ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1662/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1662/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar constată

următoarele:

Prin

sentința penală nr. 500 pronunțată de Tribunalul Cluj la data de 19 octombrie

2010 s-a dispus, în baza art. 174 C. pen., art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen.,

cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., art. 74 lit. c) C. pen., art. 74 alin.

(2) C. pen. art. 76 lit. b) C. pen., condamnarea inculpatului G.G., la pedeapsa

de 6 ani și 9 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la

omor calificat.

În baza

art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului dreptul prevăzut de art. 64 lit.

teza a II a C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza

art. 175 alin. (1) C. pen., art. 65 alin. (2) și (3) C. pen., s-a aplicat

inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi ales în

autoritățile publice și în alte funcții elective publice, prevăzut de art. 64 lit.

a) teza a II a C. pen., pe o durată de 3 ani și 3 luni după executarea pedepsei

principale, potrivit dispozițiilor art. 66 C. pen.

În baza

art. 14, art. 346 alin. (1) C. proc. pen., cu aplicarea art. 998-999 C. civ.,

s-a admis în parte acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal de

partea civilă P.S.C., obligând inculpatul la plata în favoarea acestuia a sumei

de 2.898 lei despăgubiri pentru daune materiale și echivalentul în lei la data

plății a sumei de 12.500 Euro compensații pentru daune morale, sume la care se

adaugă dobânda legală calculată de la data de 10 decembrie 2009 și până la data

plății efective.

În baza

art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea specială de la

inculpat a cuțitului de bucătărie folosit la comiterea faptei.

Pentru a

pronunța această sentință, prima instanță a reținut că în data de 10 decembrie

2009, în jurul orelor 18,30, P.S.C. s-a întors de la serviciu la domiciliu și a

purtat o discuție cu mama sa P.V., întrebând-o pe aceasta cât mai are de gând

să locuiască la ei și de ce nu se întoarce la Mociu, unde deține o casă

împreună cu soțul ei. După un timp, potrivit declarației părții vătămate P.S.C.,

numita P.D.L. - sora acestuia, i-a telefonat, insultându-l și amenințându-l

fiindcă o întrebase pe mama lor când are de gând să plece la domiciliul ei.

Ulterior,

în jurul orelor 21,00, partea vătămată P.S.C. s-a deplasat în partea de imobil

în care locuiește bunicul său și a discutat cu cumnata sa P.C.H.; auzind vocea

nepotului său, inculpatul G.G. a strigat din cameră întrebându-l răstit pe P.S.C.

ce treabă are cu sora sa. P.S.C. a intrat în camera bunicului său, care stătea

pe pat în poziția șezut și i-a spus acestuia să nu se amestece fiindcă nu era

treaba lui. G.G. a încercat să se ridice și a continuat să-i aducă reproșuri

nepotului său P.S.C., astfel că acesta l-a lovit o singură dată cu pumnul drept

peste față, după care s-a îndreptat spre ieșirea din cameră.

Inculpatul

G.G. a luat imediat un cuțit de bucătărie cu lama de aproximativ 15 cm aflat pe

masa din camera lui, s-a îndreptat înspre nepotul său care ajunsese pe pragul

ușii, aflându-se cu spatele la inculpat și fără a spune ceva, l-a lovit

puternic pe acesta cu cuțitul în spate, de două ori. Potrivit constatărilor

efectuate la fața locului, tricoul purtat de partea vătămată prezenta două

orificii, dintre care unul în zona cervicală și unul în zona omoplatului drept.

Partea

vătămată P.S.C. a reușit să-l prindă pe inculpat de mâna dreaptă în care avea

cuțitul și l-a tras în holul locuinței unde cei doi au căzut pe pardoseală,

unul peste celălalt. Aflându-se deasupra inculpatului, P.S.C. l-a prins pe

acesta cu mâna stângă de antebrațul drept, încercând să-l deposedeze de cuțit,

împrejurare în care s-a tăiat de lama cuțitului, la palma stângă. Inculpatul G.G.

ținea cuțitul strâns și încerca să își elibereze mâna, probabil pentru a lovi

din nou cu cuțitul, condiții în care, P.S.C. l-a lovit de mai multe ori cu

pumnul drept în zona ochiului stâng, până când inculpatul a lăsat cuțitul din

mână. Pop Maria, care între timp intrase în hol, a luat cuțitul și l-a pus în

chiuveta din bucătărie, iar apoi l-a ajutat pe soțul său P.S.C. să se ridice și

să se deplaseze, prin curte, la locuința lor unde, întins pe jos în hol, P.S.C.

a așteptat sosirea ambulanței. A fost transportat la Institutul Inimii „Nicolae

Stăncioiu" din Cluj-Napoca și supus unei intervenții chirurgicale de

urgență.

În

drept, instanța de fond a apreciat că fapta inculpatului G.G. care în data de

10 decembrie 2009, în jurul orelor 21,00, în timp ce se afla în locuința sa din

Cluj-Napoca, după ce a fost agresat ușor de către nepotul său P.S.C., i-a

aplicat acestuia două lovituri cu un cuțit de bucătărie în spate (regiunea

scapulară dreaptă), provocând victimei leziuni care au necesitat pentru vindecare

un număr de 25-30 zile de îngrijiri medicale și care i-au pus în primejdie

viața, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor

calificat, faptă prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 C. pen.,

art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. și

circumstanțele atenuante prevăzute de art.74 lit. c) C. pen., aplicând

inculpatului o pedeapsă de 6 ani și 9 luni închisoare.

Împotriva

acestei hotărâri au declarat apel inculpatul G.G. și partea civilă P.S.C.

Inculpatul

G.G. a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de vătămare

corporală prevăzută de art. 181 C. pen. și, în principal, să se dispună

achitarea sa în temeiul art. 10 lit. e) C. pen. în sensul că a acționat în

legitimă apărare, iar în subsidiar, aplicarea unei pedepse îndreptate spre

minimul special în modalitatea suspendării sub supraveghere a executării.

Partea

civilă P.S.C. a solicitat obligarea inculpatului la daune morale într-un

cuantum mai ridicat având în vedere șocul suferit, suferința și faptul că a

fost agresat de un membru al familiei care i-a pus în primejdie viața.

Prin

decizia penală nr. 169/A din 17 decembrie 2010 Curtea de Apel Cluj, secția penală,

a admis apelul declarat de inculpatul G.G. împotriva deciziei penale nr. 500

din 19 octombrie 2010 a Tribunalului Cluj, pe care a desființat-o în ceea ce

privește cuantumul pedepsei aplicate si data de la care s-au calculat dobânzile

legale aferente despăgubirilor civile acordate in cauză.

Rejudecând

sub aceste aspecte, a condamnat pe inculpatul G.G. la pedeapsa de 5 ani

închisoare pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat

prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 C. pen., art. 175 alin. (1) lit.

c) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b), art. 74 lit. c) C. pen., art. 74 alin.

(2)C. pen., art. 76 lit. b) C. pen.

A dispus

ca dobânzile legale aferente acordate atât părții civile P.S.C. cât și

INSTITUTULUI INIMII DE URGENȚĂ PENTRU BOLI CARDIOVASCULARE se vor calcula de la

data rămânerii definitive a hotărârii si până la plata acestora.

A

respins ca nefondat apelul declarat de partea civilă P.S.C. formulat împotriva

aceleiași sentințe și a menținut restul dispozițiilor sentinței atacate.

Astfel,

a constatat că instanța de fond în baza probelor administrate în cauză, a

stabilit o corectă stare de fapt, dându-se acesteia o încadrare juridică

corespunzătoare, vinovăția inculpatului fiind stabilită în afara oricărui

dubiu, dar având în vedere circumstanța atenuantă a scuzei provocării reținută

în favoarea inculpatului, vârsta acestuia, multiplele boli grave de care

suferă, relațiile de rudenie dinte părți (bunic-nepot), victima fiind crescută

în familia inculpatului, a apreciat că o pedeapsă de 5 ani închisoare cu

executare efectivă este suficientă pentru reeducarea inculpatului.

De

asemenea, a apreciat că dobânzile legale nu pot fi acordate de la data

producerii evenimentului, ci de la data rămânerii definitive a hotărârii de

condamnare.

Împotriva

acestei decizii au declarat recurs partea civilă P.S.C., care a solicitat

casarea hotărârii atacate și stabilirea în mod corect a cuantumului

despăgubirilor și inculpatul G.G. care a solicitat în temeiul cazului de casare

prevăzut de art. 385/9 pct. 14 C. proc. pen. să se dea o mai mare eficienta

circumstanțelor atenuante in sensul reducerii pedepsei. În motivele scrise,

aflate la filele 2-4 din dosar, a solicitat schimbarea încadrării juridice din

infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, art. 175 alin. (1) C.

pen. în infracțiunea prevăzută de art. 181 alin. (1)

1

C. pen.

În

temeiul cazului de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 18 C. proc. pen. a

solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit.

e) C. proc. pen.

A mai

solicitat reținerea dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen. si art. 74 lit. a) si

c) C. pen. și aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special, iar pe

latură civilă a solicitat să se dispună micșorarea daunelor materiale în

valoare de 2.898 lei cu dobânda legală, până la un cuantum dovedit, daunele morale

în valoare de 12.500 Euro, cu dobânda legală, până la limita prejudiciului

moral dovedit și cheltuielile de spitalizare în valoare de 5.945 lei cu dobânda

legală, până la limita cheltuielilor de spitalizare dovedite.

Examinând

decizia recurată în raport de motivele de casare invocate de recurentul parte

civilă și de recurentul inculpat, dar și din oficiu conform prevederilor art. 385/9

alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 385/6 alin. (1) și art. 385/7 din

același cod, Înalta Curte constată că recursurile declarate de partea civilă P.S.C.

și inculpatul G.G. sunt nefondate pentru următoarele considerente:

În ceea

ce privește recursurile declarate în latură civilă de către partea civilă P.S.C.

și de către inculpatul G.G.

acestea

se impun a fi respinse, ca

nefondate,

întrucât nu se justifică modificarea cuantumului despăgubirilor civile în

sensul majorării solicitată de partea civilă sau în sensul micșorării

solicitată de inculpat, având în vedere că

instanța de fond și instanța de

apel au stabilit în mod corect cuantumul daunelor materiale și morale în raport

de probele administrate și criteriile de individualizare a daunelor morale.

Sumele la care a fost obligat inculpatul stabilite de instanța de fond 2.898

lei daune materiale, 12.500 Euro daune morale și 5.945 lei cheltuieli de

spitalizare compensează prejudiciul cauzat părții vătămate și suferința cauzată

acestuia, având în vedere concluziile raportului de constatare medico-legală,

certificatele de concedii medicale aflate la filele 36-40 dosar de fond, din

care rezultă că partea vătămată s-a aflat în concediu medical în perioada 22

decembrie 2009 – 20 februarie 2010, dar și declarațiile martorilor P.C.H. și P.M.

care au relatat despre împrumutul acordat de către P.C.H. familiei părții

vătămate. Totodată, s-a avut în vedere atitudinea de provocare a părții

vătămate, relația de rudenie dintre inculpat și partea vătămată, nepot-bunic,

cât și vârsta și starea de boală a acestuia. Față de dispozițiile art. 998-999 C.

civ., Înalta Curte constată că în mod corect instanța a obligat inculpatul în

favoarea părții vătămate la despăgubiri potrivit întinderii culpei la

producerea prejudiciului.

Astfel,

Înalta Curte constată că în mod corect au fost stabilite daunele materiale,

daunele morale și cheltuielile de spitalizare și nu se justifică micșorarea

acestora solicitată de inculpatul G.G. și nici majorarea acestora solicitată de

partea vătămată P.S.C.

Cu

privire la recursul declarat de inculpat prin care a solicitat în temeiul

cazului de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 17 C. proc. pen., schimbarea

încadrării juridice, Înalta Curte constată că nu se impune schimbarea

încadrării în infracțiunea prevăzută de art. 181 alin. (1)

1

C. pen. întrucât

inculpatul a acționat cu intenție directă având în vedere instrumentul folosit,

(respectiv cuțitul de bucătărie, care este apt de a produce moartea), regiunea

corpului vizată (zona cervicală și zona omoplatului drept), intensitatea celor

două lovituri și atitudinea făptuitorului după comiterea faptei, fiind evidentă

intenția de a ucide a inculpatului.

De

asemenea, conduita ulterioară a inculpatului, care nu s-a lăsat deposedat de

cuțit, dimpotrivă, ținându-1 strâns și încercând să își elibereze mâna, cu

intenția de a continua seria de lovituri. In același timp, relevantă cauzei sub

aspectul poziției subiective a inculpatului, este intensitatea loviturilor

aplicate părții vătămate așa cum rezultă din declarația martorei P.C.H. fila 49

fond, declarația martorei P.M. fila 50 „am încercat să iau cuțitul inculpatului

însă nu am reușit din prima încercare ci numai la a doua încercare ”.

Astfel,

față de cele menționate, Înalta Curte constată că nu se impune schimbarea

încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 181 alin. (1)

1

C. pen.

În ceea

ce privește solicitarea inculpatului întemeiată pe cazul de casare prevăzută de

art. 385/9 pct. 18 C. proc. pen., în sensul achitării întemeiată pe

dispozițiile art. 10 lit. e) C. proc. pen., prin reținerea legitimei apărări,

Înalta Curte constată că din probele administrate în cauză rezultă că

inculpatul nu a comis fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat

și injust, îndreptat împotriva sa și că la momentul agresiunii, victima era cu

spatele la inculpat, îndreptându-se spre ușă, așa cum rezultă din declarația

martorei P.C.H., dosar de fond „moment în care inculpatul a dat cu cuțitul în

spatele părții civile”, dosar urmărire penală fila 60 „ C. nu am văzut să-l fi

lovit pe bunicul său, s-a întors și a vrut să iasă din camera lui, moment în

care l-am observat pe G.G. luând de pe masă un cuțit de bucătărie, cu lama de

aproximativ 15 cm. Cu cuțitul ridicat deasupra capului, fără să spună ceva, s-a

îndreptat înspre P.S.C., care era cu spatele la el (ieșea din cameră) și l-a

lovit pe C. cu cuțitul în spate” și declarația părții vătămate P.S.C., dosar

urmărire penală, fila 34 „când am ajuns în pragul ușii dintre cameră și hol, am

simțit o împunsătură în spate”.

Astfel,

față de probele administrate, rezultă că nu sunt îndeplinite condițiile

privitoare la atac, prevăzute de art. 44 C. pen., respectiv nu a existat un

atac material, direct, imediat și injust îndreptat împotriva sa.

În ceea

ce privește solicitarea inculpatului privind reținerea scuzei provocării

prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., Înalta Curte constată că prin sentința

penală pronunțată Tribunalul Cluj și prin decizia pronunțată de Curtea de Apel

Cluj s-a reținut deja incidentă scuza provocării în sensul prevăzut de art. 73 lit.

b) C. pen., constatându-se că din probele administrate în cauză și recunoașterea

părții vătămate P.S.C. rezultă faptul că între părți s-a declanșat un conflict

verbal care a escaladat în agresiuni de natură fizică la inițiativa părții

vătămate însuși, care l-a lovit pe bunicul său - inculpatul G.G. cu pumnul în

zona feței.

Cu

privire la solicitarea inculpatului în sensul aplicării dispozițiilor art.7 4

lit. a) și c) C. pen. si aplicare unei pedepse orientate spre minimul special

prevăzut de lege, Înalta Curte constată că la individualizarea pedepsei ce a

fost aplicată inculpatului, instanța de fond și instanța de apel au avut în

vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.

Potrivit

art. 72 C. pen. la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de

dispozițiile părții generale ale codului penal, limitele de pedeapsă fixate în

partea specială a codului penal, gradul de pericol social al faptei săvârșite,

persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează

răspunderea penală.

Instanța

de fond și instanța de apel prin hotărârile pronunțate au reținut circumstanțe

atenuante prevăzute de art. 74 lit. c) C. pen., respectiv împrejurările

concrete ale săvârșirii faptei, vârsta inculpatului, astfel că au fost

respectate dispozițiile prevăzute de art. 72 și art. 52 C. pen., pentru realizarea

atât a funcțiilor de constrângere și reeducare cât și a scopului prevenirii

săvârșirii de noi infracțiuni. Nu în ultimul rând, s-a reținut starea sănătății

inculpatului ca și element apt de a contribui la individualizarea judiciară a

pedepsei, fapta săvârșită, instrumentul folosit de inculpat, numărul și

intensitatea loviturilor aplicate părții vătămate, poziția subiectivă față de

rezultatul socialmente periculos - viața părții vătămate fiind salvată numai ca

urmare a intervenției chirurgicale de urgență. Totodată, s-a avut în vedere si

faptul că inculpatul a fost reabilitat de sub efectele sentinței penale nr. 52 din

10 ianuarie 1995 a Judecătoriei Cluj-Napoca, prin care a fost condamnat la

60.000 lei ROL amendă penală pentru săvârșirea infracțiuni prevăzută de art.

180 alin. (2) C. pen.

De

asemenea, potrivit raportului de constatare medico-legală nr. 9396/II/a/241 din

11 decembrie 2009 întocmit de către IML Cluj-Napoca (f. 28-29 d.u.p), leziunile

suferite de P.S.C. i-au pus în primejdie viața, și au necesitat pentru

vindecare un număr de 25-30 de zile de îngrijiri medicale iar prin raportul de

constatare medico-legală nr. 9395/II/a/240 din 11 decembrie 2009, s-a constatat

că inculpatul G.G. a prezentat la rândul său leziuni în zona ochiului stâng,

leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 8-9 zile de îngrijiri

medicale.

Pentru

cele ce preced și constatând, din examinarea din oficiu a hotărârilor, că nu

există niciunul din celelalte cazuri de casare prevăzute de art. 385/9 alin.

(3) C. proc. pen.

În

temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de partea civilă P.S.C. și inculpatul G.G.

În

temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurenta parte civilă și

inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate

de partea civilă P.S.C. și de inculpatul G.G. împotriva deciziei penale nr. 169/A

din 17 decembrie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de

600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurenta parte civilă la plata sumei

de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 26

aprilie 2011.