ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3097/2013

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 4507 din 6 aprilie

2012, pronunțata de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în Dosarul nr.

63820/3/2011 a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de

reclamanta R.A.I., în contradictoriu cu pârâta SC AR.A. SA și intervenientul

forțat S.M.G., ca inadmisibilă.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut că, urmare a împăcării părților, realizate

fără ca asiguratul pârâtei - S.M.G., să-și fi asumat obligația plății

despăgubirilor, acesta nu mai răspunde pentru prejudiciul produs reclamantei -

victimă a infracțiunii pentru care se începuse urmărirea penală împotriva sa,

nici asigurătorul său de răspundere civilă nu mai poate fi obligat la plata

unor despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin săvârșirea acestei infracțiuni.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel reclamanta R.A.I., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Curtea de Apel

București, secția a V-a civilă, prin Decizia civilă nr. 351 din 24 septembrie

2012 a respins ca nefondat apelul formulat de apelanta R.A.I., reținând că,

formularea de către reclamantă a acțiunii de față, direct împotriva

asigurătorului nu se justifică, nu este admisibilă, în raport cu natura

contractuală a răspunderii civile a asigurătorului, deoarece asigurătorul nu devine

el însuși responsabil direct față de victimă, răspunderea sa fiind limitată la

condițiile contractuale stabilite cu asiguratul, respectiv la păstrarea

condițiilor de răspundere civilă a însuși asiguratului.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs reclamanta R.A.I., întemeiat pe dispozițiile art. 304

pct. 8, 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei

atacate cu trimitere spre rejudecare.

La termenul de

dezbateri în fond, Înalta Curte a luat în discuție excepția netimbrării cererii

de recurs, rămânând în pronunțare asupra acesteia.

Recurenta R.A.I. fost

legal citată pentru termenul din 8 octombrie 2013, cu mențiunea de a depune

taxa judiciară de timbru în valoare de 4 lei și 0,15 lei timbru judiciar,

obligație căreia nu s-a conformat.

Or, prin art. 1 din

Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul

potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești

sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe

datorate atât de persoanele fizice cât și de persoanele juridice care se

plătesc anticipat, sau în mod excepțional, până la termenul stabilit de

instanță, de regula primul termen de judecată.

Potrivit prevederilor

art. 9 din Ordonanța nr. 32/1995 a Guvernului României, art. 20 alin. (3) din

Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în

care partea nu achită taxa judiciară de timbru și timbru judiciar, cererea

părții se anulează, după caz, ca netimbrată sau insuficient timbrată.

Constatând că cererea

de recurs nu a fost timbrată anticipat, că recurenta nu s-a conformat

obligației de timbrare, potrivit mențiunii din citația pentru termenul de

judecată din 8 octombrie 2013 când procedura a fost legal îndeplinită, că în cauză

nu operează scutirea legală - personală sau ca obiect - de obligația timbrării,

Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea

nr. 146/1997, respectiv celor ale art. 35 alin. (5) din Normele metodologice de

aplicare a legii și să dispună anularea ca netimbrat a recursului declarat de

reclamanta R.A.I.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat

recursul declarat de reclamanta R.A.I. împotriva Deciziei civile nr. 351 din 24

septembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 octombrie 2013.

Procesat de GGC - GV