ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2195/2012

Ședința publică de la 2 mai 2012 Asupra recursului de față, deliberând, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 487/C din 23 martie 2011 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr. 770/833/2009, s-a admis în parte cererea formulată de către reclamanții V.I., V.I.S., V.A.R. și O.I.V., în contradictoriu cu pârâții, B.I.I. și B.A.L., SC A.T.A. SA, M.B.G.A., și în consecință: Pârâții au fost obligați în solidar să plătească reclamanților sumele de 152.245,90 lei daune materiale și 620.000 lei daune morale. Au fost respinse pretențiile în cuantum de 302 lei reprezentând daune materiale. S-a admis cererea de intervenție în interes propriu formulată de SPITALUL CLINIC JUDEȚEAN DE URGENȚA ORADEA, cu sediul în Oradea, și în consecință: Pârâții au fost obligați în solidar să plătească intervenientului SPITALUL CLINIC JUDEȚEAN DE URGENȚĂ ORADEA suma de 6579,50 lei reprezentând majorări de întârziere.

S-a admis cererea de intervenție în interes propriu formulată de SPITALUL CLINIC DE RECUPERARE MEDICALA BĂILE FELIX, cu sediul în Băile Felix, jud. Bihor, și în consecință: Pârâții au fost obligați în solidar să plătească intervenientului SPITALUL CLINIC DE RECUPERARE MEDICALĂ BĂILE FELIX suma de 4800 lei cu titlu de despăgubiri și majorări de întârziere de 0,1% pe zi calculate de la datele de 20 octombrie 2008, 4 mai 2009, 16 noiembrie 2009 - până la data plății efective a debitului. De asemenea, pârâții au fost obligați în solidar la plata sumei de 12.200 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamanților. Pentru a pronunța în acest mod, instanța de fond a avut în vedere următoarele aspecte: In data de 21 iunie 2008, reclamantul V.I.

circulând cu autoturismul proprietate personală împreună cu soția sa V.V. pe DN 79, a suferit un accident de circulație, intrând în coliziune cu un autoturism marca Ford Focus cu nr. de înmatriculare, condus de numitul B.A. și asigurat la SC A.T.A. SA, ca urmare a acestui accident, numita V.V. și numitul B.A. au decedat. Ca urmare a efectuării cercetărilor în cauză s-a reținut vinovăția exclusivă a numitului B.A. în producerea accidentului. Reclamantul V.I. a suferit vătămări corporale care au necesitat până la data eliberării raportului de constatare a raportului de constatare medico - legale un număr de 150 zile îngrijiri medicale, număr de zile de îngrijiri medicale care până la terminarea procesului a fost suplimentat de către Serviciul de Medicină Legală Bihor la un nr. de 265 zile îngrijiri medicale.

Reclamantul a fost internat la secția A.T.I. din cadrul Spitalului Județean Bihor, în perioada 22 iunie 2008 - 1 august 2008, timp în care a necesitat un număr total de 4 operații. Ulterior, în data de 13 august 2008, reclamantul V.I. a fost internat în cadrul Spitalului Clinic de Urgență Cluj la chirurgie - maxilo - facială până în data de 18 august 2008, unde a mai suferit o nouă intervenție chirurgicală. In data de 18 septembrie 2008 reclamantul V.I. este internat la Spitalul Clinic Jud. de Urgență Mureș, Clinica Ortopedie până în data de 23 septembrie 2008, unde suferă o nouă intervenție chirurgicală. In data de 6 octombrie 2008 reclamantul V.I. se internează la Spitalul Clinic de Recuperare Medicală din Băile Felix, unde efectuează tratament recuperator până la data de 20 octombrie 2008. In data de 8 ianuarie 2009 reclamantul V.I.

se internează la Centrul de Recuperare „A." Zalău, iar ulterior continuă tratamentul recuperator și la alte centre din Arad, Borșa, Băile - Felix. Tribunalul a reținut faptul că, urmare a producerii accidentului de circulație, cheltuielile efectuate sunt în sumă de 152.245,90 lei, fiind defalcate. Prin probele testimoniale administrate în cauză, și anume, declarațiile martorilor P.M.L., O.M., N.V., P.E. s-au dovedit costurile suplimentare ocazionate cu internările reclamantului V.I., fiind de asemenea defalcate. La aceste sume a fost adăugată suma de 6480 lei constând în cheltuieli legate de internare în Spitalul Județean Tg.

- Mureș (medicație suplimentară - 400 lei, cheltuieli pentru deplasare familie - 400 lei), cheltuieli legate de internare în Centrul de Recuperare Dezna - Arad (două internări - dec.2009 - 30 de zile + iunie 2010 - 21 de zile), ocazie cu care s-a cheltuit suma de 3940 lei, cheltuieli legate de internare în Spitalul de Recuperare Băile Felix, ocazie cu care s-a cheltuit suma de 1740 lei (supraalimentație, medicație suplimentară, copiata cheltuielilor legate cu masa asigurată de spital, cheltuieli deplasare familie la vizită. Aceste cheltuieli s-au dovedit cu probele testimoniale administrate în cauză, precum și cu actele medicale depuse la dosar. Ca urmare a unei noi internări suferite de către reclamantul V.I.

în cursul lunii februarie 2011, s-au adăugat costuri suplimentare în sumă de 922, 54 lei, reprezentând prestări servicii medicale și deplasarea familiei la spital, dovedite prin înscrisurile depuse la filele 137 - 156, la care se adaugă costul protezelor recomandate de medicul curant în cuantum de 16.800 lei, potrivit ofertei de preț depusă de la o firmă de specialitate (fila 160). Având în vedere traumele psihice produse prin moartea numitei V.V. ca urmare a accidentului de circulație, traume ce se prezumă, dar au și fost dovedite prin probele testimoniale administrate în cauză, tribunalul a acordat daune morale în sumă totală de 620.000 lei. Întrucât autorul prejudiciului B.A. era asigurat la SC A.T.A.

SA, iar această societate nu a plătit nici o sumă de bani cu titlu de despăgubiri, instanța a obligat în solidar pârâții, împreună cu această societate de asigurări la plata despăgubirilor materiale și morale mai sus arătate, în temeiul art. 998 - 999 C. civ. și a Legii nr. 136/1995, privind asigurările și reasigurările în România. In temeiul acelorași dispoziții legale, tribunalul a admis cererea de intervenție formulată de SPITALUL CLINIC JUDEȚEAN DE URGENȚĂ ORADEA, în sensul obligării pârâților în solidar la plata sumei de 207,38 lei, reprezentând majorări de întârziere aferente sumei de 432, 95 lei - decontul de cheltuieli aferent numitului B.A.L., pentru perioada 15 iul.2008 - 6 noiembrie 2009 (432,95 lei x 479 zile x 0,1%), respectiv 6372,12 lei, aferentă sumei de 17.175, 53 lei - decontul de cheltuieli aferent numitului V.I., pentru perioada 15 septembrie 2008 - 21 septembrie 2009 (17.175, 53 lei x 371 zile x 0,1%).

Același regim juridic a urmat și cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientului SPITALUL CLINIC DE RECUPERARE MEDICALĂ BĂILE FELIX, și în consecință, tribunalul a obligat pârâții în solidar la plata sumei de 4800 lei cu titlu de despăgubiri și majorări de întârziere de 0,1% pe zi calculate de la datele de 20 octombrie 2008, 4 mai 2009, 16 noiembrie 2009 - până la data plății efective a debitului. Suma de 4800 lei reprezintă cheltuielile aferente celor trei perioade de internare, și anume: 6 octombrie 2008 - 20 octombrie 2008 - 1560 lei; 21 aprilie 2009 - 4 mai 2009 - 1560 lei; 2 noiembrie 2009 - 16 noiembrie 2009 - 1680 lei. Din totalul sumei solicitate de 152.547,90 lei cu titlu de daune materiale, instanța nu a acordat suma de 302 lei, reprezentând c/val sucuri, apa minerală, loc de veci și cheltuieli înmormântare - diverse textile, ca nedovedite cu chitanță și cu bon.

In temeiul art. 274 C. proc. civ. coroborat cu Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările din România, tribunalul a obligat pârâții în solidar la plata sumei de 12.200 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat justificat prin chitanțele depuse la dosar. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel pârâta-apelantă SC A.T.A. SA, SUCURSALA ORADEA, solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul diminuării despăgubirilor civile acordate de instanța de fond. In drept, a invocat dispozițiile art. 282 alin. (1) C. proc. civ., Ordinul CSA nr. 11/2007, art. 1162-1222 C. civ., art. 167-241 C. proc. civ., art. 1191 C. civ. Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimații B.I.I., B.A.L.

și M.B.G.A. au arătat că nu se opun la admiterea apelului declarat de apelantă în sensul diminuării daunelor morale și materiale acordate, apreciindu-se că aceste sume nu trebuie să ducă la o îmbogățire nejustificată a celor care le solicită. Întâmpinare au depus și intimații V.I., V.I.S., V.A.R. și O.I.V. solicitând respingerea apelului ca nefondat. Verificând apelul, prin prisma motivelor invocate, precum și din oficiu, Curtea a reținut următoarele: Referitor la majorările de întârziere, critica formulată de apelantă a fost apreciată ca nefondată: astfel, faptul că Ordinul CSA nr. 3116/2006 nu prevede expres obligația de plată a acestora în sarcina terțului asigurător nu înseamnă că instanța nu poate obliga asigurătorul la plata lor, câtă vreme cheltuielile ocazionate cu spitalizarea numiților B.A.L.

și V.I. nu au fost achitate sau au fost achitate cu întârziere. De altfel, normele de aplicare invocate nu pot modifica sau adăuga la lege (Legea nr. 136/1995), Ordinul CSA nr. 3116/2006 fiind act normativ cu forță juridică inferioară. Cea de-a doua critică - vizând stabilirea despăgubirilor în euro - s-a considerat că este lipsită de obiect, din dispozitivul hotărârii atacate rezultând că acestea au fost stabilite în lei și nu în euro, cum din eroare susține apelanta. Referitor la daunele acordate cu titlu de daune materiale, s-a observat faptul că acestea sunt pe deplin justificate, fiind dovedite cu probele aflate la dosar, probe care au fost administrate cu respectarea regulilor prevăzute de art. 1191 și următoarele C. civ., respectiv art. 167-241 C. proc.

civ. De altfel, apelanta nu a formulat critici concrete cu privire la aceste cheltuieli, făcând doar aprecieri cu caracter general, astfel încât nu există temeiuri pentru diminuarea acestora. In fine, nefondată a fost considerată și critica privitoare la cuantumul daunelor morale, acestea fiind corect cuantificate raportat la suferințele suportate de intimați ca urmare a decesului soției și mamei acestora, precum și cele produse ca urmare a accidentării intimatului V.I., acesta fiind supus mai multor intervenții chirurgicale, urmând ca și în viitor să fie supus unor tratamente îndelungate de recuperare și protezare. Față de considerentele mai sus expuse, Curtea respins ca nefondat apelul și a obligat-o pe apelantă în baza art. 274 C. proc.

civ. la 5.000 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimaților V.I., V.I.S., V.A.R. și O.I.V., reprezentând onorariu avocațial, prin decizia civilă nr. 188 din 21 septembrie 2011 pronunțată de curtea de Apel Oradea, secția I civilă. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta care a solicitat modificarea hotărârii recurate, învederând că răspunderea societății de asigurarea este una contractuală, întemeiată pe contractul de asigurare și pe Ordinul CSA valabil la data producerii accidentului. In motivarea recursului s-a arătat, în esență, că în Ordinul CSA nr. 11/2007 nu este prevăzută obligația de plată a majorărilor de întârziere în sarcina terțului asigurător și pe cale de consecință nu există nici un temei legal în baza căruia terțul asigurător să fie obligat la plata acestora.

O altă critică a recurentei vizează cuantumul exagerat al despăgubirilor civile acordate, care se solicită a fi reduse la valoarea reală a prejudiciului pe baza elementelor probatorii care dovedesc întinderea acestuia. De asemenea, s-a învederat că obligația de plată nu poate fi solidară, ci doar dispusă în baza contractului de asigurare și numai în limitele stabilite de legea specială. Obligația solidară, în opinia recurentei, lipsește de efecte decizia nr. 1 din 28 martie 2005 a instanței supreme prin care s-a stabilit că societatea de asigurare garantează plata despăgubirilor către părțile civile și participă la procesul penal în calitate de asigurător de răspundere civilă.

Alte critici formulate de recurentă vizează faptul că răspunderea societății de asigurare este contractuală și nu delictuală, iar în cuprinsul Legii nr. 136/1995 nu există nicio dispoziție care să stabilească responsabilitatea asigurătorului de răspundere civilă pentru faptele inculpatului în alte condiții decât cele prevăzute în contractul de asigurare. S-a arătat că societatea de asigurare acordă despăgubiri în temeiul primelor plătite de asigurat și nu al faptei ilicite comise de acesta. In drept, s-au invocat dispozițiile Codului de procedură civilă, Ordinul CSA nr. 11/2007, art. 1162-1222 C. civ., art. 167-241 C. proc. civ., art. 1191 C. civ. Recursul este scutit de timbraj conform art. 15 alin. (1) lit. o) din Legea nr. 146/1996.

Prin întâmpinare, intimații V.I., V.I.S., V.A.R. și O.I.V. au solicitat respingerea recursului ca nefondat. Intimații B.I.I., B.A.L. și M.B.J.A. au învederat, prin întâmpinare, că nu se opun admiterii recursului, dar solicită menținerea obligațiilor de plată în solidar având în vedere faptul că pentru autoturismul implicat în accident exista o poliță de asigurare valabilă de tip RCA Analizând hotărârea recurată din perspectiva criticilor formulate de recurenți, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: În ceea ce privește cuantumul daunelor morale, care se solicită a fi redus, se constată că recurenta urmărește prin critica formulată o reevaluare a probatoriilor administrate în cauză, care reprezintă de fapt o critică de netemeinicie și nu de nelegalitate a hotărârii.

Întrucât în recurs nu pot fi invocate decât motive de nelegalitate a hotărârii atacate, reaprecierea probelor administrate în cauză - aspect de netemeinicie a hotărârii - nu se încadrează în niciunul dintre cazurile de casare sau modificare reglementate de art. 304 C. proc. civ. Criticile referitoare la inexistența obligației solidare nu au fost formulate prin motivele de apel și, în consecință, nu au fost analizate de instanța de control judiciar. Așa cum s-a subliniat în doctrină, recursul poate fi exercitat numai pentru motive ce au făcut analiza instanței anterioare, în situația în care atât apelul cât și recursul sunt exercitate de aceeași parte, iar soluția primei instanțe a fost menținută în apel.

Ca urmare a efectului devolutiv al apelului, care este limitat la ceea ce a fost apelat, în recurs pot fi invocate doar critici care au fost examinate de instanța de apel, evitându-se astfel ca anumite susțineri ale părților să fie analizate pentru prima oară de instanța investită cu soluționarea recursului. In consecință, criticile referitoare la solidaritate vor fi respinse, fiind formulate omisso medio. Referitor la sumele acordate cu titlu de despăgubiri Spitalului Clinic de Urgență Oradea, intervenient în cauză, Înalta Curte constată că, potrivit art. 313 alin. (1) din O.U.G. nr. 72/2006, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altor persoane sunt obligate să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale.

Întrucât cheltuielile avansate de stat fac parte din categoria "altor sume care constituie venituri ale bugetului de stat consolidat," Înalta Curte apreciază ca legală obligarea pârâților la plata majorărilor de întârziere aferente obligațiilor fiscale, Ordinul la care face referire recurenta neputând limita obligația de plată a despăgubirilor la anumite cheltuieli în condițiile în care însăși legea nu stabilește limite în acest sens. Față de considerentele expuse mai sus, apreciind că nu subzistă niciun motiv de nelegalitate a hotărârii atacate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat. Constatând culpa procesuală a recurentei, în baza art. 274 C. proc.

civ., se va dispune obligarea acesteia la plata sumei de 4400 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată către intimații V.I., V.I.S., V.A.R. și O.I.V. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta A.T.A. SA, SUCURSALA ORADEA, împotriva deciziei civile nr. 188/2011-A din 21 septembrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, ca nefondat. Obligă recurenta-pârâtă A.T.A. SA, SUCURSALA ORADEA, la plata sumei de 4400 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată către intimații V.I., V.I.S. , V.A.R. și O.I.V. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 mai 2012.