ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1485/2014

Deliberând asupra contestației de față, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 539 din 22 decembrie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală, în temeiul art. 334 C. proc. pen. s-a dispus în ceea ce o privește pe petenta-condamnată O.C.R. schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina sa din infracțiunea de complicitate la înșelăciune, prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (3) C. pen. (fapta de la pct. 2 din rechizitoriu) în infracțiunea de complicitate la înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (3) și alin. (5) C. pen. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. a fost achitată inculpata O.C.R.

pentru comiterea infracțiunii de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen., întrucât infracțiunea a fost comisă de o altă persoană. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. a fost achitată inculpata O.C.R. pentru comiterea infracțiunii de instigare la fals în declarații, prevăzută de art. 25 raportat la art. 292 C. pen., întrucât infracțiunea a fost comisă de o altă persoană. În temeiul art. 246 C. pen. a fost condamnată inculpata O.C.R. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de abuz contra intereselor persoanelor (pct. 1 din rechizitoriu). În temeiul art. 246 C. pen. a fost condamnată inculpata O.C.R. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de abuz contra intereselor persoanelor (pct. 2 din rechizitoriu).

În temeiul art. 289 C. pen. a fost condamnată inculpata O.C.R. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de fals intelectual (pct. 1 din rechizitoriu). În temeiul art. 289 C. pen. a fost condamnată inculpata O.C.R. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de fals intelectual (pct. 2 din rechizitoriu). În temeiul art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (3) C. pen. a fost condamnată inculpata O.C.R. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de complicitate la înșelăciune (pct. 1 din rechizitoriu). În temeiul art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (3) și alin. (5) C. pen. a fost condamnată inculpata O.C.R.

la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de complicitate la înșelăciune (pct. 2 din rechizitoriu). În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatei O.C.R., stabilind ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 10 ani închisoare. S-a făcut în cauză aplicarea art. 71-art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. Prin decizia nr. 581/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-au menținut pedepsele aplicate, cu mențiunea că pe lângă pedeapsa de 10 ani a închisoare aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (3) și alin. (5) C. pen. s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 5 ani.

Analizând cererea petentei condamnate O.C.R. privind aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei, Curtea a constatat că aceasta este întemeiată. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 6 C. pen., când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim. Din analiza faptelor pentru care petenta a fost condamnată, rezultă că acestea își găsesc corespondent în dispozițiile noului C. pen. iar, pedepsele aplicate pentru infracțiunile prevăzute de art. 246 C. pen., art. 289 C. pen.

și art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), alin. (2) și alin. (3) C. pen., nu depășesc limitele maxime prevăzute pentru infracțiunile respective în noul C. pen., acestea fiind de 7 ani pentru infracțiunea de abuz în serviciu prevăzută de art. 297 noul C. pen., 5 ani pentru infracțiunea de fals intelectual prevăzută de art. 321 noul C. pen. și 5 ani închisoare pentru infracțiunea de complicitate la înșelăciune prevăzută de art. 48 raportat la art. 244 alin. (1) și alin. (2) noul C. pen.

În ceea ce privește însă, infracțiunea de complicitate la înșelăciune cu consecințe deosebit grave, prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (3) și alin. (5) C. pen., pentru care petenta a fost condamnată la pedeapsa de 10 ani închisoare, Curtea a constatat că în noua reglementare fapta se încadrează în dispozițiile art. 48 raportat la art. 244 alin. (1) și alin. (2) din noul C. pen., iar pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracțiune este închisoarea de la 1 la 5 ani. Astfel că, instanța a apreciat că pentru această infracțiune se impune reducerea pedepsei de 10 ani închisoare la maximul prevăzut în noua lege pentru aceasta, respectiv la 5 ani închisoare, conform dispozițiilor art. 6 C. pen., menționate mai sus.

Referitor la contopirea pedepselor aplicate în final petentei condamnate, respectiv cea redusă la 5 ani închisoare și a celor de 1 an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de la abuz în serviciu, prevăzută de art. 246 C. pen., pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de la abuz în serviciu, prevăzută de art. 246 C. pen., pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen., pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen., pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (3) C. pen., Curtea, plecând de la dispozițiile art. 10 din Legea nr. 187/2012, care prevăd că tratamentul sancționator al pluralității de infracțiuni se aplică potrivit legii noi, atunci când cel puțin una dintre infracțiunile din structura pluralității a fost comisă sub legea nouă, chiar dacă pentru celelalte infracțiuni pedeapsa a fost stabilită potrivit legii vechi, mai favorabilă, a considerat că se impune ca această operațiune să se facă potrivit dispozițiilor art. 33 și art. 34 C. pen.

din 1968. Împotriva acestei sentințe a formulat contestație Ministerul Public, solicitând desființarea sentinței și, în rejudecare, respingerea cererii petentei condamnate, ca inadmisibilă. Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând motivele contestației, constată că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente: Verificând actele și lucrările dosarului se constată că situația petentei condamnate O.C.R. privind aplicarea legii penale mai favorabile după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, a făcut obiectul Dosarului nr. 142/42/2014 al Curții de Apel Ploiești, instanță care, prin sentința penală nr. 52 din 24 februarie 2014 rămasă definitivă prin decizia penală nr. 960 din 17 martie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a admis sesizarea Comisiei de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile în cazul persoanelor aflate în executarea pedepselor cu privire la situația juridică a condamnatei.

Astfel, Curtea de Apel Ploiești prin sentința penală nr. 52 din 24 februarie 2014, în baza art. 23 din Legea nr. 255/2013 raportat la art. 595 C. proc. pen. a admis sesizarea și a descontopit pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pe o durată de 5 ani, aplicată prin sentința penală nr. 539 din 22 decembrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, modificată și definitivă prin decizia penală nr. 927 din 18 martie 213 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, și a repus în individualitatea lor pedepsele componente, după cum urmează: - pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, stabilită pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen.

anterior; - pedeapsa de 1 an închisoare, stabilită pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. anterior; - pedeapsa de 2 ani închisoare, stabilită pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. anterior; - pedeapsa de 1 an închisoare, stabilită pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. anterior; - pedeapsa de 5 ani închisoare stabilită pentru complicitate la infracțiune de înșelăciune prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), alin. (2) și alin. (3) C. pen. anterior; - pedeapsa de 10 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen.

anterior pe o durată de 5 ani, stabilită pentru complicitate la infracțiuna de înșelăciune prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), alin. (2) și alin. (3) C. pen. anterior. În baza art. 6 alin. (1) C. pen. a redus pedeapsa de 10 ani închisoare, la maximul special de 5 ani închisoare, prevăzut de art. 244 alin. (2) C. pen. În baza art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. a contopit pedepsele de 5 ani închisoare, 5 ani închisoare, 1 an și 6 luni închisoare, un an închisoare, 2 ani închisoare și un an închisoare, aplicând pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, și un spor de 3 ani și 6 luni închisoare, urmând ca, în final, condamnata O.C.R. să execute pedeapsa de 8 ani și 6 luni închisoare.

Conform art. 67 alin. (1) C. pen. s-a menținut pedeapsa complementară aplicată inculpatei, constând în interzicerea exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. anterior [preluată în art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) și lit. g) C. pen.] pe o durată de 5 ani, urmând a fi executată în condițiile art. 68 lit. c) C. pen. Potrivit art. 54 și art. 65 C. pen. s-a interzis inculpatei exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) și lit. g) C. pen., ca pedeapsă accesorie. A fost dedusă din pedeapsă durata executată de la data de 19 martie 2013 la zi.

A fost anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii din 19 martie 2013 emis în baza sentinței penale nr. 539 din 22 decembrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, modificată și definitivă prin decizia penală nr. 927 din 18 martie 213 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală și, s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii. Prin sentința penală nr. 152 din 3 martie 2014, Curtea de Apel București, secția I penală, a soluționat cererea formulată de petenta condamnată O.C.R. privind aplicarea dispozițiilor art. 6 C. pen., cu privire la aceleași infracțiuni. Înalta Curte constată că există identitate de obiect și de părți între cele două cauze.

Având în vedere că sentința nr. 52/2014 a Curții de Apel Ploiești se bucură de autoritate de lucru judecat, o nouă cerere cu același obiect nu mai poate fi supusă analizei instanței de judecată. Pe de altă parte, se constată că sesizarea petentei condamnate trebuia înaintată Curții de Apel Ploiești, instanță competentă teritorial să o soluționeze, întrucât petenta este încarcerată la Penitenciarul T. Conform dispozițiilor art. 595 alin. (2) C. proc. pen. „aplicarea dispozițiilor alin. (1) se face (...) de către instanța corespunzătoare în grad în a cărei circumscripție se află locul de deținere (...)” în același sens sunt și dispozițiile art. 23 alin. (2) din Legea nr. 255/2013 modificate prin art. 4 din O.U.G.

nr. 116/2013. În speță, instanța corespunzătoare în grad instanței de executare în a cărei circumscripție se află locul de deținere, respectiv Penitenciarul T., este Curtea de Apel Ploiești. Având în vedere că sentința penale nr. 152 din 3 martie 2014 a fost pronunțată de o instanță necompetentă teritorial, precum și soluționarea definitivă a situației juridice a petentei condamnate prin sentința penală nr. 52 din 24 februarie 2014 a Curții de Apel Ploiești, anterior prezentei hotărâri contestate, Înalta Curte va admite contestația formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, va desființa sentința atacată și, rejudecând va respinge sesizarea formulată de condamnata O.C.R., ca inadmisibilă.

Vizând și dispozițiile art. 275 alin. (3) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite contestația formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva sentinței penale nr. 152 din 3 martie 2014 a Curții de Apel București, secția I penală. Desființează sentința penală atacată și, rejudecând, respinge sesizarea formulată de condamnata O.C.R., ca inadmisibilă. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 100 RON se suportă din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 29 aprilie 2014.