ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1903/2013

Deliberând, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 3 București la data de 8 ianuarie 2007, sub nr. 160/301/2007, reclamantul C.C. a chemat în judecată pe pârâții A.L.U., C.C.I. și SC C.C.C.S. SRL, solicitând desființarea punctului de lucru al SC C.C.C.S. SRL și deblocarea uscătorului situat la nivelul 8, pe care pârâtul C.C.I. îl folosește pentru depozitarea materialelor. Prin Sentința civilă nr. 1050 din 8 februarie 2007, Judecătoria sectorului 3 București a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului București, secția comercială.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, sub nr. 15137/3/2007 și a fost soluționată prin Sentința comercială nr. 11473 din 16 octombrie 2007 în sensul admiterii excepției lipsei de interes a reclamantului în promovarea cererii de chemare în judecată și respingerii acțiunii. Ulterior pronunțării acestei sentințe, reclamantul a contestat obligarea sa la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, cererea sa fiind calificată ca apel împotriva hotărârii mai sus menționate, fiind învestită cu soluționarea acestuia Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, instanță care, prin Decizia nr. 380 din 11 septembrie 2008, a admis apelul reclamantului, a desființat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a apreciat că acțiunea reclamantului nu este lipsită de interes, deoarece acesta, în calitate de locatar al blocului x, este îndreptățit să pretindă atât asigurarea liniștitei și utilei folosințe a propriului apartament, cât și recunoașterea și respectarea drepturilor locative asupra spațiilor pretins comune. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, sub Dosar nr. unic 46565/3/2007, în cadrul căruia reclamantul a precizat de mai multe ori cadrul procesual, în final arătând verbal că înțelege să se judece, în contradictoriu doar cu A.L.U. și cu C.C.I. În urma analizei probatoriilor administrate în cauză, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin Sentința comercială nr. 8857 din 4 iunie 2009 a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C.C.I.

pe capătul 2 de cerere, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A.L. (P.) U., a admis în parte acțiunea formulată de reclamant, a obligat pârâta A.L. (P.) U. la desființarea zidului ce blochează accesul în uscătoria situată la nivelul 8 al blocului x, situat în bd. C.C.; de asemenea, a respins acțiunea față de pârâtul C.C.I., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, luându-se totodată act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată. Împotriva acestei sentințe comerciale, a declarat apel pârâta A.L. (P.) U., susținând, în esență, că în mod greșit prima instanță a reținut că a închiriat uscătoria de la etajul 8 al imobilului fără a respecta prevederile legale, deoarece acordul proprietarilor a existat încă din anul 2006, când s-au încheiat succesiv contracte de închiriere cu un cabinet de avocatură.

Prin Decizia comercială nr. 496 din 20 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a fost admis apelul, a fost desființată sentința atacată și trimisă cauza spre rejudecare Tribunalului București. Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul C.C., înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 19 februarie 2010 sub nr. 1484/1/2010. Prin Decizia nr. 2481 din 29 iunie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a constatat nulitatea recursului declarat de reclamantul C.C. împotriva Deciziei nr. 496 din 20 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială. Pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, cauza a fost înregistrată la data de 24 septembrie 2010 sub nr. 46565/3/2007.

În rejudecare, Tribunalul București, secția a VI-a civilă, prin Sentința civilă nr. 25007 din 19 decembrie 2011 în Dosarul nr. 46565/3/2007, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei asociație, a admis aceeași excepție în privința pârâtului C.C.I. și, în consecință, a respins acțiunea față de acest pârât ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală pasivă, a respins capătul de cerere privind desființarea punctului de lucru al pârâtei SC C.C.C.S. SRL, ca rămasă fără obiect și a admis cererea în contradictoriu cu pârâta asociație pe care a obligat-o la desființarea zidului care blochează accesul în uscătoria situată la nivelul 8 al blocului x, din bd. C.C., sector 3, luându-se act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta A.L. (P.) U. solicitând schimbarea în parte a hotărârii atacate în sensul respingerii în tot a acțiunii reclamantului. Prin Decizia civilă nr. 205 din 3 mai 2012, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, învestită cu soluționarea căii ordinare de atac a respins, ca nefondat, apelul declarat pârâta A.L. (P.) U. împotriva Sentinței civile nr. 25007 din 19 decembrie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în Dosarul nr. 46565/3/2007, în contradictoriu cu reclamantul C.C. și pârâții C.C.I. și SC C.C.C.S. SRL. Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs pârâta A.L. (P.) U., criticând-o din perspectiva motivelor de nelegalitate prevăzute la art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. și solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei atacate în sensul admiterii apelului și schimbării în parte a hotărârii primei instanțe în sensul respingerii în tot a cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată. La data de 7 martie 2013, recurenta-pârâtă a depus la dosarul cauzei cererea de renunțare la judecarea recursului. În temeiul dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc.

civ., potrivit cărora instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepțiilor de fond sau de procedură, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului pricinii, Înalta Curte, reține că excepția netimbrării este una absolută, dirimantă și peremptorie, și că anterior satisfacerii taxei de timbru, instanța nu este legal învestită și pe cale de consecință nu poate dispune asupra niciunei cereri formulate de părțile litigante, inclusiv asupra actului de dispoziție reprezentat de cererea de renunțare la judecata căii extraordinare de atac, astfel încât, deliberând cu prioritate asupra excepției netimbrării recursului invocată din oficiu și analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva normelor legale incidente, urmează să anuleze calea extraordinară de atac ca netimbrată, în considerarea următoarelor: Pentru termenul de astăzi, recurenta-pârâtă a fost citată cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 RON și a timbrului judiciar de 0,15 RON, conform dovezii de îndeplinire a procedurii de citare aflate la dosar, obligație pe care, în mod nejustificat, nu și-a îndeplinit-o.

Potrivit art. 1 din Legea nr. 146/1997 cu referire la art. 20 alin. (1) și (2) din aceeași lege, taxele de timbru se achită și se depun anticipat sau până la termenul de judecată stabilit de instanță. Potrivit prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 35 alin. (1) și (5) din Normele metodologice de aplicare a legii, în cazul în care, partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea va fi anulată ca netimbrată sau insuficient timbrată, după caz.

Constatând că recursul nu a fost timbrat nici anticipat, nici până la termenul stabilit de Înalta Curte, 14 mai 2013, pentru când procedura de citare a fost legal îndeplinită și reținând că în cauză nu operează scutirea legală de la obligația satisfacerii taxei de timbru, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (1) și (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv ale art. 35 alin. (1) și (5) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997 modificate și să dispună anularea ca netimbrat a recursului declarat de pârâta A.L. (P.) U. împotriva Deciziei civile nr. 205 din 3 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează ca netimbrat recursul declarat de pârâta A.L. (P.) U. împotriva Deciziei civile nr. 205 din 3 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 mai 2013. Procesat de GGC - AS