ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1662/2011

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin sentința penală nr. 500 pronunțată de Tribunalul Cluj la data de 19 octombrie 2010 s-a dispus, în baza art. 174 C. pen., art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., art. 74 lit. c) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen. art. 76 lit. b) C. pen., condamnarea inculpatului G.G., la pedeapsa de 6 ani și 9 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat. În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului dreptul prevăzut de art. 64 lit. teza a II a C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 175 alin. (1) C. pen., art. 65 alin. (2) și (3) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi ales în autoritățile publice și în alte funcții elective publice, prevăzut de art. 64 lit. a) teza a II a C. pen., pe o durată de 3 ani și 3 luni după executarea pedepsei principale, potrivit dispozițiilor art. 66 C. pen. În baza art. 14, art. 346 alin. (1) C. proc. pen., cu aplicarea art. 998-999 C. civ., s-a admis în parte acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal de partea civilă P.S.C., obligând inculpatul la plata în favoarea acestuia a sumei de 2.898 lei despăgubiri pentru daune materiale și echivalentul în lei la data plății a sumei de 12.500 Euro compensații pentru daune morale, sume la care se adaugă dobânda legală calculată de la data de 10 decembrie 2009 și până la data plății efective.

În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a cuțitului de bucătărie folosit la comiterea faptei. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că în data de 10 decembrie 2009, în jurul orelor 18,30, P.S.C. s-a întors de la serviciu la domiciliu și a purtat o discuție cu mama sa P.V., întrebând-o pe aceasta cât mai are de gând să locuiască la ei și de ce nu se întoarce la Mociu, unde deține o casă împreună cu soțul ei. După un timp, potrivit declarației părții vătămate P.S.C., numita P.D.L. - sora acestuia, i-a telefonat, insultându-l și amenințându-l fiindcă o întrebase pe mama lor când are de gând să plece la domiciliul ei. Ulterior, în jurul orelor 21,00, partea vătămată P.S.C.

s-a deplasat în partea de imobil în care locuiește bunicul său și a discutat cu cumnata sa P.C.H.; auzind vocea nepotului său, inculpatul G.G. a strigat din cameră întrebându-l răstit pe P.S.C. ce treabă are cu sora sa. P.S.C. a intrat în camera bunicului său, care stătea pe pat în poziția șezut și i-a spus acestuia să nu se amestece fiindcă nu era treaba lui. G.G. a încercat să se ridice și a continuat să-i aducă reproșuri nepotului său P.S.C., astfel că acesta l-a lovit o singură dată cu pumnul drept peste față, după care s-a îndreptat spre ieșirea din cameră. Inculpatul G.G. a luat imediat un cuțit de bucătărie cu lama de aproximativ 15 cm aflat pe masa din camera lui, s-a îndreptat înspre nepotul său care ajunsese pe pragul ușii, aflându-se cu spatele la inculpat și fără a spune ceva, l-a lovit puternic pe acesta cu cuțitul în spate, de două ori.

Potrivit constatărilor efectuate la fața locului, tricoul purtat de partea vătămată prezenta două orificii, dintre care unul în zona cervicală și unul în zona omoplatului drept. Partea vătămată P.S.C. a reușit să-l prindă pe inculpat de mâna dreaptă în care avea cuțitul și l-a tras în holul locuinței unde cei doi au căzut pe pardoseală, unul peste celălalt. Aflându-se deasupra inculpatului, P.S.C. l-a prins pe acesta cu mâna stângă de antebrațul drept, încercând să-l deposedeze de cuțit, împrejurare în care s-a tăiat de lama cuțitului, la palma stângă. Inculpatul G.G. ținea cuțitul strâns și încerca să își elibereze mâna, probabil pentru a lovi din nou cu cuțitul, condiții în care, P.S.C. l-a lovit de mai multe ori cu pumnul drept în zona ochiului stâng, până când inculpatul a lăsat cuțitul din mână.

Pop Maria, care între timp intrase în hol, a luat cuțitul și l-a pus în chiuveta din bucătărie, iar apoi l-a ajutat pe soțul său P.S.C. să se ridice și să se deplaseze, prin curte, la locuința lor unde, întins pe jos în hol, P.S.C. a așteptat sosirea ambulanței. A fost transportat la Institutul Inimii „Nicolae Stăncioiu" din Cluj-Napoca și supus unei intervenții chirurgicale de urgență. În drept, instanța de fond a apreciat că fapta inculpatului G.G.

care în data de 10 decembrie 2009, în jurul orelor 21,00, în timp ce se afla în locuința sa din Cluj-Napoca, după ce a fost agresat ușor de către nepotul său P.S.C., i-a aplicat acestuia două lovituri cu un cuțit de bucătărie în spate (regiunea scapulară dreaptă), provocând victimei leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 25-30 zile de îngrijiri medicale și care i-au pus în primejdie viața, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat, faptă prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 C. pen., art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. și circumstanțele atenuante prevăzute de art.74 lit. c) C. pen., aplicând inculpatului o pedeapsă de 6 ani și 9 luni închisoare.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpatul G.G. și partea civilă P.S.C. Inculpatul G.G. a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 181 C. pen. și, în principal, să se dispună achitarea sa în temeiul art. 10 lit. e) C. pen. în sensul că a acționat în legitimă apărare, iar în subsidiar, aplicarea unei pedepse îndreptate spre minimul special în modalitatea suspendării sub supraveghere a executării. Partea civilă P.S.C. a solicitat obligarea inculpatului la daune morale într-un cuantum mai ridicat având în vedere șocul suferit, suferința și faptul că a fost agresat de un membru al familiei care i-a pus în primejdie viața. Prin decizia penală nr. 169/A din 17 decembrie 2010 Curtea de Apel Cluj, secția penală, a admis apelul declarat de inculpatul G.G.

împotriva deciziei penale nr. 500 din 19 octombrie 2010 a Tribunalului Cluj, pe care a desființat-o în ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicate si data de la care s-au calculat dobânzile legale aferente despăgubirilor civile acordate in cauză. Rejudecând sub aceste aspecte, a condamnat pe inculpatul G.G. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 C. pen., art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b), art. 74 lit. c) C. pen., art. 74 alin. (2)C. pen., art. 76 lit. b) C. pen. A dispus ca dobânzile legale aferente acordate atât părții civile P.S.C. cât și INSTITUTULUI INIMII DE URGENȚĂ PENTRU BOLI CARDIOVASCULARE se vor calcula de la data rămânerii definitive a hotărârii si până la plata acestora.

A respins ca nefondat apelul declarat de partea civilă P.S.C. formulat împotriva aceleiași sentințe și a menținut restul dispozițiilor sentinței atacate. Astfel, a constatat că instanța de fond în baza probelor administrate în cauză, a stabilit o corectă stare de fapt, dându-se acesteia o încadrare juridică corespunzătoare, vinovăția inculpatului fiind stabilită în afara oricărui dubiu, dar având în vedere circumstanța atenuantă a scuzei provocării reținută în favoarea inculpatului, vârsta acestuia, multiplele boli grave de care suferă, relațiile de rudenie dinte părți (bunic-nepot), victima fiind crescută în familia inculpatului, a apreciat că o pedeapsă de 5 ani închisoare cu executare efectivă este suficientă pentru reeducarea inculpatului.

De asemenea, a apreciat că dobânzile legale nu pot fi acordate de la data producerii evenimentului, ci de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare. Împotriva acestei decizii au declarat recurs partea civilă P.S.C., care a solicitat casarea hotărârii atacate și stabilirea în mod corect a cuantumului despăgubirilor și inculpatul G.G. care a solicitat în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 14 C. proc. pen. să se dea o mai mare eficienta circumstanțelor atenuante in sensul reducerii pedepsei. În motivele scrise, aflate la filele 2-4 din dosar, a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, art. 175 alin. (1) C. pen.

în infracțiunea prevăzută de art. 181 alin. (1) 1 C. pen. În temeiul cazului de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 18 C. proc. pen. a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. e) C. proc. pen. A mai solicitat reținerea dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen. si art. 74 lit. a) si c) C. pen. și aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special, iar pe latură civilă a solicitat să se dispună micșorarea daunelor materiale în valoare de 2.898 lei cu dobânda legală, până la un cuantum dovedit, daunele morale în valoare de 12.500 Euro, cu dobânda legală, până la limita prejudiciului moral dovedit și cheltuielile de spitalizare în valoare de 5.945 lei cu dobânda legală, până la limita cheltuielilor de spitalizare dovedite.

Examinând decizia recurată în raport de motivele de casare invocate de recurentul parte civilă și de recurentul inculpat, dar și din oficiu conform prevederilor art. 385/9 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 385/6 alin. (1) și art. 385/7 din același cod, Înalta Curte constată că recursurile declarate de partea civilă P.S.C. și inculpatul G.G. sunt nefondate pentru următoarele considerente: În ceea ce privește recursurile declarate în latură civilă de către partea civilă P.S.C. și de către inculpatul G.G. acestea se impun a fi respinse, ca nefondate, întrucât nu se justifică modificarea cuantumului despăgubirilor civile în sensul majorării solicitată de partea civilă sau în sensul micșorării solicitată de inculpat, având în vedere că instanța de fond și instanța de apel au stabilit în mod corect cuantumul daunelor materiale și morale în raport de probele administrate și criteriile de individualizare a daunelor morale.

Sumele la care a fost obligat inculpatul stabilite de instanța de fond 2.898 lei daune materiale, 12.500 Euro daune morale și 5.945 lei cheltuieli de spitalizare compensează prejudiciul cauzat părții vătămate și suferința cauzată acestuia, având în vedere concluziile raportului de constatare medico-legală, certificatele de concedii medicale aflate la filele 36-40 dosar de fond, din care rezultă că partea vătămată s-a aflat în concediu medical în perioada 22 decembrie 2009 – 20 februarie 2010, dar și declarațiile martorilor P.C.H. și P.M. care au relatat despre împrumutul acordat de către P.C.H. familiei părții vătămate. Totodată, s-a avut în vedere atitudinea de provocare a părții vătămate, relația de rudenie dintre inculpat și partea vătămată, nepot-bunic, cât și vârsta și starea de boală a acestuia.

Față de dispozițiile art. 998-999 C. civ., Înalta Curte constată că în mod corect instanța a obligat inculpatul în favoarea părții vătămate la despăgubiri potrivit întinderii culpei la producerea prejudiciului. Astfel, Înalta Curte constată că în mod corect au fost stabilite daunele materiale, daunele morale și cheltuielile de spitalizare și nu se justifică micșorarea acestora solicitată de inculpatul G.G. și nici majorarea acestora solicitată de partea vătămată P.S.C. Cu privire la recursul declarat de inculpat prin care a solicitat în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 17 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice, Înalta Curte constată că nu se impune schimbarea încadrării în infracțiunea prevăzută de art. 181 alin. (1) 1 C. pen.

întrucât inculpatul a acționat cu intenție directă având în vedere instrumentul folosit, (respectiv cuțitul de bucătărie, care este apt de a produce moartea), regiunea corpului vizată (zona cervicală și zona omoplatului drept), intensitatea celor două lovituri și atitudinea făptuitorului după comiterea faptei, fiind evidentă intenția de a ucide a inculpatului. De asemenea, conduita ulterioară a inculpatului, care nu s-a lăsat deposedat de cuțit, dimpotrivă, ținându-1 strâns și încercând să își elibereze mâna, cu intenția de a continua seria de lovituri. In același timp, relevantă cauzei sub aspectul poziției subiective a inculpatului, este intensitatea loviturilor aplicate părții vătămate așa cum rezultă din declarația martorei P.C.H.

fila 49 fond, declarația martorei P.M. fila 50 „am încercat să iau cuțitul inculpatului însă nu am reușit din prima încercare ci numai la a doua încercare ”. Astfel, față de cele menționate, Înalta Curte constată că nu se impune schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 181 alin. (1) 1 C. pen. În ceea ce privește solicitarea inculpatului întemeiată pe cazul de casare prevăzută de art. 385/9 pct. 18 C. proc. pen., în sensul achitării întemeiată pe dispozițiile art. 10 lit. e) C. proc.

pen., prin reținerea legitimei apărări, Înalta Curte constată că din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul nu a comis fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat și injust, îndreptat împotriva sa și că la momentul agresiunii, victima era cu spatele la inculpat, îndreptându-se spre ușă, așa cum rezultă din declarația martorei P.C.H., dosar de fond „moment în care inculpatul a dat cu cuțitul în spatele părții civile”, dosar urmărire penală fila 60 „ C. nu am văzut să-l fi lovit pe bunicul său, s-a întors și a vrut să iasă din camera lui, moment în care l-am observat pe G.G. luând de pe masă un cuțit de bucătărie, cu lama de aproximativ 15 cm.

Cu cuțitul ridicat deasupra capului, fără să spună ceva, s-a îndreptat înspre P.S.C., care era cu spatele la el (ieșea din cameră) și l-a lovit pe C. cu cuțitul în spate” și declarația părții vătămate P.S.C., dosar urmărire penală, fila 34 „când am ajuns în pragul ușii dintre cameră și hol, am simțit o împunsătură în spate”. Astfel, față de probele administrate, rezultă că nu sunt îndeplinite condițiile privitoare la atac, prevăzute de art. 44 C. pen., respectiv nu a existat un atac material, direct, imediat și injust îndreptat împotriva sa. În ceea ce privește solicitarea inculpatului privind reținerea scuzei provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., Înalta Curte constată că prin sentința penală pronunțată Tribunalul Cluj și prin decizia pronunțată de Curtea de Apel Cluj s-a reținut deja incidentă scuza provocării în sensul prevăzut de art. 73 lit. b) C. pen., constatându-se că din probele administrate în cauză și recunoașterea părții vătămate P.S.C.

rezultă faptul că între părți s-a declanșat un conflict verbal care a escaladat în agresiuni de natură fizică la inițiativa părții vătămate însuși, care l-a lovit pe bunicul său - inculpatul G.G. cu pumnul în zona feței. Cu privire la solicitarea inculpatului în sensul aplicării dispozițiilor art.7 4 lit. a) și c) C. pen. si aplicare unei pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege, Înalta Curte constată că la individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanța de fond și instanța de apel au avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. Potrivit art. 72 C. pen. la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale ale codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială a codului penal, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Instanța de fond și instanța de apel prin hotărârile pronunțate au reținut circumstanțe atenuante prevăzute de art. 74 lit. c) C. pen., respectiv împrejurările concrete ale săvârșirii faptei, vârsta inculpatului, astfel că au fost respectate dispozițiile prevăzute de art. 72 și art. 52 C. pen., pentru realizarea atât a funcțiilor de constrângere și reeducare cât și a scopului prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni. Nu în ultimul rând, s-a reținut starea sănătății inculpatului ca și element apt de a contribui la individualizarea judiciară a pedepsei, fapta săvârșită, instrumentul folosit de inculpat, numărul și intensitatea loviturilor aplicate părții vătămate, poziția subiectivă față de rezultatul socialmente periculos - viața părții vătămate fiind salvată numai ca urmare a intervenției chirurgicale de urgență.

Totodată, s-a avut în vedere si faptul că inculpatul a fost reabilitat de sub efectele sentinței penale nr. 52 din 10 ianuarie 1995 a Judecătoriei Cluj-Napoca, prin care a fost condamnat la 60.000 lei ROL amendă penală pentru săvârșirea infracțiuni prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. De asemenea, potrivit raportului de constatare medico-legală nr. 9396/II/a/241 din 11 decembrie 2009 întocmit de către IML Cluj-Napoca (f. 28-29 d.u.p), leziunile suferite de P.S.C. i-au pus în primejdie viața, și au necesitat pentru vindecare un număr de 25-30 de zile de îngrijiri medicale iar prin raportul de constatare medico-legală nr. 9395/II/a/240 din 11 decembrie 2009, s-a constatat că inculpatul G.G.

a prezentat la rândul său leziuni în zona ochiului stâng, leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 8-9 zile de îngrijiri medicale. Pentru cele ce preced și constatând, din examinarea din oficiu a hotărârilor, că nu există niciunul din celelalte cazuri de casare prevăzute de art. 385/9 alin. (3) C. proc. pen. În temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de partea civilă P.S.C. și inculpatul G.G. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurenta parte civilă și inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat. PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de partea civilă P.S.C. și de inculpatul G.G. împotriva deciziei penale nr. 169/A din 17 decembrie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 26 aprilie 2011.