ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 964/2010

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 964/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Deliberând asupra recursului de față,

din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată la Tribunalul Comercial Cluj, în data de 21

decembrie 2006,

reclamanta C.N.A.D.N.R. SA București, prin

D.R.D.P.

CLUJ i-a chemat în j

udecată pe

pârâții C.L. APAHIDA și SC B.B.

SA,

având sediul în Cluj-Napoca, solicitând instanței, ca prin hotărârea ce

o va pronunța să fie obligați aceștia, în

solidar, la plata cu titlu de pretenții a

sumei de 4.923.537,61 lei,

reprezentând daune pricinuite reclamantei prin execuția canalizării și a

căminelor de canalizare de-a lungul DN 1C î

n

localitățile Apahida și Sânnicoară, între Km 9+950 și Km 14+950, cu n

erespectarea

autorizației de amplasare a utilităților în zona drumului eliberată de către

reclamantă. S-a solicitat și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de

judecată.

Prin extinderea de acțiune

depusă la dosar la termenul din data de 22 ianuarie 2007, reclamanta le-a

chemat în judecată și pe pârâtele SC S. SRL, cu sediul în Apahida, județul Cluj

și SC E.T.P. SRL, cu sediul în Cluj-Napoca, în calitate de

proiectanți ai lucrării de canalizare în

localitățile Apahida și Sânnicoară.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul C.L. APAHIDA

a solicitat respingerea cererii reclamantei, iar reclamanta a formulat răspuns

la întâmpinare.

Asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a

pârâtei SC S. SRL Apahida, invocate de aceasta prin întâmpinare, instanța s-a

pronunțat la termenul din data de 12 martie 2007, admițând-o, cum la fel a

admis și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei

SC E.T.P. SRL

Cluj-Napoca, invocate, de asemenea, prin întâmpinare, la termenul din data de

28 ianuarie 2008.

În

ceea ce-o privește pe pârâta

SC B.B.

SA Cluj-Napoca, față de aceasta, reclamanta a

renunțat la judecată la termenul din data de 1 octombrie 2007, instanța luând

act de manifestarea de voință a reclamantei.

Prin sentința comercială nr. 2824 din 27 octombrie 2008,

Tribunalul Comercial Cluj a respins acțiunea formulată de reclamanta C.N.A.D.N.R.

SA

prin

D.R.D.P. Cluj, împotriva pârâtului

C.L. APAHIDA, ca neîntemeiată, fiind compensate

cheltuielile de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut

următoarele:

Așa

cum cere art. 998 C. civ., pentru a putea fi admisă o acțiune având ca obiect

plata unor despăgubiri întemeiate pe antrenarea răspunderii delictuale, trebuie

sa fie întrunite cumulativ condițiile săvârșirii unei fapte, a vinovăției celui

care a săvârșit fapta și a existenței unui prejudiciu în dauna reclamantei.

Starea

de fapt invocată de către reclamantă în acțiunea principală, constând în aceea

că pârâta a efectuat lucrările de canalizare pe raza localităților Apahida și

Sânnicoară pe DN 1C, între km 9+950 și 14+950, prin poziționarea a 46 de cămine

la distanțe mai mici de 7,2 metri de axul drumului, nu a fost contestată de

către pârâtă. Ea a reieșit și din raportul de expertiza tehnică judiciară

întocmită de către expertul tehnic judiciar C.Șt. Datorită acestui fapt,

lucrările de lărgire a axului carosabil pe care reclamanta dorea să le

efectueze au devenit imposibile.

Este

indiscutabil că pârâta nu a respectat condițiile impuse de autorizația

eliberată de către reclamantă având nr. 2039 din 29 iunie 2005.

Chestiunea care se ridică este aceea a

existenței prejudiciului actual al reclamantei, în condițiile în care ea nu a

efectuat lucrările de repoziționare a canalizării, așa cum trebuia să fi fost

făcute de la început. Solicitarea reclamantei se bazează pe fapte viitoare și

anume a întocmirii unui nou proiect de lărgire a carosabilului și efectuarea

unor lucrări suplimentare care să pornească de la actuala stare de fapt produsă

din culpa pârâtei. Or, în aceste condiții, prejudiciul nu este actual, el

nefiind născut. Nu se poate ști cu certitudine că dacă acțiunea ar fi admisă și

banii încasați de la pârâtă, aceștia ar fi folosiți pentru ceea ce a susținut

reclamanta în acțiune că dorește să facă. În aceste condiții prejudiciul nu

există și acțiunea urmează a fi respinsă ca neîntemeiată. În fine, tocmai

faptul că în prezent drumul a fost reparat fără să mai fi fost lărgit, nu poate

duce decât la concluzia că lucrările efectuate sunt mai puțin costisitoare

decât cele care ar fi trebuit făcute în varianta inițială.

Prin decizia civilă nr. 39 din 10 martie

2009, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal, a respins, ca nefundat, apelul declarat de reclamantă, împotriva

sentinței mai sus menționate, pe care a menținut-o în întregime.

În motivarea acestei soluții, instanța de

apel a reținut că:

Reclamanta își întemeiază cererea pe prevederile

art. 998 C. civ., învederând faptul că sunt îndeplinite condițiile răspunderii

civile delictuale.

Pornind de la reglementarea cuprinsă în art. 998

– art. 999 C. civ., doctrina a statuat că trebuie îndeplinite cumulativ

următoarele condiții:

-

fapta ilicită

-

prejudiciul cert,

respectiv determinat, sau determinabil și actual

-

raportul de

cauzalitate între faptă și prejudiciu

-

culpa sau vinovăția.

Cele 4 condiții trebuie îndeplinite

cumulativ, ori este evident că, condiția existenței unui prejudiciu cert nu

este îndeplinită în cauză, astfel că face inutilă examinarea celorlalte

condiții.

Astfel, un prejudiciu

este cert atunci când existența lui este sigură, neîndoielnică și totodată,

poate fi evaluat în prezent.

Apelantul a solicitat obligarea intimatului C.L.

Apahida la plata unei sume de bani, reprezentând daune pricinuite apelantei

prin execuția canalizării și a căminelor de canalizare în localitățile

Sânnicoara și Apahida.

Din actele de la dosar rezultă că apelantei

nu i-a fost produs nici un prejudiciu prin execuția canalizării și a căminelor

de canalizare în localitățile Sânnicoara și Apahida.

Din adresa apelantei, rezultă că „în urma

ședinței de avizare din cadrul C.N.A.D.N.R. din 6 martie 2007 și soluțiile

tehnice alternative pentru reabilitarea DN 1 C pe secțiunea Km 8+300 la km

38+000, s-a emis documentul de avizare nr. 2665 din 6 martie 2006”.

Prin acest document se avizează soluția nr. 1

prezentată de proiectantul I.N.O.C.S.A. pentru realizarea reabilitații DN 1 C

pe secțiunea menționată, ceea ce presupune renunțarea la soluția tehnică din

proiectul inițial, iar din documentul de avizare nr. 2665 din 6 martie 2007

emis de apelantă rezultă că prin reducerea lățimii drumului reabilitat și evitarea

mutării utilităților se reduc cheltuielile cu cca. 50.000.000 lei.

Deci, urmare reducerii cuantumului, nu se

poate vorbi de un prejudiciu cert și actual pretins în dauna apelantei.

Împotriva deciziei curții de apel a declarat

recurs reclamanta C.N.A.D.N.R. SA București prin

D.R.D.P. Cluj, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței

tribunalului, în sensul obligării intimatei-pârâte

C.L. APAHIDA la plata sumei de 4619300 lei,

reprezentând daune pricinuite C.N.A.D.N.R. SA, prin execuția canalizării și a

căminelor de canalizare de-a lungul DN 1C din localitățile Apahida și

Sânnicoară, cu nerespectarea autorizației de amplasare a utilităților în zona

drumului și a avizului din 2007, eliberat de D.R.D.P. Cluj.

În motivarea

recursului, reclamanta, reiterând susținerile formulate în apel, arată

următoarele:

Din actele aflate la dosarul cauzei, rezultă

că sunt îndeplinite cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale prevăzute

de art. 998 C. civ. Prejudiciul cauzat C.N.A.D.N.R. SA este cert și actual, așa

cum rezultă din expertiza tehnică judiciară întocmită de expert C.Șt.,

respectiv suma de 4.619.300 lei; fapta

ilicită,

executarea lucrărilor de pozare și subtraversare conductă canalizare cu

nerespectarea

condițiilor prevăzute în autorizația nr. 2039/2005; raportul de cauzalitate,

prejudiciul este cauzat de lucrările efectuate fără respectarea condițiilor

impuse în autorizație de către administratorul drumului; culpa - faptele

ilicite cauzatoare de prejudiciu au fost săvârșite cu intenție directă.

Datorită instalării canalizării principale a

căminelor pe sectorul de drum DN 1 C, km 9+950 - 14+950 fără a fi respectate

distanța cerută de la axul drumului, lucrările de lărgire a drumului nu au

putut fi executate. În documentul de avizare nr. 1665 16 martie 2006, se

prevede că asfaltarea pe acest sector se va face

după ce se va asigura compactarea lucrărilor de către primărie. Așa cum

rezultă din completarea la raportul de expertiză tehnică judiciară, „umplutura

executată peste

conducta de canalizare nu corespunde gradului de

compactare și a capacității portante cu valorile impuse pe cea 70 % din

lungimea incriminată”.

Drept urmare, nu s-au putut executa lucrările

de lărgire a părții carosabile care trebuia să aibă 7 m lățime, iar pe ambele

părți să fie două acostamente de 2,5 m lățime fiecare.

Este evident faptul că această soluție

provizorie nu corespunde cerințelor de trafic pe această porțiune a drumului

național. La această dată, traficul se desfășoară cu foarte mare

dificultate,

existând o singură bandă pe sensul de mers. Aceasta duce la numeroase blocaje

rutiere, iar orice eveniment rutier duce la blocarea

circulației pe ambele sensuri de mers.

De asemenea, pe sectorul de drum DN 1 C km

0+000 - 1+225 datorită instalării canalizării principale a căminelor prin zona

noii variante Apahida care nu se conformează cu distanța de la axul drumului

prin autorizație, aceste cămine

trebuind să

fie ridicate la cota noului drum.

La momentul realizării canalizării și a

căminelor de canalizare, Consiliul Local Apahida avea cunoștință de faptul că

administratorul drumului desfășoară lucrări de reabilitare a drumului național

DN 1 C, care traversează localitățile Apahida și

Sânnicoară, ceea ce presupune lărgirea drumului național în zona

respectivă. Așadar,

era imperios necesar ca intimata pârâtă să respecte

condițiile prevăzute de administratorul drumului în autorizația emisă, pentru a

nu periclita realizarea unui obiectiv de interes național.

Recursul nu este fondat.

Din examinarea susținerilor formulate în

recurs, în raport de actele dosarului, de dispozițiile legale incidente în

speță și de hotărârile pronunțate în cauză, se constată următoarele:

În primul rând, se impune a se aprecia că

recurenta-reclamantă nu își sistematizează susținerile prin critici de

nelegalitate îndreptate împotriva curții de apel, întemeiate pe dispozițiile art.

304 pct. 1-9 C. proc. civ., astfel cum prevăd expres aceste dispoziții legale.

Pe fondul cauzei, se constată că, în speță,

sunt aplicabile dispozițiile art. 998 C. civ., în sensul că pentru antrenarea

răspunderii delictuale într-o acțiune având ca obiect despăgubiri, întemeiate

pe acest text legal, este necesar a fi întrunite cumulativ următoarele

condiții: săvârșirea unei fapte ilicite, existența unui prejudiciu în dauna

reclamantei care să fie cert, respectiv determinat sau determinabil sau actual,

existența unui raport de cauzalitate între faptă și prejudiciu, precum și

existența culpei sau vinovăției celui care a săvârșit fapta.

Prejudiciul este cert atunci când existența

lui este sigură, neîndoielnică și, totodată, poate fi evaluat în prezent.

În cauza de față, reclamanta a solicitat

obligarea pârâtului

C.L. APAHIDA la plata

unei sume de bani reprezentând daune, ce susține că i-au fost pricinuite prin

execuția canalizării și a căminelor de canalizare de-a lungul DN 1C, în

localitățile Apahida și Sânnicoară, cu nerespectarea autorizației de amplasare

a utilităților în zona drumului, eliberate de D.R.D.P. Cluj, or, din actele

dosarului rezultă că nu i-a fost cauzat reclamantei niciun prejudiciu prin

execuția canalizării și a căminelor de canalizare, în condițiile în care nu a

efectuat lucrări de repoziționare a canalizării.

Rezultă, prin urmare,

că în speță, esențial este a stabili dacă există un prejudiciu cert și actual

al reclamantei, ce poate fi pretins în dauna pârâtului C.L. APAHIDA, or, în

această privință, ambele instanțe care s-au pronunțat în cauză au apreciat

judicios că nu ne aflăm în prezența unui prejudiciu cert și actual, atât timp

cât solicitarea reclamantei se bazează pe fapte viitoare și, anume, a

întocmirii unui proiect de lărgire a carosabilului și efectuarea unor lucrări

suplimentare care să pornească de la actuala stare de fapt ce se susține a fi

produsă din culpa pârâtei.

Pe de altă parte, din

actele comunicate la solicitarea instanței de către I.I., rezultă că au fost propuse

alte două soluții tehnice pentru reabilitarea drumului în zona localităților

Sânnicoară și Apahida, iar reclamanta a acceptat soluția nr. 1, renunțând la

soluția inițială.

Același aspect rezultă

și din adresele emise de către reclamantă, unde se arată expres că „prin acest

document se avizează soluția nr. 1, prezentată de proiectantul I.N.O.C.S.A.,

pentru realizarea reabilitații DN 1C pe sectorul menționat mai sus, ceea ce

presupune renunțarea la soluția tehnică din proiectul inițial”, or, din

Documentul de avizare nr. 2665 din 6 martie 2007 rezultă că aplicarea soluției nr.

1 propuse de I.N.O.C.S.A. nu conduce la niciun prejudiciu pentru reclamantă, ci

dimpotrivă la reducerea costurilor cu cca. 23372211 lei + cca. 50000000 lei.

De asemenea, în

completarea raportului de expertiză efectuat la solicitarea reclamantei, care a

susținut că totuși pârâtul C.L. APAHIDA are obligația de a compacta marginile

drumului pentru lărgirea drumului național (răspunsul la obiecțiuni al

expertului tehnic judiciar Șt.C.) se arată că „în acest moment proiectul

inițial nu a mai fost executat pe raza comunei Apahida, renunțându-se la

lărgirea drumului național și că prin lucrările efectuate în acest moment a

fost rezolvată protecția sistemului rutier”.

Se poate concluziona,

drept urmare, că reclamanta nu a suferit niciun prejudiciu real și cert pentru

a fi îndreptățită la daunele solicitate. Mai mult, din actele dosarului, astfel

cum s-a arătat mai sus, rezultă că pentru soluția pusă în aplicare în prezent costurile

sunt mult mai mici decât pentru soluția inițială, la care s-a renunțat expres.

În fine, în recurs a

fost depus P.V. din 5 decembrie 2009 al C.N.A.D.N.R. de punere în funcțiune a

soluției alternative definitive (variantă ocolitoare) și care a fost pusă

parțial în executare.

Față de considerentele

mai sus menționate, întrucât recurenta-reclamantă nu a formulat niciun motiv de

recurs întemeiat, care în condițiile strict și limitativ prevăzute de

dispozițiile art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., să conducă la modificarea hotărârilor

pronunțate în cauză, acestea vor fi menținute, ca fiind legale și se va

respinge recursul declarat de reclamantă, ca nefondat.

În conformitate cu

dispozițiile art. 274 C. proc. civ., recurenta-reclamantă va fi obligată la

plata cheltuielilor de judecată în sumă de 6080 lei, către intimatul-pârât C.L.

APAHIDA.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de reclamanta C.N.A.D.N.R. SA prin D.R.D.P. Cluj

împotriva deciziei civile nr. 39 din 10 martie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția

comercială și de contencios administrativ și fiscal.

Obligă recurenta la

6080 lei cheltuieli de judecată către intimatul-pârât C.L. Apahida.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 10 martie 2010.