ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3405/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3405/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursurilor de

față,

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Pitești,

secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin sentința penală nr.

39/F din 29 martie 2012, a condamnat pe inculpații:

- F.L., la 1 an și 6 luni

închisoare pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184

alin. (2) și (4) C. pen.

În baza art. 81 C.

pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata termenului

de încercare de 3 ani și 6 luni, stabilit conform art. 82 C. pen.;

- M.M.N., la 2 ani închisoare

pentru aceeași infracțiune, prev. de art. 184 alin. (2) și (4) C. pen.

În baza art. 81 C.

pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata termenului

de încercare de 4 ani, stabilit potrivit art. 82 C. pen.

Inculpaților li s-a atras

atenția asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

Pe latură civilă, s-a

admis, în parte, acțiunea civilă exercitată de partea civilă S.E., inculpatul F.L.,

în solidar cu inculpatul M.M.N., acesta și în solidar cu asiguratorul SC G.R. Asigurare-Reasigurare

SA fiind obligați să-i plătească 14.000 RON daune materiale și 80.000 RON daune

morale.

Totodată, s-a admis acțiunea

civilă formulată de partea civilă Spitalul Județean de Urgență Argeș, inculpatul

F.L., în solidar cu inculpatul M.M.N., acesta în solidar cu asiguratorul SC G.R.

Asigurare-Reasigurare SA fiind obligați să plătească, cu titlu de despăgubiri civile,

suma de 6.465,52 RON.

Acțiunea civilă exercitată

de partea civilă Spitalul Clinic de Ortopedie Traumatologie TBC Osteoarticular „F.”

București a fost admisă, inculpatul F.L., în solidar cu inculpatul M.M.N., acesta

în solidar și cu asiguratorul SC G.R. Asigurare-Reasigurare SA fiind obligați să

plătească, cu același titlu, suma de 5.322,43 RON.

Pentru a pronunța sentința,

instanța a reținut următoarele.

În jurul orei 13.30 din

ziua de 19 februarie 2010, F.L., aflat la volanul autoturismului marca V.P. nr.

de înmatriculare XX, vehicul prevăzut cu volan amplasat dreapta, ocupant pe locul

stânga față fiind S.E., rula pe DN7 Ștefănești, direcția Pitești - Topoloveni. Pe

aceeași direcție de deplasare, în spatele autoturismului, rula o autocamionetă marca

D., un autoturism marca L. și un altul, conduse de S.G. și respectiv, de S.M.

În spatele acestora, pe

aceeași direcție, rula autoturismul marca V.C., nr. de înmatriculare YY, condus

de M.M.N.

În perimetrul km 106+500m,

șoseaua avea două sensuri, despărțite de linie continuă simplă. În acea zonă,

F.L. a redus viteza autoturismului până la aprox.15-20 km, astfel intenționând să

intre în curtea imobilului nr. aa, locuința ocupantei stânga față, aceasta antrenând

formarea unei coloane de vehicule. După reducerea vitezei, autoturismul a virat

stânga, a trecut peste linia continuă și a intrat astfel pe contrasens, modalități

considerate necesare pentru încadrarea pe un podeț de 2,80 m, calea de acces în

curtea imobilului menționat.

Depășind autovehiculul

marca L., după aceea coloana formată, autoturismul marca V.C. condus de M.M.N.,

viteză 78 km/h a trecut peste linia continuă, nu a sesizat desprinderea din coloană

a mașinii condusă de F.L. și a lovit cu partea dreaptă față partea lateral stânga

a autoturismului condus de F.L., impactul producându-se pe sensul de deplasare Topoloveni-Pitești.

Ca atare, autoturismul

marca V.C. s-a oprit cu partea stângă față în șanț, direcția Pitești-Tpoloveni,

iar autoturismul marca V.P., pe acostament și parțial pe carosabil după ce s-a mai

deplasat, prin împingere lateral, aprox. 12 m. de la locul impactului până la poziția

finală arătată.

Raportul de expertiză

medico-legală din 24 noiembrie 2010 a înscris că S.E. a avut nevoie de 120 zile

îngrijiri medicale.

Expertiza tehnică auto

dispusă pentru aflarea dinamicii evenimentului rutier descris, expert tehnic C.I.,

concluziile raportului fiind acceptate în totalitate și de către expertul consilier

T.I., propus de inculpatul F.L., inclusiv completarea, a reținut că accidentul de

circulație s-a datorat culpei celor doi conducători auto ai autoturismelor implicate,

aceștia, gradat, încălcând prevederile legale privind circulația pe drumurile publice.

Faptic, cei doi conducători auto s-au angajat în a executa manevre fără a ține seama

de linia continuă simplă ce despărțea cele două sensuri de deplasare, F.L. exercitând

manevra de virare stânga a trecut, astfel, peste linia continuă simplă, iar M.M.N.

a rulat cu viteză mai mare decât cea legală pentru acel drum, s-a angajat în depășire

nelegală a coloanei de mașini de pe același sens (Pitești-Topoloveni) și fără a

ține seama de linia continuă simplă, ceea ce înseamnă, din partea inculpatului F.L.

nesocotirea prevederilor art. 35 alin. (1) și a art. 54 din O.U.G. nr. 195/2002,

art. 77 alin. (2) și art. 120 lit. i) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr.

195/2002, M.M.N. încălcând art. 35 alin. (1), art. 48, art. 49 alin. (1) din același

act normativ, art. 77 alin. (2), art. 120 lit. i), k) și art. 121 alin. (1) din

Regulament.

Expertul consilier parte

C.D., propus de inculpatul M.M.N., în înscrisul intitulat „Puncte de vedere personale

asupra raportului de expertiză tehnică-auto” a menționat că cei doi inculpați au

încălcat prevederile art. 48, art. 49 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, art. 35,

art. 54, art. 77 alin. (2) (inculpatul F.L.), dar „posibilitățile evitării accidentului

au fost, exclusiv, în comportamentul conducătorului auto F.L., dacă acesta ar fi

renunțat la manevra de trecere de pe acostamentul dreapta (parțial pe acesta), în

sensul pătrunderii pe direcția perpendiculară pe axa drumului”. S-a mai menționat

că accidentul rutier s-a produs pe DN7 km 106+500m, pe banda de sens opus față de

sensul de mers al celor două autoturisme, vis-a-vis de imobilul de la nr. dd, cele

două mașini deplasându-se pe sensul de mers Pitești-Topoloveni, generatorul stării

de pericol fiind conducătorul auto al autoturismului V.P. întrucât tot ce a urmat

a fost numai consecința inițierii, nelegal, a manevrei acestuia.

Coroborând materialul

probator, judecătorul fondului a reținut că starea de pericol a fost generată de

ambii inculpați, aceștia încălcând prevederile actului normativ special privind

circulația pe drumurile publice, culpa în producerea accidentului rutier existând

în ce-i privește pe ambii.

În sensul reținut, sunt

și declarațiile martorilor S.M. și S.I., acesta din urmă fiind șoferul autoturismului

marca L. - S.M. a relatat că se formase coloana de mașini, locul impactului fiind

cel reținut în expertiza dinamicii producerii accidentului.

Referitor laturii civile,

partea civilă S.E. s-a constituit în această calitate procesuală, cu suma de 200.000

euro daune morale și 30.000 despăgubiri materiale reprezentând cheltuielile suportate

cu spitalizarea sa și recuperare. Ulterior, motivând că a fost puternic traumatizată,

S.E. a cerut, numai în ce-l privește pe inculpatul M.M.N., suma de 300.000 euro.

Probele aduse de partea

civilă au dovedit numai suma de 14.000 RON despăgubiri materiale, iar aprecierea

privind despăgubirile morale s-a orientat la 80.000 RON, motivată de consecințele

aduse de spitalizare, intervențiile chirurgicale, convalescența îndelungată, tratamentele

psihiatrice, schimbarea locului de muncă, vârsta, imposibilitatea ducerii unei vieți

private fără ajutor în gospodărie sau în ce privește persoana sa.

Constatând că autoturismul

condus de inculpatul M.M.N. era asigurat pentru răspundere civilă, la SC G.R. Asigurare-Reasigurare

SA, cel condus de coinculpat neavând, la momentul producerii accidentului, o asigurare

obligatorie, judecătorul fondului a motivat că solidaritatea funcționează, în cadrul

răspunderii civile, atât între inculpați cât și între inculpatul M.M.N. și asigurator.

Împotriva sentinței, în

termen legal, au declarat recursuri, cei doi inculpați, partea civilă S.E. și asiguratorul

de răspundere civilă SC G.R. Asigurare-Reasigurare SA.

Partea civilă S.E. și-a

motivat recursul pe netemeinicia pedepsei aplicată inculpatului M.M.N., atât în

ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare și pe latură civilă, sub

acest aspect susținând că despăgubirile materiale suferite sunt în sumă de 30.000

RON și le-a dovedit, iar daunele morale sunt foarte mici, în condițiile în care

ea a cerut 300.000 euro pentru că a suferit și intervenții chirurgicale, fracturile

de bazin îi provoacă dureri groaznice, acestea diminuându-i posibilitatea de a merge

normal, de a se așeza, de a-și desfășura activitățile necesare traiului zilnic,

este depresivă urmare imobilizării la pat, este dependentă de medicamente și în

prezent, iar la nivelul anului 2010, limita de despăgubiri pentru vătămări corporale

era de 2.500.000 euro.

SC G.R. Asigurare-Reasigurare

SA, în recurs, referindu-se la critica părții civile S.E. referitoare la despăgubirile

morale, a susținut că aceasta nu este fondată, în evaluarea limitelor acestor daune

fiind aplicabile deciziile Curții Europene a Drepturilor Omului în materia asigurărilor,

acestea statuând principiul echității, al neîmbogățirii fără just temei, al garantării

și respectării nevoi sociale, al evaluării raportate la venitul lunar mediu corespunzător

fiecărei țări membră a Uniunii Europene. Cu referire la angajarea răspunderii sale,

asiguratorul a criticat sentința sub aspectul solidarității, în cauză răspunderea

sa derivând numai din contractul de asigurare încheiat în condițiile Legii nr. 136/1995,

inculpatul urmând să răspundă delictual.

Inculpatul M.M.N. și-a

motivat calea de atac pe greșita stabilire a situației de fapt, a vinovăției sale

și pe latură civilă, în cadrul acestuia arătând că numărul de zile de îngrijiri

medicale privind-o pe S.E., este consecința nepurtării, de către ea, a centurii

de siguranță. În ce privește fapta pentru care a fost condamnat, inculpatul a susținut

că se impune achitarea, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10

lit. d) C. proc. pen.

Inculpatul F.L., în motivarea

scrisă a recursului declarat, a susținut că situația de fapt și vinovăția sa nu

au fost legal stabilite, pedeapsa, de asemenea, este netemeinică, iar cu referire

la latura civilă, judecătorul fondului nu a luat în considerare că partea civilă

S.E. a cerut daune materiale și daune morale, numai de la inculpatul M.M.N., pe

latură penală impunându-se achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat

la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

La termenul de judecată

din 19 iunie 2012, partea civilă S.E. a depus în dosar un înscris, prin acesta aducând

la cunoștință că s-a împăcat cu inculpatul F.L., nu are pretenții civile sau morale

de la acesta și își menține plângerea numai împotriva inculpatului M.M.N.

Aceeași parte civilă,

prezentă personal și asistată de avocatul ales, la termenul de dezbateri 18 septembrie

2012, prezent fiind și inculpatul F.L., de asemenea asistat de avocat ales, a susținut

că s-a împăcat cu acesta.

Recursurile declarate

de inculpați de către asiguratorul de răspundere civilă SC G.R. Asigurare-Reasigurare

SA sunt fondate pentru considerentele ce se vor dezvolta.

În prealabil, Curtea amintește

că potrivit art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., sentința recurată nefiind

atacabilă cu apel, instanța de recurs este obligată ca, în afara temeiurilor invocate,

să examineze cauza sub toate aspectele.

Recursul declarat de partea

civilă S.E., nu este fondat.

Cu referire la despăgubirile

materiale acordate, judecătorul fondului, aplicând normele procesuale penale cât

și pe cele civile privind răspunderea delictuală, raportate la probatoriul administrat

pentru cuantificarea daunelor materiale, a stabilit corect că a fost probată numai

suma ce reprezintă prejudiciul material ca urmare a săvârșirii infracțiunii

de vătămare corporală din culpă, acțiunea civilă avându-și izvorul în fapta materială

care a format obiectul acțiunii penale, încălcarea, de către inculpați, a normelor

circulației rutiere cu consecința vătămării ei din culpă, antrenând răspunderea

lor civilă, proporțional cu culpa lor și numai în măsura în care acestea au fost

dovedite cert, acordarea, cât și cuantumul fiind în funcție de raportul de cauzalitate

existent între prejudiciul suferit și suferințele provocate de activitatea infracțională.

În ce privește daunele

morale, acestea, spre deosebire de cele materiale, care se stabilesc pe bază de

probe, se orientează pe baza evaluării instanței. Ca atare, pentru a nu fi subiectivă

sau a nu tinde către o îmbogățire fără just temei, trebuie să țină seama de suferințele

fizice și morale susceptibil în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta inculpaților,

precum și de toate consecințele acesteia, relevate de actele medicale ori de alte

probe administrate.

În cauză, judecătorul

fondului a apreciat că, în contextul circumstanțelor în care s-a petrecut accidentul

rutier, fără a minimaliza în vreun mod suferința reală a victimei parte civilă,

suma reprezentând daune morale reprezintă o satisfacție echitabilă, o majorare

mai accentuată a acesteia, reprezentând o sarcină disproporțională și excesivă ce

i-ar reveni numai inculpatului M.M.N. în raport cu traumele suportate de victimă,

numărul zilelor de îngrijiri medicale, vârsta și preocupările specifice vârstei

părții civile, victimă.

Ca atare, examinând toate

actele medicale și celelalte probe administrate, motivat, judecătorul fondului a

evaluat la 80.000 RON daunele morale, rezonabil și suficient, proporțional și adecvat

scopului preventiv-educativ, dar și reparator al răspunderii civile delictuale,

în această modalitate specifică, stabilirea despăgubirilor morale, echivalente unui

prejudiciu nepatrimonial include o doză de aproximare, nu este expresia unei realități

materiale, susceptibilă de o constatare obiectivă, argumentele și indiciile oferite

pentru apreciere denotând în ce măsură victimei i-a fost produs prejudiciu nepatrimonial,

nejustificându-se acordarea sumei de 300.000 euro pretinsă.

Pentru aceste considerente,

recursul declarat de partea civilă S.E. nefiind fondat, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.

Conform art. 192 cu referire

la art. 189 alin. (1) același Cod, partea civilă recurentă va fi obligată la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Cu referire la recursul

declarat de asiguratorul de răspundere civilă SC G.R. Asigurare-Reasigurare SA,

acesta este fondat pentru considerentul ce urmează.

Sub aspectul naturii juridice

a răspunderii civile a asiguratorului în procesul penal în ipoteza asigurării obligatorii

de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicule, în

cauză, legal, judecătorul fondului a constatat calitatea de asigurator a societății

de asigurare, inculpatul M.M.N. având încheiat contract în acest sens.

Angajarea răspunderii

asiguratorului în baza contractului de asigurare, intervine după stabilirea vinovăției

asiguratului, sens în care a statuat decizia nr. 1 din 28 martie 2005 a secțiilor

unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, conform acesteia, societatea de

asigurare participă în procesul penal în calitate de asigurator de răspundere civilă,

iar decizia nr. 29 din 16 noiembrie 2009 a stabilit că societatea de asigurare nu

are calitatea de parte responsabilă civilmente sau garant al plății despăgubirilor

civile în procesul penal.

În reglementarea actuală

a Legii nr. 136/1995, art. 54 alin. (1) modificat prevăzând posibilitatea exercitării

drepturilor persoanelor păgubite împotriva asiguratorului de răspundere civilă,

repararea pagubei făcându-se potrivit dispozițiilor legii civile, conform art. 14

alin. (3) C. proc. pen.

Asiguratorul, neavând

calitatea de parte responsabilă civilmente sau de garant, obligația asumată de el

derivând din contract, art. 57 alin. (1), art. 54 alin. (4) din Legea nr. 136/1995

relevând limitarea poziției procesuale la calitatea de asigurător.

Decizia nr. 1/2005 amintită,

a statuat că în cazul producerii unui accident de circulație, având ca urmare

cauzarea unui prejudiciu, pentru care s-a încheiat contract de asigurare obligatorie

de răspundere civilă, coexistă răspunderea civilă delictuală bazată pe art. 998

C. civ. (în vigoare la data faptelor), a celui care, prin fapta, a cauzat efectele

păgubitoare, cu răspunderea contractuală a asiguratorului, întemeiată pe contractul

de asigurare, încheiat în condițiile reglementate prin Legea nr. 136/1995, iar societatea

de asigurare participă în procesul penal în calitate de asigurator de răspundere

civilă.

O.U.G. nr. 61/2005, deci

în vigoare după pronunțarea deciziei nr. 1/2005 a clarificat, relativ, modul de

angajare a răspunderii asiguratorului, dar față de conținutul de ansamblu al legii,

s-au instituit aceleași principii de guvernare a relațiilor dintre asigurator și

asigurat, dar și dintre acesta și cel păgubit sau răspunzător de paguba produsă

prin accidente de autovehicule. Totodată, în această materie, nu sunt aplicabile

dispozițiile art. 1000 alin. (1) și (3) C. civ. privind răspunderea pentru fapta

altuia sau a comitenților pentru prejudiciul ocazionat de prepușii lor, care constituie

temeiurile răspunderii civile în procesul penal, pentru faptele acestora.

Ca atare, asigurătorul

nu poate fi obligat la despăgubiri civile în solidar cu inculpatul vinovat de producerea

accidentului, el răspunzând în temeiul contractului de asigurare și în limita asigurării.

Pentru aceste considerente,

recursul declarat de asigurator fiind fondat, în baza art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen. va fi admis și se va proceda corespunzător dispozitivului.

Referitor la recursul

declarat de inculpatul F.L., acesta este fondat potrivit următoarelor:

Probatoriul cauzei a stabilit,

fără dubiu, situația de fapt și vinovăția inculpatului, sentința recurată fiind

temeinic și legal motivată. Astfel, acesta la 19 februarie 2010, din culpă, angajându-se

în executarea unor manevre fără să țină cont de linia continuă simplă, dorind să

vireze stânga a încălcat-o, a nesocotit disp. art. 35 alin. (1), art. 54 din O.U.G.

nr. 195/2002, art. 77 alin. (2) și art. 120 lit. i) din Regulamentul de aplicare

a O.U.G. menționată și, ca atare, a fost lovit în dreptul imobilului de la nr. aa,

cu consecința vătămării corporale grave a părții civile S.E., ocupantă a locului

dreapta față din autoturismul condus de el.

În cauză, însă, având

în vedere că partea civilă S.E., prezentă personal în instanța de recurs și asistată

de apărător ales, verbal și în scris a încunoștințat că s-a împăcat cu

inculpatul F.L. și nu are nicio pretenție civilă sau morală de la acesta, art. 184

alin. (6) C. pen. statuând că pentru faptele arătate la alin. (2) și (4), împăcarea

părților înlătură răspunderea penală, potrivit art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la

art. 10 lit. h) C. proc. pen., se va înceta procesul penal pornit împotriva sa,

constatându-se, astfel cum s-a hotărât și prin decizia nr. XXVII/2006 publicată

în M. Of. nr. 190/20.03.2007, că există acordul de voință al inculpatului F.L. și

al persoanei vătămate de a se împăca total, necondiționat și definitiv, exprimat

în ședința de judecată de ambele părți atât personal cât și în scris.

Totodată, avându-se în

vedere, pe latură civilă privind-o pe această parte civilă și pe inculpat menționat,

că S.E. a declarat că nu are pretenții materiale și nici morale de la inculpatul

F.L., declarația primei constituie o manifestare a dreptului de a dispune, cu efecte

juridice.

În ce privește însă latura

civilă referitoare la părțile civile Spitalul Județean de Urgență Argeș și Spitalul

Clinic de Ortopedie-Traumatologie TBC Osteoarticular „F.” București, inculpatul

F.L., prin fapta penală săvârșită, aducând prejudicii sănătății părții civile S.E.,

aceasta fiind spitalizată, el va fi obligat să plătească sumele reprezentând cheltuielile

necesare de spitalizare, cu titlu de despăgubiri, unităților spitalicești care au

acordat asistență medicală, în solidar cu coinculpatul M.M.N., temeiul constituindu-l

disp. art. 14 C. proc. pen. și art. 1003 C. civ. în vigoare la acea dată.

Referitor recursului declarat

de inculpatul M.M.N., acesta este fondat numai în ce privește latura civilă a cauzei,

cu referire la părțile civile S.E., Spitalul Județean de Urgență Argeș și Spitalul

Clinic de Ortopedie-Traumatologie TBC Osteoarticular „F.” București, asigurătorul

de răspundere civilă SC G.R. Asigurare-Reasigurare SA, cum s-a detaliat deja.

Privind latura penală

vizându-l pe acest inculpat, situația de fapt și vinovăția sa în săvârșirea infracțiunii

de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin. (2), (4) C. pen., au

fost corect și fără dubiu stabilite.

Inculpatul, rulând cu

autoturismul marca V.C. nr. de înmatriculare YY la 19 februarie 2010, depășind un

vehicul aflat în mers în fața sa, s-a angajat și în depășirea coloanei formată pe

tronsonul de drum km 106+500m DN, viteza de rulare 78 km/h, a trecut peste linia

continuă simplă, nu a sesizat manevra de virare stânga efectuată de coinculpat,

lovirea autoturismului marca V.P. nr. de înmatriculare XX având loc cu partea dreaptă

față, partea lateral stânga față a vehiculului tamponat, cu consecința vătămării

corporale gravă a părții civile S.E.

Procedând în modalitatea

expusă, inculpatul a încălcat disp. art. 35 alin. (1), art. 48, art. 49 alin.

(1) din O.U.G. nr. 195/2002, art. 77 alin. (2), art. 120 lit. i), k) și art. 121

alin. (1) din Regulamentul de aplicare al ordonanței, expertiza tehnică auto evidențiind

culpa comună a celor doi inculpați (inculpatul-viteză nelegală și depășire ilegală

coloană, trecere peste linia continuă simplă ce despărțea cele două sensuri de deplasare).

În ce privește pedeapsa

aplicată și modalitatea de executare, judecătorul fondului a avut în vedere criteriile

generale de individualizare prev. în art. 72 C. pen., dând eficiență, alături de

pericolul social al faptei, consecințelor acestuia privind integritatea fizică și

sănătatea părții civile S.E., dar și persoanei inculpatului, fără antecedente penale,

dar necooperant în derularea procesului penal, pedeapsa de numai 2 ani închisoare

suspendată condiționat pe durata termenului de încercare de 4 ani fiind temeinică

și corespunzătoare scopului ei, astfel cum prevede art. 52 C. pen.

Pentru considerentele

expuse, recursurile declarate de asigurătorul de răspundere civilă SC G.R. Asigurare-Reasigurare

SA și de cei doi inculpați fiind fondate, în baza disp. art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen. vor fi admise.

Partea civilă recurentă

S.E., în baza art. 192 cu referire la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., va fi obligată

la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Cheltuielile judiciare

ocazionate de asistența juridică a inculpaților recurenți, până la prezentarea avocaților

aleși, rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de inculpații F.L., M.M.N. și asigurătorul de răspundere civilă SC G.R. Asigurare

Reasigurare SA împotriva sentinței penale nr. 39/F din 29 martie 2012 a Curții de

Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Casează sentința numai

sub aspectul condamnării inculpatului F.L. și cu privire la latura civilă.

În baza art. 11 pct. 2

lit. b), raportat la art. 10 lit. h) C. proc. pen., încetează procesul penal pornit

împotriva inculpatului F.L. pentru infracțiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută

de art. 184 alin. (2) și (4) C. pen., în cauză intervenind împăcarea cu partea civilă

S.E.

Modifică latura civilă

privind pe părțile civile S.E., Spitalul Județean de Urgență Argeș și Spitalul Clinic

de Ortopedie-Traumatologie TBC Osteoarticular „F.” București, după cum urmează:

- obligă asigurătorul

de răspundere civilă SC G.R. Asigurare Reasigurare SA (pentru inculpatul M.M.N.)

la plata sumelor de 7.000 RON despăgubiri materiale și 40.000 RON despăgubiri morale

cuvenite părții civile S.E.;

- obligă asigurătorul

de răspundere civilă sus-indicat (pentru inculpatul M.M.N.), în solidar cu coinculpatul

F.L. la plata sumelor de 6.465,52 RON și, respectiv, 5.322,43 RON, la acestea adăugându-se

dobânda legală.

Menține restul dispozițiilor

sentinței atacate.

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de partea civilă S.E. împotriva aceleași sentințe

Obligă recurenta parte

civilă S.E. la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial al apărătorului

desemnat din oficiu în sumă de 75 RON, până la prezentarea apărătorului ales al

inculpatului F.L., se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul cuvenit apărării

din oficiu a inculpatului M.M.N., în sumă de 300 RON, se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi, 23 octombrie 2012.