ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2195/2012
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2195/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Ședința publică de la 2 mai 2012
Asupra
recursului de față, deliberând, constată următoarele:
Prin
sentința civilă nr. 487/C din 23 martie 2011 pronunțată de Tribunalul Bihor în
dosar nr. 770/833/2009, s-a admis în parte cererea formulată de către
reclamanții V.I., V.I.S., V.A.R. și O.I.V., în contradictoriu cu pârâții, B.I.I.
și B.A.L., SC A.T.A. SA, M.B.G.A., și în consecință:
Pârâții
au fost obligați în solidar să plătească reclamanților sumele de 152.245,90 lei
daune materiale și 620.000 lei daune morale.
Au
fost respinse pretențiile în cuantum de 302 lei reprezentând daune materiale.
S-a
admis cererea de intervenție în interes propriu formulată de SPITALUL CLINIC
JUDEȚEAN DE URGENȚA ORADEA, cu sediul în Oradea, și în consecință:
Pârâții
au fost obligați în solidar să plătească intervenientului SPITALUL CLINIC
JUDEȚEAN DE URGENȚĂ ORADEA suma de 6579,50 lei reprezentând majorări de întârziere.
S-a
admis cererea de intervenție în interes propriu formulată de SPITALUL CLINIC DE
RECUPERARE MEDICALA BĂILE FELIX, cu sediul în Băile Felix, jud. Bihor, și în
consecință:
Pârâții
au fost obligați în solidar să plătească intervenientului SPITALUL CLINIC DE
RECUPERARE MEDICALĂ BĂILE FELIX suma de 4800 lei cu titlu de despăgubiri și
majorări de întârziere de 0,1% pe zi calculate de la datele de 20 octombrie 2008,
4 mai 2009, 16 noiembrie 2009 - până la data plății efective a debitului.
De
asemenea, pârâții au fost obligați în solidar la plata sumei de
12.200 lei cheltuieli de judecată în favoarea
reclamanților.
Pentru
a pronunța în acest mod, instanța de fond a avut în vedere următoarele aspecte:
In
data de 21 iunie 2008, reclamantul V.I. circulând cu autoturismul proprietate
personală împreună cu soția sa V.V. pe DN 79, a suferit un accident de
circulație, intrând în coliziune cu un autoturism marca Ford Focus cu nr. de
înmatriculare, condus de numitul B.A. și asigurat la SC A.T.A. SA, ca urmare a acestui
accident, numita V.V. și numitul B.A. au decedat.
Ca
urmare a efectuării cercetărilor în cauză s-a reținut vinovăția exclusivă a
numitului B.A. în producerea accidentului.
Reclamantul
V.I. a suferit vătămări corporale care au necesitat până la data eliberării
raportului de constatare a raportului de constatare medico - legale un număr de
150 zile îngrijiri medicale, număr de zile de îngrijiri medicale care până la
terminarea procesului a fost suplimentat de către Serviciul de Medicină Legală
Bihor la un nr. de 265 zile îngrijiri medicale.
Reclamantul
a fost internat la secția A.T.I. din cadrul Spitalului Județean Bihor, în
perioada 22 iunie 2008 - 1 august 2008, timp în care a necesitat un număr total
de 4 operații.
Ulterior,
în data de 13 august 2008, reclamantul V.I. a fost internat în cadrul
Spitalului Clinic de Urgență Cluj la chirurgie - maxilo - facială până în data
de 18 august 2008, unde a mai suferit o nouă intervenție chirurgicală.
In
data de 18 septembrie 2008 reclamantul V.I. este internat la Spitalul Clinic
Jud. de Urgență Mureș, Clinica Ortopedie până în data de 23 septembrie 2008,
unde suferă o nouă intervenție chirurgicală.
In
data de 6 octombrie 2008 reclamantul V.I. se internează la Spitalul Clinic de
Recuperare Medicală din Băile Felix, unde efectuează tratament recuperator până
la data de 20 octombrie 2008.
In
data de 8 ianuarie 2009 reclamantul V.I. se internează la Centrul de Recuperare
„A." Zalău, iar ulterior continuă tratamentul recuperator și la alte
centre din Arad, Borșa, Băile - Felix.
Tribunalul
a reținut faptul că, urmare a producerii accidentului de circulație,
cheltuielile efectuate sunt în sumă de 152.245,90 lei, fiind defalcate.
Prin
probele testimoniale administrate în cauză, și anume, declarațiile martorilor P.M.L.,
O.M., N.V., P.E. s-au dovedit costurile suplimentare ocazionate cu internările
reclamantului V.I., fiind de asemenea defalcate.
La
aceste sume a fost adăugată suma de 6480 lei constând în cheltuieli legate de
internare în Spitalul Județean Tg. - Mureș (medicație suplimentară - 400 lei,
cheltuieli pentru deplasare familie - 400 lei), cheltuieli legate de internare
în Centrul de Recuperare Dezna - Arad (două internări - dec.2009 - 30 de zile +
iunie 2010 - 21 de zile), ocazie cu care s-a cheltuit suma de 3940 lei,
cheltuieli legate de internare în Spitalul de Recuperare Băile Felix, ocazie cu
care s-a cheltuit suma de 1740 lei (supraalimentație, medicație suplimentară,
copiata cheltuielilor legate cu masa asigurată de spital, cheltuieli deplasare
familie la vizită. Aceste cheltuieli s-au dovedit cu probele testimoniale
administrate în cauză, precum și cu actele medicale depuse la dosar.
Ca
urmare a unei noi internări suferite de către reclamantul V.I. în cursul lunii februarie
2011, s-au adăugat costuri suplimentare în sumă de 922, 54 lei, reprezentând
prestări servicii medicale și deplasarea familiei la spital, dovedite prin
înscrisurile depuse la filele 137 - 156, la care se adaugă costul protezelor
recomandate de medicul curant în cuantum de 16.800 lei, potrivit ofertei de
preț depusă de la o firmă de specialitate (fila 160).
Având
în vedere traumele psihice produse prin moartea numitei V.V. ca urmare a
accidentului de circulație, traume ce se prezumă, dar au și fost dovedite prin
probele testimoniale administrate în cauză, tribunalul a acordat daune morale
în sumă totală de 620.000 lei.
Întrucât
autorul prejudiciului B.A. era asigurat la SC A.T.A. SA, iar această societate
nu a plătit nici o sumă de bani cu titlu de despăgubiri, instanța a obligat în
solidar pârâții, împreună cu această societate de asigurări la plata
despăgubirilor materiale și morale mai sus arătate, în temeiul art. 998 - 999 C.
civ. și a Legii nr. 136/1995, privind asigurările și reasigurările în România.
In
temeiul acelorași dispoziții legale, tribunalul a admis cererea de intervenție
formulată de SPITALUL CLINIC JUDEȚEAN DE URGENȚĂ ORADEA, în sensul obligării
pârâților în solidar la plata sumei de 207,38 lei, reprezentând majorări de
întârziere aferente sumei de 432, 95 lei - decontul de cheltuieli aferent
numitului B.A.L., pentru perioada 15 iul.2008 - 6 noiembrie 2009 (432,95 lei x
479 zile x 0,1%), respectiv 6372,12 lei, aferentă sumei de 17.175, 53 lei - decontul
de cheltuieli aferent numitului V.I., pentru perioada 15 septembrie 2008 - 21 septembrie
2009 (17.175, 53 lei x 371 zile x 0,1%).
Același
regim juridic a urmat și cererea de intervenție în interes propriu formulată de
intervenientului SPITALUL CLINIC DE RECUPERARE MEDICALĂ BĂILE FELIX, și în
consecință, tribunalul a obligat pârâții în solidar la plata sumei de 4800 lei
cu titlu de despăgubiri și majorări de întârziere de 0,1% pe zi calculate de la
datele de 20 octombrie 2008, 4 mai 2009, 16 noiembrie 2009 - până la data
plății efective a debitului. Suma de 4800 lei reprezintă cheltuielile aferente
celor trei perioade de internare, și anume: 6 octombrie 2008 - 20 octombrie 2008
- 1560 lei; 21 aprilie 2009 - 4 mai 2009 - 1560 lei; 2 noiembrie 2009 - 16
noiembrie 2009 - 1680 lei.
Din
totalul sumei solicitate de 152.547,90 lei cu titlu de daune materiale,
instanța nu a acordat suma de 302 lei, reprezentând c/val sucuri, apa minerală,
loc de veci și cheltuieli înmormântare - diverse textile, ca nedovedite cu
chitanță și cu bon.
In
temeiul art. 274 C. proc. civ. coroborat cu Legea nr. 136/1995
privind asigurările și reasigurările din România,
tribunalul a obligat pârâții
în solidar la plata sumei de 12.200 lei
cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat justificat prin
chitanțele depuse la dosar.
Împotriva
acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel pârâta-apelantă SC A.T.A. SA,
SUCURSALA ORADEA, solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul diminuării
despăgubirilor civile acordate de instanța de fond.
In drept, a invocat dispozițiile art. 282 alin. (1) C.
proc. civ.,
Ordinul CSA nr. 11/2007, art. 1162-1222 C. civ., art.
167-241 C. proc. civ., art. 1191 C. civ.
Prin
întâmpinarea depusă la dosar, intimații B.I.I., B.A.L. și M.B.G.A. au arătat că
nu se opun la admiterea apelului declarat de apelantă în sensul diminuării
daunelor morale și materiale acordate, apreciindu-se că aceste sume nu trebuie
să ducă la o îmbogățire nejustificată a celor care le solicită.
Întâmpinare
au depus și intimații V.I., V.I.S., V.A.R. și O.I.V. solicitând respingerea
apelului ca nefondat.
Verificând
apelul, prin prisma motivelor invocate, precum și din oficiu, Curtea a reținut
următoarele:
Referitor la majorările de întârziere, critica formulată de
apelantă a
fost apreciată ca nefondată: astfel, faptul că Ordinul CSA
nr. 3116/2006 nu prevede expres obligația de plată a acestora în sarcina
terțului asigurător nu înseamnă că instanța nu poate obliga asigurătorul la
plata lor, câtă vreme cheltuielile ocazionate cu spitalizarea numiților B.A.L.
și V.I. nu au fost achitate sau au fost achitate cu întârziere.
De
altfel, normele de aplicare invocate nu pot modifica sau adăuga la lege (Legea
nr. 136/1995), Ordinul CSA nr. 3116/2006 fiind act normativ cu forță juridică
inferioară.
Cea de-a doua critică - vizând stabilirea despăgubirilor în
euro - s-a
considerat că este lipsită de obiect, din dispozitivul
hotărârii atacate rezultând că acestea au fost stabilite în lei și nu în euro,
cum din eroare susține apelanta.
Referitor
la daunele acordate cu titlu de daune materiale, s-a observat faptul că acestea
sunt pe deplin justificate, fiind dovedite cu probele aflate la dosar, probe
care au fost administrate cu respectarea regulilor prevăzute de art. 1191 și
următoarele C. civ., respectiv art. 167-241 C. proc. civ.
De
altfel, apelanta nu a formulat critici concrete cu privire la aceste
cheltuieli, făcând doar aprecieri cu caracter general, astfel încât nu există
temeiuri pentru diminuarea acestora.
In
fine, nefondată a fost considerată și critica privitoare la cuantumul daunelor
morale, acestea fiind corect cuantificate raportat la suferințele suportate de
intimați ca urmare a decesului soției și mamei acestora, precum și cele produse
ca urmare a accidentării intimatului V.I., acesta fiind supus mai multor
intervenții chirurgicale, urmând ca și în viitor să fie supus unor tratamente
îndelungate de recuperare și protezare.
Față
de considerentele mai sus expuse, Curtea respins ca nefondat apelul și a
obligat-o pe apelantă în baza art. 274 C. proc. civ. la 5.000 lei cheltuieli de
judecată în favoarea intimaților V.I., V.I.S., V.A.R. și O.I.V., reprezentând
onorariu avocațial, prin decizia civilă nr. 188 din 21 septembrie 2011
pronunțată de curtea de Apel Oradea, secția
I
civilă.
Împotriva
acestei decizii a declarat recurs pârâta care a solicitat modificarea hotărârii
recurate, învederând că răspunderea societății de asigurarea este una
contractuală, întemeiată pe contractul de asigurare și pe Ordinul CSA valabil
la data producerii accidentului.
In
motivarea recursului s-a arătat, în esență, că în Ordinul CSA nr. 11/2007 nu
este prevăzută obligația de plată a majorărilor de întârziere în sarcina
terțului asigurător și pe cale de consecință nu există nici un temei legal în
baza căruia terțul asigurător să fie obligat la plata acestora.
O
altă critică a recurentei vizează cuantumul exagerat al despăgubirilor civile
acordate, care se solicită a fi reduse la valoarea reală a prejudiciului pe
baza elementelor probatorii care dovedesc întinderea acestuia.
De
asemenea, s-a învederat că obligația de plată nu poate fi solidară, ci doar
dispusă în baza contractului de asigurare și numai în limitele stabilite de
legea specială.
Obligația
solidară, în opinia recurentei, lipsește de efecte decizia nr. 1 din 28 martie 2005
a instanței supreme prin care s-a stabilit că societatea de
asigurare garantează plata despăgubirilor către
părțile civile și participă la
procesul penal în calitate de asigurător
de răspundere civilă.
Alte
critici formulate de recurentă vizează faptul că răspunderea societății de
asigurare este contractuală și nu delictuală, iar în cuprinsul Legii nr.
136/1995 nu există nicio dispoziție care să stabilească responsabilitatea
asigurătorului de răspundere civilă pentru faptele inculpatului în alte
condiții decât cele prevăzute în contractul de asigurare. S-a arătat că
societatea de asigurare acordă despăgubiri în
temeiul
primelor plătite de asigurat și nu al faptei ilicite comise de acesta.
In
drept, s-au invocat dispozițiile Codului de procedură civilă, Ordinul CSA nr.
11/2007, art. 1162-1222 C. civ., art. 167-241 C. proc. civ., art. 1191 C. civ.
Recursul
este scutit de timbraj conform art. 15 alin. (1) lit. o) din Legea nr.
146/1996.
Prin
întâmpinare, intimații V.I., V.I.S., V.A.R. și O.I.V. au solicitat respingerea
recursului ca nefondat.
Intimații
B.I.I., B.A.L. și M.B.J.A. au învederat, prin întâmpinare, că nu se opun
admiterii recursului, dar solicită menținerea obligațiilor de plată în solidar
având în vedere faptul că pentru autoturismul implicat în accident exista o
poliță de asigurare valabilă de tip RCA
Analizând
hotărârea recurată din perspectiva criticilor formulate de recurenți, Înalta
Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În
ceea ce privește cuantumul daunelor morale, care se solicită a fi redus, se constată
că recurenta urmărește prin critica formulată o reevaluare a probatoriilor
administrate în cauză, care reprezintă de fapt o
critică de netemeinicie și nu de nelegalitate a hotărârii.
Întrucât
în recurs nu pot fi invocate decât motive de nelegalitate a hotărârii atacate,
reaprecierea probelor administrate în cauză - aspect de netemeinicie a
hotărârii - nu se încadrează în niciunul dintre cazurile de casare sau
modificare reglementate de art. 304 C. proc. civ.
Criticile
referitoare la inexistența obligației solidare nu au fost formulate prin
motivele de apel și, în consecință, nu au fost analizate de instanța de control
judiciar.
Așa
cum s-a subliniat în doctrină, recursul poate fi exercitat numai pentru motive
ce au făcut analiza instanței anterioare, în situația în care atât apelul cât
și recursul sunt exercitate de aceeași parte, iar soluția primei instanțe a
fost menținută în apel.
Ca
urmare a efectului devolutiv al apelului, care este limitat la ceea ce a fost
apelat, în recurs pot fi invocate doar critici care au fost examinate de
instanța de apel, evitându-se astfel ca anumite susțineri ale părților să fie
analizate pentru prima oară de instanța investită cu soluționarea recursului.
In consecință, criticile referitoare la solidaritate vor fi
respinse, fiind
formulate omisso medio.
Referitor la sumele acordate cu titlu de despăgubiri
Spitalului Clinic
de Urgență Oradea, intervenient în cauză, Înalta Curte
constată că, potrivit art. 313 alin. (1) din O.U.G. nr. 72/2006, persoanele
care prin faptele lor aduc daune sănătății altor persoane sunt obligate să
repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale.
Întrucât
cheltuielile avansate de stat fac parte din categoria "altor sume care
constituie venituri ale bugetului de stat consolidat," Înalta Curte
apreciază ca legală obligarea pârâților la plata majorărilor de întârziere
aferente obligațiilor fiscale, Ordinul la care face referire recurenta neputând
limita obligația de plată a despăgubirilor la anumite
cheltuieli în condițiile în care însăși legea nu stabilește limite în
acest sens.
Față
de considerentele expuse mai sus, apreciind că nu subzistă niciun motiv de
nelegalitate a hotărârii atacate, Înalta Curte, în temeiul
art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge
recursul ca nefondat.
Constatând
culpa procesuală a recurentei, în baza art. 274 C. proc. civ., se va dispune
obligarea acesteia la plata sumei de 4400 lei, cu titlu de cheltuieli de
judecată către intimații V.I., V.I.S., V.A.R. și O.I.V.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C
I D E
Respinge
recursul declarat de pârâta A.T.A.
SA,
SUCURSALA ORADEA, împotriva deciziei civile
nr. 188/2011-A din 21 septembrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel
Oradea,
secția
I
civilă, ca nefondat.
Obligă recurenta-pârâtă A.T.A. SA,
SUCURSALA
ORADEA, la plata sumei de 4400 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată către
intimații V.I., V.I.S.
, V.A.R. și O.I.V.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 2 mai 2012.