ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1746/2016

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1746/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)

Decizia nr.

1746/2016

Asupra cauzei

de față, constată următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 221 din 8

februarie 2016, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, a

respins cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva Deciziei

penale nr. 179/A din 11 martie 2015, pronunțată de Curtea de Apel

Pitești, secția penală, în Dosarul nr. x/214/2010*, în

contradictoriu cu Parchetul de pe lângă Judecătoria Costești,

B., Spitalul Județean de Urgență Argeș, Spitalul Clinic de

Urgență Militar Central "C." București, SC D. SA

și SC E. SRL prin lichidator F. IPURL.

Pentru a

hotărî astfel, curtea a reținut că revizuenta a criticat

soluția instanței penale (din Decizia penală nr. 179/A din 11

martie 2015 a Curții de Apel Pitești, secția penală și

pentru cauze cu minori) privitoare la latura civilă a cauzei, pentru

motivul că s-a făcut o apreciere eronată asupra cuantumului

despăgubirilor materiale și morale reprezentând echivalentul

prejudiciului material și moral cauzat în urma săvârșirii

infracțiunii, neobservându-se majorarea câtimii pretențiilor în

cursul cercetării judecătorești și fără a se avea

în vedere actele invocate. De asemenea, a fost contestată și

soluția pronunțată cu privire la cuantumul cheltuielilor de

judecată.

Or, toate

aceste critici sunt unele care se referă la greșeli de judecată

ce nu se mai pot reitera în calea extraordinară de atac a revizuirii,

deoarece motivele de nelegalitate și netemeinicie invocate nu

încadrează în niciunul din cele prevăzute de art. 509 alin. (1) pct.

1 - 11 C. proc. civ.

Curtea a mai

reținut că la acordarea cuvântului asupra fondului, revizuenta, prin

apărător, a susținut că motivarea în fapt a cererii se

poate încadra în dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.,

potrivit căruia se poate schimba o hotărâre pronunțată

asupra fondului dacă instanța a încălcat principiul

disponibilității, pronunțându-se asupra unui lucru care nu s-a

cerut sau omițând să se pronunțe asupra lucrului cerut sau

dimpotrivă să dea mai mult decât s-a cerut.

Revizuenta a

invocat, astfel, omisiunea instanței de a se pronunța asupra unui

lucru cerut, însă motivarea cererii contrazice o asemenea încadrare în

drept.

Or,

această omisiune presupune lipsa oricărei soluții privind

pretenția invocată și nu admiterea numai în parte a cererii.

Potrivit soluției pe latura civilă a cauzei penale, instanța de

apel s-a pronunțat asupra pretențiilor părții civile, pe

care le-a admis numai într-un anumit cuantum, altul decât acela invocat de

către revizuentă, ceea ce nu presupune o omisiune de a se

pronunța asupra laturii civile.

Instanța

de judecată a apreciat că nici critica asupra cuantumului

cheltuielilor de judecată nu se poate invoca într-o cerere de revizuire.

Împotriva

acestei decizii revizuenta a formulat recurs la data de 21 martie 2016.

Prin cererea

de recurs recurenta-revizuentă a solicitat, în raport de prevederile art.

448 alin. (1) pct. 2 C. proc. pen., să se dispună admiterea cererii

de recurs în casație și, potrivit dispozițiilor art. 448 alin.

(2) C. proc. pen., să se înlăture nelegalitatea constatată,

să se dispună, sub aspectul soluționării laturii civile,

majorarea sumelor acordate cu titlu de daune materiale, daune morale și

cheltuieli de judecată, până la cotitatea procentului de 50% care a

fost reținut de instanța penală cu titlu de grad de culpă

comună, precum și obligarea inculpatului B., în solidar cu asigurătorul

de răspundere civilă SC D. SA și cu partea responsabilă

civilmente SC E. SRL prin lichidator F. IPURL, la plata cheltuielilor de

judecată aferente atât soluționării cererii de revizuire, cât

și a cererii de recurs. În subsidiar, a solicitat casarea Deciziei nr. 221

A din 8 februarie 2016 a Curții de Apel Pitești, secția I

civilă, și rejudecarea cauzei sub aspectul laturii civile.

În motivare,

recurenta-revizuentă a susținut că sunt incidente

dispozițiile art. 438 pct. 12 C. proc. pen., că, prin rechizitoriul

din data de 14 mai 2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria

Costești, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale

și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului B.

pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută

de art. 178 alin. (2) C. pen. din anul 1969, respectiv art. 192 din actualul C.

pen.

Recurenta-revizuentă

a arătat că s-a constituit parte civilă, în calitate de

fiică moștenitoare a victimei, cu suma de 25.000 lei cu titlu de

daune materiale, 10.000 euro cu titlu de daune morale și a solicitat

și obligarea inculpatului la cheltuieli de judecată.

A mai

arătat că prin cererea de revizuire a fost criticată Decizia

penală nr. 179 A din 11 martie 2015 exclusiv sub aspectul

soluționării laturii civile, învederându-se că instanța

penală nu a motivat temeinic soluția, că aceasta nu cuprinde

motivele pe care se fundamentează, nu cuprinde analiza probelor și

dovezilor care au fost înlăturate sau care au fost avute în vedere. Din

conținutul hotărârii nu rezultă motivul pentru care

instanța a considerat că este justificat cuantumul daunelor civile

acordate.

A

susținut, totodată, că instanța de apel nu a observat

că revizuenta și-a majorat și actualizat pretențiile cu

privire la daunele materiale și morale, respectiv la suma de 45.537 lei,

ce urmează a fi actualizată până la data plății

efective, cu titlu de daune materiale, și la suma de 30.000 euro, cu titlu

de daune morale.

Recurenta-revizuentă

a învederat că în mod greșit s-a reținut că motivele

invocate nu se pot încadra în niciunul din cele prevăzute de art. 509

alin. (1) pct. 1 - 11 C. proc. civ. În acest sens, a arătat că

instanța nu a avut în vedere faptul că latura civilă asupra

căreia era chemată să se pronunțe provine dintr-o

cauză penală, astfel că soluția trebuia să adopte o

motivare prin raportare atât la prevederile Codului de procedură

civilă, cât și ale Codului de procedură penală. Or,

finalitatea unei cereri de revizuire este de a înlătura erori de fapt,

fiind un remediu procesual. Așa fiind, despăgubirile civile au fost

greșit stabilite, ceea ce se poate asimila cu individualizarea

greșită a pedepsei. O greșită individualizare a pedepsei

corespunde în latura civilă stabilirii greșite a despăgubirilor

civile, într-o sumă mai mare sau mai mică decât aceea care

rezultă din probele administrate, situație ce corespunde unei erori

grave de fapt.

Prin

încheierea pronunțată la data de 20 mai 2016, Înalta Curte a

constatat că soluționarea recursului declarat de

recurenta-revizuentă A. împotriva Deciziei nr. 221A din 8 februarie 2016,

pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă,

intră sub incidența Codului de procedură civilă aprobat

prin Legea nr. 134/2010.

Astfel, a

reținut că, prin încheierea din 30 iulie 2015, pronunțată

de Înalta Curtea de Casație și Justiție, secția

penală, în Dosarul nr. x/46/2015, soluționându-se conflictul negativ

de competență ivit între Judecătoria Costești și

Curtea de Apel Pitești, s-a stabilit competența de soluționare a

cererii de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva Deciziei penale

nr. 179 A din 11 martie 2015, pronunțată de Curtea de Apel

Pitești, secția penală, în favoarea Curții de Apel

Pitești, secția civilă, în condițiile art. 510 C. proc.

civ. și art. 453 alin. (2) C. proc. pen.

Ulterior,

prin Decizia civilă nr. 221 A din 8 februarie 2016, Curtea de Apel Pitești,

secția I civilă a respins, în temeiul art. 509 C. proc. civ. aprobat

prin Legea nr. 134/2010, cererea de revizuire formulată împotriva Deciziei

penale nr. 179 A din 11 martie 2015, pronunțată de Curtea de Apel

Pitești, secția penală.

Prin

rezoluția din data de 13 iunie 2016 s-a reținut că recursul a

fost comunicat intimaților B., Spitalul Județean de Urgență

Argeș, Spitalul Clinic de Urgență Militar Central C.

București, SC E. SRL prin lichidator "F." SA și Parchetului

de pe lângă Judecătoria Costești, fără a fi

depusă întâmpinare din partea acestora. De asemenea, s-a dispus întocmirea

raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului.

La data de 28

iunie 2016 s-a întocmit raportul cu privire la admisibilitatea în principiu a

recursului, raportorul opinând că recursul este inadmisibil.

Prin

rezoluția din data de 28 iunie 2016 s-a dispus comunicarea raportului

recurentei-revizuente și intimaților.

Cu privire la

raport și-a exprimat punctul de vedere doar intimatul Spitalul

Județean de Urgență Pitești, în sensul că recursul

este inadmisibil. A arătat că regula privind legalitatea căilor

de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu

poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.

Prin

rezoluția din data de 13 septembrie 2016, Completul 12 filtru a stabilit

termenul de judecată pentru soluționarea recursului la 30 septembrie

2016, conform dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

În raport de

prevederile art. 248 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) C.

proc. civ. cu referire la art. 499 teza finală din același cod,

Înalta Curte urmează a analiza cu prioritate admisibilitatea recursului,

față de care constată următoarele:

Prin

Sentința penală nr. 76 din 26 mai 2011, Judecătoria

Costești, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10

alin. (1) lit. e) C. proc. pen. și art. 47 C. pen. a achitat pe inculpatul

B. pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă,

prevăzută de art. 178 alin. (2) C. pen. În baza art. 14 și art.

346 C. proc. pen. a respins acțiunile civile formulate de

părțile civile A., Spitalul Județean de Urgență

Pitești și Spitalul Clinic de Urgență Militar Central

București, ca neîntemeiate. În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. a

dispus asupra cheltuielilor de judecată în sensul că au rămas în

sarcina statului.

Împotriva

acestei sentințe A. și Parchetul de pe lângă Judecătoria

Costești au declarat recurs, care, prin Decizia penală nr. 1276/R din

6 decembrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Pitești,

secția penală și pentru cauze cu minori și familie, au fost

admise, sentința casată, cauza fiind trimisă spre rejudecare

instanței inițial învestită.

În

rejudecare, partea civilă A. a solicitat obligarea inculpatului B., în

solidar cu societatea de asigurări, la plata daunelor materiale în cuantum

de 45.537 lei, a daunelor morale în cuantum de 30.000 euro, precum și la

plata cheltuielilor de judecată.

Prin

Sentința penală nr. 175 din 13 octombrie 2011, Judecătoria

Costești a dispus achitarea inculpatului în temeiul art. 396 alin. (5) C.

proc. pen., respingând acțiunile civile.

Împotriva

acestei sentințe s-a formulat apel de către A. și Parchetul de

pe lângă Judecătoria Costești.

Curtea de

Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori

și familie a pronunțat Decizia penală nr. 179/A din 11 martie

2015, prin care au fost admise apelurile, a fost desființată

sentința în totalitate și, rejudecându-se cauza, în baza art. 178

alin. (2) C. pen. anterior inculpatul B. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani

închisoare. În baza art. 81 - 82 C. pen. anterior, s-a dispus suspendarea

condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de

încercare de 4 ani. În baza art. 71 C. pen. anterior inculpatului i-au fost

interzise drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a

și b) C. pen., iar, în baza art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, s-a

suspendat executarea pedepsei accesorii pe perioada termenului de încercare. I

s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

anterior. Au fost admise în parte acțiunile civile exercitate de

către părțile civile A., Spitalul Județean de

Urgență Argeș, Spitalul Clinic de Urgență Militar

Central "C." București și a fost obligat inculpatul, în

solidar cu asigurătorul de răspundere civilă SC D. SA și cu

partea responsabilă civilmente SC E. SRL prin lichidator F. IPURL, la

plata următoarelor sume de bani: 162,77 lei către partea civilă

Spitalul Județean de Urgență Argeș; 3635,04 lei către

partea civilă Spitalul Clinic de Urgență Militar Central

"C." București; 10.000 lei despăgubiri materiale și

5.000 euro sau echivalent în lei la cursul BNR la data plății, cu

titlu de daune morale către partea civilă A. De asemenea, a fost

obligat inculpatul, în solidar cu asigurătorul de răspundere civilă

SC D. SA și cu partea responsabilă civilmente SC E. SRL prin

lichidator F. IPURL, la plata sumei de 3.000 lei către partea civilă

A., cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat ales și la

1.500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în fond și în

apel.

Dispozițiile

art. 453 C. proc. pen., la alin. (2), stipulează că revizuirea

hotărârilor judecătorești penale definitive, exclusiv cu privire

la latura civilă, poate fi cerută numai în fața instanței

civile, potrivit Codului de procedură civilă.

Potrivit

dispozițiilor art. 513 pct. 5 C. proc. civ., "Hotărârea

dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute

de lege pentru hotărârea revizuită".

În

speță, Sentința penală nr. 175 din 13 octombrie 2011,

pronunțată de Judecătoria Costești, a fost atacată cu

apel, iar Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru

cauze cu minori și familie a pronunțat Decizia penală nr. 179/A

din 11 martie 2015, decizie definitivă.

Cu privire la

latura civilă, recurenta A. a formulat cerere de revizuire, respinsă,

ca inadmisibilă, prin Decizia nr. 221 din 8 februarie 2016 de Curtea de

Apel Pitești, secția I civilă, iar această decizie

formează obiect al prezentului recurs.

Cum Decizia

penală nr. 179/A din 11 martie 2015, pronunțată de Curtea de

Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori

și familie este definitivă și nesusceptibilă de a mai fi

atacată cu recurs, același principiu se aplică și Deciziei

nr. 221 din 8 februarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel

Pitești, secția I civilă, care, în consecință, nu este

susceptibilă de recurs.

Prin urmare,

decizia recurată, fiind supusă acelorași căi de atac ca

și hotărârea atacată cu revizuire, fiind o hotărâre

definitivă, nu mai poate fi atacată cu vreo altă cale de atac

și, în consecință recursul este inadmisibil.

Regula

privind legalitatea căilor de atac presupune faptul că o

hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât

căilor de atac prevăzute de lege. În afară de căile de atac

prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de

a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri

judecătorești.

Dispozițiile

art. 129 din Constituția României consacră principiul

constituțional constând în faptul că mijloacele procesuale de atac

privind o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de

lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

În acest

context, excepția inadmisibilității recursului rezultă

și din principiile ce guvernează exercițiul căilor de atac,

respectiv cel al unicității dreptului de a folosi o cale de atac.

În

consecință, față de aspectele expuse, recursul va fi

respins ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de recurenta-revizuentă A. împotriva

Deciziei nr. 221A din 8 februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel

Pitești, secția I civilă.

Decizia nu

este supusă niciunei căi de atac și se comunică

părților.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 30 septembrie 2016.

Procesat

de GGC - NN