ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1487/2014

Deliberând asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 166 din 11 septembrie 2013, Tribunalul Suceava, secția penală, în baza art. 334 C. proc. pen., a respins cererea de schimbare a încadrării juridice, formulată de către inculpatul F.C.G. din tentativă la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., pentru care a fost trimis în judecată în infracțiunea de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 alin. (1) și (2) C. pen. ca neîntemeiată. În baza art. 334 C. proc. pen., s-a admis cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de reprezentanta Parchetului și a fost schimbată încadrarea juridică a faptei din tentativă la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 20 rap.

la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., pentru care a fost trimis inculpatul în judecată în tentativă la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. A fost condamnat inculpatul F.C.G.: - 8 ani și 4 luni închisoare, pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de "omor calificat", prev. de art. 20 . rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și a art. 320 1 C. proc. pen. și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani. În temeiul art. 71 alin. (1) și (2) C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

(dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat), cu titlu de pedeapsă accesorie. S-a constatat că infracțiunea dedusă judecății în prezenta cauză este concurentă cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentința penală nr. 41/2010 a Tribunalului Suceava, modificată în parte prin Decizia penală nr. 83 din 28 decembrie 2010 a Curții de Apel Suceava și rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 3861 din 1 noiembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și Sentința penală nr. 153 din 28 septembrie 2012 a Tribunalului Suceava, menținută prin Decizia penală nr. 28 din 28 februarie 2013 a Curții de Apel Suceava, definitivă prin Decizia penală nr. 2149 din 18 iunie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentințele menționate în pedepse componente: - de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), (3) teza I, raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) și coroborat cu art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen. - de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. - de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism, prev. de art. 329 alin. (1) C. pen.

cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen. - de 1151 zile pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. - de 12 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la introducerea în țară de droguri de mare risc prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. În baza art. 36 alin. (1) rap. la art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor anterioare, astfel cum au fost repuse în individualitatea lor cu cea stabilită prin prezenta și i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare, sporită la 15 ani.

În baza art. 35 alin. (2) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) și lit. e) C. pen. pe o perioadă de 10 ani. În baza art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și e) cu titlu de pedeapsă accesorie. Au fost anulate formele de executare emise în baza Sentințelor penale nr. 41/2010 și nr. 153 din 28 septembrie 2012 a Tribunalului Suceava și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare, la data rămânerii definitive a prezentei. În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus luarea față de inculpat a măsurii de siguranță a confiscării speciale a cuțitului tip briceag, ce a fost folosită la săvârșirea infracțiunii și care se află la camera de corpuri delicte a Tribunalului Suceava (colet nr. 1, înaintat odată cu Rechizitoriul nr. 364/P/2011 de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava).

În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 1357 și urm C. civ., a fost obligat inculpatul F.C.G. la plata sumei de 1329,78 RON către partea civilă Spitalul Județean de Urgență "Sfântul Ioan cel Nou" Suceava, reprezentând cheltuieli de spitalizare a părții vătămate M.C.T. În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 1357 și urm C. civ., a fost obligat inculpatul F.C.G. la plata sumei de 492,20 RON către partea civilă Serviciul de Ambulanță Județean Suceava, reprezentând cheltuieli de deplasare pentru partea vătămată M.C.T. În baza art. 14, 17 și art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 1357 și urm. C. civ., a fost obligat inculpatul F.C.G. la plata sumei de 10000 RON către partea civilă M.C.T., reprezentând daune morale.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariu avocat oficiu din faza de urmărire penală urmând a se avansa din fondul MJ în contul Baroului de Avocați Suceava. Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava nr. 364/P/2011 din 1 aprilie 2013, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului F.C.G., pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

În fapt, în actul de sesizare, s-au reținut următoarele: În după-amiaza zilei de 22 mai 2011, în jurul orelor 16.30, M.C.T., în vârstă de 17 ani, din municipiul Suceava, s-a deplasat la Stația CFR Suceava pentru a o aștepta pe bunica sa A.I., aceasta urmând să sosească cu trenul accelerat Cluj-Napoca - Iași din municipiul Câmpulung Moldovenesc. Până la sosirea trenului M.C.T. a intrat în localul denumit "E." situat pe peronul stației, cu intenția de a-și cumpăra un pachet de țigări. Încă de la intrarea pe terasa localului, cât și în interiorul acesteia, victima a fost acostată de către învinuitul F.C.G., care se afla în stare avansată de ebrietate, căutând scandal cu orice preț. De cum a văzut-o intrând pe terasa magazinului, învinuitul a proferat injurii și amenințări cu acte de violență fără a avea vreun motiv anume, între el și victimă neexistând în trecut relații de dușmănie ori o stare conflictuală.

Fiindu-i frică de amenințările învinuitului, victima l-a apelat telefonic pe tatăl ei L.V., solicitându-i să vină în stație, întrucât îi este frică să nu fie agresat de F.C.G. Nu după mult timp, în stația CFR și-a făcut apariția tatăl lui M.C.T., cei doi s-au deplasat în interiorul barului pentru a lămuri situația și a-l calma pe învinuit. De precizat este faptul că numitul L.V. avea asupra sa o bâtă de baseball pe care o ține într-o sacoșă, luată cu scopul de a preîntâmpina o eventuală altercație fizică. Sus-numitul i-a solicitat învinuitului să-i lase în pace fiul și să nu se mai lege de el, după care împreună cu acesta s-a îndreptat pe peronul stație CFR Suceava. În momentele imediat următoare, F.C.G.

i-a urmărit pe aceștia pe peron, iar în momentul în care i-a ajuns, l-a lovit fără niciun motiv cu pumnul în plină figură pe L.V. Victima a sărit în apărarea tatălui său astfel că între cei doi s-a iscat o încăierare împrejurare în care F.C.G. a scos din buzunarul pantalonilor cu care era îmbrăcat un cuțit tip briceag pe care l-a deschis, iar, mai apoi, i-a aplicat victimei mai multe lovituri, în zona hemitoracelui stâng, a brațului drept, a coapsei și gambei drepte. Urmare a loviturilor, victima s-a așezat în genunchi, însă învinuitul cu mâna stângă de cap, iar cu cealaltă i-a aplicat o lovitură de cuțit în zona gâtului. Ulterior, învinuitul a luat-o la fugă în direcția policlinicii CFR din apropiere făcându-se nevăzut.

La scurt timp după aceasta F.C.G. a fost identificat de către polițiști, fiind condus la sediul poliției pentru audieri. Cu această ocazie acesta a predat organelor de poliție obiectul vulnerat. Victima a fost transportată de urgență la Spitalul Județean "Sf. Ioan cel Nou" Suceava, fiind internată în cadrul Secției chirurgie infantilă și ortopedie. Conform raportului de constatare medico-legală din 2 iunie 2011 a suferit mai multe leziuni (cervical anterior, hemitorace stâng, braț drept, coapsa și gamba dreaptă). Medicii legiști au concluzionat că plaga înțepată penetrantă cu hemopneumotorax și emifizem subcutanat a pus în primejdie viața victimei.

În faza de urmărire penală au fost administrate următoarele mijloace de probă: proces-verbal de cercetare la fața locului și planșa fotografică aferentă; raport de constatare medico-legală din 2 iunie 2011, dovezi predare-primire bunuri; declarațiile părții vătămate M.C.T.; declarațiile martorilor:, coroborate cu declarațiile inculpatului. La termenul de judecată din data de 20 mai 2013, inculpatul, prin apărătorul ales, a solicitat schimbarea încadrării juridice din tentativă la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. în infracțiunea de vătămare corporală, prev. de art. 182 alin. (1) și (2) C. pen., pentru motivele arătate și susținute oral și consemnate în încheierea de ședință ce face corp comun cu aceasta.

De asemenea, reprezentanta Parchetului a solicitat schimbarea încadrării juridice din tentativă la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. în tentativă la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., învederând instanței faptul că, deși în rechizitoriul parchetului se menționează că inculpatul se află în stare de recidivă postexecutorie, prev. de art. 37 lit. b) C. pen., s-a omis a se reține acest lucru în dispozitivul actului. La termenul de judecată din data de 20 mai 2013, inculpatul a invocat aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art. 320 1 C. proc.

pen., arătând că a recunoscut săvârșirea faptei. Astfel fiind, analizând materialul probator administrat în cauză în faza de urmărire penală, cu privire la latura penală a cauzei, instanța de fond a reținut următoarele: În fapt, la data de 22 mai 2011, într-un loc public, respectiv stația CFR Suceava inculpatul F.C.G., a aplicat victimei M.C.T. mai multe lovituri de cuțit în zone vitale ale corpului, cauzându-i leziuni grave pentru a căror vindecare i-au fost necesare un număr de 25 - 30 de zile de îngrijiri medicale și care au pus în primejdie viața victimei. Această situație de fapt a fost reținută de către instanță exclusiv în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în conformitate cu dispozițiile art. 320 1 C. proc.

pen. Astfel, din declarațiile martorului ocular H.V. rezultă că, în luna mai 2011, fără însă a-și putea aminti exact data, precizând doar că era într-o duminică, se afla pe o bancă pe peronul stației CFR Suceava. La un moment dat, a observat ieșind din restaurantul E. de pe peronul stației CFR Suceava, din latura spre Pașcani, mai multe persoane care au început să se lovească reciproc, unul dintre participanți scoțând un cuțit cu care l-a tăiat pe un altul. L-a recunoscut ulterior pe acel tânăr în persoana inculpatului F.G.C., la Postul de Poliție transporturi feroviare, unde acesta a fost adus și percheziționat. A învederat martorul că, asupra inculpatului, cu ocazia percheziției, agenții de poliție au găsit un briceag pe care l-au ridicat și fotografiat.

În același sens sunt și declarațiile martorului C.L. Martorul I.P.F. a declarat că a asistat la o altercație ce a avut loc pe peronul CFR Suceava, la data de 22 mai 2011, cu aproximație ora 16.30 întrucât tocmai sosise în stație cu trenul Vatra Dornei - Suceava și profitând de faptul că trenul staționa 10 minute a coborât cu intenția de a cumpăra niște bere. A arătat martorul că "în timp ce mă aflam în apropierea restaurantului E. situat pe peronul gării am observat ieșind de pe terasa acelui restaurant un bărbat mai în vârstă (circa 50 de ani) însoțit de un tânăr, la scurt timp am văzut ieșind din restaurant pe numitul F.C.G., poreclit "F.", însoțit de alte persoane (...) l-am văzut pe F.C.G.

lovindu-l pe tânărul, care se afla cu bărbatul mai în vârstă, cu pumnii în zona feței și a corpului, iar mai apoi am văzut cum a scos un cuțit de mici dimensiuni din buzunarul de la spate, aplicându-i o lovitură undeva în zona spatelui (...) îl cunosc din vedere pe F.C.G., pot afirma că este o persoană violentă, recalcitrantă și foarte răzbunătoare". Descriu în detaliu evenimentul, confirmând situația de fapt astfel cum a fost reținută și partea vătămată M.C.T., precum și reprezentantul legal al acesteia L.V. Așa cum rezultă din concluziile raportului de constatare medico-legală din 2 iunie 2011 efectuat în cauză de Serviciul de Medicină Legală Suceava, numitul M.C.T. prezintă excoriații, echimoză, plagă înțepată penetrantă cu hemopneumotorax și emfizem cutanat consecutiv, leziuni ce s-au putut produce prin loviri cu corpuri sau mijloace contondente și corp înțepător putând data din 22 mai 2011, leziuni ce pot necesita 25 - 30 de zile de îngrijiri medicale.

Având în vedere morfologia și topografia leziunilor, starea clinică la internare, examenele clinice și paraclinice efectuate și necesitatea intervenției chirurgicale de urgență, s-a apreciat că viața sus-numitului a fost pusă în pericol. În procesul-verbal întocmit la data de 22 mai 2011 se atestă faptul că după depistarea inculpatului F.C.G. și conducerea acestuia la sediul Postului de Poliție Transporturi Feroviare Suceava, s-a efectuat un control corporal asupra acestuia, ocazie cu care asupra acestuia s-a găsit în buzunarul stânga spate al pantalonilor un briceag rabatabil cu mânerul în lungime de 850 mm și lama tăietoare de 70 mm. La examinarea vizuală a cuțitului se observă pe lama acestui pete de culoare brun-roșcat.

Inculpatul F.C.G., audiat pe parcursul urmăririi penale, nu a recunoscut săvârșirea faptei, revenind însă în faza de judecată asupra acestei declarații, recunoscând săvârșirea faptei, solicitând aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. În ceea ce privește încadrarea juridică a faptei astfel cum a fost reținută, prima instanță a precizat următoarele: Esențial pentru încadrarea juridică a faptei inculpatului, după caz, în tentativă de omor calificat (art. 20 rap. la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.) ori în vătămare corporală gravă (art. 182 alin. (1) și (2) C. pen.) este stabilirea formei și modalității vinovăției cu care a săvârșit fapta. Dacă în cazul infracțiunii de vătămare corporală gravă făptuitorul acționează cu intenția generală de vătămare, în cazul tentativei la omor acesta acționează cu intenția de ucidere.

Este adevărat că infracțiunea prevăzută în art. 182 alin. (2) poate avea ca element subiectiv și intenția depășită, însă în acest caz, făptuitorul acționează nu cu intenția de omor, ci cu intenția generală de vătămare corporală, rezultatul mai grav - punerea în primejdie a vieții persoanei - fiind imputată acesteia pe baza culpei, ipoteză unanim acceptată judiciar și caracteristică pentru forma mixtă de vinovăție "praeterintenție" (intenție depășită). În cazul infracțiunii de omor (rămasă în forma tentativei) actele de punere în executare a omorului, săvârșite până în momentul intervenției evenimentului întrerupător trebuie să releve - prin natura lor și împrejurările în care au fost săvârșite - că infractorul a avut intenția specifică de omor, iar nu intenția generală de a vătăma.

Astfel, s-a constatat de către instanța de fond că există tentativă de omor și nu de vătămare corporală, ori de câte ori infractorul acționează în așa mod încât provoacă leziuni la nivelul organelor vitale ale organismului victimei ori folosește instrumente sau procedee specifice uciderii. Nu are relevanță timpul necesar pentru îngrijiri medicale, deoarece acesta este caracteristic infracțiunilor de vătămare corporale și nu exprimă dinamismul interior al actului infracțional.

S-a constatat că, forma și modalitatea intenției, element al laturii subiective a infracțiunii, rezultă din materialitatea actului, printre altele, din obiectul vulnerant folosit, numărul și intensitatea loviturilor, zona anatomică vizată, comportamentul ulterior al inculpatului etc. Toate aceste aspecte au fost avute în vedere de către instanță, concluzionând că folosirea unui obiect apt de a produce moartea - cuțit tip briceag, aplicarea de lovituri într-o zonă vitală, respectiv în zona capului precum și în alte zone ale corpului, cauzând consecințe grave (plagă prin tăiere regiunea cervical anterioară, plagă prin înjunghiere hemitorace stâng) necesitând intervenție chirurgicală pentru salvarea vieții victimei exclud apărarea inculpatului în sensul că nu ar fi acționat cu intenția de omor, ci cu intenția generală de vătămare, faptă care - în opinia sa - ar fi produs un rezultat mai grav neurmărit și neprevăzut de el (punerea în primejdie a vieții victimei).

În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei aplicate, Tribunalul a aplicat succesiv dispozițiile art. 20 rap. la art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. i) C. pen. și apoi ale art. 320 1 C. proc. pen., rezultând limite de pedeapsă de la 5 ani și 1 lună - 8 ani și 4 luni închisoare. Au fost avute în vedere în continuare criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. și anume: dispozițiile părții generale ale Codului penal, limitele speciale de pedeapsă, gradul de pericol social concret ridicat al faptei comise, împrejurările și modalitatea în care a fost săvârșită, descrisă detaliat mai sus și urmarea produsă, acțiunea inculpatului conducând la suprimarea vieții unui seamăn.

Referitor la persoana inculpatului, Tribunalul a reținut că acesta nu se află la prima încălcare a legii penale, astfel cum rezultă din fișa de cazier judiciar existentă dosar, denotând, pe de o parte, un comportament în contradicție totală cu normele de conduită socială iar, pe de altă parte, ignorarea totală a avertismentelor date de către organele judiciare, fiind cunoscut totodată ca o persoană violentă și răzbunătoare, astfel cum îl descrie și martorul I.P.F.

Pentru toate motivele arătate instanța de fond nu a reținut în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante solicitate de către inculpat prin apărător, stabilirea unei pedepse de 8 ani și 4 luni închisoare, fiind apreciată ca necesară și suficientă pentru atingerea scopului de prevenție specială, de coerciție și de reeducare, astfel cum acestea sunt definite de art. 52 alin. (1) C. pen., în considerarea și a dispozițiilor art. 39 alin. (4) C. pen., ce permit aplicarea în cazul recidivei postexecutorie o pedeapsă spre maximul special.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava și inculpatul F.C.G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, conform motivelor depuse în scris la dosarul cauzei și susținute cu prilejul dezbaterilor din ședința publică din data de 4 noiembrie 2013. Prin Decizia penală nr. 139 din 4 noiembrie 2013 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava și inculpatul F.C.G. împotriva Sentinței penale nr. 166 din 11 septembrie 2013 a Tribunalului Suceava. A fost desființată în parte sentința apelată, iar în rejudecare a fost înlăturată dispoziția de contopire a pedepsei aplicate în cauză cu pedepsele anterioare ale inculpatului și de aplicare a unui spor de pedeapsă.

În baza art. 36 alin. (1) rap. la art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele anterioare, astfel cum au fost repuse în individualitatea lor cu cea stabilită prin sentință și aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare, sporită la 13 ani. În baza art. 36 alin. (3) C. pen. și art. 15 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 a fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului durata executată din data de 27 aprilie 2012 la zi. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței. În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare din apel au rămas în sarcina statului, din care suma de 50 RON reprezentând onorariul parțial al avocatului desemnat din oficiu s-a dispus a fi plătit din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului Suceava.

Pentru a decide astfel instanța de control judiciar a reținut că sub aspectul individualizării pedepsei, Tribunalul a efectuat o corectă aplicare în concret a dispozițiilor și a criteriilor reglementate de art. 72 C. pen. în mod corect s-a dat eficiența cuvenită gravității deosebite a faptei, cât și împrejurării că inculpatul este atât cunoscut cu antecedente penală cât și ca o persoană violentă și răzbunătoare (conform declarațiilor martorilor). În consecință, aplicarea unei pedepse mai reduse ca și cuantum nu se impune în speță. Însă, în ceea ce privește sporul de trei ani închisoare aplicat inculpatului ca urmare a contopirii pedepsei aplicate în speță cu condamnările anterioare, Curtea a reținut în primul rând că aplicarea acestui spor se impune având în vedere gravitatea infracțiunilor supuse contopirii și perseverența infracțională a inculpatului.

Însă, având în vedere cuantumul de 12 ani închisoare al pedepsei rezultante ca urmare a contopirii, Curtea a apreciat că pentru realizarea scopului de prevenție generală și specială al pedepsei este necesară dar și suficientă aplicarea unui spor de un an închisoare. Împotriva aceste decizii, în termen legal a declarat recurs inculpatul F.C.G., care a solicitat, prin invocarea cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen.: - în principal, schimbarea încadrării juridice din tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav în infracțiunea de vătămare corporală, prin reținerea circumstanței atenuante legale prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen. și aplicare unei pedepse orientate către minimul prevăzut de lege; - în subsidiar, o reindividualizare a pedepsei în sensul reducerii cuantumului acestei și înlăturarea sporului de 1 an închisoare.

Examinând recursul declarat de inculpatul F.C.G. prin raportare la dispozițiile art. 385 9 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție, constată următoarele: Decizia recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, la 4 noiembrie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, situație în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385 9 alin. (1) C. proc. pen. (1969), care este legea procesual - penală aplicabilă recursului de față. Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat o limitare a devoluției recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial sau incluse în sfera de aplicare a cazului de casare prevăzut de pct. 17 2 alin. (1) art. 385 9 C. proc.

pen., intenția clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept. Ipoteza în care faptei i s-a dat o greșită încadrare juridică - având drept consecință schimbarea încadrării juridice - constituia înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., în prezent abrogat; acest caz de casare (art. 385 9 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen.) era unul dintre cele care permiteau, în mod excepțional, examinarea situației de fapt de către instanța de recurs. Această verificare nu mai este permisă de legea în vigoare, cât timp art. 385 9 alin. (1) C. proc.

pen. (în redactarea dată prin sus-menționata lege) reglementează doar motive de casare ce vizează chestiuni de drept ale hotărârilor recurate. Astfel, criticile recurentului inculpat privind greșita încadrare juridică în tentativă la infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. și cererea de schimbarea a încadrării juridice, cu reținerea art. 73 lit. b) în infracțiunea de vătămare corporală, prevăzută de art. 182 alin. (1) și (2) C. pen. exceda cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (1) C. proc. pen., întrucât se referă la aspecte de fapt ale cauzei. În ce privește cazul de casare prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 C. proc.

pen., invocat de recurentul inculpat, sub incidența căruia, prin acordarea circumstanței atenuante legale a provocării - art. 73 lit. b) C. pen. - a solicitat reducerea pedepsei, se constată că, într-adevăr, acesta a fost menținut și nu a suferit nicio modificare sub aspectul conținutului prin Legea nr. 2/2013, însă acest caz de casare nu poate fi incident din moment ce finalitatea vizată prin invocarea acestui temei de drept este, în realitate, reducerea pedepsei - adică un aspect de netemeinicie - ceea ce este inadmisibil, întrucât ceea ce nu se poate obține direct, sub incidența cazului de casare prevăzut de pct. 14, care în prezent vizează doar nelegalitatea iar nu și netemeinicia pedepsei, nu poate fi obținut nici indirect, prin "deturnarea" de la finalitatea sa reală a cazului de casare prevăzut de pct. 17 2 (ambele de sub art. 385 9 alin. (1) C. proc.

pen.) și aceasta cu atât mai mult cu cât examinarea eventualității aplicării art. 73 lit. b) C. pen. ar face inevitabilă reevaluarea stării de fapt. În consecință, obiecțiunile formulate în recursul de față, subsumate cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (1) C. proc. pen. - pct. 17 2 sau respectiv, pct. 14 - se apreciază a fi neîntemeiate. Cu toate acestea ca urmare a intrării în vigoare - la 1 februarie 2014 - a noilor coduri (penal și de procedură penală), instanța este datoare, fie la cererea inculpatului recurent, fie chiar din oficiu, să examineze dacă în cauză sunt aplicabile prevederile art. 5 C. pen., potrivit cu care "în cazul în care, de la săvârșirea infracțiunii până la judecare definitivă a cauzei, au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă". Din această perspectivă, instanța constată că inculpatul F.C.G.

a fost trimis în judecată și condamnat la o pedeapsă de 8 ani și 4 luni închisoare și 5 ani la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art, 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și a art. 320 1 C. proc. pen. După cum se poate observa, fapta săvârșită de inculpat are - întrucât agravanta prevăzută de art. 175 lit. i) C. pen. a fost eliminată - corespondent în prevederile art. 32, raportat la art. 188 C. pen., pedeapsa prevăzută de lege fiind de la 5 ani la 10 ani închisoare, încât aceste dispoziții se învederează a fi mai favorabile inculpatului.

Pentru considerentele expuse urmează ca recursul declarat de inculpat să fie admis în vederea aplicării, prevederilor art. 5 C. pen. (1 februarie 2014), text de lege ale cărui cerințe sunt îndeplinite, cu consecința schimbării încadrării juridice a faptei săvârșită de inculpat, din tentativă la infracțiunea la omor calificat, prev. de art. 20, rap. la art. 174 - 175 alin. (1) lit. i) C. pen. anterior, în tentativă la infracțiunea de omor, prev. de art. 32, rap. la art. 188 alin. (1) și (2) C. pen., texte de lege în baza cărora, cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. anterior, inculpatul va fi condamnat la o pedeapsă de 6 ani și 8 luni închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen.

Totodată constatându-se că infracțiunea dedusă judecății este concurentă cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost deja condamnat, în baza art. 36 alin. (1) C. pen. (anterior) raportat la art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (2) C. pen. (anterior) se va contopi pedeapsa aplicată în prezenta cauză cu pedepsele aplicate prin Sentința penală nr. 41/2010 a Tribunalului Suceava, definitivă prin Decizia penală nr. 3861/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și prin Sentința penală nr. 153/2012 a Tribunalului Suceava, definitivă prin Decizia penală nr. 2149/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, inculpatul F.C.G. urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare și 10 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

(anterior) pedeapsă pe care o sporește cu 1 (un) an închisoare, în final inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea de 13 ani închisoare și 10 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (anterior). Se va face aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (anterior). În baza art. 36 alin. (3) C. pen. (anterior) va fi dedusă din pedeapsă durata executată de la 27 aprilie 2012 la zi. Vor fi menținute celelalte dispoziții ale hotărârilor recurate. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului iar onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat F.C.G. în sumă de 75 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul F.C.G. împotriva Deciziei penale nr. 139 din 4 noiembrie 2013 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori. Casează în parte decizia penală recurată și Sentința penală nr. 166 din 11 septembrie 2013 a Tribunalului Suceava și, rejudecând: Descontopește pedeapsa rezultantă de 13 ani închisoare în pedepsele componente și sporul de 1 (un) an închisoare. Face aplicarea art. 5 C. pen. și, în baza art. 386 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului din tentativă la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. (anterior), în tentativă la infracțiunea de omor, prev. de art. 32 C. pen.

rap. la art. 188 alin. (1) și (2) C. pen. În baza art. 32 C. pen. rap. la art. 188 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplic, art. 37 lit. b) C. pen. (anterior) și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., condamnă pe inculpat la pedeapsa de 6 (șase) ani și 8 (opt) luni închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 36 alin. (1) C. pen. (anterior) raportat la art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (2) C. pen. (anterior) contopește pedeapsa aplicată în prezenta cauză cu pedepsele aplicate prin Sentința penală nr. 41/2010 a Tribunalului Suceava, definitivă prin decizia penală nr. 3861/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și prin Sentința penală nr. 153/2012 a Tribunalului Suceava, definitivă prin Decizia penală nr. 2149/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, inculpatul F.C.G.

urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare și 10 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (anterior), pedeapsă pe care o sporește cu 1 (un) an închisoare, în final inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea de 13 ani închisoare și 10 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (anterior). Face aplic. art. 71 și art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (anterior). În baza art. 36 alin. (3) C. pen. (anterior) deduce din pedeapsă durata executată de la 27 aprilie 2012 la zi. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor recurate. Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul-inculpat F.C.G.

în sumă de 75 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 30 aprilie 2014. Procesat de GGC - NN