ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1487/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1487/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Deliberând asupra

recursului de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 166 din 11

septembrie 2013, Tribunalul Suceava, secția penală, în baza art. 334 C. proc.

pen., a respins cererea de schimbare a încadrării juridice, formulată de către

inculpatul F.C.G. din tentativă la infracțiunea de omor calificat, prev. de art.

20 rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., pentru care

a fost trimis în judecată în infracțiunea de vătămare corporală gravă, prev. de

art. 182 alin. (1) și (2) C. pen. ca neîntemeiată.

În baza art. 334 C.

proc. pen., s-a admis cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de

reprezentanta Parchetului și a fost schimbată încadrarea juridică a faptei din

tentativă la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 20 rap. la art. 174

alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., pentru care a fost trimis

inculpatul în judecată în tentativă la infracțiunea de omor calificat, prev. de

art. 20 rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu

aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

A fost condamnat

inculpatul F.C.G.:

- 8 ani și 4 luni

închisoare, pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de "omor

calificat", prev. de art. 20 . rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 alin.

(1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și a art. 320

1

C.

proc. pen. și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani.

În temeiul art. 71

alin. (1) și (2) C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art.

64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (dreptul de a fi ales în

autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o

funcție ce implică exercițiul autorității de stat), cu titlu de pedeapsă

accesorie.

S-a constatat că

infracțiunea dedusă judecății în prezenta cauză este concurentă cu

infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentința penală nr.

41/2010 a Tribunalului Suceava, modificată în parte prin Decizia penală nr. 83

din 28 decembrie 2010 a Curții de Apel Suceava și rămasă definitivă prin

Decizia penală nr. 3861 din 1 noiembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție și Sentința penală nr. 153 din 28 septembrie 2012 a Tribunalului

Suceava, menținută prin Decizia penală nr. 28 din 28 februarie 2013 a Curții de

Apel Suceava, definitivă prin Decizia penală nr. 2149 din 18 iunie 2013 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție.

A fost descontopită

pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentințele

menționate în pedepse componente:

- de 7 ani închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1),

(3) teza I, raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) și coroborat cu art. 2 pct. 2

lit. c) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C.

proc. pen., art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen.

- de 5 ani închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni

prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) C. pen.,

cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. și art. 37 lit. a) C.

pen.

- de 4 ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism, prev. de art. 329

alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.,

art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen.

- de 1151 zile pentru

săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prev.

de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) C. pen. cu

aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. și art. 37 lit. a) C.

pen.

- de 12 ani

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la introducerea în

țară de droguri de mare risc prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 3 alin. (2)

din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 36 alin.

(1) rap. la art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor

anterioare, astfel cum au fost repuse în individualitatea lor cu cea stabilită

prin prezenta și i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 12 ani

închisoare, sporită la 15 ani.

În baza art. 35 alin.

(2) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) și lit. e) C.

pen. pe o perioadă de 10 ani.

În baza art. 71 C.

pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza

a II-a, b) și e) cu titlu de pedeapsă accesorie.

Au fost anulate

formele de executare emise în baza Sentințelor penale nr. 41/2010 și nr. 153

din 28 septembrie 2012 a Tribunalului Suceava și s-a dispus emiterea unui nou

mandat de executare, la data rămânerii definitive a prezentei.

În baza art. 118

alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus luarea față de inculpat a măsurii de

siguranță a confiscării speciale a cuțitului tip briceag, ce a fost folosită la

săvârșirea infracțiunii și care se află la camera de corpuri delicte a

Tribunalului Suceava (colet nr. 1, înaintat odată cu Rechizitoriul nr.

364/P/2011 de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava).

În baza art. 14 și

art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 1357 și urm C. civ., a fost obligat

inculpatul F.C.G. la plata sumei de 1329,78 RON către partea civilă Spitalul

Județean de Urgență "Sfântul Ioan cel Nou" Suceava, reprezentând

cheltuieli de spitalizare a părții vătămate M.C.T.

În baza art. 14 și

art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 1357 și urm C. civ., a fost obligat

inculpatul F.C.G. la plata sumei de 492,20 RON către partea civilă Serviciul de

Ambulanță Județean Suceava, reprezentând cheltuieli de deplasare pentru partea

vătămată M.C.T.

În baza art. 14, 17

și art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 1357 și urm. C. civ., a fost obligat

inculpatul F.C.G. la plata sumei de 10000 RON către partea civilă M.C.T.,

reprezentând daune morale.

În baza art. 191

alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1500 RON,

cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON,

reprezentând onorariu avocat oficiu din faza de urmărire penală urmând a se

avansa din fondul MJ în contul Baroului de Avocați Suceava.

Pentru a hotărî

astfel prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă

Tribunalul Suceava nr. 364/P/2011 din 1 aprilie 2013, s-a dispus trimiterea în

judecată a inculpatului F.C.G., pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de

omor calificat, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174, art. 175 alin. (1)

lit. i) C. pen.

În fapt, în actul de

sesizare, s-au reținut următoarele:

În după-amiaza zilei

de 22 mai 2011, în jurul orelor 16.30, M.C.T., în vârstă de 17 ani, din

municipiul Suceava, s-a deplasat la Stația CFR Suceava pentru a o aștepta pe

bunica sa A.I., aceasta urmând să sosească cu trenul accelerat Cluj-Napoca -

Iași din municipiul Câmpulung Moldovenesc. Până la sosirea trenului M.C.T. a

intrat în localul denumit "E." situat pe peronul stației, cu intenția

de a-și cumpăra un pachet de țigări. Încă de la intrarea pe terasa localului,

cât și în interiorul acesteia, victima a fost acostată de către învinuitul

F.C.G., care se afla în stare avansată de ebrietate, căutând scandal cu orice

preț. De cum a văzut-o intrând pe terasa magazinului, învinuitul a proferat

injurii și amenințări cu acte de violență fără a avea vreun motiv anume, între

el și victimă neexistând în trecut relații de dușmănie ori o stare

conflictuală. Fiindu-i frică de amenințările învinuitului, victima l-a apelat

telefonic pe tatăl ei L.V., solicitându-i să vină în stație, întrucât îi este

frică să nu fie agresat de F.C.G. Nu după mult timp, în stația CFR și-a făcut

apariția tatăl lui M.C.T., cei doi s-au deplasat în interiorul barului pentru a

lămuri situația și a-l calma pe învinuit. De precizat este faptul că numitul

L.V. avea asupra sa o bâtă de baseball pe care o ține într-o sacoșă, luată cu

scopul de a preîntâmpina o eventuală altercație fizică. Sus-numitul i-a

solicitat învinuitului să-i lase în pace fiul și să nu se mai lege de el, după

care împreună cu acesta s-a îndreptat pe peronul stație CFR Suceava. În

momentele imediat următoare, F.C.G. i-a urmărit pe aceștia pe peron, iar în

momentul în care i-a ajuns, l-a lovit fără niciun motiv cu pumnul în plină

figură pe L.V.

Victima a sărit în

apărarea tatălui său astfel că între cei doi s-a iscat o încăierare împrejurare

în care F.C.G. a scos din buzunarul pantalonilor cu care era îmbrăcat un cuțit

tip briceag pe care l-a deschis, iar, mai apoi, i-a aplicat victimei mai multe

lovituri, în zona hemitoracelui stâng, a brațului drept, a coapsei și gambei

drepte.

Urmare a loviturilor,

victima s-a așezat în genunchi, însă învinuitul cu mâna stângă de cap, iar cu

cealaltă i-a aplicat o lovitură de cuțit în zona gâtului. Ulterior, învinuitul

a luat-o la fugă în direcția policlinicii CFR din apropiere făcându-se nevăzut.

La scurt timp după aceasta F.C.G. a fost identificat de către polițiști, fiind

condus la sediul poliției pentru audieri. Cu această ocazie acesta a predat

organelor de poliție obiectul vulnerat.

Victima a fost

transportată de urgență la Spitalul Județean "Sf. Ioan cel Nou"

Suceava, fiind internată în cadrul Secției chirurgie infantilă și ortopedie.

Conform raportului de

constatare medico-legală din 2 iunie 2011 a suferit mai multe leziuni (cervical

anterior, hemitorace stâng, braț drept, coapsa și gamba dreaptă). Medicii

legiști au concluzionat că plaga înțepată penetrantă cu hemopneumotorax și

emifizem subcutanat a pus în primejdie viața victimei.

În faza de urmărire

penală au fost administrate următoarele mijloace de probă: proces-verbal de

cercetare la fața locului și planșa fotografică aferentă; raport de constatare

medico-legală din 2 iunie 2011, dovezi predare-primire bunuri; declarațiile

părții vătămate M.C.T.; declarațiile martorilor:, coroborate cu declarațiile

inculpatului.

La termenul de

judecată din data de 20 mai 2013, inculpatul, prin apărătorul ales, a solicitat

schimbarea încadrării juridice din tentativă la infracțiunea de omor calificat,

prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

în infracțiunea de vătămare corporală, prev. de art. 182 alin. (1) și (2) C.

pen., pentru motivele arătate și susținute oral și consemnate în încheierea de

ședință ce face corp comun cu aceasta.

De asemenea,

reprezentanta Parchetului a solicitat schimbarea încadrării juridice din

tentativă la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 20 C. pen. rap. la

art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. în tentativă la infracțiunea de

omor calificat, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174, art. 175 alin. (1)

lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., învederând instanței

faptul că, deși în rechizitoriul parchetului se menționează că inculpatul se

află în stare de recidivă postexecutorie, prev. de art. 37 lit. b) C. pen., s-a

omis a se reține acest lucru în dispozitivul actului.

La termenul de

judecată din data de 20 mai 2013, inculpatul a invocat aplicabilitatea în speță

a dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., arătând că a recunoscut

săvârșirea faptei.

Astfel fiind,

analizând materialul probator administrat în cauză în faza de urmărire penală,

cu privire la latura penală a cauzei, instanța de fond a reținut următoarele:

În fapt, la data de

22 mai 2011, într-un loc public, respectiv stația CFR Suceava inculpatul F.C.G.,

a aplicat victimei M.C.T. mai multe lovituri de cuțit în zone vitale ale

corpului, cauzându-i leziuni grave pentru a căror vindecare i-au fost necesare

un număr de 25 - 30 de zile de îngrijiri medicale și care au pus în primejdie

viața victimei.

Această situație de

fapt a fost reținută de către instanță exclusiv în baza probelor administrate

în faza de urmărire penală, în conformitate cu dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen.

Astfel, din

declarațiile martorului ocular H.V. rezultă că, în luna mai 2011, fără însă

a-și putea aminti exact data, precizând doar că era într-o duminică, se afla pe

o bancă pe peronul stației CFR Suceava. La un moment dat, a observat ieșind din

restaurantul E. de pe peronul stației CFR Suceava, din latura spre Pașcani, mai

multe persoane care au început să se lovească reciproc, unul dintre

participanți scoțând un cuțit cu care l-a tăiat pe un altul. L-a recunoscut

ulterior pe acel tânăr în persoana inculpatului F.G.C., la Postul de Poliție

transporturi feroviare, unde acesta a fost adus și percheziționat. A învederat

martorul că, asupra inculpatului, cu ocazia percheziției, agenții de poliție au

găsit un briceag pe care l-au ridicat și fotografiat. În același sens sunt și

declarațiile martorului C.L.

Martorul I.P.F. a

declarat că a asistat la o altercație ce a avut loc pe peronul CFR Suceava, la

data de 22 mai 2011, cu aproximație ora 16.30 întrucât tocmai sosise în stație

cu trenul Vatra Dornei - Suceava și profitând de faptul că trenul staționa 10

minute a coborât cu intenția de a cumpăra niște bere. A arătat martorul că

"în timp ce mă aflam în apropierea restaurantului E. situat pe peronul

gării am observat ieșind de pe terasa acelui restaurant un bărbat mai în vârstă

(circa 50 de ani) însoțit de un tânăr, la scurt timp am văzut ieșind din

restaurant pe numitul F.C.G., poreclit "F.", însoțit de alte persoane

(...) l-am văzut pe F.C.G. lovindu-l pe tânărul, care se afla cu bărbatul mai

în vârstă, cu pumnii în zona feței și a corpului, iar mai apoi am văzut cum a

scos un cuțit de mici dimensiuni din buzunarul de la spate, aplicându-i o

lovitură undeva în zona spatelui (...) îl cunosc din vedere pe F.C.G., pot

afirma că este o persoană violentă, recalcitrantă și foarte răzbunătoare".

Descriu în detaliu

evenimentul, confirmând situația de fapt astfel cum a fost reținută și partea

vătămată M.C.T., precum și reprezentantul legal al acesteia L.V.

Așa cum rezultă din

concluziile raportului de constatare medico-legală din 2 iunie 2011 efectuat în

cauză de Serviciul de Medicină Legală Suceava, numitul M.C.T. prezintă

excoriații, echimoză, plagă înțepată penetrantă cu hemopneumotorax și emfizem

cutanat consecutiv, leziuni ce s-au putut produce prin loviri cu corpuri sau

mijloace contondente și corp înțepător putând data din 22 mai 2011, leziuni ce pot

necesita 25 - 30 de zile de îngrijiri medicale. Având în vedere morfologia și

topografia leziunilor, starea clinică la internare, examenele clinice și

paraclinice efectuate și necesitatea intervenției chirurgicale de urgență, s-a

apreciat că viața sus-numitului a fost pusă în pericol.

În procesul-verbal

întocmit la data de 22 mai 2011 se atestă faptul că după depistarea

inculpatului F.C.G. și conducerea acestuia la sediul Postului de Poliție

Transporturi Feroviare Suceava, s-a efectuat un control corporal asupra

acestuia, ocazie cu care asupra acestuia s-a găsit în buzunarul stânga spate al

pantalonilor un briceag rabatabil cu mânerul în lungime de 850 mm și lama

tăietoare de 70 mm. La examinarea vizuală a cuțitului se observă pe lama

acestui pete de culoare brun-roșcat.

Inculpatul F.C.G.,

audiat pe parcursul urmăririi penale, nu a recunoscut săvârșirea faptei,

revenind însă în faza de judecată asupra acestei declarații, recunoscând

săvârșirea faptei, solicitând aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen.

În ceea ce privește

încadrarea juridică a faptei astfel cum a fost reținută, prima instanță a

precizat următoarele:

Esențial pentru

încadrarea juridică a faptei inculpatului, după caz, în tentativă de omor

calificat (art. 20 rap. la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.) ori în

vătămare corporală gravă (art. 182 alin. (1) și (2) C. pen.) este stabilirea

formei și modalității vinovăției cu care a săvârșit fapta.

Dacă în cazul

infracțiunii de vătămare corporală gravă făptuitorul acționează cu intenția

generală de vătămare, în cazul tentativei la omor acesta acționează cu intenția

de ucidere. Este adevărat că infracțiunea prevăzută în art. 182 alin. (2) poate

avea ca element subiectiv și intenția depășită, însă în acest caz, făptuitorul

acționează nu cu intenția de omor, ci cu intenția generală de vătămare

corporală, rezultatul mai grav - punerea în primejdie a vieții persoanei -

fiind imputată acesteia pe baza culpei, ipoteză unanim acceptată judiciar și

caracteristică pentru forma mixtă de vinovăție "praeterintenție"

(intenție depășită).

În cazul infracțiunii

de omor (rămasă în forma tentativei) actele de punere în executare a omorului,

săvârșite până în momentul intervenției evenimentului întrerupător trebuie să

releve - prin natura lor și împrejurările în care au fost săvârșite - că

infractorul a avut intenția specifică de omor, iar nu intenția generală de a

vătăma.

Astfel, s-a constatat

de către instanța de fond că există tentativă de omor și nu de vătămare

corporală, ori de câte ori infractorul acționează în așa mod încât provoacă

leziuni la nivelul organelor vitale ale organismului victimei ori folosește

instrumente sau procedee specifice uciderii. Nu are relevanță timpul necesar

pentru îngrijiri medicale, deoarece acesta este caracteristic infracțiunilor de

vătămare corporale și nu exprimă dinamismul interior al actului infracțional.

S-a constatat că,

forma și modalitatea intenției, element al laturii subiective a infracțiunii,

rezultă din materialitatea actului, printre altele, din obiectul vulnerant

folosit, numărul și intensitatea loviturilor, zona anatomică vizată,

comportamentul ulterior al inculpatului etc.

Toate aceste aspecte

au fost avute în vedere de către instanță, concluzionând că folosirea unui

obiect apt de a produce moartea - cuțit tip briceag, aplicarea de lovituri

într-o zonă vitală, respectiv în zona capului precum și în alte zone ale

corpului, cauzând consecințe grave (plagă prin tăiere regiunea cervical

anterioară, plagă prin înjunghiere hemitorace stâng) necesitând intervenție

chirurgicală pentru salvarea vieții victimei exclud apărarea inculpatului în

sensul că nu ar fi acționat cu intenția de omor, ci cu intenția generală de

vătămare, faptă care - în opinia sa - ar fi produs un rezultat mai grav

neurmărit și neprevăzut de el (punerea în primejdie a vieții victimei).

În ceea ce privește

individualizarea judiciară a pedepsei aplicate, Tribunalul a aplicat succesiv

dispozițiile art. 20 rap. la art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

și apoi ale art. 320

1

C. proc. pen., rezultând limite de pedeapsă de

la 5 ani și 1 lună - 8 ani și 4 luni închisoare. Au fost avute în vedere în

continuare criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.

și anume: dispozițiile părții generale ale Codului penal, limitele speciale de

pedeapsă, gradul de pericol social concret ridicat al faptei comise,

împrejurările și modalitatea în care a fost săvârșită, descrisă detaliat mai

sus și urmarea produsă, acțiunea inculpatului conducând la suprimarea vieții

unui seamăn.

Referitor la persoana

inculpatului, Tribunalul a reținut că acesta nu se află la prima încălcare a

legii penale, astfel cum rezultă din fișa de cazier judiciar existentă dosar,

denotând, pe de o parte, un comportament în contradicție totală cu normele de conduită

socială iar, pe de altă parte, ignorarea totală a avertismentelor date de către

organele judiciare, fiind cunoscut totodată ca o persoană violentă și

răzbunătoare, astfel cum îl descrie și martorul I.P.F.

Pentru toate motivele

arătate instanța de fond nu a reținut în favoarea inculpatului circumstanțele

atenuante solicitate de către inculpat prin apărător, stabilirea unei pedepse

de 8 ani și 4 luni închisoare, fiind apreciată ca necesară și suficientă pentru

atingerea scopului de prevenție specială, de coerciție și de reeducare, astfel

cum acestea sunt definite de art. 52 alin. (1) C. pen., în considerarea și a

dispozițiilor art. 39 alin. (4) C. pen., ce permit aplicarea în cazul recidivei

postexecutorie o pedeapsă spre maximul special.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava și

inculpatul F.C.G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, conform

motivelor depuse în scris la dosarul cauzei și susținute cu prilejul

dezbaterilor din ședința publică din data de 4 noiembrie 2013.

Prin Decizia penală

nr. 139 din 4 noiembrie 2013 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru

cauze cu minori, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă

Tribunalul Suceava și inculpatul F.C.G. împotriva Sentinței penale nr. 166 din

11 septembrie 2013 a Tribunalului Suceava.

A fost desființată în

parte sentința apelată, iar în rejudecare a fost înlăturată dispoziția de

contopire a pedepsei aplicate în cauză cu pedepsele anterioare ale inculpatului

și de aplicare a unui spor de pedeapsă.

În baza art. 36 alin.

(1) rap. la art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele anterioare,

astfel cum au fost repuse în individualitatea lor cu cea stabilită prin

sentință și aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare,

sporită la 13 ani.

În baza art. 36 alin.

(3) C. pen. și art. 15 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 a fost dedusă din

pedeapsa aplicată inculpatului durata executată din data de 27 aprilie 2012 la

zi.

Au fost menținute

celelalte dispoziții ale sentinței.

În baza art. 192

alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare din apel au rămas în sarcina

statului, din care suma de 50 RON reprezentând onorariul parțial al avocatului

desemnat din oficiu s-a dispus a fi plătit din fondul Ministerului Justiției în

contul Baroului Suceava.

Pentru a decide

astfel instanța de control judiciar a reținut că sub aspectul individualizării

pedepsei, Tribunalul a efectuat o corectă aplicare în concret a dispozițiilor

și a criteriilor reglementate de art. 72 C. pen. în mod corect s-a dat

eficiența cuvenită gravității deosebite a faptei, cât și împrejurării că

inculpatul este atât cunoscut cu antecedente penală cât și ca o persoană

violentă și răzbunătoare (conform declarațiilor martorilor). În consecință,

aplicarea unei pedepse mai reduse ca și cuantum nu se impune în speță.

Însă, în ceea ce

privește sporul de trei ani închisoare aplicat inculpatului ca urmare a

contopirii pedepsei aplicate în speță cu condamnările anterioare, Curtea a

reținut în primul rând că aplicarea acestui spor se impune având în vedere

gravitatea infracțiunilor supuse contopirii și perseverența infracțională a

inculpatului. Însă, având în vedere cuantumul de 12 ani închisoare al pedepsei

rezultante ca urmare a contopirii, Curtea a apreciat că pentru realizarea

scopului de prevenție generală și specială al pedepsei este necesară dar și

suficientă aplicarea unui spor de un an închisoare.

Împotriva aceste

decizii, în termen legal a declarat recurs inculpatul F.C.G., care a solicitat,

prin invocarea cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen.:

- în principal,

schimbarea încadrării juridice din tentativă la infracțiunea de omor deosebit

de grav în infracțiunea de vătămare corporală, prin reținerea circumstanței

atenuante legale prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen. și aplicare unei pedepse

orientate către minimul prevăzut de lege;

- în subsidiar, o

reindividualizare a pedepsei în sensul reducerii cuantumului acestei și

înlăturarea sporului de 1 an închisoare.

Examinând recursul

declarat de inculpatul F.C.G. prin raportare la dispozițiile art. 385

9

C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta

Curte de Casație și Justiție, constată următoarele:

Decizia recurată a

fost pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu

minori, la 4 noiembrie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie

2013) a Legii nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor

judecătorești, situație în care aceasta este supusă casării în limita motivelor

de recurs prevăzute în art. 385

9

alin. (1) C. proc. pen. (1969),

care este legea procesual - penală aplicabilă recursului de față.

Prin Legea nr. 2/2013

s-a realizat o limitare a devoluției recursului, în sensul că unele cazuri de

casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial sau incluse

în sfera de aplicare a cazului de casare prevăzut de pct. 17

2

alin.

(1) art. 385

9

C. proc. pen., intenția clară a legiuitorului, prin

amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar

realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de

atac, doar la chestiuni de drept.

Ipoteza în care

faptei i s-a dat o greșită încadrare juridică - având drept consecință

schimbarea încadrării juridice - constituia înainte de intrarea în vigoare a

Legii nr. 2/2013, cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1)

pct. 17 C. proc. pen., în prezent abrogat; acest caz de casare (art. 385

9

alin. (1) pct. 17 C. proc. pen.) era unul dintre cele care permiteau, în mod

excepțional, examinarea situației de fapt de către instanța de recurs. Această

verificare nu mai este permisă de legea în vigoare, cât timp art. 385

9

alin. (1) C. proc. pen. (în redactarea dată prin sus-menționata lege)

reglementează doar motive de casare ce vizează chestiuni de drept ale

hotărârilor recurate. Astfel, criticile recurentului inculpat privind greșita

încadrare juridică în tentativă la infracțiunea de omor calificat prevăzută de

art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. și cererea de schimbarea a

încadrării juridice, cu reținerea art. 73 lit. b) în infracțiunea de vătămare

corporală, prevăzută de art. 182 alin. (1) și (2) C. pen. exceda cazurilor de

casare prevăzute de art. 385

9

alin. (1) C. proc. pen., întrucât se

referă la aspecte de fapt ale cauzei.

În ce privește cazul

de casare prevăzut în art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C.

proc. pen., invocat de recurentul inculpat, sub incidența căruia, prin

acordarea circumstanței atenuante legale a provocării - art. 73 lit. b) C. pen.

- a solicitat reducerea pedepsei, se constată că, într-adevăr, acesta a fost

menținut și nu a suferit nicio modificare sub aspectul conținutului prin Legea

nr. 2/2013, însă acest caz de casare nu poate fi incident din moment ce

finalitatea vizată prin invocarea acestui temei de drept este, în realitate,

reducerea pedepsei - adică un aspect de netemeinicie - ceea ce este

inadmisibil, întrucât ceea ce nu se poate obține direct, sub incidența cazului

de casare prevăzut de pct. 14, care în prezent vizează doar nelegalitatea iar

nu și netemeinicia pedepsei, nu poate fi obținut nici indirect, prin

"deturnarea" de la finalitatea sa reală a cazului de casare prevăzut

de pct. 17

2

(ambele de sub art. 385

9

alin. (1) C. proc.

pen.) și aceasta cu atât mai mult cu cât examinarea eventualității aplicării

art. 73 lit. b) C. pen. ar face inevitabilă reevaluarea stării de fapt.

În consecință,

obiecțiunile formulate în recursul de față, subsumate cazurilor de casare

prevăzute de art. 385

9

alin. (1) C. proc. pen. - pct. 17

2

sau respectiv, pct. 14 - se apreciază a fi neîntemeiate.

Cu toate acestea ca

urmare a intrării în vigoare - la 1 februarie 2014 - a noilor coduri (penal și

de procedură penală), instanța este datoare, fie la cererea inculpatului

recurent, fie chiar din oficiu, să examineze dacă în cauză sunt aplicabile

prevederile art. 5 C. pen., potrivit cu care "în cazul în care, de la

săvârșirea infracțiunii până la judecare definitivă a cauzei, au intervenit una

sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă".

Din această perspectivă,

instanța constată că inculpatul F.C.G. a fost trimis în judecată și condamnat

la o pedeapsă de 8 ani și 4 luni închisoare și 5 ani la pedeapsa complementară

a interzicerii drepturilor prevăzute de art, 64 lit. a) teza a II-a și lit. b)

C. pen., pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, prev.

de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) C. pen., cu aplicarea

art. 37 lit. b) C. pen. și a art. 320

1

C. proc. pen.

După cum se poate

observa, fapta săvârșită de inculpat are - întrucât agravanta prevăzută de art.

175 lit. i) C. pen. a fost eliminată - corespondent în prevederile art. 32,

raportat la art. 188 C. pen., pedeapsa prevăzută de lege fiind de la 5 ani la

10 ani închisoare, încât aceste dispoziții se învederează a fi mai favorabile

inculpatului.

Pentru considerentele

expuse urmează ca recursul declarat de inculpat să fie admis în vederea

aplicării, prevederilor art. 5 C. pen. (1 februarie 2014), text de lege ale

cărui cerințe sunt îndeplinite, cu consecința schimbării încadrării juridice a

faptei săvârșită de inculpat, din tentativă la infracțiunea la omor calificat,

prev. de art. 20, rap. la art. 174 - 175 alin. (1) lit. i) C. pen. anterior, în

tentativă la infracțiunea de omor, prev. de art. 32, rap. la art. 188 alin. (1)

și (2) C. pen., texte de lege în baza cărora, cu aplicarea art. 396 alin. (10)

C. proc. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. anterior, inculpatul va fi condamnat

la o pedeapsă de 6 ani și 8 luni închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen.

Totodată

constatându-se că infracțiunea dedusă judecății este concurentă cu

infracțiunile pentru care inculpatul a fost deja condamnat, în baza art. 36

alin. (1) C. pen. (anterior) raportat la art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (2)

C. pen. (anterior) se va contopi pedeapsa aplicată în prezenta cauză cu

pedepsele aplicate prin Sentința penală nr. 41/2010 a Tribunalului Suceava,

definitivă prin Decizia penală nr. 3861/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție

și prin Sentința penală nr. 153/2012 a Tribunalului Suceava, definitivă prin

Decizia penală nr. 2149/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, inculpatul

F.C.G. urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare și 10 ani

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza

a II-a și lit. b) C. pen. (anterior) pedeapsă pe care o sporește cu 1 (un) an

închisoare, în final inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea de 13

ani închisoare și 10 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (anterior).

Se va face aplicarea

art. 71 și art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (anterior).

În baza art. 36 alin.

(3) C. pen. (anterior) va fi dedusă din pedeapsă durata executată de la 27

aprilie 2012 la zi.

Vor fi menținute

celelalte dispoziții ale hotărârilor recurate.

Cheltuielile

judiciare rămân în sarcina statului iar onorariul parțial cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat F.C.G. în sumă de 75 RON, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de inculpatul F.C.G. împotriva Deciziei penale nr. 139 din 4 noiembrie

2013 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Casează în parte

decizia penală recurată și Sentința penală nr. 166 din 11 septembrie 2013 a

Tribunalului Suceava și, rejudecând:

Descontopește

pedeapsa rezultantă de 13 ani închisoare în pedepsele componente și sporul de 1

(un) an închisoare.

Face aplicarea art. 5

C. pen. și, în baza art. 386 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a

faptei reținute în sarcina inculpatului din tentativă la infracțiunea de omor

calificat, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen.

(anterior), în tentativă la infracțiunea de omor, prev. de art. 32 C. pen. rap.

la art. 188 alin. (1) și (2) C. pen.

În baza art. 32 C.

pen. rap. la art. 188 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplic, art. 37 lit. b) C.

pen. (anterior) și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., condamnă pe inculpat la

pedeapsa de 6 (șase) ani și 8 (opt) luni închisoare și 5 ani pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 36 alin.

(1) C. pen. (anterior) raportat la art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (2) C. pen.

(anterior) contopește pedeapsa aplicată în prezenta cauză cu pedepsele aplicate

prin Sentința penală nr. 41/2010 a Tribunalului Suceava, definitivă prin

decizia penală nr. 3861/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și prin

Sentința penală nr. 153/2012 a Tribunalului Suceava, definitivă prin Decizia

penală nr. 2149/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, inculpatul F.C.G.

urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare și 10 ani pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a

și lit. b) C. pen. (anterior), pedeapsă pe care o sporește cu 1 (un) an

închisoare, în final inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea de 13

ani închisoare și 10 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (anterior).

Face aplic. art. 71

și art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (anterior).

În baza art. 36 alin.

(3) C. pen. (anterior) deduce din pedeapsă durata executată de la 27 aprilie

2012 la zi.

Menține celelalte

dispoziții ale hotărârilor recurate.

Onorariul parțial

cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul-inculpat F.C.G. în

sumă de 75 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 30 aprilie 2014.

Procesat

de GGC - NN