ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 964/2010

Deliberând asupra recursului de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Comercial Cluj, în data de 21 decembrie 2006, reclamanta C.N.A.D.N.R. SA București, prin D.R.D.P. CLUJ i-a chemat în j udecată pe pârâții C.L. APAHIDA și SC B.B. SA, având sediul în Cluj-Napoca, solicitând instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța să fie obligați aceștia, în solidar, la plata cu titlu de pretenții a sumei de 4.923.537,61 lei, reprezentând daune pricinuite reclamantei prin execuția canalizării și a căminelor de canalizare de-a lungul DN 1C î n localitățile Apahida și Sânnicoară, între Km 9+950 și Km 14+950, cu n erespectarea autorizației de amplasare a utilităților în zona drumului eliberată de către reclamantă.

S-a solicitat și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată. Prin extinderea de acțiune depusă la dosar la termenul din data de 22 ianuarie 2007, reclamanta le-a chemat în judecată și pe pârâtele SC S. SRL, cu sediul în Apahida, județul Cluj și SC E.T.P. SRL, cu sediul în Cluj-Napoca, în calitate de proiectanți ai lucrării de canalizare în localitățile Apahida și Sânnicoară. Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul C.L. APAHIDA a solicitat respingerea cererii reclamantei, iar reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare. Asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC S. SRL Apahida, invocate de aceasta prin întâmpinare, instanța s-a pronunțat la termenul din data de 12 martie 2007, admițând-o, cum la fel a admis și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei

SC E.T.P. SRL

Cluj-Napoca, invocate, de asemenea, prin întâmpinare, la termenul din data de 28 ianuarie 2008. În ceea ce-o privește pe pârâta SC B.B. SA Cluj-Napoca, față de aceasta, reclamanta a renunțat la judecată la termenul din data de 1 octombrie 2007, instanța luând act de manifestarea de voință a reclamantei. Prin sentința comercială nr. 2824 din 27 octombrie 2008, Tribunalul Comercial Cluj a respins acțiunea formulată de reclamanta C.N.A.D.N.R. SA prin D.R.D.P. Cluj, împotriva pârâtului C.L. APAHIDA, ca neîntemeiată, fiind compensate cheltuielile de judecată. Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele: Așa cum cere art. 998 C. civ., pentru a putea fi admisă o acțiune având ca obiect plata unor despăgubiri întemeiate pe antrenarea răspunderii delictuale, trebuie sa fie întrunite cumulativ condițiile săvârșirii unei fapte, a vinovăției celui care a săvârșit fapta și a existenței unui prejudiciu în dauna reclamantei.

Starea de fapt invocată de către reclamantă în acțiunea principală, constând în aceea că pârâta a efectuat lucrările de canalizare pe raza localităților Apahida și Sânnicoară pe DN 1C, între km 9+950 și 14+950, prin poziționarea a 46 de cămine la distanțe mai mici de 7,2 metri de axul drumului, nu a fost contestată de către pârâtă. Ea a reieșit și din raportul de expertiza tehnică judiciară întocmită de către expertul tehnic judiciar C.Șt. Datorită acestui fapt, lucrările de lărgire a axului carosabil pe care reclamanta dorea să le efectueze au devenit imposibile. Este indiscutabil că pârâta nu a respectat condițiile impuse de autorizația eliberată de către reclamantă având nr. 2039 din 29 iunie 2005. Chestiunea care se ridică este aceea a existenței prejudiciului actual al reclamantei, în condițiile în care ea nu a efectuat lucrările de repoziționare a canalizării, așa cum trebuia să fi fost făcute de la început.

Solicitarea reclamantei se bazează pe fapte viitoare și anume a întocmirii unui nou proiect de lărgire a carosabilului și efectuarea unor lucrări suplimentare care să pornească de la actuala stare de fapt produsă din culpa pârâtei. Or, în aceste condiții, prejudiciul nu este actual, el nefiind născut. Nu se poate ști cu certitudine că dacă acțiunea ar fi admisă și banii încasați de la pârâtă, aceștia ar fi folosiți pentru ceea ce a susținut reclamanta în acțiune că dorește să facă. În aceste condiții prejudiciul nu există și acțiunea urmează a fi respinsă ca neîntemeiată. În fine, tocmai faptul că în prezent drumul a fost reparat fără să mai fi fost lărgit, nu poate duce decât la concluzia că lucrările efectuate sunt mai puțin costisitoare decât cele care ar fi trebuit făcute în varianta inițială.

Prin decizia civilă nr. 39 din 10 martie 2009, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefundat, apelul declarat de reclamantă, împotriva sentinței mai sus menționate, pe care a menținut-o în întregime. În motivarea acestei soluții, instanța de apel a reținut că: Reclamanta își întemeiază cererea pe prevederile art. 998 C. civ., învederând faptul că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale. Pornind de la reglementarea cuprinsă în art. 998 – art. 999 C. civ., doctrina a statuat că trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: - fapta ilicită - prejudiciul cert, respectiv determinat, sau determinabil și actual - raportul de cauzalitate între faptă și prejudiciu - culpa sau vinovăția.

Cele 4 condiții trebuie îndeplinite cumulativ, ori este evident că, condiția existenței unui prejudiciu cert nu este îndeplinită în cauză, astfel că face inutilă examinarea celorlalte condiții. Astfel, un prejudiciu este cert atunci când existența lui este sigură, neîndoielnică și totodată, poate fi evaluat în prezent. Apelantul a solicitat obligarea intimatului C.L. Apahida la plata unei sume de bani, reprezentând daune pricinuite apelantei prin execuția canalizării și a căminelor de canalizare în localitățile Sânnicoara și Apahida. Din actele de la dosar rezultă că apelantei nu i-a fost produs nici un prejudiciu prin execuția canalizării și a căminelor de canalizare în localitățile Sânnicoara și Apahida.

Din adresa apelantei, rezultă că „în urma ședinței de avizare din cadrul C.N.A.D.N.R. din 6 martie 2007 și soluțiile tehnice alternative pentru reabilitarea DN 1 C pe secțiunea Km 8+300 la km 38+000, s-a emis documentul de avizare nr. 2665 din 6 martie 2006”. Prin acest document se avizează soluția nr. 1 prezentată de proiectantul I.N.O.C.S.A. pentru realizarea reabilitații DN 1 C pe secțiunea menționată, ceea ce presupune renunțarea la soluția tehnică din proiectul inițial, iar din documentul de avizare nr. 2665 din 6 martie 2007 emis de apelantă rezultă că prin reducerea lățimii drumului reabilitat și evitarea mutării utilităților se reduc cheltuielile cu cca. 50.000.000 lei. Deci, urmare reducerii cuantumului, nu se poate vorbi de un prejudiciu cert și actual pretins în dauna apelantei.

Împotriva deciziei curții de apel a declarat recurs reclamanta C.N.A.D.N.R. SA București prin D.R.D.P. Cluj, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței tribunalului, în sensul obligării intimatei-pârâte C.L. APAHIDA la plata sumei de 4619300 lei, reprezentând daune pricinuite C.N.A.D.N.R. SA, prin execuția canalizării și a căminelor de canalizare de-a lungul DN 1C din localitățile Apahida și Sânnicoară, cu nerespectarea autorizației de amplasare a utilităților în zona drumului și a avizului din 2007, eliberat de D.R.D.P. Cluj. În motivarea recursului, reclamanta, reiterând susținerile formulate în apel, arată următoarele: Din actele aflate la dosarul cauzei, rezultă că sunt îndeplinite cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998 C. civ.

Prejudiciul cauzat C.N.A.D.N.R. SA este cert și actual, așa cum rezultă din expertiza tehnică judiciară întocmită de expert C.Șt., respectiv suma de 4.619.300 lei; fapta ilicită, executarea lucrărilor de pozare și subtraversare conductă canalizare cu nerespectarea condițiilor prevăzute în autorizația nr. 2039/2005; raportul de cauzalitate, prejudiciul este cauzat de lucrările efectuate fără respectarea condițiilor impuse în autorizație de către administratorul drumului; culpa - faptele ilicite cauzatoare de prejudiciu au fost săvârșite cu intenție directă. Datorită instalării canalizării principale a căminelor pe sectorul de drum DN 1 C, km 9+950 - 14+950 fără a fi respectate distanța cerută de la axul drumului, lucrările de lărgire a drumului nu au putut fi executate.

În documentul de avizare nr. 1665 16 martie 2006, se prevede că asfaltarea pe acest sector se va face după ce se va asigura compactarea lucrărilor de către primărie. Așa cum rezultă din completarea la raportul de expertiză tehnică judiciară, „umplutura executată peste conducta de canalizare nu corespunde gradului de compactare și a capacității portante cu valorile impuse pe cea 70 % din lungimea incriminată”. Drept urmare, nu s-au putut executa lucrările de lărgire a părții carosabile care trebuia să aibă 7 m lățime, iar pe ambele părți să fie două acostamente de 2,5 m lățime fiecare. Este evident faptul că această soluție provizorie nu corespunde cerințelor de trafic pe această porțiune a drumului național.

La această dată, traficul se desfășoară cu foarte mare dificultate, existând o singură bandă pe sensul de mers. Aceasta duce la numeroase blocaje rutiere, iar orice eveniment rutier duce la blocarea circulației pe ambele sensuri de mers. De asemenea, pe sectorul de drum DN 1 C km 0+000 - 1+225 datorită instalării canalizării principale a căminelor prin zona noii variante Apahida care nu se conformează cu distanța de la axul drumului prin autorizație, aceste cămine trebuind să fie ridicate la cota noului drum. La momentul realizării canalizării și a căminelor de canalizare, Consiliul Local Apahida avea cunoștință de faptul că administratorul drumului desfășoară lucrări de reabilitare a drumului național DN 1 C, care traversează localitățile Apahida și Sânnicoară, ceea ce presupune lărgirea drumului național în zona respectivă.

Așadar, era imperios necesar ca intimata pârâtă să respecte condițiile prevăzute de administratorul drumului în autorizația emisă, pentru a nu periclita realizarea unui obiectiv de interes național. Recursul nu este fondat. Din examinarea susținerilor formulate în recurs, în raport de actele dosarului, de dispozițiile legale incidente în speță și de hotărârile pronunțate în cauză, se constată următoarele: În primul rând, se impune a se aprecia că recurenta-reclamantă nu își sistematizează susținerile prin critici de nelegalitate îndreptate împotriva curții de apel, întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., astfel cum prevăd expres aceste dispoziții legale.

Pe fondul cauzei, se constată că, în speță, sunt aplicabile dispozițiile art. 998 C. civ., în sensul că pentru antrenarea răspunderii delictuale într-o acțiune având ca obiect despăgubiri, întemeiate pe acest text legal, este necesar a fi întrunite cumulativ următoarele condiții: săvârșirea unei fapte ilicite, existența unui prejudiciu în dauna reclamantei care să fie cert, respectiv determinat sau determinabil sau actual, existența unui raport de cauzalitate între faptă și prejudiciu, precum și existența culpei sau vinovăției celui care a săvârșit fapta. Prejudiciul este cert atunci când existența lui este sigură, neîndoielnică și, totodată, poate fi evaluat în prezent. În cauza de față, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului C.L.

APAHIDA la plata unei sume de bani reprezentând daune, ce susține că i-au fost pricinuite prin execuția canalizării și a căminelor de canalizare de-a lungul DN 1C, în localitățile Apahida și Sânnicoară, cu nerespectarea autorizației de amplasare a utilităților în zona drumului, eliberate de D.R.D.P. Cluj, or, din actele dosarului rezultă că nu i-a fost cauzat reclamantei niciun prejudiciu prin execuția canalizării și a căminelor de canalizare, în condițiile în care nu a efectuat lucrări de repoziționare a canalizării. Rezultă, prin urmare, că în speță, esențial este a stabili dacă există un prejudiciu cert și actual al reclamantei, ce poate fi pretins în dauna pârâtului C.L.

APAHIDA, or, în această privință, ambele instanțe care s-au pronunțat în cauză au apreciat judicios că nu ne aflăm în prezența unui prejudiciu cert și actual, atât timp cât solicitarea reclamantei se bazează pe fapte viitoare și, anume, a întocmirii unui proiect de lărgire a carosabilului și efectuarea unor lucrări suplimentare care să pornească de la actuala stare de fapt ce se susține a fi produsă din culpa pârâtei. Pe de altă parte, din actele comunicate la solicitarea instanței de către I.I., rezultă că au fost propuse alte două soluții tehnice pentru reabilitarea drumului în zona localităților Sânnicoară și Apahida, iar reclamanta a acceptat soluția nr. 1, renunțând la soluția inițială.

Același aspect rezultă și din adresele emise de către reclamantă, unde se arată expres că „prin acest document se avizează soluția nr. 1, prezentată de proiectantul I.N.O.C.S.A., pentru realizarea reabilitații DN 1C pe sectorul menționat mai sus, ceea ce presupune renunțarea la soluția tehnică din proiectul inițial”, or, din Documentul de avizare nr. 2665 din 6 martie 2007 rezultă că aplicarea soluției nr. 1 propuse de I.N.O.C.S.A. nu conduce la niciun prejudiciu pentru reclamantă, ci dimpotrivă la reducerea costurilor cu cca. 23372211 lei + cca. 50000000 lei. De asemenea, în completarea raportului de expertiză efectuat la solicitarea reclamantei, care a susținut că totuși pârâtul C.L.

APAHIDA are obligația de a compacta marginile drumului pentru lărgirea drumului național (răspunsul la obiecțiuni al expertului tehnic judiciar Șt.C.) se arată că „în acest moment proiectul inițial nu a mai fost executat pe raza comunei Apahida, renunțându-se la lărgirea drumului național și că prin lucrările efectuate în acest moment a fost rezolvată protecția sistemului rutier”. Se poate concluziona, drept urmare, că reclamanta nu a suferit niciun prejudiciu real și cert pentru a fi îndreptățită la daunele solicitate. Mai mult, din actele dosarului, astfel cum s-a arătat mai sus, rezultă că pentru soluția pusă în aplicare în prezent costurile sunt mult mai mici decât pentru soluția inițială, la care s-a renunțat expres.

În fine, în recurs a fost depus P.V. din 5 decembrie 2009 al C.N.A.D.N.R. de punere în funcțiune a soluției alternative definitive (variantă ocolitoare) și care a fost pusă parțial în executare. Față de considerentele mai sus menționate, întrucât recurenta-reclamantă nu a formulat niciun motiv de recurs întemeiat, care în condițiile strict și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., să conducă la modificarea hotărârilor pronunțate în cauză, acestea vor fi menținute, ca fiind legale și se va respinge recursul declarat de reclamantă, ca nefondat. În conformitate cu dispozițiile art. 274 C. proc. civ., recurenta-reclamantă va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 6080 lei, către intimatul-pârât C.L.

APAHIDA.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta C.N.A.D.N.R. SA prin D.R.D.P. Cluj împotriva deciziei civile nr. 39 din 10 martie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal. Obligă recurenta la 6080 lei cheltuieli de judecată către intimatul-pârât C.L. Apahida. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 10 martie 2010.