ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3097/2013

Asupra recursului de față: Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 4507 din 6 aprilie 2012, pronunțata de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în Dosarul nr. 63820/3/2011 a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta R.A.I., în contradictoriu cu pârâta SC AR.A. SA și intervenientul forțat S.M.G., ca inadmisibilă. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, urmare a împăcării părților, realizate fără ca asiguratul pârâtei - S.M.G., să-și fi asumat obligația plății despăgubirilor, acesta nu mai răspunde pentru prejudiciul produs reclamantei - victimă a infracțiunii pentru care se începuse urmărirea penală împotriva sa, nici asigurătorul său de răspundere civilă nu mai poate fi obligat la plata unor despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin săvârșirea acestei infracțiuni.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta R.A.I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, prin Decizia civilă nr. 351 din 24 septembrie 2012 a respins ca nefondat apelul formulat de apelanta R.A.I., reținând că, formularea de către reclamantă a acțiunii de față, direct împotriva asigurătorului nu se justifică, nu este admisibilă, în raport cu natura contractuală a răspunderii civile a asigurătorului, deoarece asigurătorul nu devine el însuși responsabil direct față de victimă, răspunderea sa fiind limitată la condițiile contractuale stabilite cu asiguratul, respectiv la păstrarea condițiilor de răspundere civilă a însuși asiguratului.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta R.A.I., întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8, 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate cu trimitere spre rejudecare. La termenul de dezbateri în fond, Înalta Curte a luat în discuție excepția netimbrării cererii de recurs, rămânând în pronunțare asupra acesteia. Recurenta R.A.I. fost legal citată pentru termenul din 8 octombrie 2013, cu mențiunea de a depune taxa judiciară de timbru în valoare de 4 lei și 0,15 lei timbru judiciar, obligație căreia nu s-a conformat.

Or, prin art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât și de persoanele juridice care se plătesc anticipat, sau în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de regula primul termen de judecată. Potrivit prevederilor art. 9 din Ordonanța nr. 32/1995 a Guvernului României, art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru și timbru judiciar, cererea părții se anulează, după caz, ca netimbrată sau insuficient timbrată.

Constatând că cererea de recurs nu a fost timbrată anticipat, că recurenta nu s-a conformat obligației de timbrare, potrivit mențiunii din citația pentru termenul de judecată din 8 octombrie 2013 când procedura a fost legal îndeplinită, că în cauză nu operează scutirea legală - personală sau ca obiect - de obligația timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv celor ale art. 35 alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a legii și să dispună anularea ca netimbrat a recursului declarat de reclamanta R.A.I.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează ca netimbrat recursul declarat de reclamanta R.A.I. împotriva Deciziei civile nr. 351 din 24 septembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 octombrie 2013. Procesat de GGC - GV