ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 160/2014

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 201 din 24 septembrie 2012 a Tribunalului Vrancea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 lit d) C. proc. pen. a fost achitată inculpata A.F. pentru infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

A fost obligată inculpata A.F. și partea responsabilă civilmente SC T. SRL Sf. Gheorghe - prin lichidator judiciar E.O.S. Ionsolvency Ipurl, în solidar, la plata sumei de 342.805 lei, despăgubiri civile, către partea civilă SC R. SRL Focșani.

S-a menținut sechestrul asigurător instituit prin Ordonanța din 09 decembrie 2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea și, în consecință, respinge ca nefondate plângerile formulate de către A.F. și A.L.

A fost obligată inculpata și partea responsabilă civilmente, în solidar, la plata sumei de 750 lei, cheltuieli judiciare către stat.

În motivarea hotărârii s-a arătat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea cu nr. 1134/P/2011 din 22 decembrie 2011 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatei A.F. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că pe parcursul executării contractului nr. 60/2010 încheiat cu SC R. SRL Focșani, a indus în eroare în mod repetat pe reprezentanții acestei societăți de la care a achiziționat mărfuri în valoare totală de 343.641 lei, pe care le-a achitat cu bilet la ordin fără acoperire, deși mărfurile au fost valorificate integral, sumele încasate fiind folosite în interesul SC T. SRL Sf. Gheorghe.

Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Vrancea sub nr. 7361/91/2011.

Partea vătămată SC R. SRL Focșani, prin reprezentanții săi legali, s-a constituit parte civilă în cauză solicitând obligarea inculpatei la plata sumei de 342.805,21 lei, cu titlu de despăgubiri civile (fila 31 d. fond).

În cauză a fost introdusă ca parte responsabilă civilmente SC T. SRL Sf. Gheorghe.

Cum din adresa din 08 februarie 2012, a O.R.C. rezultă că SC T. SRL Sf. Gheorghe se află din data de 28 aprilie 2011 în procedură generală de insolvență fiind desemnat ca administrator judiciar, E.O.S. Insolvency Ipurl, instanța a dispus citarea acestei părți responsabile civilmente prin administratorul judiciar precizat mai sus, care prin înscrisul aflat la fila 28 dosar fond confirmă calitatea sa.

S-a menționat că, inculpata, fiind audiată (filele 82-84 dosar fond), a arătat că în baza unui contract s-a aprovizionat cu băuturi alcoolice de la SC R. SRL Focșani, că aceste produse erau comercializate pe raza județelor Covasna și Harghita; că valoarea totală a livrărilor de la SC R. SRL a fost de aproximativ 1.070.000 lei și că din această valoare totală a achitat aproximativ 70%.

Inculpata a precizat că până la data de 20 februarie 2011 nu au fost probleme în achitarea mărfurilor achiziționate de la SC R. SRL Focșani; însă la un moment dat datorită blocajelor financiare în care a intrat societatea pe care o administra au apărut probleme în derularea contractului cu societatea furnizoare, pe care le-a adus la cunoștință conducerii acestei societăți, propunându-le în mai multe rânduri un plan de reeșalonare a plăților.

S-a mai precizat că la început derularea contractului cu SC R. SRL Focșani era foarte bună, desfacerea produselor acestei societăți era din ce în ce mai mare, motiv pentru care a beneficiat chiar de reducerea unor prețuri din partea furnizorului, însă datorită faptului că valoarea totală a rulajului de mărfuri era foarte mare, SC R. SRL FOCȘANI i-a solicitat în septembrie 2010 să le emită ca garanție, un bilet la ordin în valoare de 300.000 lei, această garanție fiind solicitată de către furnizor și în relațiile cu alți beneficiari.

Inculpata a mai arătat că nu s-a opus acestei solicitări, că a emis un bilet la ordin în valoare de 300.000 lei, ca garanție, și în baza unui pact cambial încheiat în aceleași împrejurări, a convenit ca, furnizorul, în momentul în care nu va deconta marfa, să introducă în bancă acel instrument de plată.

S-a menționat că, inculpata a arătat că termenul de decontare a instrumentelor de plată era de aproximativ 45 zile, de la data primirii mărfii de la furnizor, că imediat ce a constatat că instrumentele sale de plată nu mai pot fi decontate prin bănci la termenele stabilite a informat pe administratorul SC R. SRL Focșani despre acest lucru și I-a invitat de 2 ori la negocieri în vederea reeșalonării plăților și că neplata mărfurilor s-a datorat faptului că debitorii săi nu și-au onorat obligațiile comerciale către SC T. SRL - Sf. Gheorghe, intrând într-un blocaj financiar.

S-a precizat că inculpata recunoaște că în acest mod SC R. SRL Focșani a fost păgubită cu suma precizată, însă susține, în mod constant, că nu a urmărit, în derularea contractului, înșelarea unității furnizoare și păgubirea acesteia.

S-a arătat că, în susținerea declarației sale inculpata a depus la dosarul cauzei înscrisurile aflate la filele 54-84, 193-131 dosar de fond și audierea a doi martori: A.L. și M.A.

Instanța a apreciat ca fiind necesară audierea ca martor a administratorului SC R. SRL Focșani și managerul zonal al SC R. SRL Focșani, F.A.M.

Analizând probele administrate în cauză, instanța a reținut următoarele:

Între SC R. SRL - Focșani, în calitate de furnizor și SC T. SRL - Sf. Gheorghe, administrată de inculpata A.F., în calitate de distribuitor, s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare prin distribuitor autorizat, din 02 mai 2010, în baza căruia furnizorul numește pe distribuitori în vederea comercializării și distribuției, conform obligațiilor asumate de părți prin cap. III și IV din contract, iar distribuitorul acceptă să acționeze ca distribuitor autorizat al furnizorului.

Prin acest contract părțile au convenit printre altele, ca furnizorul să livreze mărfurile în baza comenzilor distribuitorului în mod ritmic și să transporte mărfurile la distribuitor însoțite de documentele legale, iar distribuitorul se obligă să achite prețul produselor la termenele de plata scadente menționate în facturi și să informeze furnizorul despre orice schimbare care ar afecta îndeplinirea obligațiilor contractuale.

Termenele de plată a mărfurilor este stabilit prin facturile fiscale, la aproximativ 40-45 zile calendaristice de la data livrării mărfii.

Plata mărfurilor s-a făcut la distribuitori prin bilete la ordin.

Contractul a fost încheiat pe o perioadă de 1 an, cu posibilitatea prelungirii.

La început executarea obligațiilor contractuale s-a desfășurat în mod normal, fără incidente în efectuarea plăților, iar valoarea mărfurilor comercializate prin SC T. SRL - era în creștere.

Întrucât valoarea rulajului mărfurilor a atins o valoare mare, ce depășea suma de 300.000 lei, SC R. SRL Focșani a solicitat SC T. SRL Sf. Gheorghe, administrată de inculpată, să emită, ca garanție a plății mărfurilor livrate, un bilet la ordin în valoare de 300.000 lei.

Inculpata a dat curs cererii unității furnizoare, așa încât la data de 15 septembrie 2010 a emis biletul la ordin, pe care îl avalizează, îl semnează și ștampilează ca o garanție pentru marfa primită de la furnizor, aspect ce rezultă din procesul-verbal încheiat între reprezentanta SC R. SRL, F.A.M., manager zonal și SC T. SRL- Sf. Gheorghe, prin inculpata A.F.. Totodată, între aceleași părți se încheie și un pact cambial, la aceeași dată; prin care SC T. SRL - prin semnătura inculpatei, autoriza pe furnizor să completeze biletul la ordin menționat mai sus cu data scadentei, totalul sumei datorate și celelalte mențiuni obligatorii cerute de lege.

Coroborând declarația inculpatei, cu declarațiile martorilor M.A. (fila 99 dosar fond), V.A. (fila 139 dosar fond) și F.A.M. (fila 187 dosar fond), instanța a reținut că această formă de garanție a plății mărfurilor a fost solicitată de SC R. SRL Focșani, prin reprezentanții săi, fiind o practică folosită și în relațiile comerciale cu alți parteneri de afaceri și nicidecum, așa cum s-a reținut în actul de sesizare, în sensul că inculpata ar fi lăsat acea formă de garanție unității furnizoare, ca și cum acesta ar fi avut inițiativa unui asemenea demers. Dimpotrivă, din nici o probă nu rezultă că inculpata a avut intenția emiterii biletului la ordin ca garanție, pentru a capta încrederea unității furnizoare.

S-a arătat că susținerea martorei F.A.M., în sensul că s-ar fi solicitat inculpatei emiterea biletului la ordin în valoare de 300.000 lei, ca garanție, întrucât se zvonea în zonă că inculpata ar vinde mărfurile provenite de la SC R. SRL sub preț și că deja apăruseră greutăți în decontarea instrumentelor de plată nu poate fi reținută, așa cum nu pot fi reținute nici susținerile de același fel ale martorului V.A., întrucât nu s-a dovedit că inculpata ar fi desfăcut mărfurile provenite de la furnizor (de regulă băuturi alcoolice), în acea perioadă, fără a practica adaos comercial și sub prețul de achiziție.

S-a reținut că martora F.A.M. a recunoscut că nu a putut dovedi acest aspect, deși a verificat la SC T. SRL, iar inculpata a depus la dosarul cauzei un înscris cu adaosurile practicate (filele 194-202 dosar fond).

S-a menționat că, în Raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență a debitoarei SC T. SRL, întocmit de către administratorul judiciar, E.O.S. Insolvency Sprl (filele 143-178 dosar fond), se precizează că starea economico-financiară a fost una pozitivă până la sfârșitul anului 2010, însă începând cu trim. I al anului 2011, când s-a instalat starea de insolvență, inculpata, fiind nevoită să obțină cât mai repede lichidități, a fost nevoită să vândă mărfurile din stoc cu adaos mic sau chiar fără adaos comercial, impactul financiar negativ fiind pentru SC T. SRL de aproximativ 491.000 lei. Cu toate acestea, nu s-a dovedit că acest aspect s-a manifestat doar în raport cu SC R. SRL și cu intenția de a înșela și păgubi această unitate.

S-a arătat că, din probele administrate în cauză, rezultă că derularea contractului s-a făcut în condiții normale până în decembrie 2010 și că susținerea reprezentantului SC R. SRL- Focșani, martora F.A.M., în sensul că după aproximativ 2-4 luni de la încheierea contractului au apărut probleme în decontarea instrumentelor de plată emise de SC T. SRL nu poate fi reținută, întrucât nu este dovedită cu înscrisuri, așa cum cereau dispozițiile contractuale.

S-a precizat că, la dosarul cauzei, nu există nici un înscris prin care furnizorul să fi notificat distribuitorului vreo neregulă în derularea contractului, așa cum se cuvenea. Dimpotrivă, martorul Voitetchi Adrian, administrator al SC R. SRL - Focșani susține că derularea contractului s-a făcut în condiții normale aproximativ 1 an (fila 139 dosar fond).

S-a menționat că în perioada 20 decembrie 2010-03 martie 2011, SC R. SRL Focșani livrează mărfuri către SC T. SRL - Sf. Gheorghe, în baza a 25 facturi fiscale, în valoare totală de 343.641 lei (filele 52-76 d.u.p), pentru plata cărora SC T. SRL Sf. Gheorghe emite 28 de bilete la ordin cu termen de decontare în raport de termenele scadente stabilite prin facturile fiscale, care au fost refuzate în bancă, pentru lipsa disponibilului în contul curent, începând cu 28 februarie 2011 și până în 13 aprilie 2011, cu excepția unui singur bilet la ordin care se decontează parțial.

S-a constatat că furnizorul a livrat mărfuri societății administrate de către inculpată și după data de 28 februarie 2011, când se înregistrează primul refuz bancar de decontare.

S-a arătat că această situație dificilă este explicată de către inculpată prin aceea că la sfârșitul anului 2010 și începutul anului 2011, pe fondul crizei economice, societatea pe care o administra a intrat într-un blocaj financiar, determinat de faptul că beneficiarii mărfurilor pe care le distribuia nu i-au achitat diferite sume de bani pentru facturile emise. în susținerea acestei apărări, inculpata a depus la dosarul cauzei o situație a facturilor emise și neîncasate de SC T. SRL - SF Gheorghe până la 01 aprilie 2011, în valoare totală de 1.081.550,97 lei (filele 117-124 dosar fond) și Raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență a debitoarei SC T. SRL - Sf. Gheorghe, întocmit de către administratorul judiciar, E.O.S. Insolvency Sprl - din care rezultă că la data de 31 martie 2011, debitoarea avea de încasat creanțe în valoare totală de 958.007 lei (fila 146 dosar fond).

S-a precizat că, la data de 10 februarie 2011, înainte de a se înregistra primul refuz bancar de decontare a instrumentelor de plată, inculpata a solicitat o amânare pentru decontarea unui bilet la ordin, informând conducerea SC R. SRL Focșani că are mari greutăți financiare (filele 63-64 dosar fond), iar la data de 16 februarie 2011 inculpata a solicitat o reeșalonare a plăților, informând totodată furnizorului că a intrat în incidență bancară din cauza neîncasării la termen a creanțelor de la clienții săi, propunându-i acestuia o întâlnire la sediul distribuitorului în vederea negocierii reeșalonării plăților și termenelor acestora (filele 65-66, 67 dosar fond).

S-a menționat că, prin adresa din 28 februarie 2011, inculpata propunea SC R. SRL Focșani un plan de reeșalonare a plăților pe o perioadă de 9 luni (filele 68-69 dosar fond), propunere respinsă de către furnizori la data de 02 martie 2011 (fila 70 dosar fond).

S-a reținut că, din toate aceste probe, rezultă cu claritate că inculpata a informat în mod curent conducerea SC R. SRL Focșani în legătură cu situația financiară dificilă în care se afla societatea pe care o administra, că a invitat în repetate rânduri pe reprezentanții unității furnizoare la negocieri în vederea găsirii unei soluții de redresare a plăților și că a propus un plan de reeșalonare a plăților restante. Aceste aspecte nu au fost infirmate de către reprezentanții SC R. SRL - în declarațiile date în fața instanței. Dimpotrivă, martorul V.A. arată în declarația sa că s-a deplasat de două ori la sediul SC T. SRL unde a discutat cu inculpata despre neplata mărfurilor, că inculpata i-a prezentat motivele și situația financiară dificilă în care se afla SC T. SRL și că i-a returnat o cantitate de mărfuri care nu fuseseră vândute.

S-a arătat că, întrucât SC T. SRL Sf. Gheorghe a ajuns în incapacitate de plată, inculpata A.F. a solicitat Tribunalului Covasna ca societatea pe care o administra să fie supusă procedurii simplificate a insolvenței iar prin încheierea din 01 aprilie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 1222/119/2011 a Tribunalului Covasna a fost admisă cererea și în consecință s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței împotriva SC T. SRL - Sf. Gheorghe și desemnează ca administrator judiciar E.O.S. Insolvency Spurl.

La data din 01 aprilie 2011, SC R. SRL - Focșani a introdus la decontarea prin bancă biletul la ordin în valoare de 300.000 lei, emis drept garanție de către inculpată la cererea furnizorului, în data de 15 septembrie 2010, acesta fiind refuzat la plată pentru lipsa disponibilului în cont.

Din adresa B.N.R - (fila 79 d.u.p) rezultă că la data de 15 septembrie 2011, SC T. SRL figura la Centrala incidentelor de Plăți cu 243 incidente de plată, cu cecuri și bilete la ordin și că împotriva SC T. SRL s-a instituit interdicția bancară de a emite cecuri în perioada 11 februarie 2011-15 martie 2012.

S-a constatat, analizând înscrisurile trimise de B.N.R. (filele 81-123 d.u.p) în care sunt examinate înscrisurile bancare, că toate refuzurile bancare s-au înregistrat în perioada decembrie 2010-aprilie 2011, adică în perioada când SC T. SRL a intrat în incapacitate de plată, astfel că nu se poate reține ideea că neplata mărfurilor era o practică constantă a inculpatei A.F. în vederea păgubirii partenerilor de afaceri.

S-a reținut, contrar celor prezentate în actul de acuzare și a celor susținute de reprezentantul SC R. SRL, că reaua credință a inculpatei nu poate fi reținută, nici chiar în condițiile în care Garda Financiară, secția Covasna a constatat la SC T. SRL că mărfurile provenite de la SC R. SRL Focșani fuseseră vândute iar sumele de bani au fost încasate integral, întrucât nu s-a dovedit că sumele respective au fost folosite de inculpată în mod fraudulos ori în interes personal, ci pentru achitarea obligațiilor societății pe care o administra, respectând datele scadente și prioritățile impuse de lege.

S-a mai reținut că, prin Raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență a debitoarei SC T. SRL - Sf. Gheorghe, întocmit de către administratorul judiciar E.O.S. Insolvency Sprl, se concluzionează că starea de insolvență și încetarea de plăți la SC T. SRL are la bază cauze obiective generate de fondul crizei economice care nu implică culpa sau intenția vreunei persoane din conducerea societății.

Față de cele reținute mai sus, în baza întregului material probator, instanța a constatat că în cauză nu s-a dovedit cu certitudine că inculpata a acționat cu intenția de a induce sau de a menține în eroare pe reprezentanții SC R. SRL Focșani, pe timpul încheierii ori executării contractului încheiat din 02 mai 2010, între cele două părți menționate, și că aceasta ar fi urmărit să obțină pentru sine sau pentru vreo altă persoană vreun folos material injust și implicit, păgubirea partenerului de afaceri.

S-a mai precizat că prin actul de acuzare nu s-a precizat în mod clar în ce constă eroarea indusă reprezentantului SC R. SRL - Focșani de către inculpată, care să ducă la înșelarea acestuia și nici care a fost mijlocul sau mijloacele frauduloase folosite de inculpată pentru a înșela aceeași reprezentanți ai instituției furnizoare pe timpul executării contractului.

S-a arătat că emiterea biletului la ordin în valoare de 300.000 lei emis de inculpată, la 15 septembrie 2010 ori emiterea celor 28 bilete la ordin nedecontate de bancă, în împrejurările precizate mai sus, nu pot constitui mijloace frauduloase în condițiile precizate de lege, pentru că aceste instrumente de plată nu au avut menirea inducerii în eroare a reprezentanților SC R. SRL - Focșani și nici de a capta încrederea partenerului de afaceri în scopul înșelării acestora.

S-a menționat, chiar dacă s-a constatat că în executarea defectuoasă a contractului menționat, SC R. SRL Focșani înregistrează o pagubă de 342.805,21 lei, aspect recunoscut de către inculpată, că nu se poate reține în sarcina inculpatei infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., întrucât nu este realizată latura subiectivă a infracțiunii, urmând să dispună achitarea acesteia.

Pe latură civilă, instanța, având în vedere că în derularea defectuoasă a contractului nr. 60 din 02 mai 2010, părții civile SC R. SRL Focșani i s-a cauzat o pagubă de 342.805,21 lei, recunoscută de către inculpata A.F., care se declară de acord cu acoperirea acestei pagube, în baza art. 998 C. civ. și art. 14 C. proc. pen., a admis acțiunea civilă a părți civile și a obligat în solidar inculpata și a partea responsabile civilmente SC T. SRL- Sf. Gheorghe, la plata sumei menționate, cu titlu de despăgubiri civile, către partea civilă, a menținut sechestrul asigurător instituit prin Ordonanța din 09 decembrie 2011 a parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea cu privire la imobilul situat în municipiul Sf. Gheorghe, județ Covasna și a respinse ca nefondate plângerile formulate de către A.F. și A.L.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea și inculpata A.F.

La termenul din data de 25 martie 2013 inculpata A.F. și-a retras apelul, urmând să se ia act de voința acesteia.

Parchetul a criticat hotărârea sub aspectul greșitei achitări a inculpatei, considerând că inculpata a avut intenția de inducere în eroare a părții vătămate, solicitând condamnarea acesteia.

Prin Decizia penală nr. 101/A din 8 aprilie 2013, Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea împotriva sentinței penale nr. 201 din 24 septembrie 2011 a Tribunalului Vrancea.

A luat act de retragerea apelului declarat de inculpata A.F., fără antecedente penale, împotriva aceleiași sentințe.

Suma de 50 lei, reprezentând onorariul parțial al avocatului desemnat din oficiu (av. C.A.), a fost virată către Baroul Galați din fondurile Ministerului Justiției.

A obligat inculpata la plata sumei de 150 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, către stat.

Pentru a pronunța această decizie prima instanță de control judiciar a reținut, în esență, că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, situația de fapt fiind corect stabilită de către această instanță, prin coroborarea probelor administrate în cauză.

De asemenea, s-a mai reținut că, în mod corect prima instanță a ajuns la concluzia de achitare a inculpatei, întrucât lipsește forma de vinovăție prevăzută de lege, respectiv intenția acesteia de a induce în eroare partea vătămată cu prilejul încheierii și derulării contractului de vânzare cumpărare prin distribuitor autorizat încheiat între părți.

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs, în termenul legal de 10 zile, prev. de art. 385

3

C. proc. pen., Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați.

În motivele scrise de recurs ale parchetului, cuprinse în memoriul depus la dosar, s-a apreciat, în temeiul cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen., că ambele hotărâri judecătorești pronunțate în dosar sunt nelegale, întrucât în mod greșit instanțele au concluzionat că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune. S-a susținut că, aspectele reținute de instanțe în fundamentarea concluziei că nu s-a făcut dovada intenției de inducere în eroare a părții vătămate cu prilejul încheierii și executării contractului de vânzare cumpărare prin distribuitor autorizat nr. 60 din 02 mai 2010 se bazează, în principal, pe apărările formulate de inculpată deși la dosarul cauzei există suficiente elemente constituite în mijloace de probă care atestă că aceste apărări, în opinia parchetului, sunt neîntemeiate.

Procurorul a precizat oral motivele de recurs formulate în scris în memoriul depus la dosar în sensul că, menține cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen. însă invocă și cazul

de casare prev. de art. 385

9

pct. 12 C. proc. pen. apreciind că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune reținută în sarcina inculpatei.

Susținând oral motivele de recurs cuprinse în memoriul depus la dosar astfel cum au fost precizate la acest termen, procurorul a apreciat că hotărârea este nelegală sub aspectul greșitei achitări a inculpatei în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât a existat intenția acesteia de a induce în eroare partea civilă ceea ce rezultă din situația de fapt așa cum a fost reținută de instanța de fond, respectiv inculpata a emis 28 bilete la ordin, din care 27 au fost refuzate la plată din lipsa totală a disponibilului în cont.

În motivarea instanței de apel se reține că din analiza efectuată de expertul contabil mărfurile achiziționate de partea vătămată au fost vândute cu adaos comercial. În aceste condiții, procurorul a apreciat că din chiar modul de desfășurare a faptelor, rezultă cu claritate intenția inculpatei de a înșela partea vătămată. Astfel, inculpata a achiziționat marfă într-o perioadă scurtă de timp în valoare mai mare de 300.000 lei, marfă pe care a comercializat-o fără a plăti contravaloarea ei, a emis bilete la ordin solicitând în mod repetat amânarea datoriei sau reeșalonarea plăților după care a intrat în procedura insolvenței. S-a apreciat că inculpata a indus în eroare partea vătămată întrucât dacă la momentul emiterii biletelor la ordin ar fi cunoscut această situație, faptul că această marfă nu va fi achitată,partea civilă nu ar fi încheiat contractele cu inculpata A.F. În aceste condiții, procurorul a arătat că prejudiciul există, folosul material injust de asemenea există, în sumă mai mare de 300.000 lei, astfel că apreciază că din faptele astfel cum au fost reținute în situația de fapt de către prima instanță, rezultă intenția inculpatei de a înșela partea vătămată. Concluzionând, reprezentantul Ministerului Public a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen. admiterea recursului casarea hotărârilor pronunțate de prima instanță și de instanța de apel și condamnarea inculpatei A.F. la pedeapsa închisorii pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev.de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen.

Recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați este nefondat.

Examinând cauza în temeiul art. 385

6

alin. (1) și (2) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că recursul declarat de parchet este nefondat pentru următoarele considerente:

Prioritar, se constată că în cauză sunt aplicabile dispozițiile C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, având în vedere data pronunțării deciziei recurate, respectiv 8 aprilie 2013, ulterioară intrării în vigoare a legii mai sus menționate.

Pe de altă parte motivul invocat de parchet, privind greșita achitare a inculpatei

A.F. nu se încadrează în cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen.

În realitate, se solicită o reapreciere a mijloacelor de probă cu consecința stabilirii unei alte situații de fapt decât cea reținută de instanțe și necontestată pe parcursul procesului în baza căreia Tribunalul Vrancea a dispus achitarea inculpatei cu privire la infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 lit. d) C. proc. pen., soluția de achitare fiind menținută de instanța de apel.

Având în vedere modul de reglementare a soluționării recursului ca a doua cale de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că dispozițiile C. proc. pen., astfel cum au modificate prin Legea nr. 2/2013, sunt restrictive în ceea ce privește cazurile de casare ce pot fi invocate și, implicit, criticile ce pot fi formulate împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond și a deciziei pronunțate de instanța de apel, reducând astfel și limitele investirii instanței de recurs.

Pe cale de consecință, examinarea cauzei de către Înalta Curte de Casație și Justiție acum se mai poate face numai cu privire la chestiuni de drept nu și cu privire la chestiuni de fapt. Modificarea situației de fapt stabilită anterior nu mai este posibilă decât urmare a constatării unor nelegalități care ar influența valabilitatea mijloacelor de probă ce trebuie avute în vedere la soluționarea cauzei și, pe cale de consecință, ar determina înlăturarea acestora și ar impune reevaluarea elementelor de fapt.

În speță, asemenea, aspecte nu au fost invocate și nici nu pot fi constatate.

Așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului, desfășurarea judecății a avut loc cu respectarea dispozițiilor procedurale, instanțele de fond și apel au evaluat întreg materialul probator și a analizat atât probele în acuzare, dar și apărările inculpatei și probele administrate în favoarea acesteia, motivând corespunzător soluția de achitare.

În concluzie, se constată că achitarea inculpatei A.F. este urmarea stabilirii de către cele două instanțe a unei situații de fapt pe baza probelor administrate în cauză, iar instanța de recurs nu este îndrituită să procedeze la o nouă apreciere a materialului probator, așa încât trebuie să aibă în vedere această situație de fapt, pe care nu mai poate modifica.

Examinând actele și lucrările dosarului Înalta Curte constată că instanțele de fond și apel corect au reținut în esență că inculpata A.F. nu a indus în eroare partea vătămată SC R. SRL Focșani cu ocazia încheierii și derulării contractului nr. 60 din 2 mai 2010, biletul la ordin din 15 septembrie 2010, fiind emis la cererea părții vătămate, pentru a garanta plata mărfurilor achiziționate de la aceasta nu pentru a o înșela.

Împrejurarea că nu a mai reușit să achite părții vătămate contravaloarea mărfurilor achiziționate, în sumă de 342.805, 21 lei nu s-a datorat relei voințe a inculpatei ci unor cauze obiective, respectiv intrarea în blocaj financiar a firmei administrate de aceasta.

În consecință, lipsind unul din elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., respectiv latura subiectivă ( intenția ), în mod corect prima instanță a dispus achitarea inculpatei în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Față de considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați împotriva Deciziei penale nr. 101/A din 8 aprilie 2013 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată A.F., în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați împotriva Deciziei penale nr. 101/A din 8 aprilie 2013 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe inculpata A.F..

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată A.F., în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 17 ianuarie 2014.