din Slobozia la locul comiterii faptei, la solicitarea telefonică a martorului G.M. pentru a aduce acestuia o sumă de bani, împrejurare ce rezultă din declarațiile martorilor C.l., M.G. și B.A.G. De altfel, acest aspect nu a fost negat. Contradicțiile sesizate în declarațiile martorilor cu privire la orele la care s-au desfășurat evenimentele legate de venirea martorei G.F. la locul faptei, deși existente, nu au o relevanță covârșitoare asupra situației de fapt, mai ales că nu s-a contestat venirea martorei la locul unde inculpații își exercitau atribuțiile de serviciu.

Față de cele arătate anterior, este de apreciat că recursul inculpatului S.L. vizând achitarea sa este neîntemeiat. Aprecierile inculpatului referitoare la implicarea colegei sale C.A.P. și mobilul ce l-a determinat pe martorul denunțător să facă plângere penală nu sunt dovedite, fiind pure speculații și subiectivisme ce nu-și găsesc locul într-o astfel de desfășurare judiciar-penală. Contradicțiile menționate de S.L. dintre declarațiile martorului denunțător și ale martorilor S.I. și P.F. referitoare la modul de derulare a evenimentelor anterioare și imediat următoare comiterii faptei ce face obiectul cauzei nu sunt de natură a înlătura răspunderea inculpatului, acestea nevizând elementele constitutive ale infracțiunii reținute în sarcina acestuia.

Așadar, așa cum s-a arătat anterior, singurul care îi acuză pe toți inculpații că au luat mită este martorul denunțător. Niciunul dintre martorii audiați în cauză nu îi identifică pe toți trei ca pretinzând sau luând vreo sumă de bani de la denunțător. Martorul S.I. face referire expresă la inculpatul S.L. cu privire la pretinderea sumei de bani, iar în ceea ce privește primirea acesteia nu identifică nicio persoană; mai mult, arată că știe de la denunțător că a dat banii, dar acesta nu i-a spus cui i-a dat. Nici martorii C.l., M.G. și B.A.G. nu au văzut momentul remiterii sumei de bani de către denunțător, aceștia precizând expres că nu au văzut când denunțătorul a dat banii polițiștilor. Față de cele arătate, Curtea de Apel a dispus cu deplin temei juridic achitarea inculpaților N.R.C.

și C.D.F., întrucât nu ar fi săvârșit infracțiunea de luare de mită, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. Specularea de către procuror a unei situații obiective ce derivă din aceea că la fața locului au fost cu siguranță toți cei trei inculpați, împreună, este de acceptat că poate să conducă printr-un proces de interpretare la construcția faptică propusă în actul de sesizare, însă pentru condamnarea unor persoane este necesar a avea de a face cu un adevăr cert și absolut, fără a se apela la deducții sau simple prezumții. Instanța de fond a aplicat inculpatului S.L. o pedeapsă egală cu minimul special prevăzut de lege, optând, de asemenea, temeinic, pentru o pedeapsă neprivativă de libertate în condițiile art. 81 C. pen.

Se apreciază astfel că nu se impune reducerea pedepsei aplicate inculpatului, în cauză nefiind incidente circumstanțe atenuante judiciare prev. de art. 74 C. pen. Pentru aceste considerente înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursurile declarate. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) și (3) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpatul S.L împotriva deciziei penale nr. 60/A din 27 februarie 2012 a Curții de Apel București, secția a ll-a penală. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Onorariile parțiale cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații inculpați N.R.C. și C.D.F., în sume de câte 50 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 2 noiembrie 2012.