ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2536/2021

Ședința publică din data de 23 noiembrie 2021

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Comisiei Centrale de Arbitraj din cadrul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate - Colegiul Medicilor din România - Colegiul Farmaciștilor din România - Colegiul Medicilor Dentiști din România la 21 ianuarie 2014, sub nr. x/2013, reclamanta A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei Casa de Asigurări de Sănătate Neamț la primirea și înregistrarea facturilor ce conțin contravaloarea medicamentelor eliberate pe baza rețetelor gratuite în regim compensat și gratuit și a medicamentelor care se eliberează în cadrul programelor naționale de sănătate și la plata sumei de 11.980,43 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor farmaceutice pentru luna noiembrie 2010, conform facturii stornate seria x nr. x/25.02.2011 și a sumei de 1.626,67 RON, reprezentând contravaloarea parțială a serviciilor farmaceutice pentru luna decembrie 2010, conform facturii stornate seria x nr. x/25.02.2011. Totodată, a fost solicitată și anularea celor două facturi fiscale stornate.

Prin hotărârea arbitrală nr. 74 din 15 septembrie 2016, Comisia Centrală de Arbitraj din cadrul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate a admis cererea arbitrală și a obligat pârâta la primirea și înregistrarea facturilor ce conțin contravaloarea medicamentelor eliberate pe baza rețetelor gratuite în regim compensat și gratuit și a medicamentelor care se eliberează în cadrul programelor naționale de sănătate și la plata sumei de 11.980,43 RON, reprezentând contravaloarea medicamentelor compensate și gratuite eliberate în luna noiembrie 2010, conform facturii stornate seria x nr. x/25.02.2011, precum și la plata sumei de 1.626,67 RON, reprezentând contravaloarea medicamentelor gratuite și compensate eliberate pentru luna decembrie 2010, conform facturii storno seria x nr. x/25.02.2011, urmare a verificării facturilor și documentelor justificative însoțitoare.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal la 26 septembrie 2019, sub nr. x/2019, Casa de Asigurări de Sănătate Neamț a solicitat anularea sentinței arbitrale nr. 74 din 15 septembrie 2016, pronunțată de Comisia Centrală de Arbitraj din cadrul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate.

Prin sentința civilă nr. 759/2020 din 03 septembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția necompetenței funcționale, invocată din oficiu și a fost declinată competența în favoarea uneia dintre secțiile civile ale Curții de Apel București.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a V-a civilă la 30 octombrie 2020, sub nr. x/2020.

Prin sentința civilă nr. 263 din 10 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, a fost respinsă acțiunea în anulare, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri, la 08 ianuarie 2021, a declarat recurs pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Neamț, reluând integral argumentele din acțiunea în anulare.

Recursul a fost comunicat intimatei-reclamante la 17.03.2021, care, la 26.03.2021 a formulat întâmpinare prin care a solicitat obligarea recurentei la plata sumelor acordate prin hotărârea arbitrală.

Întâmpinarea a fost comunicată recurentei la 02.04.2021, care nu a formulat răspuns la întâmpinare.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar, prin încheierea din 05 octombrie 2021, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părți.

Nu s-a depus un punct de vedere de către părți, cu privire la raportul asupra admisibilității în principiu a recursului.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, constată următoarele:

Recursul este formulat împotriva sentinței civile nr. 263 din 10 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, prin care a fost respinsă acțiunea în anulare a hotărârii arbitrale.

Dispozițiile art. 613 alin. (4), coroborat cu art. 613 alin. (3) din C. proc. civ., forma în vigoare la data înregistrării acțiunii arbitrale, prevăd că numai hotărârea prin care curtea de apel a admis acțiunea în anulare și a anulat hotărârea arbitrală este supusă recursului.

Prin Legea nr. 17/2017 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2016 pentru modificarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și a unor acte normative conexe, care a intrat în vigoare la 24 martie 2017, a fost modificat art. 613 alin. (4) din noul C. proc. civ., în sensul că "(4) Hotărârea curții de apel prin care se soluționează acțiunea în anulare este supusă recursului."

Legea civilă nu retroactivează, legiuitorul optând pentru regula previziunii, potrivit căreia faza judecății, în întregul ei, este guvernată de dispozițiile legii în vigoare la momentul pornirii acesteia, respectiv la data înregistrării cererii de chemare în judecată.

Potrivit art. 27 C. proc. civ.:

"Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul".

Raportat la faptul că acțiunea arbitrală a fost înregistrată la 21 ianuarie 2014 pe rolul Comisiei Centrale de Arbitraj din cadrul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate - Colegiul Medicilor din România - Colegiul Farmaciștilor din România - Colegiul Medicilor Dentiști din România, la momentul înregistrării acțiunii fiind în vigoare dispozițiile art. 613 alin. (3) și alin. (4) C. proc. civ., potrivit cărora hotărârile curții de apel sunt supuse recursului numai în cazul admiterii acțiunii în anulare, rezultă că împotriva sentinței civile nr. 263 din 10 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea în anulare, nu poate fi exercitată calea de atac a recursului.

Prin urmare, hotărârea ce formează obiectul recursului dedus judecății are caracter definitiv de la pronunțare, nefiind susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 C. proc. civ.

Deși Curtea de apel a menționat, în mod greșit, posibilitatea atacării cu recurs a sentinței pronunțate, Înalta Curte reține că art. 457 C. proc. civ. reglementează principiul legalității căii de atac potrivit căruia hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei, regulă cu valoare de principiu constituțional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac și exercitarea lor în condițiile legii, potrivit cu natura și scopul lor și într-o anumită ordine.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Așa fiind, în condițiile în care recursul declarat în cauză nu îndeplinește condițiile de admisibilitate în principiu, la care se referă art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte, în raport cu prevederile art. 493 alin. (5) și art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-pârâtă Casa de Asigurări de Sănătate Neamț împotriva sentinței civile nr. 263 din 10 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Casa de Asigurări de Sănătate Neamț împotriva hotărârii civile nr. 263 din 10 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, ca inadmisibil.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 noiembrie 2021.