ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4211/2011

Ședința publică de la 16 decembrie 2011 Asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistra la data de 12 martie 2010, pe rolul Tribunalului Vrancea, la nr. 888/91/2010, reclamanta SC E.W. H. SRL a solicitat obligarea pârâtului Consiliul Local al Municipiului Adjud la plata sumei de 517.517,47 lei reprezentând contravaloarea facturilor nr. 91002455 din 10 decembrie 2009 și nr. 91002453 din 10 decembrie 2009 și a penalităților de întârziere aferente, calculate de la data de 23 ianuarie 2010 și până la data soluționării cererii, cu cheltuieli de judecată. În motivarea cererii a arătat că, în baza contractului de furnizare de produse, nr. 146/2009, (contract încheiat în condițiile O.U.G.

nr. 34/2006 ca urmare a câștigării unei licitații de achiziție publică desfășurate în anul 2009), a livrat pârâtului trei vehicule pentru colectarea deșeurilor menajere, prețul total al vânzării fiind de 1.044.961,14 lei, cu termen de plată în cel mult 15 zile de la data primirii facturii. Deși au fost recepționate la data de 10 decembrie 2009, fără obiecțiuni, contravaloarea acestora nu a fost achitată. Prin întâmpinare pârâtul a arătat că plata cu întârziere a facturilor s-a datorat unor motive independente de voința sa, cum ar fi criza economică, eliberarea anevoioasă a tranșelor de bani de la finanțatorul Uniunea Europeană, aprobarea cu întârziere a legii bugetului și că a început să achite o parte din debit, respectiv suma de 227.968,73 lei cu O.P.

nr. 1298 din 03 mai 2010 și O.P. nr. 1301 din 03 mai 2010, depuse la dosar. La data de 08 octombrie 2010 pârâtul a făcut dovada plății integrale a sumei de 517.517,47 lei cu O.P. nr. 2121 din 26 iulie 2010, nr. 2759, nr. 2760 și 2761 din 23 septembrie 2010 și față de situația prezentată, a solicitat respingerea cererii de obligare la plata penalităților de întârziere, motivat și de faptul că reclamanta nu și-a îndeplinit obligațiile reciproce către pârât. Prin sentința civilă nr. 571 din 13 octombrie 2010 Tribunalul Vrancea, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea reclamantei și a respins cererea privind obligarea pârâtului la plata sumei de 517.517,47 lei reprezentând c/valoarea celor trei vehicule pentru colectarea deșeurilor menajere, ca fiind rămasă fără obiect.

A obligat pârâtul la plata penalităților de întârziere la plata prețului, în procent de 0,1%/zi de întârziere, calculate de la data de 23 ianuarie 2010 și până la plata fiecărei sume efectuate cu O.P. nr. 1298 din 03 mai 2010 ( pentru suma de 57.968,73 lei), O.P. nr. 1301 din 03 mai 2010 (pentru suma de 170.000 lei), O.P. nr. 2121 din 26 iulie 2010 (pentru suma de 122.706 lei), O.P. nr. 2759 din 23 septembrie 2010 (pentru suma de 55.614,18 lei), O.P. nr. 2760 din 23 septembrie 2010 (pentru suma de 55.614,18 lei) și O.P. nr. 2761 din 23 septembrie 2010 (pentru suma de 55.614,18 lei). În motivarea sentinței, Tribunalul Vrancea a reținut, că reclamanta SC E.W.H.

SRL, cu sediul în comuna Apahida sat Sânnicoară, județul Cluj, în baza contactului de achiziții publice nr. 146 din 09 decembrie 2009 i-a livrat pârâtului Consiliul Local al Municipiului Adjud trei vehicule pentru colectarea deșeurilor menajere aferente proiectului „Sistem integrat de gestionare a deșeurilor prin separare în municipiul Adjud și orașul Mărășești, inclusiv zonele rurale limitrofe - județul Vrancea” din cadrul programului Phare 2005, termenul de livrare fiind de o zi de la data semnării contractului. Potrivit prevederilor art. 15.2 din contract, cele trei vehicule au fost livrate, fiind încheiat procesul-verbal de predare-primire a acestora și facturate la data de 10 decembrie 2009, cu facturile nr. 91002455 din 10 decembrie 2009, nr. 91002454 din 10 decembrie 2009 și nr. 91002453 din 10 decembrie 2009 (filele 15-20).

Cu O.P. nr. 1298 din 03 mai 2010, O.P. nr. 1301 din 03 mai 2010, O.P. nr. 2121 din 26 iulie 2010, nr. 2759, nr. 2760 și 2761 din 23 septembrie 2010, pârâtul a făcut dovada plății în întregime a sumei de 517.517,47 lei, în timpul soluționării cauzei astfel încât tribunalul a respins acest capăt de cerere ca fiind rămas fără obiect. Cu privire la cererea reclamantei privind obligarea pârâtului la plata penalităților de întârziere aferente sumei neachitate în termen, calculate de la data de 23 ianuarie 2010 și până la data soluționării cererii tribunalul a reținut următoarele: Potrivit prevederilor art. 11.2 din contract, în cazul în care achizitorul nu își onorează obligațiile în termen de 28 de zile de la expirarea perioadei convenite, datorează penalități de întârziere în procent de 0,1% pe zi de întârziere.

Tribunalul a constatat că pârâtul Consiliul Local al Municipiului Adjud nu a formulat obiecțiuni nici în momentul preluării vehiculelor și nici ulterior. S-a reținut și faptul că motivele invocate de pârât, cum ar fi criza economică, eliberarea anevoioasă a tranșelor de bani de la finanțatorul Uniunea Europeană, aprobarea cu întârziere a legii bugetului nu constituie forța majoră, în sensul prevederilor pct. 24 din contract, acestea nefiind de natură să înlăture răspunderea contractuală stabilită pentru plata cu întârziere a prețului. În consecință, a fost admisă cererea reclamantei și a fost obligat pârâtul la plata penalităților de întârziere de 0,1% pe zi de întârziere calculate de la data de 23 ianuarie 2010 și până la plata fiecărei sume efectuate cu ordinele de plată precitate.

În baza dispozițiilor art. 274 C. proc. civ. pârâtul a fost obligat și la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă cu judecarea prezentei cauze. Împotriva sentinței civile nr. 571/13.10 2010 a Tribunalului Vrancea, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs Consiliul Local al Municipiului Adjud. În motivarea recursului pârâtul arătă că neplata debitului principal nu se datorează culpei sale, întrucât s-a aflat în situația prevăzută de art. 24 din contract și că litigiul dedus judecății în raport de obiectul și valoarea acestuia este de competența în primă instanță a secției de contencios administrativ a Curții de Apel Galați, având-se în vedere valoarea de peste 500.000 lei.

Prin încheierea din 14 aprilie 2011 Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, a dispus scoaterea de pe rol a cauzei și trimiterea acesteia la secția comercială a Curții de Apel Galați, conform dispozițiilor art. 286 alin. (1) 1 din O.U.G. nr. 34/2006. Curtea de Apel Galați, secția comercială maritimă și fluvială, prin decizia nr. 46/2011/A 27 mai 2011 a calificat calea de atac declarată împotriva sentinței civile nr. 571 din 13 octombrie 2010 a Tribunalului Vrancea ca fiind apel, conform dispozițiilor art. 286 din O.U.G. 34/2006 care stabilește natura comercială a litigiului și a respins apelul, ca nefondat. A dispus darea în debit a intimatei reclamante SC E.W. H. SRL cu suma de 1.930 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și de 4,5 lei timbru judiciar, urmând a se emite adresă în acest sens la Administrația Finanțelor Publice Cluj.

Pentru a pronunța această decizie, curtea de apel a reținut următoarele: Cu privire la competența de soluționare a cauzei și natura litigiului, a reținut că litigiul este comercial, calea de atac fiind apelul, în temeiul dispozițiilor art. 286 din O.U.G. nr. 34/2006 care stabilesc natura comercială a litigiului și în consecință nu s-a reținut motivul de apel invocat de apelantă în sensul că sentința este nulă absolut fiind pronunțată de un judecător necompetent. În ceea ce privește invocarea art. 2 1 din contractul încheiat între părți, în mod corect a apreciat instanța de fond că motivele invocate nu se circumscriu cauzei de forță majoră, criza economică nefiind de natură să înlăture răspunderea contractuală.

Conform dispozițiilor art. 11.2 din contract în cazul în care achizitorul nu își onorează obligațiile în termen de 28 de zile de la expirarea perioadei convenite (23 ianuarie 2010) datorează penalități de 0,1% pe zi din suma neachitată. În cursul soluționării litigiului apelantul-pârât a achitat întreaga sumă datorată, motiv pentru care în mod corect a fost obligat la plata penalităților de întârziere de 0,1% pe zi întârziere de la data de 23 ianuarie 2010 și până la plata fiecărei sume achitate cu ordinele de plată menționate. Referitor la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, instanța de apel a reținut că acestea sunt datorate de reclamantă conform dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 146/1997, litigiul având natură comercială.

Împotriva deciziei nr. 46/2011/A din 27 mai 2011 a Curții de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială, a declarat recurs pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI ADJUD, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 3 și art. 304 ind.1 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei, precum și a sentinței civilă nr. 571/2010 și trimiterea cauzei spre rejudecare Secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Galați. În criticile formulate, după o prezentare a situației de fapt, recurentul pârât susține, în esență, următoarele: Instanța de apel a calificat în mod greșit obiectul cauzei ca fiind litigiu comercial, fără să aibă în vedere dispozițiile O.U.G.

nr. 34/2006, în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată, precum și prevederile O.U.G. nr. 72/2009, care investeau tribunalul –secția de contencios administrativ, cu judecarea cauzelor având ca obiect contractele de achiziții publice. La data de 02 iunie 2010 a intrat în vigoare O.U.G. nr. 76/2010 pentru modificarea și completarea O.U.G. nr. 34/2006, act normativ care menține competența secției de contencios administrativ a tribunalului, iar prin dispozițiile tranzitorii ale art. II se precizează faptul că procesele și cererile aflate în curs de soluționare continuă să se judece în condițiile și cu procedura prevăzută de legea în vigoare la data la care au fost începute. O.U.G.

nr. 76/2010 a fost aprobată prin Legea nr. 278/2010 pentru modificarea și completarea O.U.G. nr. 34/2006, și ținând cont de dispozițiile tranzitorii menționate, nu se aplică cauzei de față și nu are forța juridică de a schimba natura cauzei astfel cum a fost calificată prin dispozițiile legale în vigoare la data soluționării fondului litigiului. Tribunalul nu avea competența materială de a soluționa cauza în raport de prevederile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, deoarece litigiul avea o valoare mai mare de 500.000 lei, situație în raport de care competența în primă instanță era a curții de apel, secția de contencios administrativ si fiscal.

De asemenea, curtea de apel nu a judecat cauza după regula conform căreia libertatea contractuală este subordonată principiului interesului public prevăzut de Legea nr. 554/2004 și în consecință a făcut interpretarea restrictivă a art. 11 și art. 24 din contractul de achiziție, constatând culpa pârâtului-recurent și obligându-l la plata daunelor interese. Reclamanta a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului, ca nefondat deoarece litigiul are caracter comercial și competența în primă instanță aparține secției comerciale a tribunalului, potrivit dispozițiilor O.U.G. nr. 34/2006. De asemenea, reclamanta arată că prevederile contractuale, liber consimțite de părți, devin obligatorii și trebuie interpretate conform rațiunii contractului.

Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele de recurs și de susținerile din întâmpinare constată că potrivit dispozițiilor art. 286 alin. (1) al O.U.G. nr. 34/2006 privind competența de soluționare a cauzelor, procesele și cererile privind executarea contractelor de achiziție publică se soluționează în primă instanță de către secția comercială a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante și în consecință în mod legal Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, în temeiul dispozițiilor legale precitate, prin încheierea pronunțată la data de 14 aprilie 2011, a scos cauza de pe rol și a trimis-o spre soluționare instanței competente și anume Secția Comercială, Maritimă și Fluvială a Curții de Apel Galați, și în consecință s-a pronunțat decizia nr. 46/2011/A din 27 mai 2011 a Curții de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială.

Astfel fiind, rezultă fără putință de tăgadă caracterul nelegal și pro causa al criticilor pârâtului privind nelegalitatea deciziei referitor la aplicarea dispozițiilor legale în vigoare la data judecării cauzei, care reglementează competența materială. De asemenea, în mod nelegal pârâtul invocă dispozițiile art. II alin. (1) al O.U.G. nr. 76/2010 care a intrat în vigoare la data de 2 iunie 2010 și susține că pricina ar fi de competența Secției de Contencios Administrativ și Fiscal a Curții de Apel Galați, în raport și de valoarea litigiului (mai mare de 500.000 lei) deoarece dispozițiile art. II alin. (1) al O.U.G.

nr. 76/2010 precizează expres că: „Procesele și cererile în materie de achiziție publică aflate în curs de soluționare în fața instanțelor judecătorești, la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență continuă să judece în condițiile și cu procedura prevăzută de legea în vigoare la data la care au fost începute” și în consecință, având în vedere că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la data de 12 martie 2010 pe rolul Tribunalului Vrancea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în mod legal această cerere s-a soluționat ca litigiu comercial, în raport de dispozițiile art. 286 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, în vigoare la data introducerii acțiunii.

În raport de natura comercială a cauzei, critica referitoare la instanța de contencios administrativ competentă să soluționeze cauza pe fond nu mai trebuie analizată deoarece este fără obiect. Referitor la fondul cauzei, motivul de recurs privind soluționarea cauzei după regula potrivit căreia libertatea contractuală este subordonată principiului interesului public prevăzut de Legea 554/2004 și interpretarea de către curtea de apel, în mod restrictiv a dispozițiilor art. 11 și art. 24 din contractul de a achiziție este, de asemenea, nelegal, deoarece: - după cum s-a argumentat mai sus, litigiul are caracter comercial și în consecință nu se pot aplica dispozițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.

- potrivit art. 11 pct. 1 din contractul de furnizare nr. 146 din 9 decembrie 2009 s-a stabilit sancțiunea penalității de 0,1% pe zi din prețul contractului, pentru neexecutarea culpabilă a obligațiilor de către furnizor (reclamanta) și tot de 0,1% pe zi însă din plata neefectuată, în cazul neexecutării obligațiilor de plată a prețului de către achizitor (pârâtul) și în consecință atât tribunalul cât și curtea de apel au constatat, în mod legal, că pârâtul are obligația de a plăti penalități de întârziere calculate în raport de plata prețului peste termenul de 28 de zile stipulat în art. 11.2 din contract.

- art.24 din contract privind situația de forță majoră care exonerează părțile de îndeplinirea obligațiilor asumate nu are incidență în cauză deoarece motivele invocate de pârât (criza economică națională, eliberarea anevoioasă a tranșelor de la finanțatorul Uniunea Europeană sau aprobarea cu întârziere a bugetului), nu constituie motive de forță majoră, cum susține pârâtul și de asemenea, trebuie precizat că pârâtul nu a invocat și probat motive de forță majoră care să fie constatate de o autoritate competentă, așa cum au convenit părțile în art. 24 pct. 1 din contract. În raport de considerentele expuse, Înalta Curte constată că motivele de recurs sunt nefondate și în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ. urmează să respingă recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI ADJUD-ADJUD împotriva deciziei nr. 46/2011/A din 27 mai 2011 a Curții de Apel Galați, secția comercială maritimă și fluvială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 decembrie 2011.