ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1903/2013

Deliberând, din

examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Judecătoriei sectorului 3 București la data de 8 ianuarie 2007, sub nr.

160/301/2007, reclamantul C.C. a chemat în judecată pe pârâții A.L.U., C.C.I.

și SC C.C.C.S. SRL, solicitând desființarea punctului de lucru al SC C.C.C.S.

SRL și deblocarea uscătorului situat la nivelul 8, pe care pârâtul C.C.I. îl

folosește pentru depozitarea materialelor.

Prin Sentința civilă

nr. 1050 din 8 februarie 2007, Judecătoria sectorului 3 București a admis

excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența soluționării

cauzei în favoarea Tribunalului București, secția comercială.

Cauza a fost

înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, sub nr.

15137/3/2007 și a fost soluționată prin Sentința comercială nr. 11473 din 16 octombrie

2007 în sensul admiterii excepției lipsei de interes a reclamantului în

promovarea cererii de chemare în judecată și respingerii acțiunii.

Ulterior pronunțării

acestei sentințe, reclamantul a contestat obligarea sa la plata sumei de 500

RON cu titlu de cheltuieli de judecată, cererea sa fiind calificată ca apel

împotriva hotărârii mai sus menționate, fiind învestită cu soluționarea

acestuia Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, instanță care, prin

Decizia nr. 380 din 11 septembrie 2008, a admis apelul reclamantului, a

desființat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași

instanțe.

Pentru a hotărî

astfel, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a apreciat că

acțiunea reclamantului nu este lipsită de interes, deoarece acesta, în calitate

de locatar al blocului x, este îndreptățit să pretindă atât asigurarea

liniștitei și utilei folosințe a propriului apartament, cât și recunoașterea și

respectarea drepturilor locative asupra spațiilor pretins comune.

Cauza a fost

înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, sub

Dosar nr. unic 46565/3/2007, în cadrul căruia reclamantul a precizat de mai

multe ori cadrul procesual, în final arătând verbal că înțelege să se judece,

în contradictoriu doar cu A.L.U. și cu C.C.I.

În urma analizei

probatoriilor administrate în cauză, Tribunalul București, secția a VI-a

comercială, prin Sentința comercială nr. 8857 din 4 iunie 2009 a admis excepția

lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C.C.I. pe capătul 2 de cerere, a

respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A.L. (P.) U., a

admis în parte acțiunea formulată de reclamant, a obligat pârâta A.L. (P.) U.

la desființarea zidului ce blochează accesul în uscătoria situată la nivelul 8

al blocului x, situat în bd. C.C.; de asemenea, a respins acțiunea față de

pârâtul C.C.I., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate

procesuală pasivă, luându-se totodată act că nu s-au solicitat cheltuieli de

judecată.

Împotriva acestei

sentințe comerciale, a declarat apel pârâta A.L. (P.) U., susținând, în esență,

că în mod greșit prima instanță a reținut că a închiriat uscătoria de la etajul

8 al imobilului fără a respecta prevederile legale, deoarece acordul

proprietarilor a existat încă din anul 2006, când s-au încheiat succesiv

contracte de închiriere cu un cabinet de avocatură.

Prin Decizia

comercială nr. 496 din 20 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a V-a comercială, a fost admis apelul, a fost desființată

sentința atacată și trimisă cauza spre rejudecare Tribunalului București.

Împotriva acestei

decizii a formulat recurs reclamantul C.C., înregistrat pe rolul Înaltei Curți

de Casație și Justiție la data de 19 februarie 2010 sub nr. 1484/1/2010.

Prin Decizia nr. 2481

din 29 iunie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a

constatat nulitatea recursului declarat de reclamantul C.C. împotriva Deciziei

nr. 496 din 20 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a

V-a comercială.

Pe rolul Tribunalului

București, secția a VI-a civilă, cauza a fost înregistrată la data de 24

septembrie 2010 sub nr. 46565/3/2007.

În rejudecare,

Tribunalul București, secția a VI-a civilă, prin Sentința civilă nr. 25007 din

19 decembrie 2011 în Dosarul nr. 46565/3/2007, a respins excepția lipsei

calității procesuale pasive a pârâtei asociație, a admis aceeași excepție în

privința pârâtului C.C.I. și, în consecință, a respins acțiunea față de acest

pârât ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală pasivă, a

respins capătul de cerere privind desființarea punctului de lucru al pârâtei SC

C.C.C.S. SRL, ca rămasă fără obiect și a admis cererea în contradictoriu cu

pârâta asociație pe care a obligat-o la desființarea zidului care blochează

accesul în uscătoria situată la nivelul 8 al blocului x, din bd. C.C., sector

3, luându-se act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat apel pârâta A.L. (P.) U. solicitând schimbarea în parte a

hotărârii atacate în sensul respingerii în tot a acțiunii reclamantului.

Prin Decizia civilă

nr. 205 din 3 mai 2012, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă,

învestită cu soluționarea căii ordinare de atac a respins, ca nefondat, apelul

declarat pârâta A.L. (P.) U. împotriva Sentinței civile nr. 25007 din 19

decembrie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în

Dosarul nr. 46565/3/2007, în contradictoriu cu reclamantul C.C. și pârâții

C.C.I. și SC C.C.C.S. SRL.

Împotriva acestei

hotărâri, în termen legal, a declarat recurs pârâta A.L. (P.) U., criticând-o

din perspectiva motivelor de nelegalitate prevăzute la art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. și solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei

atacate în sensul admiterii apelului și schimbării în parte a hotărârii primei

instanțe în sensul respingerii în tot a cererii de chemare în judecată ca

neîntemeiată.

La data de 7 martie

2013, recurenta-pârâtă a depus la dosarul cauzei cererea de renunțare la

judecarea recursului.

În temeiul

dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora instanța se va

pronunța cu prioritate asupra excepțiilor de fond sau de procedură, care fac de

prisos în tot sau în parte cercetarea fondului pricinii, Înalta Curte, reține

că excepția netimbrării este una absolută, dirimantă și peremptorie, și că

anterior satisfacerii taxei de timbru, instanța nu este legal învestită și pe

cale de consecință nu poate dispune asupra niciunei cereri formulate de părțile

litigante, inclusiv asupra actului de dispoziție reprezentat de cererea de

renunțare la judecata căii extraordinare de atac, astfel încât, deliberând cu

prioritate asupra excepției netimbrării recursului invocată din oficiu și

analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva normelor legale

incidente, urmează să anuleze calea extraordinară de atac ca netimbrată, în

considerarea următoarelor:

Pentru termenul de

astăzi, recurenta-pârâtă a fost citată cu mențiunea achitării taxei judiciare

de timbru în cuantum de 4 RON și a timbrului judiciar de 0,15 RON, conform dovezii

de îndeplinire a procedurii de citare aflate la dosar, obligație pe care, în

mod nejustificat, nu și-a îndeplinit-o.

Potrivit art. 1 din

Legea nr. 146/1997 cu referire la art. 20 alin. (1) și (2) din aceeași lege,

taxele de timbru se achită și se depun anticipat sau până la termenul de

judecată stabilit de instanță.

Potrivit prevederilor

art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 35 alin. (1) și (5) din

Normele metodologice de aplicare a legii, în cazul în care, partea nu achită

taxa judiciară de timbru, cererea va fi anulată ca netimbrată sau insuficient

timbrată, după caz.

Constatând că

recursul nu a fost timbrat nici anticipat, nici până la termenul stabilit de

Înalta Curte, 14 mai 2013, pentru când procedura de citare a fost legal

îndeplinită și reținând că în cauză nu operează scutirea legală de la obligația

satisfacerii taxei de timbru, Înalta Curte urmează să dea eficiență

dispozițiilor art. 20 alin. (1) și (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv ale

art. 35 alin. (1) și (5) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.

146/1997 modificate și să dispună anularea ca netimbrat a recursului declarat

de pârâta A.L. (P.) U. împotriva Deciziei civile nr. 205 din 3 mai 2012

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat

recursul declarat de pârâta A.L. (P.) U. împotriva Deciziei civile nr. 205 din

3 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 14 mai 2013.

Procesat de GGC - AS