ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2787/2012

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 451 din 22 noiembrie 2011 a Tribunalului Cluj, s-a dispus, în temeiul art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice dată faptei reținută în sarcina inculpatului C.C., din tentativă la omor calificat, prev. de art. 20 rap. la art. 174, art. 175 lit. a) și i) C. pen., în tentativă la omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. S-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice dată faptei, prin reținerea scuzei provocării, prev. de art. 73 lit. b) C. pen. În baza art. 20, rap. la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului C.C.

la 9 (nouă) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat. În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului dreptul prevăzut de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen., pe durata executării pedepsei. În baza art. 65 alin. (2) și (3) C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi ales în autorități publice sau funcții elective publice, prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen., pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei, conform art. 66 C. pen. În baza art. 313 din O.U.G. nr. 72/2006 a fost obligat inculpatul la plata sumei de 590,53 RON despăgubiri civile către Spitalul Clinic Județean de Urgență Cluj reprezentând cheltuieli de spitalizare.

În baza art. 14, art. 346 alin. (1) C. proc. pen., rap. la art. 998-999 C. civ., s-a admis, în parte, acțiunea civilă a părții civile B.G., obligând inculpatul la plata sumei de 10.000 euro, în echivalent RON la data plății, reprezentând compensații pentru daune morale. Conform art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul C.C. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut, în fapt, următoarele: În seara zilei de 04 septembrie 2009, în timp ce se aflau în Barul „E." din Cluj-Napoca, între inculpatul C.C. și partea vătămată B.G., care consumau băuturi alcoolice, la aceeași masă, a intervenit un conflict verbal, fără ca din probe să rezulte care dintre cei doi a fost inițiatorul.

Din declarațiile celor doi nu s-a putut reține nimic, fiecare dând vina pe celălalt. Din conflict a rezultat că i s-a produs o stare de nervozitate inculpatului, acesta simțindu-se, conform propriilor declarații, insultat și amenințat de partea vătămată. În consecință, cum era și sub influența băuturilor alcoolice, inculpatul a ieșit din local și a revenit după câteva minute, cel mai probabil, în acest timp, deplasându-se până la domiciliu. La revenirea în local, inculpatul avea asupra sa un cuțit și îndreptându-se direct spre partea vătămată B.G., l-a atacat prin surprindere, pe la spate, tăindu-l la gât, regiunea cervicală-dreapta, după ce, pentru a executa acest act de agresiune, l-a prins cu o mână de cap. Numai prezența de spirit a părții vătămate de a duce mâna la gât, pentru a împiedica acțiunea violentă, a făcut ca fapta să nu aibă consecințe fatale.

Raportul de expertiză medico-legală efectuat în cauză a stabilit că partea vătămată prezenta multiple plăgi prin tăiere la nivelul regiunii cervicale anterior-lateral, cu secționarea venei jugulare externe, plagă prin tăiere la nivelul degetelor III și IV, de la mâna stângă, secționarea parțială a tendonului M flexor superficial al degetului la nivelul degetului III în dreptul art. interfalangiene dist. fața palmara; secțiune arteră digitală medială la nivelul degetului III, mâna stângă. După comiterea faptei, inculpatul a dispărut, revenind și recunoscând fapta numai după ce a fost sunat telefonic de martorul R.T.N. care aflase între timp că a comis fapta și împrejurările în care a comis-o.

Cu ocazia revenirii la locul comiterii faptei, inculpatul a oferit explicații cu privire la cuțitul folosit și modul de comitere a faptei. În drept, s-a considerat că fapta comisă de inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. și aceasta chiar dacă expertiza medico-legală arată că fapta inculpatului nu i-a pus viața victimei în primejdie. S-a motivat că, prin modul în care inculpatul a acționat, folosind un cuțit, secționând vena jugulară a părții vătămate, secționarea degetelor 3 și 4 de la mâna stângă, ceea ce reflectă o intensitate mare, care, coroborată cu luarea părții vătămate prin surprindere, pe la spate, fără putința de a se apăra, părăsind imediat și locul faptei vădește intenția directă de a ucide, existând astfel atât fapta, cât și rezultatul socialmente periculos, prevăzut și urmărit de inculpat.

Acțiunea inculpatului nu a avut rezultatul scontat, pe de o parte datorită prezenței de spirit a părții vătămate, care a dus instinctiv mâna la gât, iar, pe de altă parte, datorită intervenției medicale prompte, ceea ce a făcut ca viața părții vătămate să fie salvată. Prin actul de sesizare a instanței, s-a reținut comiterea faptei în condițiile și ale agravantei prevăzută de art. 175 lit. a) C. pen., însă instanța a reținut temeinicia apărării inculpatului, schimbând încadrarea juridică a faptei și înlăturând-o. S-a spus că, în raport de starea de iritare în care se afla inculpatul, în momentul ridicării de la masă, n-ar fi putut să existe premeditarea, cele două stări fiind incompatibile.

Apelul declarat de inculpat împotriva sentinței penale nr. 451 din 22 noiembrie 2011 a Tribunalului Cluj, prin care se critica hotărârea pentru nereținerea în favoarea inculpatului a stării de provocare și pentru greșita individualizare a pedepsei, a fost respins ca nefondat, de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, prin decizia penală nr. 61/A din 6 martie 2012. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul C.C., reiterând motivele invocate în apel, respectiv, omisiunea instanțelor de a reține în favoarea inculpatului circumstanța agravantă a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. și greșita individualizare a pedepsei. Recursul este nefondat.

Potrivit art. 73 lit. b) C. pen., starea de provocare se poate reține ori de câte ori săvârșirea infracțiunii are loc sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă. Or, în speță, nu sunt probe care să releve comiterea faptei de către inculpat, în astfel de condiții. Simplele alegații ale inculpatului, nedovedite cu probe certe, care să facă credibilă comiterea infracțiunii de către inculpat, sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, datorate părții vătămate, face imposibilă reținerea în favoarea inculpatului a unei astfel de circumstanțe atenuante legale.

Pe de altă parte, analiza cuantumului pedepsei aplicate inculpatului, în raport de fapta comisă, împrejurarea în care aceasta a fost comisă și persoana inculpatului, arată că instanța a făcut o corectă individualizare a pedepsei, ținând seama de toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. În aceste condiții, cum niciunul dintre cele două motive de recurs nu poate fi primit, Curtea va trebui să privească recursul declarat de inculpatul C.C. împotriva deciziei penale nr. 61/A din 27 martie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția penală și pentru cauze cu minori, ca nefondat și să-l respingă ca atare, menținând astfel, hotărârea atacată. Văzând și reglementarea suportării cheltuielilor judiciare către stat și a plății onorariului pentru apărătorul desemnat din oficiu;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.C. împotriva deciziei penale nr. 61/A din 27 martie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 12 septembrie 2012.