ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1928/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1928/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor

de față.

În baza actelor și

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 176 din 16 iulie

2012 a Tribunalului Vrancea s-au dispus următoarele:

A fost schimbată

încadrarea juridică din infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură

privată prevăzută de art. 290 C. pen., în infracțiunea de uz de fals prevăzută

de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a completat

încadrarea juridică cu art. 41 alin. (2) C. pen. pentru infracțiunile de

evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005,

republicată, și de folosire cu rea-credință a creditului societății prevăzută

de art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990, republicată.

A fost condamnată

inculpata Ș.M.E. (fostă M.), pentru infracțiunile de:

- uz de fals

prevăzută de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la 6 luni

închisoare;

- folosirea cu

rea-credință a creditului societății prevăzută de art. 272 alin. (1) pct. 2 din

Legea nr. 31/1990 republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. la, 1 an

închisoare;

- evaziune fiscală

prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 republicată, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C.

pen. (dreptul de a fi administrator în cadrul societăților comerciale).

În baza art. 33 lit.

a) și art. 34 lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea de 2

ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1)

lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. (dreptul de a fi administrator

în cadrul societăților comerciale).

În baza art. 71 C.

pen. au fost interzise inculpatei ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute

de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. (dreptul

de a fi administrator în cadrul societăților comerciale).

În baza art. 81 și

art. 82 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe

durata termenului de încercare de 4 ani.

S-a atras atenția

inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării

condiționate a executării pedepsei în cazul comiterii de noi infracțiuni în

cursul termenului de încercare.

În baza art. 71 alin.

(5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata

suspendării executării pedepsei principale.

Au fost desființate,

contractul de prestări servicii fără număr din data de 1 mai 2009, cele 36 de

facturi fiscale și facturile fiscale nr. 160 și 158/2009.

A fost obligată

inculpata la 27.665 RON impozit pe profit și 117.229 RON TVA către Agenția

Națională de Administrare Fiscală și la majorările de întârziere aferente,

calculate de la data scadenței până la plata efectivă.

A fost obligată

inculpata la 398.590 RON despăgubiri civile către partea civilă SC

"D.G.S." SRL Focșani.

În baza art. 13 din

Legea nr. 241/2005 republicată, s-a dispus comunicarea către Oficiul Național

al Registrului Comerțului a extrasului dispozitivului sentinței rămasă

definitivă.

În baza art. 191 C.

proc. pen. a fost obligată inculpata la 600 RON cheltuieli judiciare către

stat.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul

nr. 459/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea a fost trimisă în

judecată inculpata Ș.M.E. pentru comiterea infracțiunilor de evaziune fiscală,

prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 republicată, fals

în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen. și folosirea

cu rea-credință a creditului de care se bucură societatea, prevăzută de art.

271 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 33 lit. a) C.

pen., fapte constând în aceea că, în calitate de administrator al SC

"D.G.S." SRL Focșani a înregistrat în evidența contabilă a acestei

societăți 36 de facturi fiscale emise de SC "V.C." SRL Comănești,

reprezentând prestări servicii fictive, în baza unui contract falsificat, cu

consecința diminuării obligațiilor fiscale ale acestei societăți către bugetul

statului cu suma de 16.304 RON, reprezentând impozit pe profit și 117.229 RON,

reprezentând TVA.

S-a mai reținut că,

profitând de calitatea pe care o avea la SC "D.G.S." SRL Focșani,

inculpata a folosit cu rea-credință bunurile sau creditul de care se bucură

societatea, în folos propriu sau pentru a favoriza SC "V.C." SRL

Comănești. Astfel, din casieria SC "D.G.S." SRL Focșani a ridicat

fără documente justificative suma de 63.700 RON, bani pe care i-a folosit în

interes propriu și a efectuat plăți în sumă de 207.288 RON în baza unor facturi

fictive, către SC "V.C." SRL Comănești, societate la care avea

interese directe.

În cursul judecății,

Agenția Națională de Administrare Fiscală s-a constituit parte civilă cu suma

de 144.894 RON reprezentând, 27.665 RON, impozit pe profit și 117.229 RON, TVA

și a solicitat și obligarea inculpatei la plata majorărilor de întârziere

conform art. 119 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003.

SC "D.G.S."

SRL Focșani s-a constituit parte civilă împotriva inculpatei cu suma de 602.488

RON din care, 334.838 RON reprezintă facturi fiscale false achitate, 72.700

RON, suma ridicată din casierie cu dispoziții de plată nejustificate, 81.000

RON, sume retrase în numerar de la Banca T. cu titlu de alte operațiuni, în

perioada 06 iulie 2009 - 27 ianuarie 2010, 105.950 RON, sume retrase în numerar

de la SC "G.B." în perioada 11 noiembrie 2009 - 08 februarie 2010 și

7000 RON amendă.

La judecata în fond

s-a administrat proba cu martori, acte și expertiză grafică pentru a se stabili

dacă facturile ce fac obiectul cercetării și care au fost depuse în original la

dosar au fost falsificate prin scris și semnătură de către inculpată.

Deliberând asupra

cauzei, Tribunalul a reținut că inculpata Ș.M.E., la data de 11 iunie 2009, în

baza actului adițional nr. 930/2009 a devenit asociată în cadrul SC

"D.G.S." SRL Focșani împreună cu L.E. și, începând cu data de 02

iulie 2009 și cu Ș.I., toți trei îndeplinind funcția de administrator al

societății.

De la data de 31

iulie 2009, inculpata a fost desemnată persoană de contact și beneficiar real

al titularului de cont al SC "D.G.S." SRL Focșani deschis la SC

" G.B.". Din data de 02 noiembrie 2009, inculpata a ocupat funcția de

director general - adjunct în baza contractului individual de muncă nr. 379 din

02 noiembrie 2009.

În același timp

inculpata, mandatată fiind de L.C. prin procura din 11 iulie 2006 a acționat în

numele și pentru SC "V.C." SRL Comănești având puteri depline în

angajarea societății în relațiile cu terții.

La data de 01 mai

2009 s-a întocmit un contract de prestări servicii pentru o perioadă de 3 ani,

în valoare de 150.000 euro, în care prestator era SC "V.C." SRL

Comănești, iar beneficiar, SC "D.G.S." SRL Focșani.

Obiectul contractului

l-a constituit intermedierea de contracte pentru pază la diverse societăți de

construcție industrială și obținerea pentru beneficiar a tuturor sistemelor de management

al calității (ISO, OUSAS ș.a.).

Contractul apare

semnat din partea ambelor societăți de numita L.C. și de S.G., persoane care

aveau calitatea de administratori și nu a fost înregistrat în registrul SC

"D.G.S." SRL Focșani.

Referitor la acest

contract, martorul S.G., care a fost administrator al SC "D.G.S." SRL

Focșani în luna iunie 2009 a arătat că nu a cunoscut de existența lui și nu l-a

semnat, inculpata a susținut că nu a contrafăcut semnăturile reprezentanților

celor două societăți, iar ceilalți martori, L.D.A. (director general al SC

"D.G.S." SRL Focșani), L.E. și D.I.E., de asemenea, au susținut că nu

au cunoscut de existența contractului până la controlul organului fiscal.

Tribunalul a reținut

că nu se poate stabili dincolo de orice îndoială că inculpata este autorul

falsului reținut în sarcina ei prin rechizitoriu. În acest sens, s-a precizat

în primul rând, că actul apreciat ca fiind fals nu a fost depus în original la

dosar pentru a fi expertizate semnăturile și a se stabili cu certitudine

autorul falsului.

În al doilea rând s-a

constatat că nu poate fi reținută vinovăția inculpatei doar pe prezumția că

avea interes pentru SC "V.C." SRL Comănești, în numele căreia acționa

pentru că, în egală măsură, puteau fi interesate și celelalte persoane din

conducerea SC "D.G.S." SRL Focșani pentru diminuarea veniturilor

societății și sustragerea de la plata taxelor și impozitelor de la bugetul de

stat. De asemenea, s-a avut în vedere că în perioada încheierii contractului,

inculpata nu era administrator al SC "D.G.S." SRL Focșani, iar actele

contabile i-au fost predate ulterior întocmirii contractului de prestări

servicii.

Toate aceste

împrejurări au fost coroborate cu faptul stabilit prin expertiza grafică, în

sensul că scrisul și semnătura de pe facturile emise în baza contractului de

prestări servicii în temeiul cărora s-au făcut plăți de către SC

"D.G.S." SRL Focșani către SC "V.C." SRL Comănești nu au

fost executate de inculpată.

Prin urmare, prima

instanță a reținut că susținerea inculpatei că nu a întocmit și semnat

contractul și nici facturile emise în baza acestuia se confirmă.

S-a reținut însă, că

inculpata nu este absolvită de răspundere penală întrucât s-a folosit de actele

false pentru a încasa în numele SC "V.C." SRL Comănești contravaloarea

serviciilor ce nu au fost prestate.

Astfel, în calitatea

pe care o avea în cadrul SC "V.C." SRL Comănești, ca urmare a

împuternicirii dată de administratorul societății, cunoștea că această

societate nu a desfășurat nicio activitate de natura celor cuprinse în

contractul de prestări servicii și că facturile emise reflectă operațiuni

nereale. Cu toate acestea, inculpata a pus la dispoziția contabilei SC

"D.G.S." SRL Focșani facturile false pentru a fi înregistrate în

contabilitate și pentru a se face transferul banilor din contul acestei

societăți în contul SC "V.C." SRL Comănești .

Pentru a demonstra

realitatea serviciilor prestate de SC "V.C." SRL Comănești, inculpata

a depus la dosar, în copie, devizele de la nr. 1 la nr. 32/2009 în care se

specifică serviciul prestat în baza contractului de prestări servicii,

respectiv activitate de management al afacerii în favoarea SC

"D.G.S." SRL Focșani, incluzând promovarea afacerii, negociere

contracte, identificare potențiali clienți, eficientizare încasări, rescadențare

și renegociere datorii restante, cheltuieli de deplasare, cazare, masă,

publicitate, studierea pieței.

Atât organul de

control financiar, cât și expertul tehnic B.V. au indicat caracterul nereal al

operațiunilor și evidențierea lor în contabilitatea SC "D.G.S." SRL

Focșani din dispoziția inculpatei, care devenise administrator al acestei

societăți în scopul de a diminua veniturile și de a se sustrage de la plata

taxelor și impozitelor aferente către bugetul de stat.

Concluziile organului

fiscal și ale expertului tehnic B.V. sunt susținute și de forma în care au fost

întocmite devizele și anume, fără detalierea serviciului efectiv prestat și a

cheltuielilor necesare, fără indicarea intermediarului, dat fiind faptul că

inculpata a susținut că SC "V.C." SRL Comănești a efectuat doar

activitate de intermediere (declarația dată în fața instanței) și fără a se

depune ca dovadă chitanțele emise către intermediari pentru reținerea

comisionului. Sub acest din urmă aspect, inculpata s-a apărat că nu a mai avut timpul

necesar eliberării chitanțelor de comision întrucât în februarie 2010 s-a ivit

conflictul între asociați. Tribunalul nu a primit favorabil apărarea inculpatei

pentru că Legea contabilității impune obligația emiterii documentelor ce atestă

operațiunea la momentul efectuării ei, în cazul de față, la momentul efectuării

plății pentru serviciul prestat.

S-a mai reținut că

inculpata nu și-a susținut apărarea prin prezentarea evidențelor contabile ale

SC "V.C." SRL Comănești din care să rezulte înregistrarea facturilor

și a veniturilor încasate din prestarea serviciilor menționate în devize și

facturi.

Prima instanță a

reținut că din probele analizate rezultă cu evidență că inculpata a cunoscut

caracterul fictiv al contractului și al facturilor emise în baza acestuia în

perioada mai - decembrie 2009, respectiv nr. 26 din 27 mai 2009, 27 din 02

iunie 2009, 29 din 21 iulie 2009, 31 din 15 august 2009, 32 din 20 august 2009,

35 din 28 august 2009, 36 din 02 septembrie 2009, 38 din 10 septembrie 2009, 39

din 15 septembrie 2009, 42 din 25 septembrie 2009, 43 din 01 octombrie 2009, 45

din 05 octombrie 2009, 46 din 08 octombrie 2009, 48 din 14 octombrie 2009, 50

din 01 noiembrie 2009, 51 din 02 noiembrie 2009, 53 din 04 noiembrie 2009, 55

din 06 noiembrie 2009, 56 din 09 noiembrie 2009, 57 din 11 noiembrie 2009, 59

din 13 noiembrie 2009, 60 din 14 noiembrie 2009, 62 din 18 noiembrie 2009, 63

din 19 noiembrie 2009, 64 din 21 noiembrie 2009, 65 din 23 noiembrie 2009, 67

din 25 noiembrie 2009, 112 din 01 decembrie 2009, 113 din 03 decembrie 2009,

114 din 05 decembrie 2009, 115 din 07 decembrie 2009, 116B din 09 decembrie

2009, 117 din 11 decembrie 2009, 119 din 21 decembrie 2009, 118 din 18

decembrie 2009 și 120 din 28 decembrie 2009, în valoare totală de 616.993 RON și

TVA 117.228,67 RON.

Pentru facturile

emise s-a plătit efectiv societății SC "V.C." SRL Comănești suma de

207.288 RON prin casierie sau prin virament bancar, așa cum rezultă din

raportul de inspecție fiscală, din expertiza tehnică și din extrasele de cont bancar.

Împrejurarea că inculpata a ridicat sumele de bani virate rezultă și din

adresele din 25 ianuarie 2012 a SC "G.B." SA - Agenția Focșani și din

12 decembrie 2011 a BC C.

A reținut tribunalul

că în raport de această situație, apărarea inculpatei în sensul că martorul

L.D.A. ar fi deținut o ștampilă a SC "V.C." SRL Comănești, nu

prezintă relevanță sub aspect probatoriu, în discuție fiind doar faptele

proprii ale inculpatei și nu actele comise de alte persoane cu atribuții de

conducere în cadrul SC "D.G.S." SRL Focșani .

Tot prin prisma

obiectului judecății, prima instanță a reținut că nu prezintă importanță faptul

deținerii sau al interzicerii accesului la registrele contabile, având în

vedere că răspunderea penală și civilă a inculpatei este limitată la facturile

emise în baza contractului fals, avansurile spre decontare ce au fost găsite și

analizate de experții contabili și proporția în care a accesat creditul pentru

investiții, obținut de SC "D.G.S." SRL Focșani.

Potrivit adreselor

menționate, inculpata a fost persoana care a dispus efectuarea plăților din

contul SC "D.G.S." SRL Focșani în contul SC "V.C." SRL

Comănești și care a ridicat sumele de bani din contul acestei din urmă

societăți, fiind și singura care avea drept de semnătură.

Faptul că inculpata a

înmânat facturile contabilei SC "D.G.S." SRL Focșani pentru a fi

înregistrate în contabilitate, inclusiv cele emise pe calculator, este

confirmat de aceasta, respectiv martora D.I.E. Conform declarației acestei

martore și a martorilor L.E. și L.D.A., de organizarea serviciului

financiar-contabil s-a ocupat inculpata care gestiona și circuitul actelor

justificative și al operațiunilor efectuate, ce urmau să fie înregistrate în

contabilitate.

În fața instanței,

martora D.I.E. și-a nuanțat declarația, susținând că și L.D.A. i-a dat

documente pentru a fi evidențiate în contabilitate, însă nu a precizat, ca și

în cazul inculpatei, dacă este vorba despre facturile emise în baza

contractului fals din 1 mai 2009 și care fac obiectul judecății.

În virtutea atribuțiilor

de organizare și supraveghere a serviciului contabilitate, pe care le avea

inculpata, s-au emis și dispozițiile de plată din 17 august 2009, 03 august

2009, 03 septembrie 2009, 01 octombrie 2009, 19 octombrie 2009, 04 noiembrie

2009, 23 decembrie 2009, 14 decembrie 2009, 13 august 2009, 13 august 2009, 17

august 2009, 17 august 2009, 30 septembrie 2009, reprezentând contravaloarea

onorariu pentru inculpată, D.I.E. și L.E., în valoare totală de 63.700 RON.

S-a reținut din

probele analizate mai sus și din extrasele de cont emise de Banca T. că sumele

au fost ridicate din casieria societății și din cont bancar de către inculpată,

ca avansuri spre decontare, fără să se depună ulterior documente care să

justifice plățile efectuate, extrasele de cont și plățile care privesc perioada

mai - decembrie 2009.

În baza contractului

de credit din 29 septembrie 2009 încheiat cu "G.B." SA, cu acordul

tuturor administratorilor (Ș.M.E., Ș.I. și L.E.), SC SC "D.G.S." SRL

Focșani a contractat un împrumut de 60.000 euro pentru investiții, respectiv

pentru achiziționarea de echipamente și sisteme necesare desfășurării

activității firmei.

Din extrasele de cont

bancar, coroborate cu adresa din 25 ianuarie 2012 a "G.B." SA -

Agenția Focșani - și cu expertiza contabilă rezultă că din creditul de 60.000

euro s-au făcut plăți în sumă de 127.620 RON, în baza facturilor din 20

octombrie 2009 și din 160 din 23 octombrie 2009.

Faptul că sumele au

fost ridicate din bancă de către inculpată este confirmat de "G.B."

în adresa mai sus menționată din care rezultă că în perioada 2009 - 2010,

persoana care a dispus efectuarea plăților din contul SC "D.G.S." SRL

Focșani, în contul SC "V.C." SRL Comănești, la datele de 08 octombrie

2009 și 23 octombrie 2009 a fost inculpata care avea specimen de semnătură

valabil în acel moment.

Rezultă că Ordinele

de plată nr. 1, 2, 3 din 23 octombrie 2009 au fost semnate de inculpată și, cum

ea era singura persoană cu drept de semnătură la BC C. pentru SC

"V.C." SRL Comănești, tot ea a ridicat suma de 127.620 RON din

creditul de 60.000 euro.

Inculpata a depus în

copie corespondența în format electronic dintre L.D.A. și D.I. și dintre L.D.A.

și o terță persoană pentru a dovedi legătura martorului L.D.A. cu SC

"V.C." SRL Comănești și împrejurarea că acesta a acționat în numele

acestei societăți și a ridicat din contul bancar banii virați de SC

"D.G.S." SRL Focșani.

Tribunalul,

verificând probele propuse în apărare de inculpată a constatat că acestea se

referă la o ofertă de produse din partea terțului "I." SRL, făcută SC

"D.G.S." SRL Focșani, pentru achiziționarea unui dispecerat de

monitorizare a sistemelor de alarmare a comunicatelor digital și nu la

încheierea unui contract ferm cu angajarea creditului bancar obținut în acest

scop. Prin urmare, nu se poate reține efectuarea vreunei plăți din credit, din

ordinul martorului L.D.A., cel puțin pentru suma de 127.620 RON, virată de

"G.B." în baza ordinelor de plată analizate mai sus.

"G.B." nu a

indicat utilizarea creditului în perioada mai - decembrie 2009 de către o altă

persoană în afară de inculpată, astfel că este certă răspunderea inculpatei

pentru ridicarea numerarului în baza facturilor din 23 octombrie 2009.

Cum facturile emanând

de la SC "V.C." SRL Comănești și gestionate de inculpată nu au fost

înmânate contabilului firmei în vederea înregistrărilor în contabilitate și cum

echipamentele facturate nu au intrat în gestiunea SC "D.G.S." SRL

Focșani, este evident că sumele aferente au fost însușite de către inculpată.

S-a ajuns la această concluzie având în vedere nu numai documentele fiscale și

bancare analizate, ci și declarația martorei D.I.E. și expertiza contabilă.

Diferența de credit

până la 60.000 euro nu s-a dovedit a fost încasată de inculpată, așa încât

Tribunalul nu a reținut răspunderea inculpatei și pentru această sumă.

S-a precizat că

pentru acordarea creditului de 60.000 euro s-a constituit gaj conform

contractelor din 02 octombrie 2009, din 29 septembrie 2009, din 02 octombrie

2009, din 29 septembrie 2009, contracte de fidejusiune constituite de cei trei

administratori și un bilet la ordin avalizate de inculpată (anexă la contractul

de credit).

Suma de 12.000 euro

cu privire la care inculpata susține că ar fi împrumutat SC "D.G.S."

SRL Focșani și pentru care s-a încheiat contractul de împrumut din 02 octombrie

2009, semnat pentru creditor și debitor de inculpată, apare în extrasul de cont

de la "G.B." SA ca aport asociat M.E.Ș., constituit la 02 octombrie

nr. 1982 din 02 octombrie 2009, iar operațiunea de depunere în numerar este

consemnată în documentul bancar aflat la dosar urmărire penală, semnat de

depunător și de casierul băncii. Suma nu apare însă în clauzele speciale ale

contractului de credit ca și constituire de garanție în vederea acordării

creditului și nici sub altă formă de garantare a împrumutului (gaj, etc.). Prin

urmare, regimul juridic al împrumutului respectiv este cel de aport asociat,

iar pretențiile legate de restituirea lui se pot face numai în condițiile prevăzute

de lege și nu poate fi compensat cu prejudiciul cauzat.

Inculpata, în

declarația dată și în notele de concluzii scrise a susținut că persoana

interesată să își însușească fondurile SC "D.G.S." SRL Focșani ar fi

fost L.D.A. care ar deține și o ștampilă a SC "V.C." SRL Comănești și

care a colaborat în acest scop cu martora D.I.E., contabila firmei SC

"D.G.S." SRL Focșani.

Apărarea inculpatei a

fost înlăturată ca neavând acoperire în probele administrate, mai ales în ce

privește contravaloarea facturilor, a avansurilor spre decontare și a

creditului utilizat, care fac obiectul trimiterii în judecată și referitor la

care s-a stabilit că a fost însușită de inculpată, folosindu-se de calitatea pe

care o avea în firma SC "V.C." SRL Comănești.

Nu s-a putut stabili

că L.D.A. și D.I.E. sau alte persoane sunt autorii falsului în înscrisuri sub

semnătură privată pentru că cercetarea penală nu a vizat aceste persoane și nu

s-a solicitat extinderea procesului penal în condițiile art. 337 C. proc. pen.

Așa fiind, judecata s-a desfășurat în limitele sesizării instanței, conform

art. 317 C. proc. pen.

Expertul consilier

M.C., în expertiza efectuată în cursul urmăririi penale, contrar opiniei

exprimată de expertul B.V., desemnat de organul de urmărire penală, a

concluzionat că răspunderea pentru neînregistrarea facturilor fiscale pentru

accesarea creditului acordat de "G.B." SA și pentru nejustificarea

avansurilor spre decontare ar reveni persoanei autorizate să efectueze astfel

de operațiuni, respectiv numitei D.I.E., prestator de servicii în baza

contractului de prestări servicii contabile din 20 iunie 2009.

Tribunalul nu a

reținut opinia consilierului expert întrucât atribuțiile contabilului sunt clar

stipulate în contractul menționat, în art. 3 și constau în obligația de a

reflecta exact documentele beneficiarului în evidențele contabile ale firmei,

răspunderea pentru proveniența, conținutul, corectitudinea și legalitatea

documentelor primare supuse prelucrării revenindu-i beneficiarului (art. 4 din

contract), prin persoana însărcinată cu organizarea serviciului contabilitate,

respectiv inculpatei care a și semnat contractul încheiat cu D.I.

În drept, prima

instanță a reținut că fapta inculpatei Ș.M.E. de a folosi facturile emise în

baza contractului fals din 01 mai 2009, ce reflectau operațiuni de prestări

servicii executate de SC "V.C." SRL Comănești în favoarea SC

"D.G.S." SRL Focșani, în scopul încasării contravalorii serviciilor,

deși cunoștea că astfel de operațiuni nu au avut loc în realitate, iar

contractul de prestări servicii este fals, întrunește elementele constitutive

ale infracțiunii de uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen.

Actele de folosire a

facturilor false fiind repetate și comise în baza aceleiași rezoluții

infracționale, prima instanță a reținut că sunt incidente dispozițiile art. 41

alin. (2) C. pen. privind infracțiunea continuată.

Fapta inculpatei de a

dispune de creditul societății în interes personal, sub forma însușirii

avansurilor spre decontare eliberate din casieria SC "D.G.S." SRL

Focșani și nejustificat, respectiv sub forma accesării creditului pentru

investiții acordat de "G.B." SA, prin emiterea de facturi în numele

SC "V.C." SRL Comănești pentru echipamente în valoare de 127.620 RON,

ce nu au fost livrate în realitate SC "D.G.S." SRL Focșani și

încasarea contravalorii acestora, constituie infracțiunea de folosire cu

rea-credință a creditului societății prevăzută de art. 271 alin. (1) pct. 2 din

Legea nr. 31/1990 republicată. Actele materiale fiind comise în mod repetat și

în baza aceleiași rezoluții infracționale, este incident de asemenea art. 41

alin. (2) C. pen. privind infracțiunea continuată.

Partea vătămată SC

"D.G.S." SRL Focșani a solicitat în cadrul dezbaterilor schimbarea

încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 271 alin. (1) pct. 2 din

Legea nr. 31/1990, în infracțiunea de delapidare prevăzută de art. 215

1

C. pen.

Tribunalul nu a

primit favorabil cererea părții vătămate având în vedere că prin rechizitoriu

s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunea prevăzută de art.

215

1

C. pen. pentru aceleași acte materiale cu care a fost sesizată

instanța de judecată.

Împotriva soluției de

netrimitere în judecată, partea vătămată a formulat plângere conform art. 278

1

C. proc. pen., care a fost soluționată definitiv prin Sentința penală nr. 202

din 07 noiembrie 2011 a Tribunalului Vrancea (Dosar nr. 3502/91/2011). Prin

sentința amintită s-a respins plângerea ca tardiv formulată, astfel că soluția

procurorului de neîncepere a urmăririi penale este definitivă.

Cum redeschiderea

urmăririi penale se poate face numai în situațiile prevăzute expres de lege,

respectiv în procedura prevăzută de art. 278

1

C. proc. pen. și de

art. 273 alin. (1

1

) C. proc. pen., iar în cauză schimbarea de

încadrare juridică nu vizează alte împrejurări decât cele care au făcut

obiectul neînceperii urmăririi penale, Tribunalul a menținut încadrarea

juridică a faptelor în art. 271 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990

republicată.

Pe de altă parte,

pentru existența infracțiunii de delapidare este necesar ca făptuitorul să aibă

calitatea de funcționar sau de salariat în sensul art. 147 C. pen. Inculpata nu

se află în situația prevăzută de art. 147 alin. (1) C. pen., neavând calitatea

de funcționar public și nici în situația reglementată de alineatul 2 al

aceluiași articol întrucât la momentul comiterii faptelor nu avea încheiat

contract de muncă cu SC "D.G.S." SRL Focșani, fiind acționar și

administrator fără să fie însă salarizată. Cel puțin în cauză nu s-a făcut

dovada contrarie.

S-ar fi pus doar problema

perioadei noiembrie 2009 - martie 2010 când inculpata a devenit director

adjunct al SC "D.G.S." SRL Focșani, în baza contractului individual

de muncă din 02 noiembrie 2009, perioadă ce a făcut de asemenea obiectul

cercetării organului de urmărire penală și al soluției de neîncepere a

urmăririi penale.

Fapta inculpatei de a

dispune înregistrarea în contabilitatea SC "D.G.S." SRL Focșani a

celor 36 de facturi false și a facturilor de utilizare a creditului de

investiții (nr. 158 și 160 din 23 octombrie 2009) în scopul diminuării

veniturilor impozabile prin evidențierea unor cheltuieli nereale constituie

infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din

Legea nr. 241/2005 republicată. Și referitor la această infracțiune s-a reținut

art. 41 alin. (2) C. pen., având în vedere că operațiunile de evidențiere în

contabilitate a cheltuielilor nereale s-au efectuat în mod repetat și în baza

aceleiași rezoluții infracționale.

Cu privire la modul

în care s-au evidențiat în contabilitate cheltuielile de management corelative

contractului de prestări servicii din 01 mai 2009, dovedit a fi fals, experții

contabili B.V. și M.C. (consilier expert ales de inculpată) au elaborat

concluzii diferite.

Astfel, primul expert

a opinat că operațiunile constând în activitate de management în favoarea SC

"D.G.S." SRL Focșani, incluzând promovarea afacerii, identificare

potențiali clienți, negociere contracte, eficientizare încasări, rescadențare

și negociere datorii restante, cheltuieli de deplasare, cazare, masă,

publicitate, studierea pieței, nu sunt reale și nu erau deductibile întrucât,

conform art. 21 din Legea nr. 571/2003, sunt considerate cheltuieli deductibile

numai cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile, nu și

cele pentru care contribuabilii nu pot justifica necesitatea prestării acestora

potrivit scopului activității desfășurate și pentru care nu sunt încheiate

contracte.

În sprijinul opiniei

sale, expertul contabil a invocat și art. 48 din Normele metodologice de

aplicare a legii, conform cărora, pentru a deduce cheltuielile și serviciile de

management, consultanță, asistență sau alte prestări de servicii trebuie

îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

- serviciile trebuie

prestate efectiv și în baza unui contract încheiat între părți sau în baza

oricărei forme contractuale prevăzute de lege;

- justificarea

prestării efective a serviciilor se efectuează prin: situații de lucrări,

procese-verbale de recepție, rapoarte de lucru, studii de fezabilitate, de

piață, sau orice alte materiale corespunzătoare;

- contribuabilul

trebuie să dovedească necesitatea efectuării cheltuielilor prin specificul

activităților desfășurate.

Expertul contabil a

mai precizat că obiectul principal de activitate al prestatorului este comerțul

cu amănuntul în magazine nespecializate și că nu are salariați, astfel că nu se

justifică cheltuieli de deplasare, cazare, masă.

Expertul consilier a

opinat că, cheltuielile au fost efectuate în scopul realizării de venituri

impozabile, au fost înregistrate în baza unui document justificativ, respectiv

factură fiscală care respectă prevederile art. 155 din Legea nr. 571/2003 sub

aspectul condițiilor de formă, operațiunea economică s-a efectuat în baza unui

contract încheiat între părți, justificarea prestației s-a făcut în baza unor

devize confirmate de părți, ceea ce demonstrează că au fost efectiv prestate și

se constată necesitatea efectuării cheltuielilor (de exemplu implementarea

sistemelor de calitatea serviciilor - ISO, siguranța muncii, securitatea informațiilor,

recuperarea creanțelor etc.).

Consilierul expert a

mai precizat că deși prestatorul SC "V.C." SRL Comănești nu avea

angajați, a subcontractat cu alte societăți de profil în vederea efectuării

serviciilor contractate cu SC "D.G.S." SRL Focșani.

Coroborând

explicațiile date de cei doi experți contabili cu restul materialului probator,

Tribunalul a reținut caracterul nereal al cheltuielilor înscrise în facturile

emise de inculpată, folosindu-se de calitatea de mandatar al SC

"V.C." SRL Comănești.

În primul rând, din

perspectiva art. 21 din Legea nr. 571/2003 cu modificările și completările

ulterioare și ale Normelor metodologice de aplicare (art. 48), cheltuielile de

management înscrise în facturi nu erau deductibile pentru că:

- nu erau necesare

întrucât SC "D.G.S." SRL Focșani avea încheiate alte contracte, cu

același obiect (contractul din 22 iunie 2009, din 25 septembrie 2009, din 19

octombrie 2009), semnate de inculpată în condiții de legalitate, spre deosebire

de contractul fără număr din 1 mai 2009;

- nu aveau la bază un

contract real întrucât contractul din 1 mai 2009 nu a fost înregistrat în

registrul societății și nu s-a recunoscut și dovedit încheierea lui prin

acordul de voință al părților interesate;

- efectuarea lor nu a

fost justificată prin situații de lucrări, rapoarte de lucru, studii de

fezabilitate de piață. Devizele depuse de inculpată în apărare nu conțin

elemente din care să se deducă efectiv în ce a constat lucrarea efectuată,

simpla enumerare a obiectului contractului din 1 mai 2009 nefiind suficientă

pentru a justifica realitatea serviciului pretins a fi prestat;

- specificul

activității prestatorului de servicii SC "V.C." SRL Comănești ar fi

justificat efectuarea serviciilor doar în măsura în care ar fi acționat ca

intermediar, ori o astfel de situație nu a fost dovedită.

Împrejurarea

susținută de expertul contabil consilier, în sensul că cele 36 de facturi emise

în baza contractului din 1 mai 2009 reflectă operațiuni reale pentru că

respectă ca și conținut toate elementele prevăzute de art. 155 din Legea nr.

571/2003 cu modificările și completările ulterioare, nu constituie și o

certitudine că serviciile au și fost prestate.

Verificarea doar a

condițiilor de formă fără a urmări, din punct de vedere financiar-contabil și

fluxul operațiunii înscrisă în factura fiscală nu a condus la o concluzie

corectă în ce privește deductibilitatea sau nedeductibilitatea cheltuielilor

efectuate.

Pentru motivele

arătate, Tribunalul a dat valoare probatorie expertizei efectuate de expertul

contabil B.V., ale cărui argumente se întemeiază pe textele de lege incidente

și se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.

În ce privește

calculul TVA-ului și a impozitului pe venit datorate bugetului de stat, ca

urmare a diminuării veniturilor prin înregistrarea unor cheltuieli nereale,

Tribunalul a reținut valoarea stabilită de expertul contabil B.V. care coincide

cu cea din raportul de inspecție fiscală.

S-a reținut că

Deciziile Curții europene de Justiție invocate de inculpată în concluziile

scrise se referă la fraude de tip "carusel" în care o societate este

fantomă, la deducerea TVA-ului plătit în amonte, sau la practici comerciale

abuzive. Ori, în cauză sunt în discuție operațiuni de altă natură prin care

s-au diminuat veniturile realizate din operațiuni reale ale SC

"D.G.S." SRL Focșani, afectând astfel baza de calcul a taxelor și

impozitelor către bugetul de stat.

Sub aspectul

răspunderii inculpatei pentru suma datorată bugetului de stat, în concluziile

scrise, aceasta a invocat calitatea de parte responsabilă civilmente a SC

"D.G.S." SRL Focșani, în numele căreia a acționat ca administrator și

a contestat calitatea de parte civilă a acesteia.

În rezolvarea acestei

situații, Tribunalul a avut în vedere art. 24 și art. 16 C. proc. pen., precum

și art. 15 și art. 17 C. proc. pen.

Potrivit art. 16 C.

proc. pen., introducerea în cauză a părții responsabile civilmente se face până

la citirea actului de sesizare; ori inculpata nu a făcut o astfel de cerere în

termenul stabilit de lege.

Potrivit art. 15

alin. (3) C. proc. pen., parte civilă este o persoană care a suferit o vătămare

prin infracțiune. SC "D.G.S." SRL Focșani a suferit o vătămare prin

infracțiunile comise de inculpată, astfel că nu i se poate refuza dreptul de a

se constitui parte civilă împotriva inculpatei. Angajarea răspunderii sale ca

parte responsabilă civilmente pentru infracțiunea de evaziune fiscală nu poate

fi admisă în condițiile în care, Agenția Națională de Administrare Fiscală sau

inculpata nu au cerut acest lucru, iar potrivit art. 17 C. proc. pen.,

introducerea din oficiu este permisă numai în condițiile stipulate de acest

text de lege pentru că, calitatea de parte responsabilă civilmente ține de

exercitarea acțiunii civile.

Fiind stabilită

vinovăția inculpatei în comiterea celor trei infracțiuni, Tribunalul a dispus

condamnarea sa la pedeapsa închisorii, iar la individualizarea sancțiunii a

avut în vedere multitudinea actelor comise, consecințele produse, valoarea

prejudiciului, existența concursului de infracțiuni, nesinceritatea de care a

dat dovadă inculpata în cursul procesului penal, dar și lipsa antecedentelor

penale.

Tribunalul a făcut

aplicarea art. 71 C. pen. privind interzicerea dreptului de a fi ales în

autoritățile publice sau în funcții elective publice, a dreptului de a ocupa o

funcție implicând exercițiul autorității de stat și a dreptului de a ocupa

funcția de care s-a folosit în comiterea infracțiunilor, respectiv cea de

administrator în cadrul societăților comerciale. Aceste drepturi au fost

interzise inculpatei ca urmare a nedemnității de a ocupa funcții ce impun o

anumită conduită și încredere publică.

De asemenea, urmare

condamnării pentru infracțiunea de evaziune fiscală, inculpatei i s-a aplicat

pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, în condițiile art. 65 C.

pen.

Tribunalul, ținând

seama de conduita bună avută de inculpată anterior comiterii faptelor, de

posibilitatea corijării comportamentului său fără executarea efectivă a

pedepsei, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei în condițiile

art. 81 și art. 82 C. pen.

Totodată, a făcut

aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. și a atras atenția inculpatei asupra

revocării măsurii suspendării în cazul comiterii de noi infracțiuni în cursul

termenului de încercare.

În baza art. 14 C.

proc. pen. a dispus desființarea actelor constatate false, enumerate în

cuprinsului considerentelor sentinței (cele 36 de facturi emise în baza

contractului fals din 1 mai 2009, contractul menționat și facturile din 23

octombrie 2009).

Acțiunea civilă

promovată de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală a fost

apreciată ca întemeiată și prin urmare, Tribunalul a obligat inculpata la plata

TVA-ului și a impozitului pe profit conform calculului din expertiza contabilă,

care reprezintă paguba efectivă. S-a dispus ca inculpata să răspundă și pentru

majorările de întârziere calculate în raport de datele scadente conform

normelor de procedură fiscală.

Pretențiile formulate

de partea civilă SC "D.G.S." SRL Focșani s-a reținut că sunt

admisibile numai în parte, respectiv pentru sumele încasate de inculpată ca

avansuri spre decontare, așa cum au fost stabilite de expertul contabil B.V. pe

baza evidențelor contabile în raportul de expertiză și în suplimentul la

raportul de expertiză, pentru contravaloarea creditului pentru investiții

încasat de inculpată prin introducerea la plată a facturilor din 23 octombrie

2009 - deși în realitate, operațiunile nu au avut loc așa cum s-a reținut în

considerente - și pentru contravaloarea facturilor emise în baza contractului

fals din 1 mai 2009 și achitate prin casieria SC "D.G.S." SRL Focșani

și prin decont bancar, așa cum s-a stabilit de expertul contabil pe baza

evidențelor contabile și de organul de control fiscal în raportul de inspecție

fiscală.

Inculpata a contestat

prin concluziile scrise reținerea ca mijloc de probă de către organul de

urmărire penală a raportului de inspecție fiscală. Tribunalul a considerat însă

că, spre deosebire de notele de control și procesele-verbale de control ale

organelor fiscale care sunt efectuate înainte de existența unui proces penal și

stau la baza sesizării organelor judiciare, raportul de inspecție fiscală este

efectuat la cererea organului de cercetare penală, într-un cadru procesual

penal și poate fi utilizat ca probă în condițiile legii.

Pe de altă parte,

inculpata a precizat că situația de fapt pentru care s-a dispus trimiterea sa

în judecată a fost stabilită, în principal, pe baza raportului de expertiză

tehnică contabilă, a celorlalte înscrisuri aflate la dosar și a declarațiilor

de martori.

Faptul că,

concluziile expertului contabil coincid cu cele ale organului fiscal, nu

echivalează cu fundamentarea acuzării pe raportul de inspecție fiscală.

Diferența de

prejudiciu solicitată de partea civilă SC "D.G.S." SRL Focșani nu

poate fi acordată întrucât se referă la acte materiale anterioare lunii mai

2009 și la un cont bancar care nu au făcut obiectul cercetării penale și al

sesizării instanței și cu privire la care, din probele administrate, nu există

certitudinea săvârșirii lor de către inculpată.

S-a reținut că

împotriva inculpatei nu se poate institui măsura asiguratorie a sechestrului

întrucât nu deține bunuri în proprietate, așa cum rezultă din adresa din 15

aprilie 2010 a Biroului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Moinești și din

adresa din 14 aprilie 2010 a Serviciului de Impozite și Taxe Locale Comănești.

În termen legal

împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpata Ș.M.E. formulând

următoarele critici:

- rechizitoriul este

lovit de nulitate întrucât referatul de terminare a urmăririi penale conține o

corectură a încadrării juridice în sensul că art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea

nr. 241/2005 este suprascris peste art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr.

241/2005;

- în cauză se impunea

achitarea sa în baza art. 10 lit. b

1

) C. proc. pen., astfel cum s-ar

deduce și din rezoluția de confirmare a urmăririi penale din 14 aprilie 2010 a

Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea;

- în mod nelegal s-a

dispus schimbarea încadrării juridice după deliberare, fără ca noua încadrare juridică

să fie pusă în discuția contradictorie a părților înainte de deliberare;

- în mod nelegal s-a

dispus condamnarea sa, deși faptelor le lipsește un element constitutiv,

respectiv fapta, prejudiciul și vinovăția;

- instanța de fond a

apreciat în mod eronat probatoriul administrat în cauză, nu a analizat probele

în apărare administrate și nu a aplicat principiul "in dubio pro

reo";

- în mod nelegal

instanța de fond nu a introdus în calitate de inculpată sau parte responsabilă

civilmente, SC D.G.S. SRL Focșani;

- prejudiciul a fost

incorect calculat câtă vreme, există la dosar o expertiză contabilă cu două

opinii divergente;

- plângerea formulată

în cauză de SC D.G.S. SRL Focșani este nesemnată și neștampilată.

De asemenea, în cauză

a declarat apel partea vătămată SC D.G.S. SRL Focșani, formulând următoarele

critici:

- în mod nelegal

instanța de fond a dispus obligarea inculpatei doar la plata sumei de 398.590

RON, în cauză impunându-se obligarea acesteia și la alte sume de bani însușite

nejustificat,

- pedeapsa aplicată

nu este just individualizată, raportat la infracțiunile comise și la cuantumul

mare al prejudiciului.

Prin Decizia penală

nr. 265/A din 29 noiembrie 2012, Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru

cauze cu minori, a admis apelul declarat de inculpata Ș.M.E. (fostă M.), a

desființat în parte sentința și în rejudecare, a modificat dispoziția privind

obligarea inculpatei la despăgubiri civile către partea civilă SC D.G.S. SRL

Focșani în sensul reducerii acestora de la suma de 398.590 RON, la suma de

270.988 RON și a înlăturat dispoziția privind desființarea facturilor fiscale

nr. 160 și nr. 158/2009.

Neconstatând din

oficiu alte motive de nelegalitate și netemeinicie a sentinței a menținut

celelalte dispoziții ale acesteia.

A respins ca nefondat

apelul declarat de partea civilă SC D.G.S. SRL Focșani împotriva aceleiași

sentințe penale și a obligat-o la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Examinând sentința

prin prisma motivelor invocate de inculpată și partea civilă, dar și din

oficiu, sub toate aspectele, în conformitate cu dispozițiile art. 371 alin. (2)

C. proc. pen., curtea a constatat că situația de fapt a fost în mod corect

reținută de instanța de fond, pe baza unei complete și judicioase analize a materialului

probator administrat în cauză în faza de urmărire penală și în faza de

judecată.

Referitor la

criticile formulate de inculpată, curtea a reținut următoarele:

referatul de terminare a urmăririi penale conține corecturi ale încadrării juridice,

în sensul că art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 este suprascris

peste art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, atât în partea de

început, cât și în partea finală, la propunerile formulate, nu poate avea decât

semnificația unei erori materiale, corectate de organul de cercetare penală,

care însă nu poate afecta valabilitatea urmăririi penale și a rechizitoriului

întocmit în cauză.

Împrejurarea că în

speță este vorba doar despre o eroare materială rezultă, de altfel, cu

certitudine, din faptul că rezoluțiile de începere și de confirmare a urmăririi

penale se referă la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 și nu la

art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, aceeași încadrare juridică

fiind menționată cu ocazia aducerii la cunoștință inculpatei a învinuirii și a

audierii acesteia, precum și cu ocazia prezentării materialului de urmărire

penală.

În consecință, Curtea

a constatat că aspectul invocat nu a produs o vătămare efectivă a drepturilor

procesuale ale inculpatei, aceasta având cunoștință pe parcursul cercetărilor

despre încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimisă în judecată,

situație în care urmărirea penală și rechizitoriul nu pot fi considerate că

sunt lovite de nulitate, astfel cum a susținut inculpata.

inculpatei referitoare la faptul că în cauză se impunea achitarea sa în baza

art. 10 lit. b

1

) C. proc. pen., astfel cum s-ar deduce și din

rezoluția de confirmare a urmăririi penale din 14 aprilie 2010 a Parchetului de

pe lângă Tribunalul Vrancea, nu poate fi primită favorabil.

Potrivit art. 228

alin. (1) - (3

1

) C. proc. pen. (1) Organul de urmărire penală

sesizat în vreunul dintre modurile prevăzute la art. 221 dispune prin rezoluție

începerea urmăririi penale, când din cuprinsul actului de sesizare sau al

actelor premergătoare efectuate nu rezultă vreunul dintre cazurile de

împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzute la art. 10.

(1

1

)

Rezoluția de începere a urmăririi penale va cuprinde data și ora la care s-a

dispus începerea urmăririi penale și va fi înregistrată într-un registru

special.

(2) În cazul prevăzut

la art. 10 lit. b

1

), organul de urmărire penală înaintează dosarul

procurorului cu propunerea de a dispune, după caz, neînceperea urmăririi penale

sau scoaterea de sub urmărire penală.

(3

1

)

Rezoluția de începere a urmăririi penale, emisă de organul de cercetare penală,

se supune confirmării motivate a procurorului care exercită supravegherea

activității de cercetare penală, în termen de cel mult 48 de ore de la data

începerii urmăririi penale, organele de cercetare penală fiind obligate să

prezinte totodată și dosarul cauzei.

Din cele mai sus

arătate rezultă că, dacă organul de urmărire penală ar fi apreciat că în cauză

sunt incidente prevederile art. 10 lit. b

1

) C. proc. pen., ar fi

înaintat dosarul procurorului cu propunerea de a dispune neînceperea urmăririi

penale. Cum în speță o astfel de apreciere nu a existat, rezoluția de

confirmare a urmăririi penale dată de procuror, constată că în cauză, nu

rezultă vreunul dintre cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii

penale prevăzute de art. 10 C. proc. pen., mai puțin cel prevăzut de art. 10

lit. b

1

), însă nu în sensul că acest text de lege ar fi incident, ci

în sensul că nu a fost analizat, întrucât organul de urmărire penală nu a făcut

propuneri de aplicare a acestuia, conform art. 228 alin. (2) C. proc. pen.

poate reține că instanța de fond a încălcat prevederile art. 334 C. proc. pen.

referitoare la schimbarea încadrării juridice.

Potrivit acestui text

de lege, dacă în cursul judecății se consideră că încadrarea juridică dată

faptei prin actul de sesizare urmează a fi schimbată, instanța este obligată să

pună în discuție noua încadrare și să atragă atenția inculpatului că are dreptul

să ceară lăsarea cauzei mai la urmă sau eventual amânarea judecății, pentru

a-și pregăti apărarea.

Din verificarea

încheierii din 02 iulie 2012, rezultă cu evidență că înainte de terminarea

cercetării judecătorești și înainte de a se trece la faza dezbaterilor au fost

formulate două cereri de schimbare a încadrării juridice a faptelor deduse

judecății, pe de o parte, de către partea vătămată SC D.G.S. SRL Focșani, din

infracțiunea prevăzută de art. 271 din Legea nr. 31/1990, în infracțiunea

prevăzută de art. 215

1

alin. (2) C. pen., iar pe de altă parte, de

către procuror, din infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen., în infracțiunea

prevăzută de art. 291 C. pen.

Cu privire la aceste

cereri, apărătorul ales al inculpatei a precizat în mod expres că nu solicită

un termen pentru pregătirea apărării în raport de schimbările de încadrări

juridice puse în discuție și că se va referi la acestea atunci când va formula

concluzii pe fondul cauzei.

Așa fiind, Curtea a

constatat că dispozițiile art. 334 C. proc. pen. au fost pe deplin respectate

de către instanța de fond, astfel încât critica formulată de inculpată cu

privire la acest aspect este neîntemeiată și nu poate conduce la admiterea

apelului promovat.

apreciată și critica referitoare la neintroducerea în cauză în calitate de

inculpată sau de parte responsabilă civilmente a SC D.G.S. SRL Focșani.

Potrivit art. 317 C.

proc. pen., Judecata se mărginește la fapta și la persoana arătată în actul de

sesizare a instanței, iar în caz de extindere a procesului penal, și la fapta

și persoana la care se referă extinderea.

Cum în cauză instanța

de fond nu a fost sesizată cu vreo infracțiune comisă de SC D.G.S. SRL Focșani,

iar procurorul nu a formulat cerere de extindere a procesului penal, Curtea a

constatat că instanța de fond nu putea atribui acestei societăți comerciale,

din oficiu, calitatea de inculpat și să desfășoare față de aceasta un proces

penal pentru faptele deduse judecății.

În ceea ce privește

calitatea de parte responsabilă civilmente a SC D.G.S. SRL Focșani, Curtea a

reținut că această problemă s-ar fi putut pune eventual, în cazul infracțiunii

de evaziune fiscală, însă a apreciat că instanța de fond, în mod justificat, nu

a atribuit această calitate procesuală societății comerciale mai sus arătate

întrucât, prin actul de sesizare a instanței s-a reținut că infracțiunea de

evaziune fiscală s-a comis prin înregistrarea în contabilitatea societății a 36

facturi fiscale falsificate de inculpată, ce exprimau prestarea unor servicii

fictive de către SC V.C. SRL Comănești, astfel că întreaga responsabilitate

pentru acoperirea prejudiciului produs bugetului de stat revine inculpatei.

Pe de altă parte,

potrivit art. 16 alin. (1) C. proc. pen. introducerea în procesul penal a

persoanei responsabile civilmente poate avea loc, la cerere sau din oficiu, fie

în cursul urmăririi penale, fie în fața instanței de judecată până la citirea

actului de sesizare.

În speță, citirea

actului de sesizare a instanței s-a realizat abia la termenul din 24 octombrie

2011, în condițiile în care primul termen de judecată a avut loc la data de 31

ianuarie 2011. În tot acest timp, nici inculpata, nici celelalte părți nu au

solicitat introducerea în cauză în calitate de parte responsabilă civilmente a

SC D.G.S. SRL Focșani.

Așa fiind, cum

niciuna dintre părți nu a solicitat în termenul legal introducerea în cauză a

societății mai sus arătate în calitate de partea responsabilă civilmente și cum

nici instanța de fond, în mod c