ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 640/2021

Ședința publică din data de 17 martie 2021

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Comisiei Centrale de Arbitraj din cadrul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate Colegiul Medicilor din România Colegiul Farmaciștilor din România Colegiul Medicilor Dentiști din România, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat să fie obligată pârâta CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE NEAMȚ să primească și să înregistreze facturile fiscale ce conțin contravaloarea medicamentelor eliberate pe rețete gratuite și compensate și programe naționale de sănătate, precum și să plătească suma de 15.424,48 RON, reprezentând contravaloarea acestor servicii farmaceutice pentru luna noiembrie 2010, conform facturii stornate seria x nr. x/25.02.2011 și suma de 2.878,10 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor farmaceutice pentru luna decembrie 2010, conform facturii stornate seria x nr. x/25.02.2011.

Prin hotărârea arbitrală nr. 61 din 15 septembrie 2016, Comisia Centrală de Arbitraj din cadrul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate Colegiul Medicilor din România Colegiul Farmaciștilor din România Colegiul Medicilor Dentiști din România a admis cererea de arbitrare formulată de către reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE NEAMȚ, în sensul obligării pârâtei la primirea și înregistrarea facturilor ce conțin contravaloarea medicamentelor eliberate pe baza rețetelor gratuite în regim compensat și gratuit și a medicamentelor care se eliberează în cadrul programelor naționale de sănătate, precum și obligarea pârâtei la plata sumei în valoare de 15.424,48 RON, reprezentând contravaloarea medicamentelor eliberate în luna noiembrie 2010, conform facturii storno nr. x/25.02.2011 și plata sumei în valoare de 2.878,10 RON, reprezentând contravaloarea medicamentelor eliberate pentru luna decembrie 2010, conform facturii storno nr. x/25.02.2011, urmare a verificării facturilor și documentelor justificative însoțitoare.

Prin sentința civilă nr. 114/F din 23 septembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, a fost respinsă acțiunea în anulare formulată de petenta CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE NEAMȚ împotriva hotărârii arbitrale nr. 61 din 15 septembrie 2016, pronunțate de Casa Națională de Asigurări de Sănătate - Comisia Centrală de Arbitraj, în contradictoriu cu intimata S.C. A. S.R.L., ca neîntemeiată; a fost obligată petenta să plătească intimatei suma de 1.000 RON cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe, CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE NEAMȚ a declarat recurs.

În susținerea cererii, recurenta susține că acțiunea în anulare a fost formulată cu respectarea dispozițiilor art. 608 lit. h) C. proc. civ., având în vedere că prin hotărârea atacată au fost încălcate dispoziții de drept imperative în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, reglementate de contractul cadru și normele de aplicare ale acestuia.

În acest sens, recurenta arată că între casele de asigurări de sănătate și furnizorii de medicamente cu și fără contribuție personală (cum este cazul intimatei) sunt încheiate contracte civile cu respectarea dispozițiilor contractului cadru, aprobat de regulă anual prin hotărâri de guvern (H.G. nr. 262/2010, H.G. nr. 180/2018) și a Normelor de aplicare a contractului cadru, aprobate prin ordin comun al Ministrului Sănătății și al Casei Naționale de Asigurări de Sănătate.

În ceea ce privește solicitarea intimatei de a i se deconta rețete emise în anii precedenți, care au depășit bugetul alocat în acest sens, recurenta arătă că, potrivit dispozițiilor art. 6 alin. (4) din H.G. nr. 262/2010 pentru aprobarea Contractului-cadru privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anul 2010 (actul normativ în vigoare în perioada la care se face referire în cererea de chemare în judecată), "totalul angajamentelor legale aferente serviciilor medicale, medicamentelor cu și fără contribuție personală și unele materiale sanitare în tratamentul ambulatoriu, dispozitivelor medicale destinate recuperării unor deficiențe organice sau funcționale în ambulatoriu, inclusiv celor acordate în cadrul programelor naționale de sănătate, efectuate în luna decembrie a anului precedent, la nivelul casei de asigurări de sănătate, nu pot depăși media lunară a primelor 11 luni ale anului precedent decât cu maximum 5%".

Recurenta susține că pentru luna februarie 2011, a precizat, prin adresa x/25.02.2011, că valoarea serviciilor medicale angajate în anul 2011 pentru luna decembrie 2010, conform prevederilor art. 6 alin. (4) din H.G. nr. 262/2010 se aplică pe domenii de asistență medicală cu încadrarea în fondurile aprobate pe trimestrul I/2011.

Recurenta precizează că sumele astfel calculate și facturate au fost înregistrate în cadrul contabilității sale și că sumele cheltuite în plus de către furnizori au fost stornate de către aceștia, ca urmare a adresei nr. x/28.02.2011, emise de CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE NEAMȚ și adusă la cunoștința partenerilor contractuali prin comunicare și afișare pe site-ul său.

Recurenta susține și că, potrivit anexei nr. 31, avea obligația să deconteze facturile către furnizorii de medicamente cu încadrarea în limita fondurilor aprobate cu această destinație la nivelul instituției.

De asemenea, recurenta expune situația de fapt, susținând că, din actele depuse la dosar, reiese că la data de 21.12.2010 suma rămasă pentru perioada 21.12-31.12.2010 era de 380.377,06 RON, iar de la data 22.12.2010, pentru aceeași perioadă, suma a fost 0 RON, culpa eliberării medicamentelor peste fondurile existente în acest sens (și afișate pe site), aparținând în exclusivitate intimatei, care nu a verificat situația consumului zilnic transmisă de farmacii.

În concluzie, recurenta arată că nu există nicio prevedere legală și contractuală care să o oblige să deconteze facturi ce nu au fost înregistrate în contabilitatea instituției, care sunt aferente anilor precedenți și pentru care nu există prevedere bugetară în anul 2016, situație ce contravine și dispozițiilor Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 483 din C. proc. civ.

Intimata S.C. A. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Recurenta-reclamantă nu a formulat răspuns la întâmpinare.

Analizând recursul declarat de recurentă, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Acțiunea în anulare este un instrument juridic de realizare a unui control de legalitate asupra hotărârii arbitrale, iar controlul judecătoresc se declanșează prin mijloacele procedurale puse la îndemână de art. 608 C. proc. civ., astfel că hotărârea arbitrală poate fi desființată numai pentru unul din motivele strict și limitativ prevăzute de acest text de lege.

Conform dispozițiilor art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ., hotărârea arbitrală poate fi desființată prin acțiune în anulare, atunci când aceasta încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispoziții imperative ale legii.

Contrar opiniei recurentei, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, în mod corect, Curtea de Apel București a reținut că, prin acțiunea în anulare, recurenta s-a limitat la invocarea formală a dispozițiilor art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ., expunând situația de fapt și făcând trimitere la probele administrate, fără a motiva în ce constă încălcarea ordinii publice, a bunelor moravuri, ori a dispozițiilor imperative ale legii, prin pronunțarea hotărârii arbitrale.

În speță, evocând în mod formal dispoziții legale, urmărește, prin argumentele expuse, să schimbe hotărârea atacată.

Faptul că recurenta nu este mulțumită de soluția pronunțată, nu are relevanță juridică din perspectiva aplicării dispozițiilor art. 608 lit. h) C. proc. civ., această împrejurare neputând genera o rejudecare în fond a litigiului de către o instanță superioară, pentru motive străine celor enumerate strict și limitativ în dispozițiile legale menționate. Ca atare, argumentele expuse de recurentă, referitoare la adresa x/25.02.2011, la adresa nr. x/28.02.2011, la facturile emise și la cuantumul fondurilor existente, ce vizează situația de fapt și modul de interpretare a probelor administrate în cauză, nu pot face obiectul analizei în recurs, în această cale extraordinară de atac verificându-se exclusiv legalitatea hotărârii.

Având în vedere cele reținute mai sus, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE NEAMȚ împotriva sentinței civile nr. 114/F din 23 septembrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE NEAMȚ împotriva sentinței civile nr. 114/F din 23 septembrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 martie 2021.