ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1928/2013

Asupra recursurilor de față. În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 176 din 16 iulie 2012 a Tribunalului Vrancea s-au dispus următoarele: A fost schimbată încadrarea juridică din infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen., în infracțiunea de uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. S-a completat încadrarea juridică cu art. 41 alin. (2) C. pen. pentru infracțiunile de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, republicată, și de folosire cu rea-credință a creditului societății prevăzută de art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990, republicată.

A fost condamnată inculpata Ș.M.E. (fostă M.), pentru infracțiunile de: - uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la 6 luni închisoare; - folosirea cu rea-credință a creditului societății prevăzută de art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. la, 1 an închisoare; - evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. (dreptul de a fi administrator în cadrul societăților comerciale). În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen.

s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. (dreptul de a fi administrator în cadrul societăților comerciale). În baza art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatei ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. (dreptul de a fi administrator în cadrul societăților comerciale). În baza art. 81 și art. 82 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 4 ani. S-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul comiterii de noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale. Au fost desființate, contractul de prestări servicii fără număr din data de 1 mai 2009, cele 36 de facturi fiscale și facturile fiscale nr. 160 și 158/2009. A fost obligată inculpata la 27.665 RON impozit pe profit și 117.229 RON TVA către Agenția Națională de Administrare Fiscală și la majorările de întârziere aferente, calculate de la data scadenței până la plata efectivă. A fost obligată inculpata la 398.590 RON despăgubiri civile către partea civilă SC "D.G.S." SRL Focșani. În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005 republicată, s-a dispus comunicarea către Oficiul Național al Registrului Comerțului a extrasului dispozitivului sentinței rămasă definitivă.

În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligată inculpata la 600 RON cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele: Prin rechizitoriul nr. 459/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea a fost trimisă în judecată inculpata Ș.M.E. pentru comiterea infracțiunilor de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 republicată, fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen.

și folosirea cu rea-credință a creditului de care se bucură societatea, prevăzută de art. 271 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., fapte constând în aceea că, în calitate de administrator al SC "D.G.S." SRL Focșani a înregistrat în evidența contabilă a acestei societăți 36 de facturi fiscale emise de SC "V.C." SRL Comănești, reprezentând prestări servicii fictive, în baza unui contract falsificat, cu consecința diminuării obligațiilor fiscale ale acestei societăți către bugetul statului cu suma de 16.304 RON, reprezentând impozit pe profit și 117.229 RON, reprezentând TVA. S-a mai reținut că, profitând de calitatea pe care o avea la SC "D.G.S." SRL Focșani, inculpata a folosit cu rea-credință bunurile sau creditul de care se bucură societatea, în folos propriu sau pentru a favoriza SC "V.C." SRL Comănești.

Astfel, din casieria SC "D.G.S." SRL Focșani a ridicat fără documente justificative suma de 63.700 RON, bani pe care i-a folosit în interes propriu și a efectuat plăți în sumă de 207.288 RON în baza unor facturi fictive, către SC "V.C." SRL Comănești, societate la care avea interese directe. În cursul judecății, Agenția Națională de Administrare Fiscală s-a constituit parte civilă cu suma de 144.894 RON reprezentând, 27.665 RON, impozit pe profit și 117.229 RON, TVA și a solicitat și obligarea inculpatei la plata majorărilor de întârziere conform art. 119 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003.

SC "D.G.S." SRL Focșani s-a constituit parte civilă împotriva inculpatei cu suma de 602.488 RON din care, 334.838 RON reprezintă facturi fiscale false achitate, 72.700 RON, suma ridicată din casierie cu dispoziții de plată nejustificate, 81.000 RON, sume retrase în numerar de la Banca T. cu titlu de alte operațiuni, în perioada 06 iulie 2009 - 27 ianuarie 2010, 105.950 RON, sume retrase în numerar de la SC "G.B." în perioada 11 noiembrie 2009 - 08 februarie 2010 și 7000 RON amendă. La judecata în fond s-a administrat proba cu martori, acte și expertiză grafică pentru a se stabili dacă facturile ce fac obiectul cercetării și care au fost depuse în original la dosar au fost falsificate prin scris și semnătură de către inculpată.

Deliberând asupra cauzei, Tribunalul a reținut că inculpata Ș.M.E., la data de 11 iunie 2009, în baza actului adițional nr. 930/2009 a devenit asociată în cadrul SC "D.G.S." SRL Focșani împreună cu L.E. și, începând cu data de 02 iulie 2009 și cu Ș.I., toți trei îndeplinind funcția de administrator al societății. De la data de 31 iulie 2009, inculpata a fost desemnată persoană de contact și beneficiar real al titularului de cont al SC "D.G.S." SRL Focșani deschis la SC " G.B.". Din data de 02 noiembrie 2009, inculpata a ocupat funcția de director general - adjunct în baza contractului individual de muncă nr. 379 din 02 noiembrie 2009. În același timp inculpata, mandatată fiind de L.C. prin procura din 11 iulie 2006 a acționat în numele și pentru SC "V.C." SRL Comănești având puteri depline în angajarea societății în relațiile cu terții.

La data de 01 mai 2009 s-a întocmit un contract de prestări servicii pentru o perioadă de 3 ani, în valoare de 150.000 euro, în care prestator era SC "V.C." SRL Comănești, iar beneficiar, SC "D.G.S." SRL Focșani. Obiectul contractului l-a constituit intermedierea de contracte pentru pază la diverse societăți de construcție industrială și obținerea pentru beneficiar a tuturor sistemelor de management al calității (ISO, OUSAS ș.a.). Contractul apare semnat din partea ambelor societăți de numita L.C. și de S.G., persoane care aveau calitatea de administratori și nu a fost înregistrat în registrul SC "D.G.S." SRL Focșani. Referitor la acest contract, martorul S.G., care a fost administrator al SC "D.G.S." SRL Focșani în luna iunie 2009 a arătat că nu a cunoscut de existența lui și nu l-a semnat, inculpata a susținut că nu a contrafăcut semnăturile reprezentanților celor două societăți, iar ceilalți martori, L.D.A.

(director general al SC "D.G.S." SRL Focșani), L.E. și D.I.E., de asemenea, au susținut că nu au cunoscut de existența contractului până la controlul organului fiscal. Tribunalul a reținut că nu se poate stabili dincolo de orice îndoială că inculpata este autorul falsului reținut în sarcina ei prin rechizitoriu. În acest sens, s-a precizat în primul rând, că actul apreciat ca fiind fals nu a fost depus în original la dosar pentru a fi expertizate semnăturile și a se stabili cu certitudine autorul falsului. În al doilea rând s-a constatat că nu poate fi reținută vinovăția inculpatei doar pe prezumția că avea interes pentru SC "V.C." SRL Comănești, în numele căreia acționa pentru că, în egală măsură, puteau fi interesate și celelalte persoane din conducerea SC "D.G.S." SRL Focșani pentru diminuarea veniturilor societății și sustragerea de la plata taxelor și impozitelor de la bugetul de stat.

De asemenea, s-a avut în vedere că în perioada încheierii contractului, inculpata nu era administrator al SC "D.G.S." SRL Focșani, iar actele contabile i-au fost predate ulterior întocmirii contractului de prestări servicii. Toate aceste împrejurări au fost coroborate cu faptul stabilit prin expertiza grafică, în sensul că scrisul și semnătura de pe facturile emise în baza contractului de prestări servicii în temeiul cărora s-au făcut plăți de către SC "D.G.S." SRL Focșani către SC "V.C." SRL Comănești nu au fost executate de inculpată. Prin urmare, prima instanță a reținut că susținerea inculpatei că nu a întocmit și semnat contractul și nici facturile emise în baza acestuia se confirmă. S-a reținut însă, că inculpata nu este absolvită de răspundere penală întrucât s-a folosit de actele false pentru a încasa în numele SC "V.C." SRL Comănești contravaloarea serviciilor ce nu au fost prestate.

Astfel, în calitatea pe care o avea în cadrul SC "V.C." SRL Comănești, ca urmare a împuternicirii dată de administratorul societății, cunoștea că această societate nu a desfășurat nicio activitate de natura celor cuprinse în contractul de prestări servicii și că facturile emise reflectă operațiuni nereale.

Cu toate acestea, inculpata a pus la dispoziția contabilei SC "D.G.S." SRL Focșani facturile false pentru a fi înregistrate în contabilitate și pentru a se face transferul banilor din contul acestei societăți în contul SC "V.C." SRL Comănești . Pentru a demonstra realitatea serviciilor prestate de SC "V.C." SRL Comănești, inculpata a depus la dosar, în copie, devizele de la nr. 1 la nr. 32/2009 în care se specifică serviciul prestat în baza contractului de prestări servicii, respectiv activitate de management al afacerii în favoarea SC "D.G.S." SRL Focșani, incluzând promovarea afacerii, negociere contracte, identificare potențiali clienți, eficientizare încasări, rescadențare și renegociere datorii restante, cheltuieli de deplasare, cazare, masă, publicitate, studierea pieței.

Atât organul de control financiar, cât și expertul tehnic B.V. au indicat caracterul nereal al operațiunilor și evidențierea lor în contabilitatea SC "D.G.S." SRL Focșani din dispoziția inculpatei, care devenise administrator al acestei societăți în scopul de a diminua veniturile și de a se sustrage de la plata taxelor și impozitelor aferente către bugetul de stat. Concluziile organului fiscal și ale expertului tehnic B.V. sunt susținute și de forma în care au fost întocmite devizele și anume, fără detalierea serviciului efectiv prestat și a cheltuielilor necesare, fără indicarea intermediarului, dat fiind faptul că inculpata a susținut că SC "V.C." SRL Comănești a efectuat doar activitate de intermediere (declarația dată în fața instanței) și fără a se depune ca dovadă chitanțele emise către intermediari pentru reținerea comisionului.

Sub acest din urmă aspect, inculpata s-a apărat că nu a mai avut timpul necesar eliberării chitanțelor de comision întrucât în februarie 2010 s-a ivit conflictul între asociați. Tribunalul nu a primit favorabil apărarea inculpatei pentru că Legea contabilității impune obligația emiterii documentelor ce atestă operațiunea la momentul efectuării ei, în cazul de față, la momentul efectuării plății pentru serviciul prestat. S-a mai reținut că inculpata nu și-a susținut apărarea prin prezentarea evidențelor contabile ale SC "V.C." SRL Comănești din care să rezulte înregistrarea facturilor și a veniturilor încasate din prestarea serviciilor menționate în devize și facturi.

Prima instanță a reținut că din probele analizate rezultă cu evidență că inculpata a cunoscut caracterul fictiv al contractului și al facturilor emise în baza acestuia în perioada mai - decembrie 2009, respectiv nr. 26 din 27 mai 2009, 27 din 02 iunie 2009, 29 din 21 iulie 2009, 31 din 15 august 2009, 32 din 20 august 2009, 35 din 28 august 2009, 36 din 02 septembrie 2009, 38 din 10 septembrie 2009, 39 din 15 septembrie 2009, 42 din 25 septembrie 2009, 43 din 01 octombrie 2009, 45 din 05 octombrie 2009, 46 din 08 octombrie 2009, 48 din 14 octombrie 2009, 50 din 01 noiembrie 2009, 51 din 02 noiembrie 2009, 53 din 04 noiembrie 2009, 55 din 06 noiembrie 2009, 56 din 09 noiembrie 2009, 57 din 11 noiembrie 2009, 59 din 13 noiembrie 2009, 60 din 14 noiembrie 2009, 62 din 18 noiembrie 2009, 63 din 19 noiembrie 2009, 64 din 21 noiembrie 2009, 65 din 23 noiembrie 2009, 67 din 25 noiembrie 2009, 112 din 01 decembrie 2009, 113 din 03 decembrie 2009, 114 din 05 decembrie 2009, 115 din 07 decembrie 2009, 116B din 09 decembrie 2009, 117 din 11 decembrie 2009, 119 din 21 decembrie 2009, 118 din 18 decembrie 2009 și 120 din 28 decembrie 2009, în valoare totală de 616.993 RON și TVA 117.228,67 RON.

Pentru facturile emise s-a plătit efectiv societății SC "V.C." SRL Comănești suma de 207.288 RON prin casierie sau prin virament bancar, așa cum rezultă din raportul de inspecție fiscală, din expertiza tehnică și din extrasele de cont bancar. Împrejurarea că inculpata a ridicat sumele de bani virate rezultă și din adresele din 25 ianuarie 2012 a SC "G.B." SA - Agenția Focșani și din 12 decembrie 2011 a BC C. A reținut tribunalul că în raport de această situație, apărarea inculpatei în sensul că martorul L.D.A.

ar fi deținut o ștampilă a SC "V.C." SRL Comănești, nu prezintă relevanță sub aspect probatoriu, în discuție fiind doar faptele proprii ale inculpatei și nu actele comise de alte persoane cu atribuții de conducere în cadrul SC "D.G.S." SRL Focșani . Tot prin prisma obiectului judecății, prima instanță a reținut că nu prezintă importanță faptul deținerii sau al interzicerii accesului la registrele contabile, având în vedere că răspunderea penală și civilă a inculpatei este limitată la facturile emise în baza contractului fals, avansurile spre decontare ce au fost găsite și analizate de experții contabili și proporția în care a accesat creditul pentru investiții, obținut de SC "D.G.S." SRL Focșani.

Potrivit adreselor menționate, inculpata a fost persoana care a dispus efectuarea plăților din contul SC "D.G.S." SRL Focșani în contul SC "V.C." SRL Comănești și care a ridicat sumele de bani din contul acestei din urmă societăți, fiind și singura care avea drept de semnătură. Faptul că inculpata a înmânat facturile contabilei SC "D.G.S." SRL Focșani pentru a fi înregistrate în contabilitate, inclusiv cele emise pe calculator, este confirmat de aceasta, respectiv martora D.I.E. Conform declarației acestei martore și a martorilor L.E. și L.D.A., de organizarea serviciului financiar-contabil s-a ocupat inculpata care gestiona și circuitul actelor justificative și al operațiunilor efectuate, ce urmau să fie înregistrate în contabilitate.

În fața instanței, martora D.I.E. și-a nuanțat declarația, susținând că și L.D.A. i-a dat documente pentru a fi evidențiate în contabilitate, însă nu a precizat, ca și în cazul inculpatei, dacă este vorba despre facturile emise în baza contractului fals din 1 mai 2009 și care fac obiectul judecății. În virtutea atribuțiilor de organizare și supraveghere a serviciului contabilitate, pe care le avea inculpata, s-au emis și dispozițiile de plată din 17 august 2009, 03 august 2009, 03 septembrie 2009, 01 octombrie 2009, 19 octombrie 2009, 04 noiembrie 2009, 23 decembrie 2009, 14 decembrie 2009, 13 august 2009, 13 august 2009, 17 august 2009, 17 august 2009, 30 septembrie 2009, reprezentând contravaloarea onorariu pentru inculpată, D.I.E.

și L.E., în valoare totală de 63.700 RON. S-a reținut din probele analizate mai sus și din extrasele de cont emise de Banca T. că sumele au fost ridicate din casieria societății și din cont bancar de către inculpată, ca avansuri spre decontare, fără să se depună ulterior documente care să justifice plățile efectuate, extrasele de cont și plățile care privesc perioada mai - decembrie 2009. În baza contractului de credit din 29 septembrie 2009 încheiat cu "G.B." SA, cu acordul tuturor administratorilor (Ș.M.E., Ș.I. și L.E.), SC SC "D.G.S." SRL Focșani a contractat un împrumut de 60.000 euro pentru investiții, respectiv pentru achiziționarea de echipamente și sisteme necesare desfășurării activității firmei.

Din extrasele de cont bancar, coroborate cu adresa din 25 ianuarie 2012 a "G.B." SA - Agenția Focșani - și cu expertiza contabilă rezultă că din creditul de 60.000 euro s-au făcut plăți în sumă de 127.620 RON, în baza facturilor din 20 octombrie 2009 și din 160 din 23 octombrie 2009. Faptul că sumele au fost ridicate din bancă de către inculpată este confirmat de "G.B." în adresa mai sus menționată din care rezultă că în perioada 2009 - 2010, persoana care a dispus efectuarea plăților din contul SC "D.G.S." SRL Focșani, în contul SC "V.C." SRL Comănești, la datele de 08 octombrie 2009 și 23 octombrie 2009 a fost inculpata care avea specimen de semnătură valabil în acel moment. Rezultă că Ordinele de plată nr. 1, 2, 3 din 23 octombrie 2009 au fost semnate de inculpată și, cum ea era singura persoană cu drept de semnătură la BC C. pentru SC "V.C." SRL Comănești, tot ea a ridicat suma de 127.620 RON din creditul de 60.000 euro.

Inculpata a depus în copie corespondența în format electronic dintre L.D.A. și D.I. și dintre L.D.A. și o terță persoană pentru a dovedi legătura martorului L.D.A. cu SC "V.C." SRL Comănești și împrejurarea că acesta a acționat în numele acestei societăți și a ridicat din contul bancar banii virați de SC "D.G.S." SRL Focșani. Tribunalul, verificând probele propuse în apărare de inculpată a constatat că acestea se referă la o ofertă de produse din partea terțului "I." SRL, făcută SC "D.G.S." SRL Focșani, pentru achiziționarea unui dispecerat de monitorizare a sistemelor de alarmare a comunicatelor digital și nu la încheierea unui contract ferm cu angajarea creditului bancar obținut în acest scop.

Prin urmare, nu se poate reține efectuarea vreunei plăți din credit, din ordinul martorului L.D.A., cel puțin pentru suma de 127.620 RON, virată de "G.B." în baza ordinelor de plată analizate mai sus. "G.B." nu a indicat utilizarea creditului în perioada mai - decembrie 2009 de către o altă persoană în afară de inculpată, astfel că este certă răspunderea inculpatei pentru ridicarea numerarului în baza facturilor din 23 octombrie 2009. Cum facturile emanând de la SC "V.C." SRL Comănești și gestionate de inculpată nu au fost înmânate contabilului firmei în vederea înregistrărilor în contabilitate și cum echipamentele facturate nu au intrat în gestiunea SC "D.G.S." SRL Focșani, este evident că sumele aferente au fost însușite de către inculpată.

S-a ajuns la această concluzie având în vedere nu numai documentele fiscale și bancare analizate, ci și declarația martorei D.I.E. și expertiza contabilă. Diferența de credit până la 60.000 euro nu s-a dovedit a fost încasată de inculpată, așa încât Tribunalul nu a reținut răspunderea inculpatei și pentru această sumă. S-a precizat că pentru acordarea creditului de 60.000 euro s-a constituit gaj conform contractelor din 02 octombrie 2009, din 29 septembrie 2009, din 02 octombrie 2009, din 29 septembrie 2009, contracte de fidejusiune constituite de cei trei administratori și un bilet la ordin avalizate de inculpată (anexă la contractul de credit).

Suma de 12.000 euro cu privire la care inculpata susține că ar fi împrumutat SC "D.G.S." SRL Focșani și pentru care s-a încheiat contractul de împrumut din 02 octombrie 2009, semnat pentru creditor și debitor de inculpată, apare în extrasul de cont de la "G.B." SA ca aport asociat M.E.Ș., constituit la 02 octombrie 2009. Contractul de împrumut a fost înregistrat în evidența "G.B." la nr. 1982 din 02 octombrie 2009, iar operațiunea de depunere în numerar este consemnată în documentul bancar aflat la dosar urmărire penală, semnat de depunător și de casierul băncii. Suma nu apare însă în clauzele speciale ale contractului de credit ca și constituire de garanție în vederea acordării creditului și nici sub altă formă de garantare a împrumutului (gaj, etc.).

Prin urmare, regimul juridic al împrumutului respectiv este cel de aport asociat, iar pretențiile legate de restituirea lui se pot face numai în condițiile prevăzute de lege și nu poate fi compensat cu prejudiciul cauzat. Inculpata, în declarația dată și în notele de concluzii scrise a susținut că persoana interesată să își însușească fondurile SC "D.G.S." SRL Focșani ar fi fost L.D.A. care ar deține și o ștampilă a SC "V.C." SRL Comănești și care a colaborat în acest scop cu martora D.I.E., contabila firmei SC "D.G.S." SRL Focșani. Apărarea inculpatei a fost înlăturată ca neavând acoperire în probele administrate, mai ales în ce privește contravaloarea facturilor, a avansurilor spre decontare și a creditului utilizat, care fac obiectul trimiterii în judecată și referitor la care s-a stabilit că a fost însușită de inculpată, folosindu-se de calitatea pe care o avea în firma SC "V.C." SRL Comănești.

Nu s-a putut stabili că L.D.A. și D.I.E. sau alte persoane sunt autorii falsului în înscrisuri sub semnătură privată pentru că cercetarea penală nu a vizat aceste persoane și nu s-a solicitat extinderea procesului penal în condițiile art. 337 C. proc. pen. Așa fiind, judecata s-a desfășurat în limitele sesizării instanței, conform art. 317 C. proc. pen.

Expertul consilier M.C., în expertiza efectuată în cursul urmăririi penale, contrar opiniei exprimată de expertul B.V., desemnat de organul de urmărire penală, a concluzionat că răspunderea pentru neînregistrarea facturilor fiscale pentru accesarea creditului acordat de "G.B." SA și pentru nejustificarea avansurilor spre decontare ar reveni persoanei autorizate să efectueze astfel de operațiuni, respectiv numitei D.I.E., prestator de servicii în baza contractului de prestări servicii contabile din 20 iunie 2009. Tribunalul nu a reținut opinia consilierului expert întrucât atribuțiile contabilului sunt clar stipulate în contractul menționat, în art. 3 și constau în obligația de a reflecta exact documentele beneficiarului în evidențele contabile ale firmei, răspunderea pentru proveniența, conținutul, corectitudinea și legalitatea documentelor primare supuse prelucrării revenindu-i beneficiarului (art. 4 din contract), prin persoana însărcinată cu organizarea serviciului contabilitate, respectiv inculpatei care a și semnat contractul încheiat cu D.I.

În drept, prima instanță a reținut că fapta inculpatei Ș.M.E. de a folosi facturile emise în baza contractului fals din 01 mai 2009, ce reflectau operațiuni de prestări servicii executate de SC "V.C." SRL Comănești în favoarea SC "D.G.S." SRL Focșani, în scopul încasării contravalorii serviciilor, deși cunoștea că astfel de operațiuni nu au avut loc în realitate, iar contractul de prestări servicii este fals, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen. Actele de folosire a facturilor false fiind repetate și comise în baza aceleiași rezoluții infracționale, prima instanță a reținut că sunt incidente dispozițiile art. 41 alin. (2) C. pen. privind infracțiunea continuată.

Fapta inculpatei de a dispune de creditul societății în interes personal, sub forma însușirii avansurilor spre decontare eliberate din casieria SC "D.G.S." SRL Focșani și nejustificat, respectiv sub forma accesării creditului pentru investiții acordat de "G.B." SA, prin emiterea de facturi în numele SC "V.C." SRL Comănești pentru echipamente în valoare de 127.620 RON, ce nu au fost livrate în realitate SC "D.G.S." SRL Focșani și încasarea contravalorii acestora, constituie infracțiunea de folosire cu rea-credință a creditului societății prevăzută de art. 271 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată. Actele materiale fiind comise în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, este incident de asemenea art. 41 alin. (2) C. pen.

privind infracțiunea continuată. Partea vătămată SC "D.G.S." SRL Focșani a solicitat în cadrul dezbaterilor schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 271 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990, în infracțiunea de delapidare prevăzută de art. 215 1 C. pen. Tribunalul nu a primit favorabil cererea părții vătămate având în vedere că prin rechizitoriu s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 1 C. pen. pentru aceleași acte materiale cu care a fost sesizată instanța de judecată. Împotriva soluției de netrimitere în judecată, partea vătămată a formulat plângere conform art. 278 1 C. proc. pen., care a fost soluționată definitiv prin Sentința penală nr. 202 din 07 noiembrie 2011 a Tribunalului Vrancea (Dosar nr. 3502/91/2011).

Prin sentința amintită s-a respins plângerea ca tardiv formulată, astfel că soluția procurorului de neîncepere a urmăririi penale este definitivă. Cum redeschiderea urmăririi penale se poate face numai în situațiile prevăzute expres de lege, respectiv în procedura prevăzută de art. 278 1 C. proc. pen. și de art. 273 alin. (1 1 ) C. proc. pen., iar în cauză schimbarea de încadrare juridică nu vizează alte împrejurări decât cele care au făcut obiectul neînceperii urmăririi penale, Tribunalul a menținut încadrarea juridică a faptelor în art. 271 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată. Pe de altă parte, pentru existența infracțiunii de delapidare este necesar ca făptuitorul să aibă calitatea de funcționar sau de salariat în sensul art. 147 C. pen.

Inculpata nu se află în situația prevăzută de art. 147 alin. (1) C. pen., neavând calitatea de funcționar public și nici în situația reglementată de alineatul 2 al aceluiași articol întrucât la momentul comiterii faptelor nu avea încheiat contract de muncă cu SC "D.G.S." SRL Focșani, fiind acționar și administrator fără să fie însă salarizată. Cel puțin în cauză nu s-a făcut dovada contrarie. S-ar fi pus doar problema perioadei noiembrie 2009 - martie 2010 când inculpata a devenit director adjunct al SC "D.G.S." SRL Focșani, în baza contractului individual de muncă din 02 noiembrie 2009, perioadă ce a făcut de asemenea obiectul cercetării organului de urmărire penală și al soluției de neîncepere a urmăririi penale.

Fapta inculpatei de a dispune înregistrarea în contabilitatea SC "D.G.S." SRL Focșani a celor 36 de facturi false și a facturilor de utilizare a creditului de investiții (nr. 158 și 160 din 23 octombrie 2009) în scopul diminuării veniturilor impozabile prin evidențierea unor cheltuieli nereale constituie infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 republicată. Și referitor la această infracțiune s-a reținut art. 41 alin. (2) C. pen., având în vedere că operațiunile de evidențiere în contabilitate a cheltuielilor nereale s-au efectuat în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale. Cu privire la modul în care s-au evidențiat în contabilitate cheltuielile de management corelative contractului de prestări servicii din 01 mai 2009, dovedit a fi fals, experții contabili B.V.

și M.C. (consilier expert ales de inculpată) au elaborat concluzii diferite. Astfel, primul expert a opinat că operațiunile constând în activitate de management în favoarea SC "D.G.S." SRL Focșani, incluzând promovarea afacerii, identificare potențiali clienți, negociere contracte, eficientizare încasări, rescadențare și negociere datorii restante, cheltuieli de deplasare, cazare, masă, publicitate, studierea pieței, nu sunt reale și nu erau deductibile întrucât, conform art. 21 din Legea nr. 571/2003, sunt considerate cheltuieli deductibile numai cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile, nu și cele pentru care contribuabilii nu pot justifica necesitatea prestării acestora potrivit scopului activității desfășurate și pentru care nu sunt încheiate contracte.

În sprijinul opiniei sale, expertul contabil a invocat și art. 48 din Normele metodologice de aplicare a legii, conform cărora, pentru a deduce cheltuielile și serviciile de management, consultanță, asistență sau alte prestări de servicii trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: - serviciile trebuie prestate efectiv și în baza unui contract încheiat între părți sau în baza oricărei forme contractuale prevăzute de lege; - justificarea prestării efective a serviciilor se efectuează prin: situații de lucrări, procese-verbale de recepție, rapoarte de lucru, studii de fezabilitate, de piață, sau orice alte materiale corespunzătoare; - contribuabilul trebuie să dovedească necesitatea efectuării cheltuielilor prin specificul activităților desfășurate.

Expertul contabil a mai precizat că obiectul principal de activitate al prestatorului este comerțul cu amănuntul în magazine nespecializate și că nu are salariați, astfel că nu se justifică cheltuieli de deplasare, cazare, masă. Expertul consilier a opinat că, cheltuielile au fost efectuate în scopul realizării de venituri impozabile, au fost înregistrate în baza unui document justificativ, respectiv factură fiscală care respectă prevederile art. 155 din Legea nr. 571/2003 sub aspectul condițiilor de formă, operațiunea economică s-a efectuat în baza unui contract încheiat între părți, justificarea prestației s-a făcut în baza unor devize confirmate de părți, ceea ce demonstrează că au fost efectiv prestate și se constată necesitatea efectuării cheltuielilor (de exemplu implementarea sistemelor de calitatea serviciilor - ISO, siguranța muncii, securitatea informațiilor, recuperarea creanțelor etc.).

Consilierul expert a mai precizat că deși prestatorul SC "V.C." SRL Comănești nu avea angajați, a subcontractat cu alte societăți de profil în vederea efectuării serviciilor contractate cu SC "D.G.S." SRL Focșani. Coroborând explicațiile date de cei doi experți contabili cu restul materialului probator, Tribunalul a reținut caracterul nereal al cheltuielilor înscrise în facturile emise de inculpată, folosindu-se de calitatea de mandatar al SC "V.C." SRL Comănești.

În primul rând, din perspectiva art. 21 din Legea nr. 571/2003 cu modificările și completările ulterioare și ale Normelor metodologice de aplicare (art. 48), cheltuielile de management înscrise în facturi nu erau deductibile pentru că: - nu erau necesare întrucât SC "D.G.S." SRL Focșani avea încheiate alte contracte, cu același obiect (contractul din 22 iunie 2009, din 25 septembrie 2009, din 19 octombrie 2009), semnate de inculpată în condiții de legalitate, spre deosebire de contractul fără număr din 1 mai 2009; - nu aveau la bază un contract real întrucât contractul din 1 mai 2009 nu a fost înregistrat în registrul societății și nu s-a recunoscut și dovedit încheierea lui prin acordul de voință al părților interesate; - efectuarea lor nu a fost justificată prin situații de lucrări, rapoarte de lucru, studii de fezabilitate de piață.

Devizele depuse de inculpată în apărare nu conțin elemente din care să se deducă efectiv în ce a constat lucrarea efectuată, simpla enumerare a obiectului contractului din 1 mai 2009 nefiind suficientă pentru a justifica realitatea serviciului pretins a fi prestat; - specificul activității prestatorului de servicii SC "V.C." SRL Comănești ar fi justificat efectuarea serviciilor doar în măsura în care ar fi acționat ca intermediar, ori o astfel de situație nu a fost dovedită. Împrejurarea susținută de expertul contabil consilier, în sensul că cele 36 de facturi emise în baza contractului din 1 mai 2009 reflectă operațiuni reale pentru că respectă ca și conținut toate elementele prevăzute de art. 155 din Legea nr. 571/2003 cu modificările și completările ulterioare, nu constituie și o certitudine că serviciile au și fost prestate.

Verificarea doar a condițiilor de formă fără a urmări, din punct de vedere financiar-contabil și fluxul operațiunii înscrisă în factura fiscală nu a condus la o concluzie corectă în ce privește deductibilitatea sau nedeductibilitatea cheltuielilor efectuate. Pentru motivele arătate, Tribunalul a dat valoare probatorie expertizei efectuate de expertul contabil B.V., ale cărui argumente se întemeiază pe textele de lege incidente și se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză. În ce privește calculul TVA-ului și a impozitului pe venit datorate bugetului de stat, ca urmare a diminuării veniturilor prin înregistrarea unor cheltuieli nereale, Tribunalul a reținut valoarea stabilită de expertul contabil B.V.

care coincide cu cea din raportul de inspecție fiscală. S-a reținut că Deciziile Curții europene de Justiție invocate de inculpată în concluziile scrise se referă la fraude de tip "carusel" în care o societate este fantomă, la deducerea TVA-ului plătit în amonte, sau la practici comerciale abuzive. Ori, în cauză sunt în discuție operațiuni de altă natură prin care s-au diminuat veniturile realizate din operațiuni reale ale SC "D.G.S." SRL Focșani, afectând astfel baza de calcul a taxelor și impozitelor către bugetul de stat. Sub aspectul răspunderii inculpatei pentru suma datorată bugetului de stat, în concluziile scrise, aceasta a invocat calitatea de parte responsabilă civilmente a SC "D.G.S." SRL Focșani, în numele căreia a acționat ca administrator și a contestat calitatea de parte civilă a acesteia.

În rezolvarea acestei situații, Tribunalul a avut în vedere art. 24 și art. 16 C. proc. pen., precum și art. 15 și art. 17 C. proc. pen. Potrivit art. 16 C. proc. pen., introducerea în cauză a părții responsabile civilmente se face până la citirea actului de sesizare; ori inculpata nu a făcut o astfel de cerere în termenul stabilit de lege. Potrivit art. 15 alin. (3) C. proc. pen., parte civilă este o persoană care a suferit o vătămare prin infracțiune. SC "D.G.S." SRL Focșani a suferit o vătămare prin infracțiunile comise de inculpată, astfel că nu i se poate refuza dreptul de a se constitui parte civilă împotriva inculpatei. Angajarea răspunderii sale ca parte responsabilă civilmente pentru infracțiunea de evaziune fiscală nu poate fi admisă în condițiile în care, Agenția Națională de Administrare Fiscală sau inculpata nu au cerut acest lucru, iar potrivit art. 17 C. proc.

pen., introducerea din oficiu este permisă numai în condițiile stipulate de acest text de lege pentru că, calitatea de parte responsabilă civilmente ține de exercitarea acțiunii civile. Fiind stabilită vinovăția inculpatei în comiterea celor trei infracțiuni, Tribunalul a dispus condamnarea sa la pedeapsa închisorii, iar la individualizarea sancțiunii a avut în vedere multitudinea actelor comise, consecințele produse, valoarea prejudiciului, existența concursului de infracțiuni, nesinceritatea de care a dat dovadă inculpata în cursul procesului penal, dar și lipsa antecedentelor penale. Tribunalul a făcut aplicarea art. 71 C. pen. privind interzicerea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și a dreptului de a ocupa funcția de care s-a folosit în comiterea infracțiunilor, respectiv cea de administrator în cadrul societăților comerciale.

Aceste drepturi au fost interzise inculpatei ca urmare a nedemnității de a ocupa funcții ce impun o anumită conduită și încredere publică. De asemenea, urmare condamnării pentru infracțiunea de evaziune fiscală, inculpatei i s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, în condițiile art. 65 C. pen. Tribunalul, ținând seama de conduita bună avută de inculpată anterior comiterii faptelor, de posibilitatea corijării comportamentului său fără executarea efectivă a pedepsei, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei în condițiile art. 81 și art. 82 C. pen. Totodată, a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. și a atras atenția inculpatei asupra revocării măsurii suspendării în cazul comiterii de noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.

În baza art. 14 C. proc. pen. a dispus desființarea actelor constatate false, enumerate în cuprinsului considerentelor sentinței (cele 36 de facturi emise în baza contractului fals din 1 mai 2009, contractul menționat și facturile din 23 octombrie 2009). Acțiunea civilă promovată de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală a fost apreciată ca întemeiată și prin urmare, Tribunalul a obligat inculpata la plata TVA-ului și a impozitului pe profit conform calculului din expertiza contabilă, care reprezintă paguba efectivă. S-a dispus ca inculpata să răspundă și pentru majorările de întârziere calculate în raport de datele scadente conform normelor de procedură fiscală. Pretențiile formulate de partea civilă SC "D.G.S." SRL Focșani s-a reținut că sunt admisibile numai în parte, respectiv pentru sumele încasate de inculpată ca avansuri spre decontare, așa cum au fost stabilite de expertul contabil B.V.

pe baza evidențelor contabile în raportul de expertiză și în suplimentul la raportul de expertiză, pentru contravaloarea creditului pentru investiții încasat de inculpată prin introducerea la plată a facturilor din 23 octombrie 2009 - deși în realitate, operațiunile nu au avut loc așa cum s-a reținut în considerente - și pentru contravaloarea facturilor emise în baza contractului fals din 1 mai 2009 și achitate prin casieria SC "D.G.S." SRL Focșani și prin decont bancar, așa cum s-a stabilit de expertul contabil pe baza evidențelor contabile și de organul de control fiscal în raportul de inspecție fiscală. Inculpata a contestat prin concluziile scrise reținerea ca mijloc de probă de către organul de urmărire penală a raportului de inspecție fiscală.

Tribunalul a considerat însă că, spre deosebire de notele de control și procesele-verbale de control ale organelor fiscale care sunt efectuate înainte de existența unui proces penal și stau la baza sesizării organelor judiciare, raportul de inspecție fiscală este efectuat la cererea organului de cercetare penală, într-un cadru procesual penal și poate fi utilizat ca probă în condițiile legii. Pe de altă parte, inculpata a precizat că situația de fapt pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată a fost stabilită, în principal, pe baza raportului de expertiză tehnică contabilă, a celorlalte înscrisuri aflate la dosar și a declarațiilor de martori. Faptul că, concluziile expertului contabil coincid cu cele ale organului fiscal, nu echivalează cu fundamentarea acuzării pe raportul de inspecție fiscală.

Diferența de prejudiciu solicitată de partea civilă SC "D.G.S." SRL Focșani nu poate fi acordată întrucât se referă la acte materiale anterioare lunii mai 2009 și la un cont bancar care nu au făcut obiectul cercetării penale și al sesizării instanței și cu privire la care, din probele administrate, nu există certitudinea săvârșirii lor de către inculpată. S-a reținut că împotriva inculpatei nu se poate institui măsura asiguratorie a sechestrului întrucât nu deține bunuri în proprietate, așa cum rezultă din adresa din 15 aprilie 2010 a Biroului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Moinești și din adresa din 14 aprilie 2010 a Serviciului de Impozite și Taxe Locale Comănești. În termen legal împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpata Ș.M.E.

formulând următoarele critici: - rechizitoriul este lovit de nulitate întrucât referatul de terminare a urmăririi penale conține o corectură a încadrării juridice în sensul că art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 este suprascris peste art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005; - în cauză se impunea achitarea sa în baza art. 10 lit. b 1 ) C. proc.

pen., astfel cum s-ar deduce și din rezoluția de confirmare a urmăririi penale din 14 aprilie 2010 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea; - în mod nelegal s-a dispus schimbarea încadrării juridice după deliberare, fără ca noua încadrare juridică să fie pusă în discuția contradictorie a părților înainte de deliberare; - în mod nelegal s-a dispus condamnarea sa, deși faptelor le lipsește un element constitutiv, respectiv fapta, prejudiciul și vinovăția; - instanța de fond a apreciat în mod eronat probatoriul administrat în cauză, nu a analizat probele în apărare administrate și nu a aplicat principiul "in dubio pro reo"; - în mod nelegal instanța de fond nu a introdus în calitate de inculpată sau parte responsabilă civilmente, SC D.G.S.

SRL Focșani; - prejudiciul a fost incorect calculat câtă vreme, există la dosar o expertiză contabilă cu două opinii divergente; - plângerea formulată în cauză de SC D.G.S. SRL Focșani este nesemnată și neștampilată. De asemenea, în cauză a declarat apel partea vătămată SC D.G.S. SRL Focșani, formulând următoarele critici: - în mod nelegal instanța de fond a dispus obligarea inculpatei doar la plata sumei de 398.590 RON, în cauză impunându-se obligarea acesteia și la alte sume de bani însușite nejustificat, - pedeapsa aplicată nu este just individualizată, raportat la infracțiunile comise și la cuantumul mare al prejudiciului. Prin Decizia penală nr. 265/A din 29 noiembrie 2012, Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, a admis apelul declarat de inculpata Ș.M.E.

(fostă M.), a desființat în parte sentința și în rejudecare, a modificat dispoziția privind obligarea inculpatei la despăgubiri civile către partea civilă SC D.G.S. SRL Focșani în sensul reducerii acestora de la suma de 398.590 RON, la suma de 270.988 RON și a înlăturat dispoziția privind desființarea facturilor fiscale nr. 160 și nr. 158/2009. Neconstatând din oficiu alte motive de nelegalitate și netemeinicie a sentinței a menținut celelalte dispoziții ale acesteia. A respins ca nefondat apelul declarat de partea civilă SC D.G.S. SRL Focșani împotriva aceleiași sentințe penale și a obligat-o la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Examinând sentința prin prisma motivelor invocate de inculpată și partea civilă, dar și din oficiu, sub toate aspectele, în conformitate cu dispozițiile art. 371 alin. (2) C. proc.

pen., curtea a constatat că situația de fapt a fost în mod corect reținută de instanța de fond, pe baza unei complete și judicioase analize a materialului probator administrat în cauză în faza de urmărire penală și în faza de judecată. Referitor la criticile formulate de inculpată, curtea a reținut următoarele: 1. Faptul că referatul de terminare a urmăririi penale conține corecturi ale încadrării juridice, în sensul că art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 este suprascris peste art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, atât în partea de început, cât și în partea finală, la propunerile formulate, nu poate avea decât semnificația unei erori materiale, corectate de organul de cercetare penală, care însă nu poate afecta valabilitatea urmăririi penale și a rechizitoriului întocmit în cauză.

Împrejurarea că în speță este vorba doar despre o eroare materială rezultă, de altfel, cu certitudine, din faptul că rezoluțiile de începere și de confirmare a urmăririi penale se referă la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 și nu la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, aceeași încadrare juridică fiind menționată cu ocazia aducerii la cunoștință inculpatei a învinuirii și a audierii acesteia, precum și cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală. În consecință, Curtea a constatat că aspectul invocat nu a produs o vătămare efectivă a drepturilor procesuale ale inculpatei, aceasta având cunoștință pe parcursul cercetărilor despre încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimisă în judecată, situație în care urmărirea penală și rechizitoriul nu pot fi considerate că sunt lovite de nulitate, astfel cum a susținut inculpata.

2. Nici susținerea inculpatei referitoare la faptul că în cauză se impunea achitarea sa în baza art. 10 lit. b 1 ) C. proc. pen., astfel cum s-ar deduce și din rezoluția de confirmare a urmăririi penale din 14 aprilie 2010 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea, nu poate fi primită favorabil. Potrivit art. 228 alin. (1) - (3 1 ) C. proc. pen. (1) Organul de urmărire penală sesizat în vreunul dintre modurile prevăzute la art. 221 dispune prin rezoluție începerea urmăririi penale, când din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare efectuate nu rezultă vreunul dintre cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzute la art. 10. (1 1 ) Rezoluția de începere a urmăririi penale va cuprinde data și ora la care s-a dispus începerea urmăririi penale și va fi înregistrată într-un registru special.

(2) În cazul prevăzut la art. 10 lit. b 1 ), organul de urmărire penală înaintează dosarul procurorului cu propunerea de a dispune, după caz, neînceperea urmăririi penale sau scoaterea de sub urmărire penală. (3 1 ) Rezoluția de începere a urmăririi penale, emisă de organul de cercetare penală, se supune confirmării motivate a procurorului care exercită supravegherea activității de cercetare penală, în termen de cel mult 48 de ore de la data începerii urmăririi penale, organele de cercetare penală fiind obligate să prezinte totodată și dosarul cauzei. Din cele mai sus arătate rezultă că, dacă organul de urmărire penală ar fi apreciat că în cauză sunt incidente prevederile art. 10 lit. b 1 ) C. proc.

pen., ar fi înaintat dosarul procurorului cu propunerea de a dispune neînceperea urmăririi penale. Cum în speță o astfel de apreciere nu a existat, rezoluția de confirmare a urmăririi penale dată de procuror, constată că în cauză, nu rezultă vreunul dintre cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzute de art. 10 C. proc. pen., mai puțin cel prevăzut de art. 10 lit. b 1 ), însă nu în sensul că acest text de lege ar fi incident, ci în sensul că nu a fost analizat, întrucât organul de urmărire penală nu a făcut propuneri de aplicare a acestuia, conform art. 228 alin. (2) C. proc. pen. 3. În cauză nu se poate reține că instanța de fond a încălcat prevederile art. 334 C. proc.

pen. referitoare la schimbarea încadrării juridice. Potrivit acestui text de lege, dacă în cursul judecății se consideră că încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare urmează a fi schimbată, instanța este obligată să pună în discuție noua încadrare și să atragă atenția inculpatului că are dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă sau eventual amânarea judecății, pentru a-și pregăti apărarea. Din verificarea încheierii din 02 iulie 2012, rezultă cu evidență că înainte de terminarea cercetării judecătorești și înainte de a se trece la faza dezbaterilor au fost formulate două cereri de schimbare a încadrării juridice a faptelor deduse judecății, pe de o parte, de către partea vătămată SC D.G.S.

SRL Focșani, din infracțiunea prevăzută de art. 271 din Legea nr. 31/1990, în infracțiunea prevăzută de art. 215 1 alin. (2) C. pen., iar pe de altă parte, de către procuror, din infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 291 C. pen. Cu privire la aceste cereri, apărătorul ales al inculpatei a precizat în mod expres că nu solicită un termen pentru pregătirea apărării în raport de schimbările de încadrări juridice puse în discuție și că se va referi la acestea atunci când va formula concluzii pe fondul cauzei. Așa fiind, Curtea a constatat că dispozițiile art. 334 C. proc. pen. au fost pe deplin respectate de către instanța de fond, astfel încât critica formulată de inculpată cu privire la acest aspect este neîntemeiată și nu poate conduce la admiterea apelului promovat.

4. Nefondată a fost apreciată și critica referitoare la neintroducerea în cauză în calitate de inculpată sau de parte responsabilă civilmente a SC D.G.S. SRL Focșani. Potrivit art. 317 C. proc. pen., Judecata se mărginește la fapta și la persoana arătată în actul de sesizare a instanței, iar în caz de extindere a procesului penal, și la fapta și persoana la care se referă extinderea. Cum în cauză instanța de fond nu a fost sesizată cu vreo infracțiune comisă de SC D.G.S. SRL Focșani, iar procurorul nu a formulat cerere de extindere a procesului penal, Curtea a constatat că instanța de fond nu putea atribui acestei societăți comerciale, din oficiu, calitatea de inculpat și să desfășoare față de aceasta un proces penal pentru faptele deduse judecății.

În ceea ce privește calitatea de parte responsabilă civilmente a SC D.G.S. SRL Focșani, Curtea a reținut că această problemă s-ar fi putut pune eventual, în cazul infracțiunii de evaziune fiscală, însă a apreciat că instanța de fond, în mod justificat, nu a atribuit această calitate procesuală societății comerciale mai sus arătate întrucât, prin actul de sesizare a instanței s-a reținut că infracțiunea de evaziune fiscală s-a comis prin înregistrarea în contabilitatea societății a 36 facturi fiscale falsificate de inculpată, ce exprimau prestarea unor servicii fictive de către SC V.C. SRL Comănești, astfel că întreaga responsabilitate pentru acoperirea prejudiciului produs bugetului de stat revine inculpatei.

Pe de altă parte, potrivit art. 16 alin. (1) C. proc. pen. introducerea în procesul penal a persoanei responsabile civilmente poate avea loc, la cerere sau din oficiu, fie în cursul urmăririi penale, fie în fața instanței de judecată până la citirea actului de sesizare. În speță, citirea actului de sesizare a instanței s-a realizat abia la termenul din 24 octombrie 2011, în condițiile în care primul termen de judecată a avut loc la data de 31 ianuarie 2011. În tot acest timp, nici inculpata, nici celelalte părți nu au solicitat introducerea în cauză în calitate de parte responsabilă civilmente a SC D.G.S. SRL Focșani. Așa fiind, cum niciuna dintre părți nu a solicitat în termenul legal introducerea în cauză a societății mai sus arătate în calitate de partea responsabilă civilmente și cum nici instanța de fond, în mod c