ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4211/2011

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4211/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Ședința publică de la 16 decembrie 2011

Asupra recursului,

din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea

înregistra la data de 12 martie 2010, pe rolul Tribunalului Vrancea, la nr.

888/91/2010, reclamanta SC E.W. H. SRL a solicitat obligarea pârâtului

Consiliul Local al Municipiului Adjud la plata sumei de 517.517,47 lei

reprezentând contravaloarea facturilor nr. 91002455 din 10 decembrie 2009 și

nr. 91002453 din 10 decembrie 2009 și a penalităților de întârziere aferente,

calculate de la data de 23 ianuarie 2010 și până la data soluționării cererii,

cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii

a arătat că, în baza contractului de furnizare de produse, nr. 146/2009,

(contract încheiat în condițiile O.U.G. nr. 34/2006 ca urmare a câștigării unei

licitații de achiziție publică desfășurate în anul 2009), a livrat pârâtului

trei vehicule pentru colectarea deșeurilor menajere, prețul total al vânzării

fiind de 1.044.961,14 lei, cu termen de plată în cel mult 15 zile de la data

primirii facturii. Deși au fost recepționate la data de 10 decembrie 2009, fără

obiecțiuni, contravaloarea acestora nu a fost achitată.

Prin întâmpinare

pârâtul a arătat că plata cu întârziere a facturilor s-a datorat unor motive

independente de voința sa, cum ar fi criza economică, eliberarea anevoioasă a

tranșelor de bani de la finanțatorul Uniunea Europeană, aprobarea cu întârziere

a legii bugetului și că a început să achite o parte din debit, respectiv suma

de 227.968,73 lei cu O.P. nr. 1298 din 03 mai 2010 și O.P. nr. 1301 din 03 mai 2010,

depuse la dosar.

La data de 08

octombrie 2010 pârâtul a făcut dovada plății integrale a sumei de 517.517,47

lei cu O.P. nr. 2121 din 26 iulie 2010, nr. 2759, nr. 2760 și 2761 din 23

septembrie 2010 și față de situația prezentată, a solicitat respingerea cererii

de obligare la plata penalităților de întârziere, motivat și de faptul că

reclamanta nu și-a îndeplinit obligațiile reciproce către pârât.

Prin sentința civilă

nr. 571 din 13 octombrie 2010 Tribunalul Vrancea, secția comercială de

contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea reclamantei și a

respins cererea privind obligarea pârâtului la plata sumei de 517.517,47 lei

reprezentând c/valoarea celor trei vehicule pentru colectarea deșeurilor

menajere, ca fiind rămasă fără obiect. A obligat pârâtul la plata penalităților

de întârziere la plata prețului, în procent de 0,1%/zi de întârziere, calculate

de la data de 23 ianuarie 2010 și până la plata fiecărei sume efectuate cu O.P.

nr. 1298 din 03 mai 2010 ( pentru suma de 57.968,73 lei), O.P. nr. 1301 din 03

mai 2010 (pentru suma de 170.000 lei), O.P. nr. 2121 din 26 iulie 2010 (pentru

suma de 122.706 lei), O.P. nr. 2759 din 23 septembrie 2010 (pentru suma de

55.614,18 lei), O.P. nr. 2760 din 23 septembrie 2010 (pentru suma de 55.614,18

lei) și O.P. nr. 2761 din 23 septembrie 2010 (pentru suma de 55.614,18 lei).

În motivarea

sentinței, Tribunalul Vrancea a reținut, că reclamanta SC E.W.H. SRL, cu sediul

în comuna Apahida sat Sânnicoară, județul Cluj, în baza contactului de

achiziții publice nr. 146 din 09 decembrie 2009 i-a livrat pârâtului Consiliul

Local al Municipiului Adjud trei vehicule pentru colectarea deșeurilor menajere

aferente proiectului „Sistem integrat de gestionare a deșeurilor prin separare

în municipiul Adjud și orașul Mărășești, inclusiv zonele rurale limitrofe -

județul Vrancea” din cadrul programului Phare 2005, termenul de livrare fiind

de o zi de la data semnării contractului.

Potrivit prevederilor

art. 15.2 din contract, cele trei vehicule au fost livrate, fiind încheiat

procesul-verbal de predare-primire a acestora și facturate la data de 10

decembrie 2009, cu facturile nr. 91002455 din 10 decembrie 2009, nr. 91002454

din 10 decembrie 2009 și nr. 91002453 din 10 decembrie 2009 (filele 15-20).

Cu O.P. nr. 1298 din 03

mai 2010, O.P. nr. 1301 din 03 mai 2010, O.P. nr. 2121 din 26 iulie 2010, nr.

2759, nr. 2760 și 2761 din 23 septembrie 2010, pârâtul a făcut dovada plății în

întregime a sumei de 517.517,47 lei, în timpul soluționării cauzei astfel încât

tribunalul a respins acest capăt de cerere ca fiind rămas fără obiect.

Cu privire la cererea

reclamantei privind obligarea pârâtului la plata penalităților de întârziere

aferente sumei neachitate în termen, calculate de la data de 23 ianuarie 2010 și

până la data soluționării cererii tribunalul a reținut următoarele:

Potrivit prevederilor

art. 11.2 din contract, în cazul în care achizitorul nu își onorează obligațiile

în termen de 28 de zile de la expirarea perioadei convenite, datorează penalități

de întârziere în procent de 0,1% pe zi de întârziere.

Tribunalul a

constatat că pârâtul Consiliul Local al Municipiului Adjud nu a formulat

obiecțiuni nici în momentul preluării vehiculelor și nici ulterior.

S-a reținut și faptul

că motivele invocate de pârât, cum ar fi criza economică, eliberarea anevoioasă

a tranșelor de bani de la finanțatorul Uniunea Europeană, aprobarea cu

întârziere a legii bugetului nu constituie forța majoră, în sensul prevederilor

pct. 24 din contract, acestea nefiind de natură să înlăture răspunderea

contractuală stabilită pentru plata cu întârziere a prețului.

În consecință, a fost

admisă cererea reclamantei și a fost obligat pârâtul la plata penalităților de

întârziere de 0,1% pe zi de întârziere calculate de la data de 23 ianuarie 2010

și până la plata fiecărei sume efectuate cu ordinele de plată precitate.

În baza dispozițiilor

art. 274 C. proc. civ. pârâtul a fost obligat și la plata cheltuielilor de

judecată efectuate de reclamantă cu judecarea prezentei cauze.

Împotriva sentinței

civile nr. 571/13.10 2010 a Tribunalului Vrancea, secția de contencios

administrativ și fiscal, a declarat recurs Consiliul Local al Municipiului Adjud.

În motivarea

recursului pârâtul arătă că neplata debitului principal nu se datorează culpei sale,

întrucât s-a aflat în situația prevăzută de art. 24 din contract și că litigiul

dedus judecății în raport de obiectul și valoarea acestuia este de competența

în primă instanță a secției de contencios administrativ a Curții de Apel

Galați, având-se în vedere valoarea de peste 500.000 lei.

Prin încheierea din

14 aprilie 2011 Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și

fiscal, a dispus scoaterea de pe rol a cauzei și trimiterea acesteia la secția

comercială a Curții de Apel Galați, conform dispozițiilor art. 286 alin. (1)

1

din O.U.G. nr. 34/2006.

Curtea de Apel Galați,

secția comercială maritimă și fluvială, prin decizia nr. 46/2011/A 27 mai 2011

a calificat calea de atac declarată împotriva sentinței civile nr. 571 din 13

octombrie 2010 a Tribunalului Vrancea ca fiind apel, conform dispozițiilor art.

286 din O.U.G. 34/2006 care stabilește natura comercială a litigiului și a

respins apelul, ca nefondat.

A dispus darea în debit a

intimatei reclamante SC E.W. H. SRL cu suma de 1.930 lei reprezentând taxă

judiciară de timbru și de 4,5 lei timbru judiciar, urmând a se emite adresă în

acest sens la Administrația Finanțelor Publice Cluj.

Pentru a pronunța

această decizie, curtea de apel a reținut următoarele:

Cu privire la

competența de soluționare a cauzei și natura litigiului, a reținut că litigiul

este comercial, calea de atac fiind apelul, în temeiul dispozițiilor art. 286

din O.U.G. nr. 34/2006 care stabilesc natura comercială a litigiului și în

consecință nu s-a reținut motivul de apel invocat de apelantă în sensul că

sentința este nulă absolut fiind pronunțată de un judecător necompetent.

În ceea ce privește

invocarea art. 2

1

din contractul încheiat între părți, în mod corect

a apreciat instanța de fond că motivele invocate nu se circumscriu cauzei de

forță majoră, criza economică nefiind de natură să înlăture răspunderea

contractuală.

Conform dispozițiilor

art. 11.2 din contract în cazul în care achizitorul nu își onorează obligațiile

în termen de 28 de zile de la expirarea perioadei convenite (23 ianuarie 2010)

datorează penalități de 0,1% pe zi din suma neachitată.

În cursul soluționării

litigiului apelantul-pârât a achitat întreaga sumă datorată, motiv pentru care

în mod corect a fost obligat la plata penalităților de întârziere de 0,1% pe zi

întârziere de la data de 23 ianuarie 2010 și până la plata fiecărei sume

achitate cu ordinele de plată menționate.

Referitor la plata

taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, instanța de apel a reținut că

acestea sunt datorate de reclamantă conform dispozițiilor art. 20 din Legea nr.

146/1997, litigiul având natură comercială.

Împotriva deciziei

nr. 46/2011/A din 27 mai 2011 a Curții de Apel Galați, secția comercială,

maritimă și fluvială, a declarat recurs pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI

ADJUD, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 3 și art. 304 ind.1 C. proc. civ.,

criticând-o pentru nelegalitate, solicitând admiterea recursului, casarea

deciziei, precum și a sentinței civilă nr. 571/2010 și trimiterea cauzei spre

rejudecare Secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Galați.

În criticile

formulate, după o prezentare a situației de fapt, recurentul pârât susține, în

esență, următoarele:

Instanța

de apel a calificat în mod greșit obiectul cauzei ca fiind litigiu comercial, fără

să aibă în vedere dispozițiile O.U.G. nr. 34/2006, în vigoare la data

introducerii cererii de chemare în judecată, precum și prevederile O.U.G. nr. 72/2009,

care investeau tribunalul –secția de contencios administrativ, cu judecarea

cauzelor având ca obiect contractele de achiziții publice.

La data de 02 iunie 2010

a intrat în vigoare O.U.G. nr. 76/2010 pentru modificarea și completarea O.U.G.

nr. 34/2006, act normativ care menține competența secției de contencios

administrativ a tribunalului, iar prin dispozițiile tranzitorii ale art. II se

precizează faptul că procesele și cererile aflate în curs de soluționare

continuă să se judece în condițiile și cu procedura prevăzută de legea în

vigoare la data la care au fost începute.

O.U.G. nr. 76/2010 a

fost aprobată prin Legea nr. 278/2010 pentru modificarea și completarea O.U.G.

nr. 34/2006, și ținând cont de dispozițiile tranzitorii menționate, nu se aplică

cauzei de față și nu are forța juridică de a schimba natura cauzei astfel cum a

fost calificată prin dispozițiile legale în vigoare la data soluționării

fondului litigiului.

Tribunalul nu avea

competența materială de a soluționa cauza în raport de prevederile art. 10

alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, deoarece litigiul avea o valoare

mai mare de 500.000 lei, situație în raport de care competența în primă instanță

era a curții de apel, secția de contencios administrativ si fiscal.

De asemenea, curtea

de apel nu a judecat cauza după regula conform căreia libertatea contractuală

este subordonată principiului interesului public prevăzut de Legea nr. 554/2004

și în consecință a făcut interpretarea restrictivă a art. 11 și art. 24 din

contractul de achiziție, constatând culpa pârâtului-recurent și obligându-l la

plata daunelor interese.

Reclamanta a formulat

întâmpinare solicitând respingerea recursului, ca nefondat deoarece litigiul

are caracter comercial și competența în primă instanță aparține secției

comerciale a tribunalului, potrivit dispozițiilor O.U.G. nr. 34/2006.

De asemenea,

reclamanta arată că prevederile contractuale, liber consimțite de părți, devin

obligatorii și trebuie interpretate conform rațiunii contractului.

Înalta Curte,

analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele de recurs și de

susținerile din întâmpinare constată că potrivit dispozițiilor art. 286 alin. (1)

al O.U.G. nr. 34/2006 privind competența de soluționare a cauzelor, procesele și

cererile privind executarea contractelor de achiziție publică se soluționează

în primă instanță de către secția comercială a tribunalului în circumscripția căruia

se află sediul autorității contractante și în consecință în mod legal Curtea de

Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, în temeiul

dispozițiilor legale precitate, prin încheierea pronunțată la data de 14

aprilie 2011, a scos cauza de pe rol și a trimis-o spre soluționare instanței competente

și anume Secția Comercială, Maritimă și Fluvială a Curții de Apel Galați, și în

consecință s-a pronunțat decizia nr. 46/2011/A din 27 mai 2011 a Curții de Apel

Galați, secția comercială, maritimă și fluvială.

Astfel fiind, rezultă

fără putință de tăgadă caracterul nelegal și pro causa al criticilor pârâtului

privind nelegalitatea deciziei referitor la aplicarea dispozițiilor legale în

vigoare la data judecării cauzei, care reglementează competența materială.

De asemenea, în mod nelegal

pârâtul invocă dispozițiile art. II alin. (1) al O.U.G. nr. 76/2010 care a

intrat în vigoare la data de 2 iunie 2010 și susține că pricina ar fi de

competența Secției de Contencios Administrativ și Fiscal a Curții de Apel

Galați, în raport și de valoarea litigiului (mai mare de 500.000 lei) deoarece

dispozițiile art. II alin. (1) al O.U.G. nr. 76/2010 precizează expres că:

„Procesele și cererile în materie de achiziție publică aflate în curs de

soluționare în fața instanțelor judecătorești, la data intrării în vigoare a

prezentei ordonanțe de urgență continuă să judece în condițiile și cu procedura

prevăzută de legea în vigoare la data la care au fost începute” și în consecință,

având în vedere că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la data

de 12 martie 2010 pe rolul Tribunalului Vrancea, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal, în mod legal această cerere s-a soluționat ca litigiu comercial,

în raport de dispozițiile art. 286 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, în vigoare

la data introducerii acțiunii.

În raport de natura

comercială a cauzei, critica referitoare la instanța de contencios

administrativ competentă să soluționeze cauza pe fond nu mai trebuie analizată

deoarece este fără obiect.

Referitor la fondul

cauzei, motivul de recurs privind soluționarea cauzei după regula potrivit căreia

libertatea contractuală este subordonată principiului interesului public prevăzut

de Legea 554/2004 și interpretarea de către curtea de apel, în mod restrictiv a

dispozițiilor art. 11 și art. 24 din contractul de a achiziție este, de

asemenea, nelegal, deoarece:

- după cum s-a argumentat

mai sus, litigiul are caracter comercial și în consecință nu se pot aplica

dispozițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.

- potrivit art. 11

pct. 1 din contractul de furnizare nr. 146 din 9 decembrie 2009 s-a stabilit

sancțiunea penalității de 0,1% pe zi din prețul contractului, pentru

neexecutarea culpabilă a obligațiilor de către furnizor (reclamanta) și tot de

0,1% pe zi însă din plata neefectuată, în cazul neexecutării obligațiilor de

plată a prețului de către achizitor (pârâtul) și în consecință atât tribunalul

cât și curtea de apel au constatat, în mod legal, că pârâtul are obligația de a

plăti penalități de întârziere calculate în raport de plata prețului peste

termenul de 28 de zile stipulat în art. 11.2 din contract.

- art.24 din contract

privind situația de forță majoră care exonerează părțile de îndeplinirea

obligațiilor asumate nu are incidență în cauză deoarece motivele invocate de

pârât (criza economică națională, eliberarea anevoioasă a tranșelor de la

finanțatorul Uniunea Europeană sau aprobarea cu întârziere a bugetului), nu

constituie motive de forță majoră, cum susține pârâtul și de asemenea, trebuie

precizat că pârâtul nu a invocat și probat motive de forță majoră care să fie

constatate de o autoritate competentă, așa cum au convenit părțile în art. 24

pct. 1 din contract.

În raport de

considerentele expuse, Înalta Curte constată că motivele de recurs sunt

nefondate și în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. urmează să respingă

recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI ADJUD-ADJUD împotriva deciziei nr. 46/2011/A

din 27 mai 2011 a Curții de Apel Galați, secția comercială maritimă și fluvială,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16

decembrie 2011.