ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3742/2011

Asupra recursurilor de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 45 din 11 martie 2011 a Tribunalului Brăila, inculpații P.L., P.C., P.R.I., P.G., P.M., C.M. și M.V. au fost condamnați la câte o pedeapsă principală de 5 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003. În baza art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. au fost condamnați aceiași inculpați la câte pedeapsa principală de 7 ani închisoare fiecare și interzicerea ca pedeapsă complementară pe o perioadă de 2 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., s-au contopit pedepsele de mai sus și s-a dispus ca inculpații să execute pedeapsa principală cea mai grea, respectiv pedeapsa de 7 ani închisoare, sporită la 8 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale. În temeiul art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpaților pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. În baza art. 350 alin. (1) Cod proc. penală, s-a menținut starea de arest a inculpaților P.L., P.C., P.R.I., P.G., P.M.

și C.M. Potrivit art. 88 și 89 C. pen., s-a dedus din pedepsele aplicate inculpaților perioada reținerii, arestării preventive și arestării provizorii în vederea extrădării, după cum urmează: - pentru inculpații P.L. și P.C., de la 18 aprilie 2010 la zi; - pentru inculpatul P.R.I. de la 19 mai 2010 la zi; - pentru inculpatul C.M. de la 09 august 2010 la zi; - pentru inculpatul P.G. de la 30 septembrie 2010 la zi; - pentru inculpatul P.M. de la 10 noiembrie 2010 la zi. În baza prevederilor art. 19 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 678/2001 în referire la art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul P.G. a sumei de 900 de euro în echivalent lei la data plății (sumă luată de la P.M.) și de la inculpatul P.C.

suma 3.700 euro în echivalent lei la data plății (sumă luată de la L.I.). S-a luat act că partea vătămată Ș.V. a renunțat la pretențiile civile. În baza art. 191 alin. (1) și (2) C. proc. pen., au fost obligați inculpații la plata sumei de 4.000 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în fapt, următoarele: Inculpații P.L., fiii acesteia - P.C., P.G., zis „N.”, P.M., P.R.I., zis „Jumară” (ginerele inculpatului P.C.), C.M., zis „P.” și M.V. (concubina inculpatului P.G.), au constituit o rețea de trafic de persoane care acționa pe relația România - Franța.

Liderul grupului care a acționat până la mijlocul lunii aprilie 2010 a fost inculpatul P.C., zis „R.”, care a coordonat acțiunile celorlalți membri, a racolat persoane pentru a cerși în Franța (pe perioada cât s-a aflat în Brăila), a avut rolul de depozitar al sumelor câștigate de toate celelalte persoane, având autoritate asupra fiilor săi și a celorlalte rude ale sale și a dat dispoziții cu privire la plasarea, supravegherea și controlul corporal asupra cerșetorilor racolați. Recrutarea cerșetorilor se făcea prin inducerea în eroare a acestora. Astfel, în perioada 2009-2010, inculpații au recrutat mai multe persoane cu o situație materială precară și eventual cu diverse dezabilități cărora le promiteau câștiguri materiale însemnate și împărțirea sumelor de bani obținute din cerșit.

Se promitea totodată că toate cheltuielile legate de obținerea actelor, transportul în Franța, cazarea și mâncarea în Franța vor fi suportate de inculpați. Astfel, persoanele racolate acceptau să meargă la cerșit. De obicei inculpații constituiau grupuri de cerșetori pe care îi convingeau să meargă la cerșit după care se ocupau de obținerea actelor necesare precum și de rezervarea și plata biletelor de transport pentru aceștia. Înainte de plecarea în Franța, inculpații P.C. și P.L. le-au asigurat persoanelor racolate în vederea exploatării prin cerșetorie cazarea la locuința lor din municipiul Brăila, în acest timp ocupându-se de obținerea documentelor de identitate, transportul până în Franța și cazarea în acest stat.

Odată ajunși în Franța, victimele erau plasate în diverse case părăsite, sau pe un vapor părăsit unde locuiau împreună cu toată gruparea inculpaților. Pe parcursul întregii zile aceștia erau plasați de unii dintre inculpați în diferite locuri pentru a cerși și verificați de mai multe ori pe zi - dacă mai erau acolo și dacă ascundeau bani. Seara, victimele erau aduse în locația de reședință unde li se luau toți banii câștigați, bani ce ajungeau la liderul grupului - R.A.J. În cazul în care o persoană nu câștiga suficient era amenințată și bătută și după un timp returnată în țară, nu înainte de a i se lua și cei 300 de euro pe care statul francez îi oferea pentru repatrierea romilor. Așadar, grupul astfel constituit și coordonat, a acționat în scopul exploatării prin cerșetorie a acestor persoane racolate și a obținut beneficii financiare de pe urma acestora.

Inculpatul P.M., un alt fiu al liderului P.C., s-a aflat în Franța, împreună cu tatăl său, având rolul de a conduce cerșetorii la locurile cunoscute ca fiind cu un bun potențial de a câștiga bani, a-i supraveghea și a-i readuce seara la locul de cazare, unde le efectua un control corporal, pentru ca aceștia să nu ascundă o parte din câștigurile realizate în cursul zilei (situație ce rezultă din declarațiile date în faza de urmărire penală și instanță de persoana vătămată Ș.V., precum și din declarațiile martorilor - victime - P.M., N.T., N.D. și D.V.). Atunci când se afla în România inculpata P.L. ținea legătura cu soțul său, P.C., coordonând acțiunile fiilor lor, așa cum rezultă și din interceptarea convorbirii telefonice purtate de P.L.

cu fiul său P.C. la data de 09 aprilie 2010 ora 17 - convorbirea fiind expusă în rechizitoriu, transcrierea fiind atașată la dosarul de UP - vol. IV, filele 69 - 70, autorizația din 6 aprilie 2010 și încheierea de ședință din 6 aprilie 2010 ale Tribunalului Brăila. A doua zi după purtarea acestor discuții (10 aprilie 2010, ora 20:08:22 vol. IV UP, filele 71 - 73 autorizația din 6 aprilie 2010 și încheierea de ședință din 6 aprilie 2010 ale Tribunalului Brăila), inculpatul P.M. s-a interesat despre hotărârea adoptată, dând totodată detalii despre activitățile inculpaților P.R.I. zis „J.” și C.M., zis „P.”; (M. se interesează, dacă P.L. i-a dat banii lui C. Aceasta îi răspunde negativ și-l informează, că va veni marți N. și că i-a trimis tatălui său un colet.

Din aceeași discuție a rezultat și faptul că inculpatul P.M. a cumpărat-o cu 15 euro pe P.M. pentru a o exploata din cerșit. Totodată, din această discuție telefonică rezultă și implicarea în cadrul grupului a inculpatului P.R. - zis J. și C.M. zis P. Din interceptarea convorbirii telefonice dintre P.L. și P.C. din data de 11 aprilie 2010, ora 21:25:27 rezultă că la rândul său, inculpata P.L., a purtat discuții cu fiul său, inculpatul P.C., pentru a trimite cerșetorii promiși inculpatului P.M. (vol. IV UP, filele 84 - 85, autorizația din 6 aprilie 2010 și încheierea de ședință nr. 52 din 6 aprilie 2010 ale Tribunalului Brăila). Inculpații P.C. și P.M.

au discutat și ei despre această racolare și trimitere a cerșetorilor (vezi interceptarea telefonică din 10 aprilie 2010, ora 20:18:09 vol. IV, filele 153-156, autorizația nr. 38 din 6 aprilie 2010 și încheierea de ședință nr. 52 din 6 aprilie 2010 ale Tribunalului Brăila): Aceiași inculpați au mai purtat și alte discuții legate de activitatea de racolare, transport și exploatare prin cerșetorie - fiind vorba de martora C.G. (13 februarie 2010, ora 20:47:54 vol. IV, filele 95 - 101, autorizația din 11 februarie 2010 și încheierea de ședință nr. 22 din 11 februarie 2010 ale Tribunalului Brăila). Audiată fiind în fața instanței, această martoră a precizat că nu ar fi fost exploatată din cerșit de inculpați, declarație apreciată de instanță ca nesinceră față de conținutul convorbirii telefonice indicate mai sus.

Persoanele racolate și exploatate prin cerșetorie în Franța de către inculpați, au fost următoarele: Partea vătămată, Ș.V., zisă „V.” sau „N.” (vol. II, filele 1 - 16 U.P. și f. 469 vol. II inst.), care a fost racolată în cursul lunii noiembrie 2009 de către P.C. și P.L. și a fost trimisă în Franța și determinată să cerșească în zonele stabilite de cei doi inculpați. Ș.V. a cerșit în Franța în perioada 22 noiembrie 2009 - 19 ianuarie 2010, toți banii obținuți fiindu-i luați de către inculpații P.C. și soția sa. Din declarația aceleiași părți vătămate a mai rezultat că în primele zile aceasta a câștigat circa 40-50 de euro/ zi, adică în jur de 200 euro, iar apoi în restul perioadei de 2 luni, a câștigat 10-20 euro/ zi, adică un câștig mediu de 1.200 euro, suma totală finală fiind de 1.400 de euro.

Tot inculpatul P.C. a agresat-o fizic pe partea vătămată și a încercat chiar să o oblige să întrețină relații sexuale contra unor sume de bani, dar lovindu-se de refuzul sistematic al acesteia, inculpatul a renunțat la idee. Partea vătămată a mai arătat și faptul că inculpatul P.R.I. zis „J.” a transportat-o în Franța pe P.M., pe care a exploatat-o prin cerșetorie, apoi a trimis-o în România, însușindu-și suma de 300 euro, primită de către aceasta de la autoritățile franceze în luna ianuarie 2010 cu prilejul repatrierii. Partea vătămată a mai declarat că inculpații P.G., zis „N.” și P.R.I. zis „J.” aveau rolul de a racola persoane care erau exploatate ulterior prin cerșetorie și că inculpatul P.M.

o avea în Franța pe o femeie pe nume „M.”, care cerșea pentru el (vol. II, filele 1 - 16) identificată de către martora P.M. ca fiind N.M. Partea vătămată a oferit, prin declarația sa, o privire de ansamblu asupra activității infracționale desfășurate de inculpați pe parcursul șederii ei în Franța. În cauză a fost audiat și martorul D.E. care a confirmat declarația martorei Ș.V., arătând totodată că a fost amenințat de inculpatul P.C. dacă reclamă ceva legat de dispariția martorei Ș.V. A mai fost, de asemenea, identificată și audiată martora P.M., zisă „S.”. Prima sa declarație dată în calitate de martor la data de 5 februarie 2010 (vol. II, filele 59 - 74 dos. urm. pen.) a fost extrem de evazivă, acest lucru explicându-se prin împrejurarea că în acea perioadă P.M.

era extrem de apropiată de familia P., fiind concubină cu inculpatul P.G. și având un copil cu acesta. În cea de-a doua declarație dată, tot în calitate de martor (vol. II, filele 69-74 U.P.), P.M. a relevat adevărata situație de fapt, declarația sa coroborându-se cu declarațiile părții vătămate Ș.V. și ale martorilor D.S., zisă „I.”, N.T. Astfel, în cursul anului 2009, martora P.M. s-a hotărât să plece în Franța și să cerșească și a apelat la sprijinul inculpatului P.C. pentru ca acesta să-i plătească biletul de transport în Franța și contravaloarea taxei pentru eliberarea pașaportului. Inculpatul a fost de acord, cu condiția împărțirii câștigurilor obținute din cerșit în cote egale cu martora, condiții care au fost acceptate.

După obținerea pașaportului martora a plecat în Franța însoțită de către inculpatul P.G. și a început să cerșească, fiind condusă zilnic către locul unde cerșea de către inculpatul P.M.. Jumătate din sumele obținute zilnic era dată de martoră inculpatului P.C.. La scurt timp martora a revenit în România și a început o relație de concubinaj cu inculpatul P.G., plecând din nou în Franța împreună cu acesta. Martora a mai călătorit de două ori în Franța cu sprijinul și împreună cu inculpatul P.G. iar banii obținuți din cerșit i-a cheltuit împreună cu acesta. Din declarația acesteia a mai rezultat și faptul că inculpata M.V., concubina inculpatului P.G., zis „N.”, supraveghea un tânăr care cerșea pentru inculpatul P.G., inculpatul exercitând violențe fizice asupra victimei, întrucât aceasta a încercat să ascundă din banii câștigați.

Audiată fiind în cursul cercetării judecătorești, martora P.M. a revenit asupra acestei ultime declarații date la urmărirea penală motivat de aceea că ar fi fost bătută de polițiști.(f.322 vol. II inst.). Această explicație a fost apreciată ca neveridică și evident nesinceră, schimbarea declarației martorei fiind datorată cel mai probabil stării de teamă pe care toți martorii audiați în cauză au simțit-o atunci când au trebuit să fie audiați de față cu inculpații și cu mulțimea de rude ale acestora ce participa la ședință. Ca urmare, instanța a înlăturat declarația acestei martore date în instanță și a apreciat drept veridică, și sinceră declarația dată la urmărirea penală, declarație care se coroborează de altfel cu ansamblul probelor administrate.

Activitatea infracțională desfășurată de inculpații P.G. zis „N.” și P.C. a rezultat și din convorbirile telefonice interceptate, după cum urmează: - la data de 14 aprilie 2010, ora 17:22:52 între P.L. și M.V. de unde rezultă că P.G. a racolat „un șchiop” pentru cerșit - vol. IV, filele 84 - 88, autorizația nr. 37 din 6 aprilie 2010 și încheierea de ședință nr. 52 din 6 aprilie 2010 ale Tribunalului Brăila; - discuția dintre inculpata P.L. și o persoană neidentificată (15 aprilie 2010, ora 07:59:11 ) de unde rezultă că cei doi inculpați au racolat mai mulți cerșetori pentru Franța - vol. IV, filele 89 - 91, autorizația din 6 aprilie 2010 și încheierea de ședință nr. 52 din 6 aprilie 2010 ale Tribunalului Brăila; - discuția între inculpații P.C.

și P.G. zis „N.” (02 martie 2010, orele 17:36:44 - vol. IV, filele 93 - 94, autorizația nr. 14 din 11 februarie 2010 și încheierea de ședință nr. 22 din 11 februarie 2010 ale Tribunalului Brăila) - de unde rezulta exploatarea a persoanei vătămate Ș.V.; - discuția între inculpații P.C. și P.G. zis „N.” (14 aprilie 2010, ora 19:47:30 - vol. IV, filele 193 - 195 autorizația din 6 aprilie 2010 și încheierea de ședință nr. 52 din 6 aprilie 2010 ale Tribunalului Brăila) de unde rezultă că P.C. racolase 12 persoane pentru o plecare în Franța, iar P.G. zis N. - 4 persoane. Acesta din urmă mai indică faptul că a găsit un șchiop pe care să-l ducă în Franța la cerșit. Martora-victimă D.S. - zisă „I.” și concubinul acesteia A.L., zis „A.” au fost racolați de către P.C.

promițându-le că vor obține în Franța câștiguri mari și că nu li se va întâmpla nimic rău acolo. D.S. și concubinul ei au plecat în Franța împreună cu inculpații P.C. și P.C. după ce, în prealabil, primul inculpat le-a cumpărat biletele de călătorie și le-a făcut mutație la domiciliul său în vederea eliberării cărților de identitate. Odată ajunse în Franța, cele două persoane au fost conduse la locurile de cerșit de către inculpații P.C. și P.C. care i-au îmbrăcat sărăcăcios și le-au dat câte un câine rasa pechinez pentru că prin prezența câinilor câștigau mai mulți bani. În declarația dată în faza de urmărire penală, martora D.S. zisă „I.” confirmă participarea la întreaga activitate infracțională a inculpaților P.L., P.G., zis „N.”, P.C., P.R.I.

, zis „J.” și C.M., zis ”P.”, arătând faptul că ultimii trei aveau rolul de a strânge banii de la cerșetori și a-i da inculpatului P.C., zis „R.”, șeful grupului (vol. II, filele 179 - 195). Totodată, martora a mai declarat că inculpatul P.R.I., zis „J.”, împreună cu ceilalți fii ai lui P.C., zis „R.”, controlau în fiecare seară cerșetorii bărbați, pentru ca aceștia să nu ascundă din sumele obținute în cursul zilei din cerșit, întrucât toți banii trebuiau să ajungă la „R.”. Femeile care cerșeau erau controlate în același scop de către inculpata P.L. Această martoră nu a putut fi audiată și în cursul cercetării judecătorești în ciuda mandatelor de aducere emise, fiind dat citită declarația sa la termenul din 01 martie 2011 conform art. 327 C. proc.

pen. O altă activitate infracțională desfășurată de către inculpatul P.R.I., zis „J.”, așa cum a fost relatată de martoră, consta în ducerea la cerșit și supravegherea unui bărbat invalid denumit „C.”. Martora D.S. a cerșit în Franța, în perioada noiembrie 2009 - 6 ianuarie 2010, suma de bani câștigată zilnic fiind de aproximativ 100 de euro. Aceiași martoră a mai indicat și faptul că inculpatul P.R.I. zis „J.” i-a transportat în Franța pe martorii D.V. și pe concubinul acesteia „N.”. Din ansamblul probator administrat în cauză a mai rezultat că inculpatul P.R.I. zis „Jumară” l-a ajutat în desfășurarea activității infracționale pe inculpatul P.C., „Jumară” având un rol bine determinat de transportator și supraveghetor al persoanelor racolate în vederea exploatării prin cerșetorie.

Din convorbirile telefonice interceptate a rezultat că la data de 14 februarie 2010 inculpatul P.R.I. zis „Jumară” negocia cu inculpatul P.C. trimiterea unor cerșetori din România către Paris (14 februarie 2010, ora 14:38:43 - vol. IV, filele 111 - 113 autorizația nr. 14 din 11 februarie 2010 și încheierea de ședință nr. 22 din 11 februarie 2010 ale Tribunalului Brăila). La data de 16 februarie 2010 inculpatul P.R.I. zis „J.” și soția sa, E., au discutat cu inculpatul P.C. despre activitățile pe care primul trebuia să le desfășoare în vederea rezervării biletelor pentru transportul mai multor persoane. În acest sens P.R.I.

zis „J.” trebuia să ia documentele de identitate ale persoanelor pe care le transporta în Franța, iar cu acestea să meargă la o agenție de transport internațional pentru a achiziționa biletele direct pe numele titularilor, aceștia urmând să se prezinte la agenție chiar înaintea plecării autocarului (16 februarie 2010, ora 10:14:02 - vol. IV, filele 119 - 121 autorizația nr. 14 din 11 februarie 2010 și încheierea de ședință nr. 22 din 11 februarie 2010 ale Tribunalului Brăila). În aceeași zi inculpatul P.C. a purtat o convorbire cu martora D.A.M., angajată a unei agenții de turism de transport, solicitând ca data înscrisă pe biletul inculpatului P.R.I. să fie diferită de datele care urmau să fie înscrise pe biletele celorlalți membri ai grupului, întrucât „erau probleme” (16 februarie 2010, ora 10:08:04 vol. IV, filele 117 - 118 autorizația nr. 14 din 11 februarie 2010 și încheierea de ședință nr. 22 din 11 februarie 2010 ale Tribunalului Brăila).

Din declarația martorei D.V. a rezultat că a fost racolată de inculpatul P.C. zis „R.”, care a luat-o în Franța pentru a cerși, acolo exercitând violențe fizice asupra acesteia. Martora a mai arătat și faptul că fiii inculpatului P.C. zis „R.” îi controlau în haine pentru a găsi eventualele sume ascunse, și că inculpatul C.M., zis ”P.” avea rolul de a îi duce la cerșit atât pe ea, cât și pe concubinul ei, zis „Nelu” (vol. II UP, filele 396 - 399 și vol. II f.477 inst). Din declarația dată în instanță de această martoră mai rezultă date despre activitatea infracțională a inculpatului P.M. Martora arată că acest inculpat o ducea la cerșit pe N.M. (pretinsa sa concubină), aceasta având probleme psihice precum și pe părinții acesteia.

Martora a mai arătat că atunci când a încercat să ascundă bani a fost bătută de R. și P.M., acest lucru denotând că cei doi inculpați acționau în același scop, fiind astfel parte a unui grup. În finalul declarației, martora a mai oferit și date despre activitatea infracțională a inculpaților P.C. (care ducea la cerșit pe cumnatul ei A. și pe D.S.) și C.M. zis P., care îl ducea la cerșit pe concubinul ei. Cu privire la numitul „P.” sau „P.” s-a subliniat faptul că acesta a fost identificat de către persoanele racolate pentru cerșit drept soțul numitei M.A. (fiica lui P.C., zis „R.”). Verificându-se actele de stare civilă s-a constatat că M.A. este căsătorită cu martorul M.G., astfel încât, s-a crezut inițial că „P.” este porecla numitului M.G.

Ulterior, continuându-se investigațiile, s-a stabilit că M.A. este căsătorită doar formal cu martorul M.G. însă, în fapt, aceasta are o relație stabilă de concubinaj cu inculpatul C.M., porecla acestuia fiind „P.” sau „P.”, el fiind prezentat drept „soțul” numitei M.A. și nu concubinul acesteia. Martorii care au dat declarații cu privire la activitatea infracțională a inculpatului C.M., l-au recunoscut pe acesta în planșele fotografice și l-au indicat ca fiind persoana denumită „P.” cu care au fost la cerșit pe teritoriul statului francez - sunt P.M., D.E., D.S., N.T., N.D., D.V.; activitatea infracțională a acestuia a rezultat și din convorbirile telefonice interceptate și înregistrate (vol. IV, filele 71-73, 124-126).

În cursul cercetării judecătorești a fost audiat martorul M.Ș. (persoană cu dezabilitate fizică - neavând un picior) care a oferit date despre activitatea infracțională a inculpaților P.G. și M.V. Acest martor a dat două declarații în instanță, în prima sa declarație (f. 334 vol. II 9 încercând să acopere activitatea infracțională a inculpaților. Ulterior, a solicitat reaudierea, schimbându-și declarația anterioară motivat de aceea că a așteptat un pachet promis de P.G. din Franța, care nu a mai venit; prin ultima sa declarație a oferit relații despre activitatea infracțională a lui P.G. (f. 561 vol. II). Din cele două declarații a rezultat că M.Ș. a fost racolat de către M.V. și ulterior s-a înțeles cu concubinul acesteia P.G.

să împartă câștigurile din cerșit, primul urmând să-i asigure actele necesare plecării, transportul și cazarea, banii câștigați din cerșit fiind predați fie lui M.V., fie lui P.G. Totodată martorul a arătat că locul de cerșit i-a fost arătat de M.V., iar P.G. mai avea să-i dea cca 2.000 de euro conform înțelegerii, iar că la întoarcerea în țară nu a primit decât 300 de euro de la acesta. În cauză a fost audiată în calitate de martor și M.M. - soția lui M.Ș. Aceasta a arătat faptul că soțul său, zis „F.” care prezenta tulburări psihice și avea piciorul stâng amputat de la jumătatea femurului, a fost racolat în toamna anului 2009 de către inculpatul P.G. și trimis să cerșească în Franța. Inculpata M.V.

a fost cea care a ajutat la racolarea lui M.Ș., l-a cazat și l-a transportat în Franța, supraveghindu-l în locurile unde acesta cerșea. Martora a arătat că a încercat să-i ceară lui P.G. explicații și să-i solicite să-i aducă soțul înapoi, însă acesta a refuzat și i-a spus că soțul ei e bine; pe parcursul șederii în Franța a soțului său a fost vizitată atât de P.G. cât și de M.V. care au încercat să-i ofere sume mici de bani pe care le-a refuzat. Martorul N.D. împreună cu soția sa, N.T., s-au deplasat în Franța după ce fuseseră racolați în vederea practicării cerșetoriei, de către P.C. zis „R.” și cazați, până la plecare, de inculpata P.L. în locuința din Brăila situată pe str. Odessa nr. 13. Din grupul de persoane care a efectuat deplasarea în Franța făceau parte P.C., P.M., P.C.

împreună cu soția sa P.V., P.G. zis „N.”, P.R.I., zis „J.” împreună cu soția sa P.E., M.A., (fiica lui „R.”), împreună cu concubinul ei poreclit „P.” (identificat ulterior ca fiind inculpatul C.M.) și C.A. zisă „C.”. Acest martor a mai arătat și faptul că inculpata P.L. a efectuat deplasarea în Franța mai târziu, întrucât a fost nevoită să rămână în țară, pentru a definitiva activitățile necesare obținerii documentelor de călătorie pentru martora P.M.. Ulterior inculpata s-a deplasat în Franța, fiind însoțită de P.M. Din aceiași declarație a mai rezultat faptul că inculpatul P.M. îi lua banii obținuți din cerșit numitei N.M., în timp ce inculpații P.C. și P.G., zis „N.” aveau rolul de a supraveghea persoanele exploatate prin cerșetorie.

Martora N.T. a arătat faptul că a fost racolată de către P.C. zis „R.”, în vederea practicării cerșetoriei în Franța, fiind ulterior cazată împreună cu soțul său N.D. la locuința situată în Brăila, pe strada Odessa nr. 13 unde mai locuiau P.L., P.R.I., zis „J.” împreună cu soția sa P.E. și cei doi copii, M.A. fiica lui „R.” și concubinul ei „P.” (C.M.), C.A. zisă „C.”, P.M. zisă „S.”, P.M. și concubina sa N.M. Membrii familiei P. s-au ocupat de organizarea plecării grupului în Franța, începând cu obținerea documentelor de identitate pentru aceia care nu le aveau, continuând cu plata biletelor de transport și cu asigurarea hranei necesare pe timpul deplasării. Cu excepția inculpatei P.L. și a martorei P.M.

zisă „S.” (care au rămas în România și au făcut deplasarea către Franța mai târziu, întrucât nu erau finalizate documentele de identitate pentru aceasta din urmă), toți ceilalți au făcut deplasarea de la Brăila către Franța împreună. Martora N.T. a declarat faptul că inculpatul P.C., zis „R.” a desfășurat activități de racolare a cerșetorilor, cazarea lor, pregătirea pentru transport împreună cu fiii săi, supravegherea celor care cerșeau, strângerea tuturor sumelor de bani câștigate de cerșetori și exercitarea de violențe asupra acestora; inculpata P.L. i-a cazat la locuința sa din Brăila și a transportat-o pe martora P.M., în timp ce inculpații P.M., P.C., P.G., zis „Nandu” și P.R.I., zis „J.”, indicau locurile unde persoanele exploatate trebuiau să cerșească și le supravegheau (vol. II, filele 306-309).

Nici martorul N.D. și nici soția sa nu au putut face precizări cu privire la sumele de bani câștigate zilnic din cerșit. Audiați fiind la instanță, cei doi martori au revenit asupra declarațiilor anterioare fără a da instanței vreo explicație, rezultând însă că au fost amenințați de membrii ai familiei inculpaților că dacă nu își retrag declarația, fiica lor va păți ceva rău. În vol. II, la fila 503, a fost atașată o fișă de consultații medicale pentru martora N.T., din care rezultă că aceasta prezintă retard mintal, aspect care a demonstrat faptul că membrii familiei P. au profitat de prezența dezabilităților mintale la persoanele pe care le-au trimis la cerșit. Fiica martorei N.T., pe nume N.M., a întreținut relații de concubinaj cu inculpatul P.M.

și a plecat împreună cu acesta în Franța, la cerșit; din documentele medicale atașate la dosar (vol. II, fila 507 - verso) rezultă că N.M. prezenta întârziere mintală. Inculpatul P.C. i-a propus martorului A.F. să plece în Franța la cerșit și să împartă câștigurile în cote egale, angajându-se să-i plătească biletul de drum. Întrucât a refuzat propunerea, inculpatul l-a înjurat și amenințat cu bătaia pe martor dar nu a reușit să-l convingă. Martora U.A. a fost racolată în vederea deplasării în Franța, pentru a cerși, în luna februarie 2010 de către inculpatul P.C. dar, a renunțat să mai plece, declarația acestei martore confirmând elementele cu privire la activitățile de exploatare ale numitelor D.V., D.S., Ș.V.

Martorul U.C., zis „Ș.”, a fost racolat în lunile noiembrie 2009 și februarie 2010 inculpatul P.C. l-a racolat în vederea deplasării în Franța, pentru a cerși (vol. II, filele 261-263 U.P.). Din declarația dată în faza de urmărire penală, a rezultat că în luna februarie 2010 inculpatul P.C. i-a propus martorului U.C. să meargă în Franța pentru a cerși, propunere pe care martorul U.C. a refuzat-o (vol. II, filele 248-251). În fața instanței, acest martor a revenit asupra declarației și a precizat că nu a spus el anterior ce e consemnat în declarație. S-a reținut că aceste afirmații sunt evident nesincere și au fost înlăturate, având în vedere că există interceptări de convorbiri telefonice de unde rezultă discuția cu P.C.

Martora I.F., zisă „G.” a arătat, la rândul său, că inculpatul P.C. i-a cerut în luna februarie 2010 să meargă pe teritoriul Franței, pentru a obține sume de bani din cerșetorie (vol. II, filele 240-241) promițându-i că va achita contravaloarea biletului până în Franța și că banii obținuți din cerșit îi vor împărți în cote egale. Martora I.F. cât și concubinul ei, U.C., au renunțat să mai plece în Franța. În cursul anului 2008, inculpatul P.C. l-a racolat pentru a cerși, l-a transportat și cazat în Franța pe L.I. care a participat în procesul penal în calitate de martor, acesta suferea de un handicap fizic, care îi făcea neutilizabilă mâna dreaptă. Inculpatul i-a precizat martorului că banii obținuți din cerșit îi vor împărți în cote egale și că vor merge în localitatea „C.” din Franța.

Odată ajuns în Franța, martorul a fost cazat pe un vapor părăsit împreună cu alți circa 5-6 cerșetori, aflați „în subordinea” inculpatului P.C. Câștigurile zilnice ale martorului au fost între 50 și 100 euro și timp de trei luni acesta a realizat aproximativ 4.500 de euro, bani pe care i-a dat inculpatului P.C., iar acesta i-a remis, la rândul său, suma de 800 de euro ca reprezentând jumătate din câștigul realizat de martor pe perioada celor trei luni. În concluzie, suma de bani însușită de inculpat a fost de 3.700 de euro. Martorul a revenit în țară după cele trei luni de ședere în Franța, iar la data de 13 aprilie 2010 inculpatul P.C. i-a propus din nou să plece la cerșit în Franța, i-a cumpărat biletul de drum pentru data de 17 aprilie 2010 și l-a cazat la domiciliul său în perioada 13-17 aprilie 2010. În mod similar, inculpatul P.C.

le-a propus martorilor N.C., C.V., B.S., T.D., G.C. să plece în Franța, să cerșească și le-a achiziționat bilete de călătorie pentru data de 17 aprilie 2010, ora 18,00 de la firma de transport internațional „T.”. În după amiaza zilei de 17 aprilie 2010, organele de poliție au depistat în trafic trei autovehicule (două microbuze de transport persoane cu nr. de înmatriculare x, și respectiv x și un autocar cu nr. x), toate trei transportând grupuri de persoane către Buzău, respectiv Slobozia de unde urmau să se constituie în grupuri mai mari și să se deplaseze cu autocare către Franța și Spania. În autocarul cu nr. de înmatriculare x a fost descoperit un grup format din 10 persoane ale căror documente de identitate fuseseră luate de către inculpatul P.C.

și predate inculpatei M.V. Astfel s-a apreciat că prin activitatea sa inculpata M. a sprijinit activ pe membrii grupului în realizarea infracțiunii de exploatare prin cerșetorie a victimelor. Din declarațiile martorilor G.C., T.D., N.C., L.I., B.S. și C.V. a rezultat că aceste persoane fuseseră racolate de către inculpatul P.C. care le promisese că le va cumpăra bilete de transport până în Franța, iar acolo le va asigura cazarea și masa, precum și locuri în care să cerșească, pentru aceste servicii martorii urmând a-i plăti inculpatului sume de bani mai mari decât cele cheltuite de acesta din urmă. Martorii au fost învățați de către inculpata P.L. să declare la vamă că merg în Franța pentru a munci.

Din declarațiile reprezentanților SC T. SRL a rezultat faptul că de procurarea unui număr de 10 bilete de călătorie pe relația Brăila - Paris s-a ocupat inculpatul P.C. care, în mod repetat, i-a contactat telefonic pe reprezentanții firmei pentru a aduce modificări la numărul biletelor pe care le rezerva. Potrivit susținerilor celorlalte persoane aflate în microbuzul cu care se deplasa grupul coordonat de către inculpatul P.C. a rezultat faptul că la urcarea în autocar inculpatul P.C. a repartizat membrii grupului pe scaune și le-a luat actele de identitate. Audiați fiind, inculpații nu au recunoscut săvârșirea faptelor.

Apărările inculpaților prin care aceștia au susținut că doar au ajutat martorii-victime din prezenta cauză să ajungă la cerșit în Franța, recunoscând că le-au asigurat banii de transport cu obligația pentru aceștia din urmă să le returneze acești bani deîndată ce îi vor obține și că fiecare a cerșit pe cont propriu au fost înlăturate ca fiind nesincere. S-a avut în vedere că inculpații nu au recunoscut faptul că le luau victimelor toți banii, precizând totodată că locuiau și se gospodăreau la comun cu aceștia, și nimeni nu era obligat să meargă la cerșit, nu era verificat și fiecare făcea ce voia cu banii obținuți; au mai precizat inculpații că inclusiv ei se ocupau cu cerșitul în Franța. (declarațiile inculpaților date în cursul cercetării judecătorești file: f.172 -183 și 231 vol. I, f.321 și 465 vol. II, f.726 vol. III).

Prima instanță procedat la audierea separată a inculpaților și a constatat că între declarațiile lor au existat și contradicții. Astfel, inculpata P.L. a indicat că fiul său C. a adus la ea în ziua plecării în Franța mai multe persoane (din cele depistate în autocar de poliție pe 17.04) ca să se spele, arătând că fiul ei le-a asigurat acestora bani și cele necesare plecării în Franța. Audiat fiind, P.C. a negat inițial că ar fi cunoscut aceste persoane, însă după aducerea la cunoștință a celor afirmate de L., în suplimentul de declarație a recunoscut doar parțial cele spuse de mama sa, precizând că ajuta să plece în străinătate pe doi dintre cerșetori, rezultând, așadar atitudinea nesinceră adoptată de inculpați.

S-a avut în vedere că inculpatul P.R.I. s-a apărat spunând că el nu a stat împreună cu ceilalți membrii ai familiei P., fiind certat cu socrul său - R., ci a stat în altă localitate împreună cu soția și copilul său și se ocupau cu cerșitul; a mai arătat că în convorbirea interceptată dintre el și C., când a spus că are 3 persane pentru plecarea în Franța se referea la el, soție și copil. Această explicație a fost apreciată ca neveridică și puerilă, din interceptare rezultând că se referea la alte trei persoane pe care le racolase. În plus, P.C. menționa că mai racolase și el alți trei inși, iar R.I. urma să plece într-o sâmbătă cu toți 6 și să-i aducă în Franța.(vol. IV,dos. UP filele 111 - 113). Tot din această interceptare a rezultat că inculpații acționau împreună într-un singur scop - acela al racolării și exploatării prin cerșit a diferitelor persoane.

Totodată, din declarația martorului F.C. (f. 643 vol. III) - martor propus în apărare - rezultă că P.R.I. a locuit în Franța împreună cu ceilalți membrii ai familiei P. întrucât stăteau într-o casă mare și era loc. Ulterior, la insistențele avocaților martorul a revenit precizând că R.I. nu ar fi locuit împreună cu ceilalți membrii ai familiei P. Această revenire în declarație a fost înlăturată ca fiind nesinceră, fiind contrazisă de probele administrate în cauză și cu atât mai mult cu cât martorul a declarat că îi cunoaște pe inculpați și este prieten de mult cu ei, nefiind în eroare când a declarat inițial că R.I. locuia și el împreună cu ceilalți membrii ai familiei P. Și din declarația martorului I.L.

(martor propus în apărare) a rezultat că R.I. a stat împreună cu ceilalți membrii ai familiei sale în Franța. - f.636 vol. III. Față de ansamblul probelor administrate în cauză, prima instanță a reținut ca fiind dovedită existența faptelor și a vinovăției inculpaților cu privire la faptele pentru care au fost trimiși în judecată. S-a avut în vedere că doar o mică din martorii audiați și-au schimbat declarațiile în instanță, fără a da o explicație în acest sens, și că acest lucru se datorează însă cu certitudine stării de temere pe care le-au insuflat-o membrii familiei P., existând la dosar dovezi în sensul încercării de intimidare și influențare a martorilor încă din faza de urmărire penală și chiar în cursul cercetării judecătorești, fiind sesizate organele de cercetare penală competente.

Cea mai mare parte a martorilor și-au menținut declarațiile date la urmărirea penală și în instanță - fie chiar de la începutul declarațiilor, fie în a doua parte a declarațiilor atunci când instanța le-a adus la cunoștință contradicțiile cu cele spuse anterior. S-a reținut că toate aceste probatorii se coroborează și susțin vinovăția inculpaților, rezultând totodată atitudinea nesinceră a declarațiilor date de inculpați, care nu au reușit să-și probeze susținerile. S-a constatat că afirmațiile în sensul că nu au vrut decât să-i ajute pe acei oameni, pe care nici nu-i cunoșteau, oferindu-le fără a pretinde nimic în schimb toată asistența necesară (procurare acte, bani de deplasare) sunt neveridice.

Prima instanță a reținut că vinovăția inculpaților este dovedită de următoarele probe: declarațiile părții vătămate; declarațiile martorilor P.M., D.E., D.S., G.M., I.F., U.C., U.C., U.A., N.T., N.D., D.V., Z.A., A.F., C.V., B.S., L.I., N.C., T.D., G.C., P.I., P.M., B.C., D.A.M., D.G., P.G., O.D., M.M., M.D., C.M., A.E., M.Ș.; procesele - verbale de depistare din data de 17 aprilie 2010; procesele - verbale de efectuare a perchezițiilor domiciliare; procesele - verbale de interceptare a convorbirilor telefonice; declarațiile inculpaților; planșele foto și documentele găsite la domiciliile inculpaților. Cererile prin care inculpații au solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) în referire la art. 2 pct. 12 din Legea nr. 39/2003 în infracțiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 în ref.

la art. 323 C.pen și din infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen. au fost respinse ca nefondate. În motivarea cererilor de schimbare a încadrării juridice, inculpații au susținut că este incident art. 8 alin. (1) Legea nr. 39/2003 aceste prevederi fiind distincte de cele ale art. 7 alin. (1) și art. 8 alin. (1) în ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunii prev. de art. 7 nu prevede nicio condiție pentru realizarea acesteia, fiind suficientă producerea acțiunilor incriminate, iar art. 8 prevede o condiție esențială pentru existența infracțiunii, respectiv inițierea, constituirea, aderarea sau sprijinirea unui grup să aibă în vedere săvârșirea de infracțiuni.

Așadar, nu se cere ca grupul să fie organizat, ci doar ca acest grup să aibă drept scop comiterea de infracțiuni. Cum prin rechizitoriu inculpații au fost trimiși în judecată pentru că au constituit un grup organizat în scopul săvârșirii în mod continuat a unor infracțiuni de trafic de persoane, încadrarea juridică corectă este art. 8 alin. (1) din Legea nr. 39/2003. De asemenea au susținut că nu reprezintă un grup infracțional organizat asocierea creată în mod natural între membrii unei familii și fără caracter de continuitate. În ceea ce privește infracțiunea de trafic de persoane au solicitat să se elimine din încadrare agravanta prev. de alin. (2), întrucât fiecare a acționat separat și nu împreună cu ceilalți membri ai grupului.

Instanța a reținut că diferența dintre art. 7 și art. 8 din Legea nr. 39/2003 constă în infracțiunile care intră în scopul grupului. Infracțiunea prev. de art. 7 se reține dacă scopul grupului constă în săvârșirea vreuneia dintre infracțiunile grave prevăzute la art. 2 lit. b). Această interpretare rezultă din definiția dată grupului infracțional organizat de art. 2 lit. a) din lege, iar art. 7 nu face decât să incrimineze inițierea, constituirea, aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup. Cum infracțiunea de trafic de persoane este menționată la art. 2 pct. 12 din lege, în speță subzistă infracțiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003. Art. 8 incriminează i nițierea sau constituirea ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup, în vederea săvârșirii de infracțiuni, care nu este, potrivit prezentei legi, un grup infracțional organizat.

Astfel, s-a constatat că nu se poate reține această încadrare. S-a apreciat că nici celălalt motiv invocat, legat de faptul că în speță există o asociere naturală între membrii unei familii, nu poate fi reținută, având în vedere disp. art. 2 din Legea nr. 392003. S-a reținut că grupul infracțional al membrilor familiei P. nu s-a format ocazional în scopul comiterii imediate a unei infracțiuni, ci a existat pentru o perioadă îndelungată, până la destructurarea sa de către autorități și a acționat în mod coordonat în scopul recrutării unor persoane cu situație materială precară și cu diferite dezabilități și exploatării acestora prin cerșetorie pentru a se obține astfel în mod direct un beneficiu financiar.

Totodată, grupul era organizat, structurat, în fruntea grupului aflându-se P.C., care coordona toată activitate, iar ceilalți aveau rolul de a căuta și recruta cerșetori, de a se ocupa de obținerea actelor necesare acestora precum și de a-i supraveghea la cerșit; faptul că grupul s-a format între membrii unei familii nu are nicio relevanță și nu exclude aplicarea prevederilor art. 7 și art. 2 din Legea nr. 39/2003 În ceea ce privește infracțiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, apărarea a solicitat înlăturarea agravantei motivat de aceea că prin reținerea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional, nu se mai poate reține și săvârșirea faptei-scop al grupului - în modalitatea - de către 2 sau mai multe persoane împreună, întrucât s-ar realiza o dublă agravare; instanța a constatat că infracțiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 este o infracțiune autonomă care se reține și este incriminată chiar dacă membrii grupului nu au trecut la săvârșirea infracțiunii scop, iar în cazul în care membrii grupului trec la săvârșirea infracțiunii scop, aceasta se va reține în concurs cu infracțiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, în modalitatea în care a fost săvârșită.

S-a constatat că, în speță, membrii grupului au acționat de fiecare dată în grup de doi sau mai mulți în realizarea laturii obiective a infracțiunii de trafic de persoane; și, de asemenea, că, agravanta prev. de art. 2 lit. a) se reține chiar dacă elementul material al infracțiunii este realizat în modalități distincte de două sau mai multe persoane, nefiind necesar ca la realizarea fiecărei modalități de săvârșire (recrutare, primire, transportare, transferare, cazare) să participe două sau mai multe persoane. Prima instanță a reținut că activitatea de recrutare a victimelor s-a făcut în fiecare caz prin înșelarea victimelor și nu prin violențe, amenințare sau răpire, însă și această modalitate este incriminată, în speță unele dintre victime fiind bătute și amenințate atunci când nu câștigau suficient, realizându-se astfel elementul material și prin exercitarea de violențe asupra victimelor.

Pentru considerentele de mai sus, s-a reținut că, în drept faptele inculpaților P.L., P.C., P.G., P.M., P.R.I., C.M. și M.V. de a se constitui într-un grup infracțional organizat și de a sprijini activitatea acestui grup prin săvârșirea în mod continuat a unor infracțiuni de trafic de persoane în vederea obținerii în mod direct beneficii financiare, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de constituire într-un grup infracțional organizat prevăzută de art. 7 alin. (1) în referire la art. 2 pct. 12 din Legea nr. 39/2003. Faptele inculpatei P.L. care, acționând în baza aceleiași rezoluții infracționale, începând din anul 2009 a racolat, cazat, atât în municipiul Brăila cât și în Franța, transportat în Franța, plasat la locurile de cerșit, pe Ș.V.

și a pregătit pentru plecarea în Franța, la cerșit pe C.V., B.S., T.D., G.C., L.I. și N.C. (persoane care nu au mai plecat în Franța deoarece au fost depistate de lucrătorii de poliție) obținând prin exploatarea acestor persoane beneficii materiale întrunesc elementele constitutive ale unei singure infracțiuni de trafic de persoane în formă continuată prevăzută de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Faptele inculpatului P.C. care, acționând în baza aceleiași rezoluții infracționale, începând din anul 2009 în mod repetat, a încercat să-i racoleze pentru a cerși pe I.F., U.C., U.A., A.F., a transportat în Franța, cazat în Franța și plasat la locurile de cerșit pe D.S., A.L., a supravegheat în activitatea de cerșit pe N.T.

și N.D. și a recrutat pentru a cerși pe L.I., N.C., C.V., B.S., T.D., G.C. (persoane care nu au mai plecat în Franța deoarece au fost depistate de lucrătorii de poliție) în scopul de a exploata aceste persoane întrunesc elementele constitutive ale unei singure infracțiuni de trafic de persoane în formă continuată prevăzută de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Faptele inculpatului P.G., zis „N.” care, acționând în baza aceleiași rezoluții infracționale începând cu anul 2009 a transportat în Franța, pentru a cerși, în mod repetat, pe P.M., a supravegheat persoanele care cerșeau în Franța pentru membrii familiei P. în scopul de a exploata aceste persoane întrunesc elementele constitutive ale unei singure infracțiuni de trafic de persoane în formă continuată prevăzută de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Faptele inculpatului P.M., care, acționând în baza aceleiași rezoluții infracționale începând cu anul 2009 a plasat-o în Franța la locurile de cerșit, în mod repetat, la fiecare dintre plecările sale pe P.M. și a recrutat-o pentru a cerși pe martora Nica Mariana, obținând beneficii materiale din activitatea de cerșit și i-a ajutat pe ceilalți membri ai familiei sale să exploateze persoanele racolate pentru a cerși întrunesc elementele constitutive ale unei singure infracțiuni de trafic de persoane în formă continuată prevăzută de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Faptele inculpatului P.R.I., zis „J.” care, acționând în baza aceleiași rezoluții infracționale, a cazat în Franța pe P.M.

și i-a plătit biletul de deplasare în Franța, a colectat în mod repetat, zilnic, banii câștigați de persoanele care au cerșit, controlându-le pentru ca acestea să nu ascundă din sumele de bani câștigate, a recrutat pentru a cerși pe un bărbat invalid, pe nume „C.” și i-a ajutat pe ceilalți membri ai familiei sale să exploateze persoanele racolate pentru a cerși întrunesc elementele constitutive ale unei singure infracțiuni de trafic de persoane în formă continuată prevăzută de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Faptele inculpatului C.M., zis „P.” care, acționând în baza aceleiași rezoluții infracționale a asigurat zilnic transportul la locurile de cerșit pentru D.V., luându-i toți banii obținuți prin cerșit, a colectat în mod repetat, zilnic, banii câștigați de persoanele care au cerșit, controlându-le pentru ca acestea să nu ascundă din sumele de bani câștigate și i-a ajutat pe ceilalți membri ai familiei P. să exploateze persoanele racolate pentru a cerși întrunesc elementele constitutive ale unei singure infracțiuni de trafic de persoane în formă continuată prevăzută de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Faptele inculpatei M.V., care, acționând în baza aceleiași rezoluții infracționale, a racolat și transportat în Franța pentru a cerși pe M.Ș., a însoțit în mijloacele de transport toate persoanele racolate de membrii familiei P. pentru a cerși, a plasat la locurile de cerșit în Franța, în mod repetat, pe D.S. și i-a ajutat pe membrii familiei P. să exploateze persoanele racolate pentru a cerși întrunesc elementele constitutive ale unei singure infracțiuni de trafic de persoane în formă continuată prevăzută de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

La individualizarea pedepselor ce s-au aplicat inculpaților, instanța a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., de limitele pedepsei prevăzute în Legea nr. 39/2003 și Legea nr. 678/2001, de gradul ridicat de pericol social concret al faptelor dat de modalitatea de executare, de urmarea produsă,de numărul mare de victime recrutate și exploatate, de starea de sănătate a victimelor exploatate (cu diferite dezabilități), inculpații profitând de acest lucru, de felul în care aceste victime erau tratate - toate acestea denotând un pericol social sporit al inculpaților, de atitudinea procesuală avută prin negarea faptei și susținerea unei situații de fapt nereale și contrazisă de toate probele, de faptul că inculpații P.M., P.G., și C.M.

nu se află la primul conflict cu legea penală dar și de vârsta inculpaților și de lipsa antecedentelor penale în cazul inculpaților P.R.I., P.C., P.L. și M.V. Față de toate aceste elemente, instanța a apreciat că se impune a se aplica inculpaților câte o pedeapsă cu închisoarea într-un cuantum ușor ridicat față de minimul special, apreciind în special față de gravitatea deosebită a faptelor și ansamblul conduitei procesuale, că nu se pot reține în favoarea lor circumstanțe atenuante judiciare care să justifice reducerea pedepsei sub minimul special. În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța reținut că natura și gravitatea faptelor săvârșite, modalitatea săvârșirii faptei și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpaților duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) din C. pen.

fapt pentru care, au fost interzise aceste drepturi atât ca pedeapsă complementară (pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale), cât și ca pedeapsă accesorie pe parcursul executării pedepsei. Împotriva sentinței penale nr. 45 din 11 martie 2011 a Tribunalului Brăila au declarat apel, în termen legal, inculpații P.L., P.C., P.G., P.R.I., P.M., C.M. și M.V., toți inculpații criticând hotărârea pe motive de nelegalitate și netemeinicie. Astfel, au invocat că nu au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați, deoarece nu au racolat, cazat în România nu au transportat în Franța, nu au cazat în Franța alte persoane, pe care să le oblige să cerșească și să pretindă de la aceste persoane anumite sume de bani.

Toți inculpații au susținut că fiecare dintre ei a cerșit pe cont propriu, că nu au făcut decât să ajute alte persoane ajungă în Franța, pentru a cerși pentru ei și că singura obligație a acestor persoane față de ei era să le restituie cheltuielile făcute pentru a ajunge în Franța și că nu au pretins și încasat alte sume de bani de la părțile vătămate. Al doilea motiv de apel a vizat greșita încadrare juridic