ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

Sursă originală

ÎCCJ 07.04.2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1413/2011

HOTĂRÂRE

07.04.2011

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2011
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1413/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

D E C I D E

Asupra contestației în anulare de față ; în baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele : Prin sentința penală nr. 125/P din 15 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în Dosarul penal nr. 1857/103/2008 au fost dispuse următoarele:

În temeiul art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina inculpatelor A.D.M. și C.D. din infracțiunea prevăzută de art. 282 alin. (1) și (3) teza a ll-a C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 282 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina inculpatelor R.L., R.M., I.S. și Z.D. din infracțiunea prevăzută de art. 249 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 249 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

A fost condamnată inculpata A.D.M., fără antecedente penale la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată, prevăzută de art. 246 și art. 248

C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), b,c și alin. (2) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen. și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pe timp de 2 (doi) ani după executarea pedepsei principale.

A fost condamnată inculpata la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de falsificare de monede sau de alte valori, prevăzută de art. 282 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), b), c) și alin. (2) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen.

A fost condamnată inculpata la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de introducere, modificare sau ștergere de date informatice, prevăzută de art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), b), c) și alin. (2) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 4(patru) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pe timp de 2 (doi) ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) și lit. c) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

A fost condamnată inculpata C.D. (fostă C.), fără antecedente penale la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată, prevăzută de art. 246 și art. 248

C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), c) și alin. (2) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen. și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pe timp de 1 (un) an după executarea pedepsei principale.

A fost condamnată inculpata la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), c) și alin. (2) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pe timp de 1 (un) an după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. au fost achitate inculpatele:

- A.D.M. pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., de delapidare, prevăzută de art. 215

alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 și art. 248

C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și de uz de fals, prevăzută de art. 291 teza I cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- C.D. pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen. cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., de delapidare, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 și art. 248

C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și de uz de fals, prevăzută de art. 291 teza I cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., a fost achitată inculpata C.D. pentru săvârșirea infracțiunii de falsificare de monede sau de alte valori, prevăzută de art. 282 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b)

C. proc. pen. și art. 18

C. pen. au fost achitate inculpatele:

- R.L. (fostă A.),fără antecedente penale;

- R.M. (fostă P.), fără antecedente penale;

I.S. (fostă C.), fără antecedente penale;

- Z.D. (fostă V.), fără antecedente penale-pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu, prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 91 lit. c) C. pen., s-a aplicat inculpatelor sancțiunea cu caracter administrativ a amenzii în sumă de câte 1.000 lei.

S-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă P.E., prin procurator P.M.

În temeiul art. 14 și art. 346 C. proc. pen. și art. 998 și art. 1000 alin. (3) C. civ., au fost obligate în solidar inculpatele C.D. și A.D.M., ambele în solidar și cu partea responsabilă civilmente M.F.P., reprezentată de D.G.F.P. Neamț, să plătească părții civile P.E. suma de 316.727,49 lei, cu dobânda legală prevăzută de Ordonanța nr. 9/2000, începând de la data de 01 septembrie 2007 până la data executării.

În temeiul art. 14 și art. 346 C. proc. pen. și art. 998 și art. 1000 alin. (3) C. civ., a fost obligată inculpata A.D.M., în solidar cu partea responsabilă civilmente M.F.P., reprezentată de D.G.F.P., să plătească părții civile P.E. suma de 44.263,60 lei, cu dobânda legală prevăzută de Ordonanța nr. 9/2000, începând de la data de 01 septembrie 2007 până la data executării.

S-a respins ca nefondată acțiunea civilă exercitată de partea civilă M.F.P., reprezentată de D.G.F.P. Neamț.

S-a luat act că părțile vătămate M.M. și A.l. nu s-au constituit părți civile în cauză.

S-a menținut sechestrul asigurător aplicat prin Ordonanțele nr. 279/P din 25 ianuarie 2007 și nr. 708/P din 19 decembrie 2007 emise de Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț și procesele-verbale încheiate la 29 ianuarie 2007 și 20 decembrie 2007 de I.P.J. Neamț, asupra bunurilor aparținând inculpatelor, respectiv:

- apartament situat în municipiul Piatra Neamț, județul Neamț - proprietatea inculpatei A.D.M.;

autoturism, proprietatea inculpatei A.D.M.;

apartament situat în municipiul Piatra Neamț, județul Neamț, proprietatea inculpatei C.D.;

apartament situat în municipiul Piatra Neamț, județul Neamț - proprietatea inculpatei C.D.;

autoturism, proprietatea inculpatei C.D.;

În temeiul art. 348 C. proc. pen., s-au anulat următoarele certificate de trezorerie:

cod emisiune 1083 seria E 1, seria E 2, seria E 3;

cod emisiune 1085 seria E 1, seria E 2, seria E3;

cod emisiune 1087 seria E 1, seria E2, seria E3, - aflate la filele 78-144 și 148-167 dosar urmărire penală (vol. II).

S-a luat act că inculpatele au fost asistate de apărători aleși. în baza art. 191 C. proc. pen., au fost obligate inculpatele A.D.M. și C.D., fiecare în solidar cu partea responsabilă civilmente M.F.P., să plătească statului suma de câte 2.000 lei cheltuieli judiciare.

În baza art. 192 pct. 1 lit. d) C. proc. pen., au fost obligate inculpatele R.L., R.M., I.S. și Z.D. să plătească statului suma de câte 2.000 lei cheltuieli judiciare.

În baza art. 193 alin. (1) C. proc. pen., au fost obligate inculpatele A.D.M. și C.D., fiecare în solidar cu partea responsabilă civilmente, să plătească părții civile P.E. suma de câte 2.316,25 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, ca, inculpata C.D., expert principal în cadrul Serviciului Casierie - Tezaur al Trezoreriei Piatra Neamț și inculpata A.D.M. - consilier superior în cadrul aceluiași serviciu au cunoscut-o pe P.M., împuternicita părții vătămate P.E., care a investit economiile mamei sale în certificate de trezorerie, încă de la prima emisiune de titluri de stat.

Inculpatele au decis să-și însușească o parte din sumele de bani încasate de la partea vătămată sau cuvenite, în caz de răscumpărare, sens în care primeau de la P.M. banii pe care aceasta dorea să-i investească, ocolind astfel compartimentul casierie.

Inculpata C.D. emitea certificate de trezorerie noi, pe care i le dădea părții vătămate P.M. și le anula, apoi, împreună cu inculpata A.D.M., în evidența electronică, însușindu-și banii. Partea vătămată P.E. a fost păgubită cu contravaloarea unui număr de 67 de certificate de trezorerie.

La fel a procedat inculpata A.D.M. pentru a le induce în eroare pe părțile vătămate M.M. și A.l.

În perioada mai 2005 - noiembrie 2006, inculpata A.D.M. a răscumpărat, în mod fraudulos, un număr de 20 certificate de trezorerie, completându-le prin scriere mecanică, lipind cifre decupate din alte 20 de certificate, cu serie și număr apropiate și a falsificat

semnăturile titularilor. Documentația falsificată a predat-o casierelor R.L., R.M., I.S. și Z.D., inculpata încasând contravaloarea lor, în numele titularilor.

Inculpata A.D.M., în aceeași perioadă de timp a sustras din gestiunea Trezoreriei Piatra Neamț, 12 certificate de trezorerie, pe care Ie-a folosit pentru a justifica părinților săi suma de 40.000 lei, ce-i fusese încredințată de către aceștia și pe care a folosit-o în interes personal.

Situația de fapt și vinovăția inculpatelor au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză, respectiv:

- n

declarațiile de recunoaștere ale faptelor comise, date de către inculpatele A.D.M. și C.D., acestea descriind modalitatea în care și-au însușit sumele de bani aparținând părților vătămate, profitând de funcțiile pe care le-au îndeplinit în cadrul Trezoreriei Piatra Neamț;

declarațiile procuratorului părții vătămate P.E., P.M.;

sesizarea formulată de M.F.P. în legătură cu faptele comise de inculpate;

nota nr. 1/26 ianuarie 2007 întocmită de M.F.P. -D.G.F.P. Neamț, Compartimentul de Audit Intern, în cadrul verificărilor privind vânzarea și răscumpărarea certificatelor de trezorerie;

nota din 30 ianuarie 2007 întocmită de același compartiment;

nota din 31 ianuarie 2007;

Aceste 3 note de control au constatat existența unor certificate de trezorerie anulate în sistemul informatic și lipsa unor documente justificative pentru răscumpărarea unor certificate;

procesul-verbal suplimentar încheiat la 20 decembrie 2007 de D.G.F.P. Neamț, care a stabilit răspunderea fiecărei inculpate și prejudiciul cauzat, reprezentând contravaloarea certificatelor de trezorerie, inclusiv dobânda la scadență și dobânda la depozit până la 31 octombrie 2007 (fila 59 dosar urmările penală);

declarațiile martorei S.G. (fila 166 dosar urmărire penală), auditor în cadrul compartimentului de audit intern al D.G.F.P. Neamț, care a constatat lipsa unor certificate de trezorerie anulate, inculpata A.D.M. fiind responsabilă de anularea certificatelor;

declarațiile coinculpatelor R.L., R.M., I.S. și Z.D., care au recunoscut faptul că au achitat personal inculpatei A.D.M. valoarea de răscumpărare a unor certificate de trezorerie, aflând ulterior, în cursul urmăririi penale că aceste certificate au fost falsificate;

copii după evidența sumelor încasate ilicit, ținută de inculpata A.D.M. (filele 206-208 dosar urmărire penală);

- fișele postului;

- procesul verbal din 16 noiembrie 2007 privind verificarea activității de vânzare și răscumpărare a certificatelor de trezorerie în perioada 1999-2007, întocmit de M.E.F. - D.G.F.P. Neamț (vol. II dosar urmărire penală);

- raportul de expertiză criminalistică grafoscopică, efectuat de I.P.J. Neamț (fila 260 dosar urmărire penală).

Inculpata A.D.M. a recunoscut faptul că, în cursul anului 2005 a falsificat un număr de 20 certificate de trezorerie, pe care a lipit cifre decupate din alte certificate, cu serie și numere apropiate și a semnat în locul titularilor, încasând banii direct de la coinculpatele I.S., Z.D., R.L. și R.M.

Inculpata C.D. a negat, pe tot parcursul procesului, faptul că ar fi falsificat certificate de trezorerie, recunoscând doar anularea în sistemul informatic a unor certificate de trezorerie, dar nu și falsificarea lor.

Coinculpatele I.S., Z.D., R.L. și R.M., cărora li s-au prezentat în cursul urmăririi penale certificatele de trezorerie falsificate, au declarat că au achitat contravaloarea acestora în mod direct inculpatei A.D.M., deși ar fi trebuit să o plătească titularilor.

Prin Decizia penală nr. 139 din 11 decembrie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze cu minori și familie, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț, de apelantele-inculpate A.D.M. și C.D. și apelanta-parte civilă D.G.F.P. Neamț împotriva sentinței penale nr. 125/P din 15 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în Dosarul penal nr. 1857/103/2008.

S-a desființat în parte sentința penală apelată, cu privire la latura penală a acesteia, numai în ceea ce privește pe apelantele-inculpate A.D.M. și C.D., s-a reținut cauza spre rejudecare și, în fond.

În temeiul art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru inculpata A.D.M. din art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 215

alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 246 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 248

C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 282 alin. (1) și (3) teza a ll-a C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 288 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 291 teza I C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a)

C. pen. în art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 282 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., iar pentru inculpata C.D. din art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 215

alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 246 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 248

C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 282 alin. (1) și (3) teza II C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 291 teza I C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. în art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 282 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

A fos condamnată inculpata A.D.M. pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni:

1) Înșelăciune, prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a), b), c) C. pen. și art. 76 alin. (2) C. pen. la pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.;

2) Falsificare de monede sau alte valori prevăzută și pedepsită de art. 282 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a), b), c) C. pen. și art. 76 lit. c) C. pen. la pedeapsa de 1 an închisoare.

3) Introducere, modificare sau ștergere de date informatice, prevăzută de art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a), b), c) C. pen. și art. 76 lit. c) C. pen. la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate de la pct. 1, 2, 3 în pedeapsa cea mai grea, alături de care a aplicat pedeapsa complementară.

S-a stabilit că inculpata A.D.M. are de executat pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a teza a ll-a, lit. b) și lit. c) C. pen.

Au fost interzise inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) și lit. c) C. pen. în condițiile și pe durata art. 71 alin. (2) C. pen.

A fost condamnată inculpata C.D. pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni:

1) înșelăciune, prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a), b), c) C. pen. și art. 76 alin. (2) C. pen. la pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare și 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.;

2) lntroducere, modificare sau ștergere de date informatice, prevăzută de art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a), b), c) C. pen. și art. 76 lit. c) C. pen. la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen., a contopit pedepsele aplicate de la pct. 1, 2 în pedeapsa cea mai grea, alături de care a aplicat pedeapsa complementară.

S-a stabilit că inculpata C.D. are de executat pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) și lit. c) C. pen.

Au fost interzise inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) și lit. c) C. pen. în condițiile și pe durata art. 71 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., a fost achitată inculpata C.D. pentru săvârșirea infracțiunii de falsificare de monede sau alte valori prevăzută și pedepsită de art. 282 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., întrucât fapta nu a fost săvârșită de inculpată.

În temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-au respins ca nefondate apelurile declarate de apelantele-inculpate R.L., I.S., R.M. și Z.D. împotriva sentinței penale nr. 125/P din 15 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în Dosarul penal nr. 1857/103/2008.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, partea civilă M.F.P. - A.N.A.F. - D.G.F.P. Neamț și inculpatele A.D.M. și C. (fostă C.) D.

Prin motivele de recurs, parchetul a criticat hotărârile pronunțate în cauză sub aspectul greșitei achitări dispusă în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. b)

C. proc. pen. față de inculpatele R.L., I.S., R.M. și Z.D. pentru infracțiunea prevăzută de art. 249 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., apreciind că faptele comise de intimate prezintă gradul de pericol social al infracțiunilor respective.

Partea civilă M.F.P. - A.N.A.F. -D.G.F.P. Neamț a criticat hotărârile pronunțate în cauză pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:

greșita respingere a acțiunii civile formulată, întrucât în cauză a fost produsă o pagubă statului, sumele de pe certificatele falsificate au fost încasate de către inculpata A.D.M. în detrimentul statului;

greșita achitare a inculpatelor A.D.M. și C.D. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de delapidare și abuz în serviciu;

greșita obligare, în solidar cu inculpatele A.D.M. și C.D., la plata despăgubirilor civile către partea civilă P.E.;

- nemotivarea deciziei de către instanța de apel. Inculpata A.D.M. a criticat hotărârile pronunțate în cauză sub aspectul greșitei individualizări a pedepselor aplicate, considerându-le prea severe în raport cu circumstanțele reale ale faptelor și circumstanțele sale personale, solicitând reducerea cuantumului și suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Inculpata C. (C.) D. a criticat hotărârile pronunțate în cauză sub aspectul greșitei rețineri a situației de fapt, cu consecința greșitei sale condamnări sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de înșelăciune și introducerea, modificarea sau ștergerea de date informatice.

De asemenea, inculpata a arătat că au fost încălcate dispozițiile art. 28 C. pen.

În subsidiar, a solicitat, în raport cu circumstanțele sale personale, reindividualizarea pedepselor aplicate.

În drept, recursurile au fost întemeiate pe dispozițiile art. 385

pct. 14, 10 și 18 C. proc. pen.

Prin Decizia penală nr. 2673 din 8 iulie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 1857/103/2008, s-a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva deciziei penale nr. 139 din 11 decembrie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze cu minori și familie, privind pe inculpatele R. (fostă A.L., I. (fostă C.) S., R. (fostă P.) M. și Z. (fostă V.) D.

S-a casat în parte decizia penală atacată și sentința penală nr. l25/P din 15 iunie 2009 a Tribunalului Neamț și rejudecând:

În baza art. 249 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. au fost condamnate inculpatele R. (fostă A.) L., I. (fostă C.) S., R. (fostă P.) M. și "Z. (fostă V.) D. la câte 1 an închisoare fiecare.

În baza art. 81- art. 82 C. pen., s-a suspendat condiționat executarea pedepselor pe durata unui termen de încercare de 3 ani.

Conform art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatelor asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

Au fost respinse, ca nefondate, recursurile declarate de partea civilă M.F.P.-A.N.A.F.-D.G.FP. Neamț și de inculpatele A.D.M., C. (fostă C.) D. împotriva aceleiași decizii penale.

Examinând hotărârile pronunțate în cauză sub aspectele invocate, cât și prin prisma cazurilor de casare menționate, Înalta Curte a constatat că doar recursul formulat de parchet este fondat.

S-a reținut că, în cauză, pe baza probelor administrate (care au fost analizate și interpretate pe larg de către prima instanță, motiv pentru care nu vor mai fi reluate) a fost stabilită corect situația de fapt, care a fost încadrată corespunzător și în drept de către instanța de apel.

Astfel, în mod corect a reținut instanța de apel în sarcina inculpatelor C.D. și A.D. săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunile de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, delapidare și abuz în serviciu.

Infracțiunea de delapidare este condiționată de producerea unei pagube și, în cauză, însușirea, folosirea banilor și valorilor încredințate de către părțile vătămate inculpatelor nu au produs nici un prejudiciu părții civile.

De altfel, banii înmânați de părțile vătămate inculpatelor nu au intrat în gestiunea și administrarea statului, fiind însușiți de către recurente, iar prin neînregistrarea în gestiunea statului a sumelor primite de la părțile vătămate și prin falsificarea certificatelor de trezorerie nu a fost produs un prejudiciu cert, cum corect a reținut și instanța de apel.

Inculpatele A.D.M. și C.D. au avut, la data săvârșirii infracțiunilor, calitatea de funcționari publici.

Astfel, inculpata A.D.M. a îndeplinit funcția de consilier și șef al serviciului „Vânzarea și Gestiunea titlurilor de Stat și a Certificatelor de Trezorerie", scopul principal al postului fiind gestiunea, vânzarea și răscumpărarea certificatelor de trezorerie, iar inculpata C.D. a îndeplinit funcția de referent, scopul principal al postului fiind vânzarea și răscumpărarea certificatelor de trezorerie către populație.

Împrejurarea că inculpatele au avut calitatea de funcționari publici nu conduce automat la reținerea în sarcina acestora a infracțiunii de abuz în serviciu, întrucât această infracțiune are un caracter subsidiar.

Aceasta înseamnă că fapta săvârșită de un funcționar se încadrează în dispozițiile art. 246 C. pen. sau/și art. 248 C. pen., numai dacă această faptă nu cade sub incidența altor dispoziții C. pen. sau din alte legi speciale.

Ori, în speță, activitatea infracțională a inculpatelor se circumscrie înșelăciunii cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., acestea acționând prin mijloace frauduloase în scopul inducerii în eroare a părților vătămate, cu ocazia cumpărării și răscumpărării de certificate de trezorerie, în scopul de a obține pentru ele un folos material injust și cu consecința prejudicierii materiale a părților vătămate.

În cauză, corect s-au reținut de către instanța de apel în sarcina inculpatei C.D. cele două infracțiuni pentru care a fost condamnată, nefiind încălcate dispozițiile art. 28 alin. (2) C. pen.

Astfel, inculpata C.D., procedând de comun acord cu inculpata A.D.M., a săvârșit acte specifice coautoratului, primind personal de la partea vătămată P.M. diferite sume de bani pentru care a emis certificate de trezorerie, pe care le introducea în sistemul informatic al trezoreriei, iar ulterior, le anula în programul informatic, activitatea infracțională a celor două inculpate fiind diferită sub aspectul întinderii prejudiciului cauzat părții vătămate P.M. și a actelor materiale săvârșite.

De altfel, în declarațiile date, inculpata C. a arătat că primea de la partea vătămată diferite sume de bani, când aceasta dorea să facă depuneri, precum și certificatele de trezorerie, când dorea să le reînnoiască. Tot inculpata a declarat că emitea certificate valabile, pe care le anula imediat în programul informatic, iar banii nu intrau în trezorerie, iar partea vătămată îi preda certificatele ca fiind valabile. Toate acestea au fost posibile și datorită împrejurării că P.M. nu retrăgea niciodată numerar, ci doar capitaliza banii.

Declarațiile inculpatei se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.

Înalta Curte a apreciat că în mod justificat s-a constatat că nu s-a cauzat un prejudiciu părții civile D.G.F.P. Neamț, întrucât prin neînregistrarea banilor primiți de la părțile vătămate, persoane fizice, în gestiunea statului, prejudiciul efectiv a fost creat doar în paguba acestor persoane.

Astfel, banii înmânați de către părțile vătămate inculpatelor nu au intrat niciodată în gestiunea sau administrarea statului, fiind însușiți de către recurente.

Inculpatele nu aveau cum să-și însușească bani din gestiunea Trezoreriei Piatra Neamț, întrucât banii proveneau de la persoanele care doreau să-i învestească în certificate de trezorerie și nu au cerut niciodată răscumpărarea lor de la stat.

Statul nici nu putea să sufere un prejudiciu atâta timp cât sumele de bani aparțineau părților vătămate - persoane fizice și au fost înmânate de către acestea inculpatelor, iar mai mult decât atât nu au intrat, efectiv, în trezorerie.

Statul, în activitatea de emitere și răscumpărare a certificatelor de trezorerie, are un rol de simplu depozitar al economiilor populației, pe care le restituie după o perioadă stabilită, cu dobândă.

Or, conform dispozițiilor legale, prin emisiunea certificatelor de trezorerie statul a urmărit, la momentul respectiv, pe lângă atragerea de capital, în special și protejarea economiilor bănești ale populației de riscurile fluctuației economiei de piață. De altfel, din valoarea acestor certificate nu a intrat în bugetul statului nici o cotă parte.

S-a reținut că în mod corect, cele două inculpate au fost obligate, în solidar și cu partea responsabilă civilmente D.G.F.P. Neamț, la plata sumelor de 316.727,49 lei și, respectiv, 44.263,60 lei către partea civilă P.E., în temeiul art. 998 și art. 1000 alin. (3) C. civ., întrucât în cauză sunt întrunite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, respectiv existența unui prejudiciu, a unei fapte ilicite, a raportului de cauzalitate între prejudiciu și faptă, precum și a culpei, atât a comitentului, cât și a prepusului.

Inculpatele au comis infracțiunile în calitate de angajate ale M.F.P., în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu conferite de angajator.

Lipsa unor controale de specialitate a făcut posibilă, în cadrul unei unități a statului, a unor infracțiuni producătoare de prejudiciu, existând o legătură vădită între funcțiile încredințate inculpatelor și acțiunea păgubitoare.

Referitor la incidența cazului de casare prevăzut de art. 385

pct. 9 C. proc. pen., s-a reținut că, potrivit acestor dispoziții legale, hotărârea este supusă casării, atunci când nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Motivarea hotărârilor constituie o obligație care rezultă din prevederile legale, însă nu presupune existența unui răspuns detaliat la fiecare argument invocat.

În cauză, s-a constatat că afirmația recurentei părți civile D.G.F.P. Neamț, referitoare la faptul că decizia pronunțată în apel este nemotivată, nu are suport probator, întrucât instanța de apel a examinat, în mod real, problemele esențiale care i-au fost supuse și a răspuns, punctual, criticilor formulate.

S-a reținut că pedepsele aplicate de inculpatelor A.D.M., C. (fostă C.) D. au fost corect individualizate în raport cu criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social concret al infracțiunilor, natura acestora, împrejurările comiterii și modul de acționare (descrise pe larg de instanțele de fond și de apel), participatia efectivă a fiecărei

inculpate la săvârșirea faptelor, cuantumul mare al prejudiciului, care de altfel nu a fost acoperit în integralitate, precum și circumstanțele personale ale inculpatelor, care sunt necunoscute cu antecedente și au avut o atitudine procesuală corectă, recunoscând și regretând faptele săvârșite.

În raport de circumstanțele reale și personale reținute, înalta Curte a constatat că nu există motive pentru reducerea pedepselor stabilite de către instanța de apel, pedepse care corespund, atât prin cuantum, cât și prin modalitatea de executare, dublului său scop, educativ și coercitiv, astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen.

În consecință, având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, a constatat că recursurile formulate de inculpatele C.D. și A.D.M., precum și de partea civilă M.F.P. - A.N.A.F. -D.G.F.P. Neamț sunt neîntemeiate, motiv pentru care, în temeiul art. 385

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., acestea au fost respinse.

Referitor la recursul formulat de parchet, s-a apreciat că este fondat.

S-a reținut că prima instanță a apreciat că faptele comise de inculpatele R.L., R.M., I.S. și Z.D. au adus o atingere minimă relațiilor sociale referitoare la buna desfășurare a activității de serviciu, motiv pentru care a constatat că faptelor le lipsește gradul de pericol social al infracțiunii de neglijență în serviciu și a dispus achitarea acestora, în temeiul art. 10 lit. b)

C. proc. pen.

Soluția a fost menținută de instanța de apel. Potrivit art. 18

C. pen., nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărare de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

La stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă, precum și de persoana și conduita făptuitorului.

S-a reținut că în cauză, nu sunt întrunite cerințele art. 18

C. pen.

Răscumpărarea frauduloasă a certificatelor de trezorerie de către inculpatele C.D. și A.D.M. a fost facilitată și de îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor de serviciu de către inculpatele R.L., R.M., I.S. și Z.D., care, în calitate de casier trezorerie, aveau obligația, conform dispozițiilor legale, să achite contravaloarea certificatului și a dobânzilor aferente doar titularului titlului de credit sau împuternicitului acestuia, în baza

documentației de răscumpărare verificată, în prealabil, de către referenții de specialitate.

Inculpatele au recunoscut că P.M. și M.M. nu s-au prezentat niciodată la ghișeul lor, nu i-au identificat și nici nu au plătit acestora vreo sumă de bani.

Totodată, au declarat că au achitat contravaloarea certificatelor de trezorerie, falsificate de către inculpata A.D.M., direct acesteia și nu titularilor, în lipsa vreunei împuterniciri a acestora din urmă.

Motivele invocate de acestea - programul aglomerat de lucru, existența metodei „plicurilor" instituită de inculpatele A.D.M. și C.D. (pentru evitarea cozilor, diferite persoane lăsau banii și documentația în plicuri, care erau distribuite referenților de către inculpata A., după ce ajungeau la casierie), imposibilitatea de a le refuza, datorită funcțiilor de conducere pe care le dețineau, nu pot constitui împrejurări de natură să le absolve de răspundere penală.

Ignorând obligațiile legale, exercitându-și defectuos îndatoririle de serviciu prin neefectuarea controlului privind identitatea titularului dreptului la eliberarea sumelor de bani și nesemnarea actului de primire a banilor de către acesta, cele patru inculpate au înlesnit producerea prejudiciilor în patrimoniul părților vătămate.

S-a reținut că, în drept, faptele inculpatelor R.L., R.M., I.S. și Z.D. care, în cursul anului 2005, având calitatea de funcționari publici, și-au încălcat, din culpă, atribuțiile de serviciu, prin îndeplinirea lor defectuoasă, în sensul că au achitat contravaloarea unor certificate de trezorerie aparținând părților vătămate P.E. și M.M. direct inculpatei A.D., în lipsa unei împuterniciri și prin aceasta s-a produs părților vătămate o vătămare importantă a intereselor lor legale, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de neglijență în serviciu, prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpatelor, s-au avut în vedere circumstanțele reale ale săvârșirii faptelor anterior descrise, cât și circumstanțele personale ale inculpatelor, care sunt necunoscute cu antecedente penale, au avut o atitudine procesuală corectă de recunoaștere și regret a comiterii infracțiunii, au avut un comportament corespunzător în familie și societate.

În raport de aceste circumstanțe personale pozitive, Înalta Curte a apreciat că reeducarea inculpatelor se poate realiza fără privarea acestora de libertate, simpla aplicare a pedepsei constituind o garanție că intimatele nu vor mai săvârși o altă infracțiune, sens în care a dispus, în temeiul art. 81 C. pen., suspendarea condiționată a pedepselor.

Împotriva acestei decizii penale, la data de 28 iulie 2010 au formulat contestație în anulare contestatoarele I.S., Z.D., R.L. și R.M.

În motivarea contestației, contestatoarele au invocat dispozițiile art. 386 lit. c) C. proc. pen., susținând că instanța de recurs a omis să constate că a intervenit prescripția răspunderii penale, deși existau dovezi în acest sens la dosarul cauzei.

Examinând admisibilitatea în principiu a contestației în anulare cu care a fost sesizată, înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, pentru considerentele următoare:

Conform dispozițiilor art. 391 alin. (2) C. proc. pen., admisibilitatea în principiu a contestației în anulare este condiționată de îndeplinirea cumulativă a cerințelor privind respectarea termenului de exercitare prevăzut de legea procesual-penală, arătarea de motive prevăzute în art. 386 C. proc. pen., precum și invocarea de dovezi în sprijinul căii extraordinare de atac exercitate, care se depun sau se află la dosarul cauzei.

Potrivit dispozițiilor art. 386 lit. c) C. proc. pen., invocate de contestatoare, împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f) și i)

cu privire la care existau probe la dosar;

Contestația în anulare formulată de contestatoarele I.S., Z.D., R.L. și R.M. nu îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 391 alin. (2) C. proc. pen., întrucât la dosarul cauzei nu se află dovezi în sprijinul cazului de contestație invocat.

Contestatoarele au fost condamnate prin decizia instanței de recurs pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu, prev. de art. 249 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Potrivit art. 122 lit. d) C. pen., pentru această infracțiune termenul de prescripție a răspunderii penale este de 5 ani, care se socotește, conform art. 122 alin. (2) teza ultimă C. pen., de la data săvârșirii ultimei acțiuni sau inacțiuni.

Cum din actele dosarului rezultă că infracțiunea reținută în sarcina contestatoarelor a fost săvârșită în perioada mai 2005 - noiembrie 2006, termenul de prescripție al răspunderii penale nu era împlinit la data soluționării recursului, respectiv 8 iulie 2010, ci se va se împlini în noiembrie 2011.

În consecință, nefiind îndeplinită una din cerințele de a căror îndeplinire cumulativă este condiționată admiterea în principiu a contestației în anulare, se va respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarele I.S., Z.D., R.L. și R.M. împotriva Deciziei penale nr. 2673 din 8 iulie

2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 1857/103/2008.

În baza ari 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatoarele vor fi obligate la plata cheltuielilor judiciare, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarele I.S., Z.D., R.L. și R.M. împotriva Deciziei penale nr. 2673 din 8 iulie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 1857/103/2008.

Obligă contestatoarele la plata sumei de câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7 aprilie 2011.

§ Cauze similare