Decizia nr. 1047/2014 — ÎCCJ, Secția penală — recurs

R.R. fără antecedente penale, la 10 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru infracțiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) același cod, precum și la 7 ani închisoare pentru infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) același cod. În baza art. 33 lit. a), a art. 34 lit. b), art. 35 C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor și aplicarea pedepsei cea mai grea, 10 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 71 C. pen., inculpatei i s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.;

T.M.D., fără antecedente penale), la 10 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru infracțiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. și la 7 ani închisoare pentru infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, prev.de art. 189 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. În baza art. 33 lit. a), a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor și executarea pedepsei cea mai grea, 10 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 71 C. pen., inculpatei i s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.;

P.L., fără antecedente penale, la 10 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru infracțiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. și la 7 ani închisoare pentru infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, prev.de art. 189 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. În baza art. 33 lit. a), a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor și executarea pedepsei cea mai grea, de 10 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 71 C. pen., inculpatei i s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.;

P.D.G., fără antecedente penale, la 5 ani închisoare pentru infracțiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen., precum și la 3 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, prev.de art. 189 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. În baza art. 33 lit. a), a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor și executarea pedepsei cea mai grea, 5 ani închisoare. În baza art. 71 C. pen., inculpatului i s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.;

T.F., fără antecedente penale) la 10 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru infracțiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. și la 7 ani închisoare pentru infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, prev.de art. 189 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. În baza art. 33 lit. a), a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor și executarea pedepsei cea mai grea, 10 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 71 C. pen., inculpatei i s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.; 6.C.L., fără antecedente penale, la 10 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru infracțiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. și la 7 ani închisoare pentru infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, prev.de art. 189 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. În baza art. 33 lit. a), a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor și executarea pedepsei cea mai grea, 10 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1)lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 71 C. pen., inculpatei i s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.; 7.T.P., fără antecedente penale), la 7 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru complicitate, prev. de art. 26 C. pen., la infracțiunea de viol, prev.de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. și la 7 ani închisoare pentru infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, prev.de art. 189 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. În baza art. 33 lit. a), a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor și executarea pedepsei cea mai grea, 7 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1)lit. a) teza a II-a și lit. b C. pen. În baza art. 71 C. pen., inculpatului i s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.; Pe latură civilă, s-a admis în parte, acțiunea civilă exercitată de partea civilă P.C.A. prin reprezentant legal, P.C., inculpații fiind obligați în solidar, inculpatul minor în solidar și cu părțile responsabile civilmente P.C. și P.L., la plata sumei de 50.000 lei cu titlu de daune morale. S-a respins cererea de despăgubiri materiale a părții civile menționate. Inculpații, în solidar, inculpatul minor și în solidar cu părțile responsabile civilmente au mai fost obligați la plata a câte 720,14 lei cheltuieli judiciare către stat și a sumei de 1.190 lei cu același titlu, către partea civilă prin reprezentant legal. Sentința a fost pronunțată în rejudecarea cauzei, dispusă prin Decizia penală nr. 272A din 21 septembrie 2011 a Curții de Apel București, s-a reluat cercetarea judecătorească în integralitate, inculpații au fost audiați, la fel martorii, reprezentantul legal al părții civile. Pentru a pronunța sentința, judecătorul fondului a reținut următoarele: Inculpatele și inculpatul T.P. sunt surori și frate, inculpatul minor fiind fiul inculpatei P.L. La 28 aprilie 2008, spre ora 20 00 , P.C.A., minoră în vârstă de 14 ani, a fost trimisă de mama ei, să cumpere un obiect de la magazinul SC A. SRL - „U.”. Pe drum, minora s-a întâlnit cu prietena ei, P.N.I., zisă O., sora inculpatului minor P.D.G.. Ambele, după ce au părăsit magazinul, s-au îndreptat spre locuința inculpatului T.P., unchiul prietenei minorei. La cererea prietenei sale, minora a rămas în stradă, în fața locuinței lui T.P. La un moment dat, din inițiativa concubinei lui T.P., G.N. dar și a M.D.T. și F.T., minora a pătruns în locuință, aici observându-le și pe C.L. și P.L. Înconjurată de cele cinci femei, minora a intrat în încăperea în care se afla prietena ei și i-a cerut să o însoțească, neprimind însă un răspuns. Pretextând că în încăpere era prea cald, T.F., T.M.D. și C.L. i-au cerut minorei să-și scoată geaca cu care era îmbrăcată, minora refuzând. La intrarea în cameră a lui T.P. și a lui P.D.G., T.F. i-a spus fetei că este „a lor” și că „se va mărita cu G.”, deși toți cunoșteau vârsta ei raportat și la faptul că era mai mică cu un an decât prietena ei, aceasta fiind fiica lui P.L. și sora lui P.D.G. În contextul descris, fata a încercat să părăsească camera, dar a fost împinsă spre un pat de T.P., în paralel acesta spunându-i lui P.D.G., atunci în etate de 17 ani, să aibă raport sexual cu minora. Pentru că băiatul nu a reacționat, T.P. le-a cerut lui T.F. și T.M.D. să tragă de îmbrăcămintea minorei, aceasta aflându-se încă pe acel pat. T.F. și-a pus mâna peste gura minorei, aceasta a lovit-o peste braț, reacția ei enervând și i-a atras smulgerea părului, moment în care unghia degetului inelar al mâinii drepte a lui T.F. s-a rupt. Intervenind C.L., aceasta a tras de hainele fetei, de cureaua pantalonilor ei, dar opoziția fiind mare, nu s-a reușit dezbrăcarea minorei. Constatând cele descrise, T.P. le-a cerut celor trei femei să iasă din încăpere pentru ca P.D.G. să rămână singur cu fata. Încercarea și a lui de a o dezbrăca, s-a soldat cu împingerea și lovirea capului cu un pet. Pretextând că dorește un pahar cu apă, minora a rămas singură în cameră, a încercat să o părăsească pe geam, dar a fost văzută de T.P. aflat afară. Instantaneu, acesta a pălmuit-o și a împins-o înapoi în încăpere, P.D.G. trăgând-o și el. T.F., T.M.D., C.L. și P.L., auzindu-l pe P.D.G. că le cere ajutor, au revenit în încăpere și în ideea dezbrăcării minorei, i-au scos geaca, aceasta s-a rupt, rezistența opusă de minoră neducând însă la dezbrăcarea ei totală. Revenind și el în cameră, T.P. le-a îndepărtat pe femei, moment în care minora a încercat din nou să se elibereze, dar a fost trasă de păr și aruncată în pat. În continuare, P.D.G. a încercat să o dezbrace, el fiind însă lovit de minoră cu pernele aflate pe pat și cu firul unui reșou existent pe un scaun. În cameră, au reintrat cele patru femei, însoțite și de R.R., aceasta sosită acolo în compania soțului ei, R.M. zis „D.”, toate continuând să încerce să o dezbrace pe minoră. Spre orele 21 30 , R.M. a văzut că fata era imobilizată pe pat de către T.M.D. și P.L., acestea ținând-o de mâini, la picioarele fetei se aflau R.R., de față fiind și P.D.G. La vederea bărbatului, fata a început să țipe, strigătele ei fiind însă acoperite de zgomotele făcute de cele cinci inculpate astfel că, pe moment, R.M. nu a înțeles ce-i spunea minora, dar dându-și seama că aceasta nu voia să fie singură cu inculpatele, el și-a tras soția de păr pentru a o scoate din cameră și a încercat să-i prindă mâna minorei, dar a fost imobilizat de T.P. și dat afară din cameră. P.C.A. a încercat din nou să plece, dar a fost imobilizată de T.F. care-i pusese mâna peste gură și de P.L. care se urcase cu picioarele peste pieptul ei, între timp T.M.D., C.L. și R.R. dezbrăcând-o de pantaloni și rupându-i lenjeria intimă. P.D.G., aflat pe pat lângă minoră, a fost îndemnat de femei să se dezbrace și el și să aibă raport sexual cu fata, el însă refuzând pe motivul că îi este rușine, dar a rămas în cameră. Constatând aceasta, T.M.D., R.R. și C.L. au spus că o vor dezvirgina ele pe minoră, T.F. i-a astupat copilei gura, P.L. s-a așezat cu genunchii pe pieptul ei, tot ea i-a ținut ambele mâini imobilizate, C.L. și R.R. au prins-o de câte un picior, iar T.M.D. și-a introdus mâna în vaginul minorei, astfel reușind să o dezvirgineze. După acest moment, cele prezente au șters sângele din zona vaginului minorei cu o cămașă de noapte albă și au lăsat-o în compania lui P.D.G. Acesta, neavând erecție, și-a introdus două degete în vaginul minorei, aceasta fiind în stare de leșin. După consumarea celor descrise, inculpații, telefonic, și-au anunțat rudele că P.D.G. „s-a însurat”, acolo, după scurt timp sosind persoane apropiate lor, printre care P.T. zis „C.”, aceasta, după ce toți consumaseră alcool, propunându-le să se deplaseze la casa lui P.C., tatăl lui P.D.G. și soț al inculpatei P.L. Grupul s-a îndreptat spre acea locație împreună cu minora, aceasta neopunându-se. Părinții fetei, P.C. și T.C., îngrijorați că ea nu revenise acasă, au contactat-o telefonic pe P.I.O., inițial aceasta nu a răspuns, ulterior ea spunându-le că fiica lor s-a măritat cu P.D.G. Cei doi, însoțiți de Ș.L., fratele fetei, s-au dus la locuința lui P.C., P.C. a găsit minora într-o încăpere, aceasta i-a cerut ajutor, dar a intervenit P.L., s-au agresat, astfel că mama fetei a fost forțată să plece, la fel, familia ei. După scurgerea unui interval de circa o jumătate de oră, părinții fetei au revenit, însoțiți și de rude, P.I. și T.N., au discutat cu privire la „căsătorie”, P.L. și R.R. refuzând însă să lase minora să plece. La amenințarea familiei minorei, că vor chema poliția, minora a fost adusă pe holul locuinței, a fost întrebată dacă dorește să rămână acolo, ea spunând că G. nu i-a făcut nimic, ci a fost violată de femei. Auzind cele spuse, familia lui P.D.G. a permis minorei să-și însoțească părinții. Ulterior, tatăl inculpatului P.D.G., împreună cu rude de-ale sale, au propus părinților minorei să se împace în schimbul oferirii a 30.000 - 40.000 lei, propunere refuzată. O nouă încercare de acest fel, de data aceasta prin oferirea dării unui imobil, a 2 ha de teren și a sumei de 30.000 lei, s-a soldat tot cu refuz. Raportul de constatare medico-legală din 29 aprilie 2008 a înscris că P.C.A. a prezentat „mandibular drept și pe umărul drept - 2 echimoze violacee de 3/1 cm și 1/1 cm cu moderată tumefacție subiacentă, pe cotul drept, excoriație de 1/0,8 cm acoperită cu depozit seros”, iar genital „himen inelar, semimembranos, lat de 0,7 cm, prezentând două rupturi complete, cu marginile infiltrate hemoragic la pozițiile 3 și 7 de pe cadranul convențional”, concluzionându-se că minora era deflorată complet, recent, putând data din 28 aprilie 2008 ora 21:30. În ce privește semnele de violență, s-a înscris că acelea s-au produs prin lovire cu corp dur și pot data din 28 aprilie 2008. Completarea raportului cu raportul de primă expertiză medico-legală din 06 februarie 2009 a menționat că leziunile prezentate de minoră la nivelul organului genital s-au produs prin hiperextensie în cadrul unui raport sexual complet. Raportul de expertiză medico-legală A.D.N. - din 08 mai 2008 din 19 noiembrie 2008 a reținut că analiza genetică a microurmelor biologice reprezentate de depozitul subungveal recoltat de la T.M. a evidențiat un profil genetic unic incomplet, aparținând unei persoane de sex feminin, caracterele genetice din profilul de referință ale victimei P.C.A. neregăsindu-se în probă, frecvența de regăsire în populația europeană caucaziană a genotipului victimei fiind estimată statistic la 9,5 x 10 25 . Împotriva sentinței, au declarat apeluri toți inculpații, motivarea căii de atac făcându-se pe considerente de nelegalitate și netemeinicie, astfel: - inculpata T.F. a susținut că la urmărirea penală i s-a încălcat dreptul la apărare, ea nu a fost citată în Spania, deși se cunoștea că se afla acolo, probatoriul administrat nu i-a confirmat participația penală, ea nu s-a aflat în locuința lui T.P., mărturia lui R.M. fiind relevantă sub acest aspect, toate acestea trebuind să conducă la achitare pe temeiul prev. de art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. În subsidiar, inculpata a cerut restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale; - inculpata R.R., oral, a solicitat achitarea sa în baza aceluiași temei de drept, ea nefiind implicată în săvârșirea faptelor. În subsidiar, inculpata a cerut reducerea pedepselor și dispunerea unei modalități de executare neprivativă de libertate; - inculpata C.L., de asemenea, a susținut că nu este vinovată, trebuie achitată potrivit dispozițiilor art. 10 lit. c) C. proc. pen., declarațiile victimei și ale martorului R.M. nu se coroborează cu alte probe administrate. În subsidiar, și această inculpată a cerut aplicarea unei pedepse mai mici și o modalitate de executare neprivativă de libertate; - inculpata P.L., oral, a solicitat să fie achitată în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen. pentru fapta de viol și art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru fapta de lipsire de libertate în mod ilegal. La fel, privind pedeapsa, și această inculpată a cerut o nouă individualizare cu dispunerea executării în condițiile prev. de art. 86 1 C. pen.; - inculpata P. (T.) M.D., oral, a cerut schimbarea încadrării juridice în complicitate la infracțiunea de viol, dar achitarea sa pentru că această faptă, chiar în forma complicității, nu există, la fel, nu există nici infracțiunea prevăzută de art. 189 C. pen. Referitor pedepsei, inculpata a solicitat reducerea și dispunerea unei măsuri de executare neprivative de libertate; - inculpatul T.P. a susținut că nu i-a fost răsturnată prezumția de nevinovăție, nu s-a aflat la domiciliu la data producerii faptelor din cauză, iar referitor pedepselor, a cerut micșorarea lor și suspendarea executării sub supraveghere; - inculpatul P.D.G., oral, a solicitat reducerea pedepselor și aplicarea unei modalități de executare neprivativă de libertate. La termenul 20 februarie 2013, instanța de apel, din oficiu, a pus în discuție schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatelor T.F., P.L., C.L. și R.R., din autorat la infracțiunea de viol, în complicitate la aceeași infracțiune. Inculpatele și apărătorii lor au achiesat la noua încadrare juridică. Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin Decizia penală nr. 50 A din 22 februarie 2013 a admis apelurile declarate de inculpatele T.F. (P.), P.L., C.L. și R.R., a desființat, în parte, sentința și în temeiul art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei, din infracțiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) teza I C. pen., în complicitate la aceeași infracțiune, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a) alin. (3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. pentru inculpatele menționate, T. (P.) F. fiind condamnată la 10 ani închisoare, P.L., la fel, 10 ani închisoare, C.L., 10 ani închisoare, R.R., 10 ani închisoare. Inculpatele, în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (1) C. pen., au fost condamnate, cu menținerea pedepselor aplicate pentru infracțiunea prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., la pedeapsa rezultantă de câte 10 ani închisoare și câte 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 71 C. pen., inculpatelor li s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței. Apelurile declarate de inculpații T.P., P.D.G. și de inculpata P. (T.) M.D. au fost respinse ca nefondate. Decizia instanței de apel a fost recurată de cei 7 inculpați, cazurile de casare și motivarea acestora fiind detaliate în încheierea de la termenul de dezbateri, 11 martie 2014. Din verificarea apărărilor inculpaților recurenți, toți susținând că nu sunt vinovați de săvârșirea faptelor pentru care au fost trimiși în judecată și condamnați în fond și în apel, motiv pentru care s-ar impune achitarea lor fie pentru că faptele nu există, acestea nu întrunesc elementele constitutive prevăzute de textele incriminatorii sau au fost săvârșite de alții, ori că pedepsele sunt mari, fără ca în individualizarea lor să se fi luat în considerare date favorabile persoanei lor sau modalitatea de executare este excesivă, cazurile de casare încadrabile în drept ar fi pct. 12, pct. 17 2 și pct. 14 ale art. 385 9 alin. (1) C. proc. pen. anterior. Examinând recursurile, în raport cu apărările invocate, cazurile de casare, prevederile legale, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acestea sunt fondate numai pentru considerentul ce se va arăta. În prealabil, instanța de recurs constată că decizia recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, la 22 februarie 2013, deci ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013 (15 februarie 2013), recursurile fiind înregistrate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 24 mai 2013, situație în care acestea pot fi examinate în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385 9 alin. (1) C. proc. pen. anterior, care reprezintă legea procesual penală aplicabilă. Astfel, prin Legea nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, s-a realizat o limitare a efectului devolutiv al recursului, unele cazuri de casare au fost abrogate expres, altele fiind modificate substanțial sau incluse în sfera de incidență a cazului de casare prevăzut de pct. 17 2 al art. 385 9 alin. (1), intenția legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale de atac ordinară, doar la chestiuni de drept. Din cele expuse, rezultă că în cazul recursului declarat împotriva deciziei pronunțată în apel, nici recurenții, nici instanța nu se pot referi decât la lipsurile pe care este încadrat cazul de casare prevăzut de legea procesual penală, neputându-se înlătura, pe această cale, eventualele alte erori pe care le-ar conține decizia apelului, ci doar încălcările de lege care se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ prevăzute în art. 385 9 alin. (1) C. proc. pen. anterior. Motivându-și apărările, în recurs, pe nedovedirea vinovăției lor, or pe inexistența elementelor constitutive ale infracțiunilor reținute, toți inculpații susținându-le și în apel, cale de atac integral devolutivă, în fapt ei s-au referit la un caz de casare, pct. 18 al art. 385 9 alin. (1), respectiv s-a comis o eroare gravă de fapt care a avut drept consecință greșita condamnare, abrogat expres odată cu intrarea în vigoare a legii amintite, 15 februarie 2013 anterior acesteia permițându-se, în mod excepțional, o examinare a situației de fapt de către instanța de recurs. Ca atare, criticile vizând greșita condamnare și cererile de achitare fie pe temeiul fapta nu există, fie nu a fost săvârșită de cel condamnat, exced cazurilor de casare în vigoare după 15 februarie 2013 pentru că se referă la aspectele de fapt ale cauzei. La fel, în atingerea scopului încheierii în aria controlului judiciar realizat de către instanța de recurs, numai a aspectelor de drept, aceeași lege a modificat și pct. 14 al art. 385 9 alin. (1), hotărârile putând fi casate numai când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege. Criticile recurenților, în sensul aplicării unor pedepse mai mici prin reanalizarea unor împrejurări ce țin de persoana lor, situația familială, nu pot fi analizate prin raportare la pct. 17 2 al art. 385 9 alin. (1), dar nici în raport cu pct. 14 al textului hotărârea din apel putând fi casată numai doar atunci când pedepsele aplicate sunt în alte limite decât cele prevăzute de lege, deci nelegale, individualizarea judiciară din care face parte integrantă și modalitatea de executare, deci netemeinicia unei asemenea hotărâri nu poate fi examinată în recurs. Dar, examinând din oficiu recursurile declarate de inculpați și în raport cu prevederile art. 5 C. pen. în vigoare de la 01 februarie 2014, prin prisma aplicării legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei, se constată și se apreciază următoarele: - art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) teza I C. pen. 1969 - violul, fapta a fost săvârșită de două sau mai multe persoane împreună, victima nu a împlinit vârsta de 15 ani, prevedea pedeapsa închisorii de la 15 la 25 ani și interzicerea unor drepturi; - art. 189 C. pen. 1969 - lipsirea de libertate în mod ilegal - alin. (2) - de două sau mai multe persoane împreună - pedeapsa era închisoarea de la 7 la 15 ani; - art. 75 (1) lit. c) C. pen. 1969 - săvârșirea infracțiunii de către un infractor major, dacă aceasta a fost comisă împreună cu un minor - circumstanță agravantă cu rol în individualizarea judiciară a pedepsei, potrivit art. 78 C. pen. 1969; - art. 218 alin. (1), alin. (3) lit. c), f) C. pen. în vigoare de la 01 februarie 2014 - viol, victima nu a împlinit vârsta de 16 ani, fapta a fost săvârșită de două sau mai multe persoane împreună - pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani și interzicerea exercitării unor drepturi; - art. 205 alin. (1), alin. (3) lit. b) C. pen. în vigoare de la 01 februarie 2014 - lipsirea de libertate în mod ilegal, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani (asupra unui minor); - art. 77 lit. d) C. pen. în vigoare - săvârșirea infracțiunii de către un infractor major, dacă aceasta a fost comisă împreună cu un minor, circumstanța agravantă, cu efecte privind individualizarea judiciară a pedepsei cum prevede art. 78 C. pen. în vigoare. Astfel, incriminarea faptelor comise de inculpați au corespondent în textele C. pen. nou, din compararea limitelor de pedeapsă constatându-se că limita minimă pentru cele două infracțiuni este mai mică, deci C. pen. nou este legea penală mai favorabilă, fie pentru autori, fie pentru complici, complicitatea fiind prevăzută în art. 48 C. pen. nou asemănător art. 26 C. pen. anterior. În cauză C. pen. nou fiind legea penală mai favorabilă, aceasta se răsfrânge și sub aspectul pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi, art. 66 prevăzând o durată de la unu la 5 ani, deci expres arătată, în timp ce art. 65 C. pen. anterior nu cuprindea o asemenea limitare. În ce privește pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării unor drepturi (art. 65 C. pen. nou), potrivit art. 12 alin. (1) din Legea de aplicare - Legea nr. 187/2012 a C. pen. (Legea nr. 286/2009) prevăzând că aceasta se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă. Dar, având în vedere că toți inculpații au săvârșit cele două infracțiuni în condițiile concursului prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen. 1969, iar potrivit dispozițiilor art. 34 lit. b) același cod, când s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea, se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani, concursul, sancțiunea penală în C. pen. nou, art. 38, 39 apare a fi mai aspră, condiție în care pentru pedeapsa rezultantă, dispozițiile C. pen. anterior sunt mai favorabile. Referitor la inculpatul P.D.G., minor la data săvârșirii faptelor (28 aprilie 2008) C. pen. nou nu mai prevede pedepse, sistemul sancționator fiind bazat exclusiv pe măsuri educative inclusiv privative de libertate, de genul internării într-un centru de detenție (perioade cuprinse între 2-5 ani sau între 5-15 ani) în caz de concurs de infracțiuni (existent și, în ce-l privește) stabilindu-se și luându-se o singură măsură educativă pentru toate faptele. Față de cele arătate, în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. recursurile vor fi admise, se va casa, în parte, Decizia penală nr. 50 A din 22 februarie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, și sentința penală nr. 115 din 26 iulie 2012 a Tribunalului Călărași și se va proceda corespunzător dispozitivului prezentei.