ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1746/2016

Decizia nr. 1746/2016 Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Decizia civilă nr. 221 din 8 februarie 2016, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, a respins cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva Deciziei penale nr. 179/A din 11 martie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală, în Dosarul nr. x/214/2010*, în contradictoriu cu Parchetul de pe lângă Judecătoria Costești, B., Spitalul Județean de Urgență Argeș, Spitalul Clinic de Urgență Militar Central "C." București, SC D. SA și SC E. SRL prin lichidator F. IPURL.

Pentru a hotărî astfel, curtea a reținut că revizuenta a criticat soluția instanței penale (din Decizia penală nr. 179/A din 11 martie 2015 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori) privitoare la latura civilă a cauzei, pentru motivul că s-a făcut o apreciere eronată asupra cuantumului despăgubirilor materiale și morale reprezentând echivalentul prejudiciului material și moral cauzat în urma săvârșirii infracțiunii, neobservându-se majorarea câtimii pretențiilor în cursul cercetării judecătorești și fără a se avea în vedere actele invocate. De asemenea, a fost contestată și soluția pronunțată cu privire la cuantumul cheltuielilor de judecată. Or, toate aceste critici sunt unele care se referă la greșeli de judecată ce nu se mai pot reitera în calea extraordinară de atac a revizuirii, deoarece motivele de nelegalitate și netemeinicie invocate nu încadrează în niciunul din cele prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 1 - 11 C. proc.

civ. Curtea a mai reținut că la acordarea cuvântului asupra fondului, revizuenta, prin apărător, a susținut că motivarea în fapt a cererii se poate încadra în dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., potrivit căruia se poate schimba o hotărâre pronunțată asupra fondului dacă instanța a încălcat principiul disponibilității, pronunțându-se asupra unui lucru care nu s-a cerut sau omițând să se pronunțe asupra lucrului cerut sau dimpotrivă să dea mai mult decât s-a cerut. Revizuenta a invocat, astfel, omisiunea instanței de a se pronunța asupra unui lucru cerut, însă motivarea cererii contrazice o asemenea încadrare în drept. Or, această omisiune presupune lipsa oricărei soluții privind pretenția invocată și nu admiterea numai în parte a cererii.

Potrivit soluției pe latura civilă a cauzei penale, instanța de apel s-a pronunțat asupra pretențiilor părții civile, pe care le-a admis numai într-un anumit cuantum, altul decât acela invocat de către revizuentă, ceea ce nu presupune o omisiune de a se pronunța asupra laturii civile. Instanța de judecată a apreciat că nici critica asupra cuantumului cheltuielilor de judecată nu se poate invoca într-o cerere de revizuire. Împotriva acestei decizii revizuenta a formulat recurs la data de 21 martie 2016. Prin cererea de recurs recurenta-revizuentă a solicitat, în raport de prevederile art. 448 alin. (1) pct. 2 C. proc. pen., să se dispună admiterea cererii de recurs în casație și, potrivit dispozițiilor art. 448 alin. (2) C. proc.

pen., să se înlăture nelegalitatea constatată, să se dispună, sub aspectul soluționării laturii civile, majorarea sumelor acordate cu titlu de daune materiale, daune morale și cheltuieli de judecată, până la cotitatea procentului de 50% care a fost reținut de instanța penală cu titlu de grad de culpă comună, precum și obligarea inculpatului B., în solidar cu asigurătorul de răspundere civilă SC D. SA și cu partea responsabilă civilmente SC E. SRL prin lichidator F. IPURL, la plata cheltuielilor de judecată aferente atât soluționării cererii de revizuire, cât și a cererii de recurs. În subsidiar, a solicitat casarea Deciziei nr. 221 A din 8 februarie 2016 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă, și rejudecarea cauzei sub aspectul laturii civile.

În motivare, recurenta-revizuentă a susținut că sunt incidente dispozițiile art. 438 pct. 12 C. proc. pen., că, prin rechizitoriul din data de 14 mai 2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Costești, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului B. pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. (2) C. pen. din anul 1969, respectiv art. 192 din actualul C. pen. Recurenta-revizuentă a arătat că s-a constituit parte civilă, în calitate de fiică moștenitoare a victimei, cu suma de 25.000 lei cu titlu de daune materiale, 10.000 euro cu titlu de daune morale și a solicitat și obligarea inculpatului la cheltuieli de judecată.

A mai arătat că prin cererea de revizuire a fost criticată Decizia penală nr. 179 A din 11 martie 2015 exclusiv sub aspectul soluționării laturii civile, învederându-se că instanța penală nu a motivat temeinic soluția, că aceasta nu cuprinde motivele pe care se fundamentează, nu cuprinde analiza probelor și dovezilor care au fost înlăturate sau care au fost avute în vedere. Din conținutul hotărârii nu rezultă motivul pentru care instanța a considerat că este justificat cuantumul daunelor civile acordate. A susținut, totodată, că instanța de apel nu a observat că revizuenta și-a majorat și actualizat pretențiile cu privire la daunele materiale și morale, respectiv la suma de 45.537 lei, ce urmează a fi actualizată până la data plății efective, cu titlu de daune materiale, și la suma de 30.000 euro, cu titlu de daune morale.

Recurenta-revizuentă a învederat că în mod greșit s-a reținut că motivele invocate nu se pot încadra în niciunul din cele prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 1 - 11 C. proc. civ. În acest sens, a arătat că instanța nu a avut în vedere faptul că latura civilă asupra căreia era chemată să se pronunțe provine dintr-o cauză penală, astfel că soluția trebuia să adopte o motivare prin raportare atât la prevederile Codului de procedură civilă, cât și ale Codului de procedură penală. Or, finalitatea unei cereri de revizuire este de a înlătura erori de fapt, fiind un remediu procesual. Așa fiind, despăgubirile civile au fost greșit stabilite, ceea ce se poate asimila cu individualizarea greșită a pedepsei.

O greșită individualizare a pedepsei corespunde în latura civilă stabilirii greșite a despăgubirilor civile, într-o sumă mai mare sau mai mică decât aceea care rezultă din probele administrate, situație ce corespunde unei erori grave de fapt. Prin încheierea pronunțată la data de 20 mai 2016, Înalta Curte a constatat că soluționarea recursului declarat de recurenta-revizuentă A. împotriva Deciziei nr. 221A din 8 februarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, intră sub incidența Codului de procedură civilă aprobat prin Legea nr. 134/2010.

Astfel, a reținut că, prin încheierea din 30 iulie 2015, pronunțată de Înalta Curtea de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/46/2015, soluționându-se conflictul negativ de competență ivit între Judecătoria Costești și Curtea de Apel Pitești, s-a stabilit competența de soluționare a cererii de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva Deciziei penale nr. 179 A din 11 martie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală, în favoarea Curții de Apel Pitești, secția civilă, în condițiile art. 510 C. proc. civ. și art. 453 alin. (2) C. proc. pen. Ulterior, prin Decizia civilă nr. 221 A din 8 februarie 2016, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă a respins, în temeiul art. 509 C. proc.

civ. aprobat prin Legea nr. 134/2010, cererea de revizuire formulată împotriva Deciziei penale nr. 179 A din 11 martie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală. Prin rezoluția din data de 13 iunie 2016 s-a reținut că recursul a fost comunicat intimaților B., Spitalul Județean de Urgență Argeș, Spitalul Clinic de Urgență Militar Central C. București, SC E. SRL prin lichidator "F." SA și Parchetului de pe lângă Judecătoria Costești, fără a fi depusă întâmpinare din partea acestora. De asemenea, s-a dispus întocmirea raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului. La data de 28 iunie 2016 s-a întocmit raportul cu privire la admisibilitatea în principiu a recursului, raportorul opinând că recursul este inadmisibil.

Prin rezoluția din data de 28 iunie 2016 s-a dispus comunicarea raportului recurentei-revizuente și intimaților. Cu privire la raport și-a exprimat punctul de vedere doar intimatul Spitalul Județean de Urgență Pitești, în sensul că recursul este inadmisibil. A arătat că regula privind legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin rezoluția din data de 13 septembrie 2016, Completul 12 filtru a stabilit termenul de judecată pentru soluționarea recursului la 30 septembrie 2016, conform dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ. În raport de prevederile art. 248 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) C. proc.

civ. cu referire la art. 499 teza finală din același cod, Înalta Curte urmează a analiza cu prioritate admisibilitatea recursului, față de care constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 76 din 26 mai 2011, Judecătoria Costești, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. e) C. proc. pen. și art. 47 C. pen. a achitat pe inculpatul B. pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. (2) C. pen. În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen. a respins acțiunile civile formulate de părțile civile A., Spitalul Județean de Urgență Pitești și Spitalul Clinic de Urgență Militar Central București, ca neîntemeiate. În baza art. 192 alin. (3) C. proc.

pen. a dispus asupra cheltuielilor de judecată în sensul că au rămas în sarcina statului. Împotriva acestei sentințe A. și Parchetul de pe lângă Judecătoria Costești au declarat recurs, care, prin Decizia penală nr. 1276/R din 6 decembrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și familie, au fost admise, sentința casată, cauza fiind trimisă spre rejudecare instanței inițial învestită. În rejudecare, partea civilă A. a solicitat obligarea inculpatului B., în solidar cu societatea de asigurări, la plata daunelor materiale în cuantum de 45.537 lei, a daunelor morale în cuantum de 30.000 euro, precum și la plata cheltuielilor de judecată. Prin Sentința penală nr. 175 din 13 octombrie 2011, Judecătoria Costești a dispus achitarea inculpatului în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc.

pen., respingând acțiunile civile. Împotriva acestei sentințe s-a formulat apel de către A. și Parchetul de pe lângă Judecătoria Costești. Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și familie a pronunțat Decizia penală nr. 179/A din 11 martie 2015, prin care au fost admise apelurile, a fost desființată sentința în totalitate și, rejudecându-se cauza, în baza art. 178 alin. (2) C. pen. anterior inculpatul B. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare. În baza art. 81 - 82 C. pen. anterior, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani. În baza art. 71 C. pen. anterior inculpatului i-au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., iar, în baza art. 71 alin. (5) C. pen.

anterior, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe perioada termenului de încercare. I s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. anterior.

Au fost admise în parte acțiunile civile exercitate de către părțile civile A., Spitalul Județean de Urgență Argeș, Spitalul Clinic de Urgență Militar Central "C." București și a fost obligat inculpatul, în solidar cu asigurătorul de răspundere civilă SC D. SA și cu partea responsabilă civilmente SC E. SRL prin lichidator F. IPURL, la plata următoarelor sume de bani: 162,77 lei către partea civilă Spitalul Județean de Urgență Argeș; 3635,04 lei către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență Militar Central "C." București; 10.000 lei despăgubiri materiale și 5.000 euro sau echivalent în lei la cursul BNR la data plății, cu titlu de daune morale către partea civilă A. De asemenea, a fost obligat inculpatul, în solidar cu asigurătorul de răspundere civilă SC D. SA și cu partea responsabilă civilmente SC E. SRL prin lichidator F. IPURL, la plata sumei de 3.000 lei către partea civilă A., cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat ales și la 1.500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în fond și în apel.

Dispozițiile art. 453 C. proc. pen., la alin. (2), stipulează că revizuirea hotărârilor judecătorești penale definitive, exclusiv cu privire la latura civilă, poate fi cerută numai în fața instanței civile, potrivit Codului de procedură civilă. Potrivit dispozițiilor art. 513 pct. 5 C. proc. civ., "Hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită". În speță, Sentința penală nr. 175 din 13 octombrie 2011, pronunțată de Judecătoria Costești, a fost atacată cu apel, iar Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și familie a pronunțat Decizia penală nr. 179/A din 11 martie 2015, decizie definitivă. Cu privire la latura civilă, recurenta A. a formulat cerere de revizuire, respinsă, ca inadmisibilă, prin Decizia nr. 221 din 8 februarie 2016 de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, iar această decizie formează obiect al prezentului recurs.

Cum Decizia penală nr. 179/A din 11 martie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și familie este definitivă și nesusceptibilă de a mai fi atacată cu recurs, același principiu se aplică și Deciziei nr. 221 din 8 februarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, care, în consecință, nu este susceptibilă de recurs. Prin urmare, decizia recurată, fiind supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată cu revizuire, fiind o hotărâre definitivă, nu mai poate fi atacată cu vreo altă cale de atac și, în consecință recursul este inadmisibil. Regula privind legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.

În afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești. Dispozițiile art. 129 din Constituția României consacră principiul constituțional constând în faptul că mijloacele procesuale de atac privind o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii. În acest context, excepția inadmisibilității recursului rezultă și din principiile ce guvernează exercițiul căilor de atac, respectiv cel al unicității dreptului de a folosi o cale de atac. În consecință, față de aspectele expuse, recursul va fi respins ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-revizuentă A. împotriva Deciziei nr. 221A din 8 februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă. Decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 septembrie 2016. Procesat de GGC - NN