ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

Sursă originală

ÎCCJ 12.02.2015

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 472/2015

HOTĂRÂRE

12.02.2015

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2015
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 472/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Decizia nr. 472/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 01 februarie 2012, reclamanta SC A. SRL a chemat în judecată pe pârâta B. Argeș, solicitând obligarea acesteia la plata sumelor de 896.524 lei reprezentând diferențe de tarif aferente contractelor încheiate între părți pentru anii 2010-2011, precum și de 53.508 lei reprezentând servicii medicale de spitalizare de zi, urgențe medico-chirurgicale prestate și neachitate de pârâtă, potrivit art. 6 lit. a) din contractul din 2011.

În motivarea cererii s-a arătat că prin contractele de prestări servicii medicale încheiate între părți s-a convenit ca reclamanta să furnizeze servicii medicale de asistență medicală spitalicească în cadrul asistenței de asigurări sociale de sănătate. Contractele au fost încheiate potrivit normelor metodologice emise în aplicarea dispozițiilor legale ce reglementează condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări de sănătate pentru fiecare an în parte, respectiv pentru anii 2010 și 2011, stabilindu-se tarife zilnice de spitalizare. Începând cu anul 2010 reclamanta a prezentat un tarif fundamentat de 125 lei/zi de spitalizare, calculat în deplină concordanță cu Ordinul Ministerului Sănătății/Casa Națională pentru Asigurări de Sănătate nr. 265/408/2010. S-a mai arătat că pârâta B. Argeș nu a acordat tariful fundamentat de reclamantă pentru anul 2010, ci a diminuat suma calculată de către aceasta, stabilind un tarif de spitalizare de 86 lei/zi. De asemenea, s-a susținut că începând cu anul 2011 tariful/zi de spitalizare s-a acordat pornind de la tariful acordat în 2010, care este luat ca bază de calcul majorat cu maxim 15%.

Prin sentința civilă nr. 143 din 30 aprilie 2013, Tribunalul Argeș a admis acțiunea, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanta SC A. SRL și a obligat pârâta B. Argeș la plata sumei de 956.253,96 lei din care: 902.842,96 lei diferențe de încasat ca urmare a contractului încheiat în 2010 și 53.361 lei servicii medicale de urgență aferente anului 2011.

Împotriva acestei sentințe și a încheierii din 24 aprilie 2013, pârâta B. Argeș a formulat apel, care a fost admis prin Decizia civilă nr. 110 din 18 septembrie 2013 a Curții de Apel Pitești, dispunându-se rejudecarea cauzei de către instanța de fond, reținându-se că hotărârea primei instanțe nu cuprinde elementele obligatorii prevăzute de dispozițiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ., nefiind arătate motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței și nici cele pentru care s-au înlăturat cererile părților și că instanța de fond nu a stabilit o situație de fapt care să se sprijine pe probele administrate în cauză, referindu-se doar la o probă administrată, respectiv expertiza contabilă, stare de fapt la care să fie aplicate dispozițiile legale.

Tribunalul Argeș, secția civilă, rejudecând cauza, prin sentința civilă nr. 65 din 26 februarie 2014, a respins ca neîntemeiate atât excepția inadmisibilității, invocată de pârâtă, cât și cererea de chemare în judecată, precizată formulată de reclamanta SC A. SRL. prin administrator Special C. și prin administrator Judiciar SC D. SPRL București.

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:

În ce privește excepția inadmisibilității invocată de pârâtă, ca urmare a neconvocării la conciliere, tribunalul a reținut că potrivit art. 109 alin. (3) C. proc. civ., neîndeplinirea procedurii prealabile poate fi invocată de pârât doar odată cu întâmpinarea, sub sancțiunea decăderii.

În speță, pârâta nu a invocat pe calea întâmpinării neîndeplinirea procedurii concilierii, astfel că este decăzută din dreptul de a mai invoca neîndeplinirea acesteia.

Pe fondul cauzei s-a reținut că potrivit legii convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, ele putând fi revocate prin consimțământul mutual sau din cauze autorizate de lege.

În speță, prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat acordarea de daune reprezentând diferențe de tarif aferente contractelor de furnizare servicii medicale încheiate pe anii 2010-2011, că prin contractul din 2010, s-a prevăzut în art. 7 lit. b), un tarif de spitalizare pentru perioada aprilie-decembrie 2010 de 86 lei, iar prin art. 19, s-a prevăzut procedura de modificare a contractului, ca prin art. 20 alin. (2) să fie menționate condițiile în care se poate majora valoarea contractată.

În consecință, cum reclamanta nu a recurs la procedura prevăzută în contract pentru a obține modificarea tarifului de spitalizare, tribunalul a reținut că pretenția reclamantei de acordarea a unor despăgubiri corespunzătoare unui tarif de spitalizare mai mare decât cel convenit prin contractele mai sus menționate este neîntemeiată, urmărindu-se o încălcare a forței obligatorii a contractului, conform art. 969 C. civ. Aceleași considerente au fost reținute ca fiind valabile și în ce privește tariful de spitalizare prevăzut în contractul din 2011.

Curtea de Apel

Pitești,

secția I civilă, prin Decizia civilă nr. 728/2014 din 17 septembr

2014, a r

espins apelul formulat de reclamanta SC A. SRL Pitești prin administrator Special C. și administratori Judiciari SC E. SPRL și SC D. SPRL București, împotriva sentinței civile nr. 65 din 26 februarie 2014, pronunțată de Tribunalul Argeș, în contradictoriu cu intimata pârâtă B. Argeș Pitești.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut următoarele:

Între părți s-a încheiat un contract legal pentru un tarif de spitalizare negociat de către ambele părți în sumă de 86 lei, și că în același contract s-a prevăzut și procedura de modificare a acestuia, cât și condițiile în care se poate majora valoarea contractului, de care reclamanta nu a uzat.

În ce privește critica ce vizează nedecontarea de către pârâtă a sumelor de bani reprezentând servicii medicale de urgență prestate de reclamantă, s-a reținut că obiectul contractului încheiat între părți îl reprezintă furnizarea de servicii medicale de recuperare-reabilitare și nu servicii medicale de urgență.

Pentru toate aceste considerente, curtea a apreciat că tribunalul a analizat probele administrate în cauză, a interpretat corect actul juridic dedus judecății și a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale, în materie, adică a dispozițiilor art. 969 C. civ. potrivit cu care convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, precum și a art. 970 din același cod, conform cărora convențiile trebuie executate cu bună credință.

Împotriva Deciziei civile nr. 728/2014 din 17 septembr

2014, pronunțatǎ de Curtea de Apel

Pitești,

secția I civilă, a declarat recurs

reclamanta

SC A. SRL prin administrator Judiciar Cabinetul de Insolvență SC E. SPRL ȘI SC D. SPRL București, întemeiat pe art. 304 pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul admiterii apelului și acțiunii sale.

În criticile formulate, recurenta reclamantă, după o prezentare a situației de fapt a susținut în esență următoarele:

- Instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, art. 304 pct. 8 C. proc. civ.

- Decizia din apel a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurenta reclamantă a arătat că, anterior încheierii contractelor de furnizare servicii medicale, în anul 2010, a alcătuit un tarif fundamentat/zi de spitalizare, care potrivit expertizei contabile efectuate la instanța de fond respecta normele metodologice în materie, pe care pârâta l-a diminuat nejustificat de la 125 lei la 86 lei.

Este real că societatea sa a semnat contractele de furnizare servicii medicale încheiate cu pârâta, însă nu putea refuza semnarea acestora, având în vedere că se încheiau într-un anumit interval de timp, iar pârâta deținea poziția dominantă și că singura posibilitate o constituia încheierea contractului și corectarea tarifului ulterior semnării, dovada demarării acestei proceduri constituind-o adresa din 2011.

Pentru anul 2011, a arătat că, nu mai poate fi vorba de un acord al părților la încheierea contractului de prestări servicii medicale, câtă vreme el este prestabilit, adică nu putea să depășească cu mai mult de 15% pe cel acordat în anul 2010.

Apreciază recurenta că întrucât pârâta este singura entitate care gestionează fondurile ce se cuvin prestatorilor de servicii medicale, în cauză suntem în prezența unor contractele prestabilite, de adeziune, astfel că negocierea nu se făcea de pe poziții de egalitate.

Recurenta a arătat că în raport de această situație, instanța a interpretat și aplicat greșit dispozițiile art. 969 și art. 970 C. civ.

Greșit a rezolvat instanța de apel problema plății serviciilor medicale de urgență și cuantumul acestora, în condițiile în care acesta a fost stabilit prin expertiza efectuată în cauză, însă instanța a apreciat că pârâta nu datorează plata acestor servicii de urgență.

Analizând

recursul declarat de

reclamanta

SC A. SRL prin administrator Judiciar Cabinetul de Insolvență SC E. SPRL și SC D. SPRL București

împotriva Deciziei civile nr. 728/2014 din 17 septembr

2014, pronunțatǎ de Curtea de Apel

Pitești,

secția I civilă,

din perspectiva criticilor formulate și temeiurilor de drept arătate, ținând cont de limitele controlului de legalitate, Înalta Curte a constatat că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Motivul de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 8 C. proc. civ. nu poate fi primit, avându-se în vedere că prin această critică recurenta a vizat de fapt, cum de altfel a și precizat, greșita interpretare a clauzelor contractului, nu natura juridică a actului încheiat de părți, această critică putând fi încadrată în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta a susținut că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal sau a fost dată cu aplicarea greșită a legii, aspect ce nu poate fi reținut în cauză.

În speță, prin prisma acestui motiv de recurs, s-a pus în discuție nerespectarea prevederilor art. 969 C. civ., în raport de executarea obligațiilor asumate de pârâtă prin contract, care fac obiectul cauzei deduse judecății.

Astfel, este de necontestat că părțile au încheiat contractele menționate, în condițiile art. 969-970

C. civ.

și că potrivit art. 969

C. civ.

, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, dar în cauză nu se poate reține că, instanța de apel a încălcat principiul ce se desprinde din dispozițiile art. 969

C. civ.

, în condițiile în care a dat eficiență tocmai clauzelor înserate de părți în contractul semnat.

În speță, prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat acordarea de daune reprezentând diferențe de tarif aferente contractelor de furnizare servicii medicale încheiate pe anii 2010-2011 și că prin contractul din 2010, s-a prevăzut la art. 7 lit. b), un tarif de spitalizare pentru perioada aprilie-decembrie 2010 de 86 lei, iar prin art. 19, s-a prevăzut procedura de modificare a contractului, ca prin art. 20 alin. (2) să fie menționate condițiile în care se poate majora valoarea contractată.

Așa fiind, cum părțile au stabilit prin convenția lor condițiile în care putea fi modificat contractul, inclusiv sub aspectul prețului serviciilor prestate, și avându-se în vedere faptul că reclamanta nu a recurs la procedura prevăzută în contract pentru a obține modificarea tarifului de spitalizare, în mod corect instanța de apel a reținut că pretenția acesteia de acordare a unor despăgubiri corespunzătoare unui tarif de spitalizare mai mare decât cel convenit prin contractul mai sus menționat este neîntemeiată, urmărindu-se o încălcare a forței obligatorii a contractului, conform art. 969 C. civ.

Aceleași considerente sunt reținute ca fiind valabile și în ce privește tariful de spitalizare prevăzut în contractul din 2011.

Totodată, se apreciază că, recurenta a subsumat acestui motiv de recurs și critici de netemeinicie, referitoare la interpretarea greșită a probelor administrate în cauză, cu referire expresă la expertiza contabilă efectuată la instanța de fond, edificatoare în stabilirea

cuantumului plății serviciilor medicale de urgență,

ce nu pot fi analizate

Argumentele aduse în sprijinul acestei critici demonstrează nu numai faptul că nu sunt în concordanță cu cerințele motivelor de nelegalitate invocate, ci evidențiază nemulțumirea recurentei sub aspectul în care instanța a înțeles să interpreteze materialul probator administrat în cauză, care excede competenței instanței de recurs, astfel că se impune respingerea de plano a criticilor de netemeinicie, care nu satisfac exigențele impuse de art. 304 C. proc. civ., respectiv de cale extraordinară de atac, care instituie un control de legalitate a hotărârii judecătorești recurate.

Nici critica prin care recurenta a susținut că, contractele de prestări servicii de sănătate semnate cu pârâtă B. Argeș Pitești, sunt

contracte prestabilite, de adeziune, cu clauze impuse, abuzive,

nu poate fi analizată, aceasta fiind pentru prima oară invocată în recurs, omisso medio.

În consecință, cum instanța de apel, în virtutea rolului devolutiv al apelului, a apreciat în baza probele administrate în cauză, în mod corect raportul juridic dintre părți și a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 969 C. civ. potrivit cu care convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, precum și ale art. 970 din același cod, conform cărora convențiile trebuie executate cu bună credință,

Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să respingă recursul reclamantei ca nefondat.