ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3108/2013

Asupra contestației

în anulare de față:

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința civilă

nr. 3217/D din 11 octombrie 2012 Tribunalul Satu Mare a respins cererea

formulată reclamanta C.R.I., în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul

Finanțelor Publice, reținându-se că această cerere este neîntemeiată, întrucât

reclamanta nu are vocație la beneficiul Legii nr. 221/2009.

Împotriva acestei

sentințe, a declarat recurs reclamanta C.R.I., solicitând admiterea acestuia,

desființarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii formulate.

Curtea de Apel Oradea,

secția I civilă, prin Decizia nr. 2566/2013-R din 23 aprilie 2013 a respins ca

nefondat recursul declarat de reclamanta C.R.I., reținându-se că, urmare a

Deciziilor Curții Constituționale nr. 1358/2010 și nr. 1360/2010, dispozițiile

art. 5 alin. (1) lit. a) teza I din Legea nr. 221/2009 și-au încetat efectele

și nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesoluționate definitiv la

data publicării deciziilor instanței de contencios constituțional în Monitorul

Oficial.

Împotriva acestei

decizii, contestatoarea C.R.I. a formulat la data de 4 iulie 2013 contestație

în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 317 - 318 C. proc. civ., solicitând

admiterea cererii astfel cum a fost formulată.

La termenul de

dezbateri în fond, Înalta Curte a luat în discuție excepția netimbrării

contestație în anulare, rămânând în pronunțare asupra acesteia.

Contestatoarea C.R.I.

fost legal citată pentru termenul din 8 octombrie 2013, cu mențiunea de a

depune taxa judiciară de timbru în valoare de 10 RON și 0,3 RON timbru judiciar,

obligație căreia nu s-a conformat.

Or, prin art. 1 din

Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul

potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești

sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe

datorate atât de persoanele fizice cât și de persoanele juridice care se

plătesc anticipat, sau în mod excepțional, până la termenul stabilit de

instanță, de regulă primul termen de judecată.

Potrivit prevederilor

art. 9 din O.G. nr. 32/1995 a Guvernului României, art. 20 alin. (3) din Legea

nr. 146/1997 și normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care

partea nu achită taxa judiciară de timbru și timbru judiciar, cererea părții se

anulează, după caz, ca netimbrată sau insuficient timbrată.

Constatând că cererea

nu a fost timbrată anticipat, că, contestatoarea nu s-a conformat obligației de

timbrare, potrivit mențiunii din citația pentru termenul de judecată din 8

octombrie 2013, când procedura a fost legal îndeplinită, că în cauză nu

operează scutirea legală - personală sau ca obiect - de obligația timbrării,

Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea

nr. 146/1997, respectiv celor ale art. 35 alin. (5) din Normele metodologice de

aplicare a legii și să dispună anularea ca netimbrată a contestației în anulare

formulată de contestatoarea C.R.I.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca

netimbrată contestația în anulare formulată de contestatoarea C.R.I. împotriva

Deciziei nr. 2566/2013-R din 23 aprilie 2013 pronunțata de Curtea de Apel

Oradea, secția I civilă, în Dosarul nr. 2454/83/2012.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 octombrie 2013.

Procesat de GGC - GV