ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2168/2021

Ședința publică din data de 19 octombrie 2021

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Comisiei Centrale de Arbitraj din cadrul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate - Colegiul Medicilor din România - Colegiul Farmaciștilor din România - Colegiul Medicilor Dentiști din România la 6 decembrie 2013, sub nr. x/2013, reclamanta A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei Casa de Asigurări de Sănătate Neamț la primirea și înregistrarea facturilor ce conțin contravaloarea medicamentelor eliberate pe baza rețetelor gratuite în regim compensat și gratuit și a medicamentelor care se eliberează în cadrul programelor naționale de sănătate și la plata sumei de 49.566,10 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor farmaceutice pentru luna noiembrie 2010, conform facturii stornate nr. 19/25.02.2011 și a sumei de 11.848,53 RON, reprezentând contravaloarea parțială a serviciilor farmaceutice pentru luna decembrie 2010, conform facturii stornate nr. 20/25.02.2011.

Prin sentința arbitrală nr. 66 din 15 septembrie 2016, Comisia Centrală de Arbitraj din cadrul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate - Colegiul Medicilor din România - Colegiul Farmaciștilor din România - Colegiul Medicilor Dentiști din România a admis cererea arbitrală și a obligat pârâta la primirea și înregistrarea facturilor ce conțin contravaloarea medicamentelor eliberate pe baza rețetelor gratuite în regim compensat și gratuit și a medicamentelor care se eliberează în cadrul programelor naționale de sănătate și la plata sumei de 49.566,10 RON, reprezentând contravaloarea medicamentelor compensate și gratuite eliberate în luna noiembrie 2010, conform facturii stornate nr. 19/25.02.2011, precum și la plata sumei de 11.848,53 RON, reprezentând contravaloarea medicamentelor gratuite și compensate eliberate pentru luna decembrie 2010, conform facturii storno seria x nr. x/25.02.2011, urmare a verificării facturilor și documentelor justificative însoțitoare.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal la 30 septembrie 2019, sub nr. x/2019, Casa de Asigurări de Sănătate Neamț a solicitat anularea sentinței arbitrale nr. 66 din 15 septembrie 2016, pronunțată de Comisia Centrală de Arbitraj din cadrul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate - Colegiul Medicilor din România - Colegiul Farmaciștilor din România - Colegiul Medicilor Dentiști din România.

În drept, acțiunea în anulare a hotărârii arbitrale a fost întemeiată pe dispozițiile art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ.

Prin încheierea din 17 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția necompetenței materiale procesuale, invocată din oficiu și s-a trimis dosarul către Registratura Generală a Curții de Apel București în vederea repartizării pe rolul unui complet din cadrul Secțiilor a V-a sau a VI-a Civile.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a V-a civilă la 14 noiembrie 2019, sub nr. x/2019.

Prin hotărârea civilă nr. 45/2020 din 9 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, a fost respinsă acțiunea în anulare, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri, la 02 noiembrie 2020, a declarat recurs pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Neamț, reluând integral argumentele din acțiunea în anulare.

Recursul a fost comunicat intimatei-reclamante la 15.02.2021, care nu a formulat întâmpinare.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar, prin încheierea din 22 iunie 2021, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părți.

Nu s-a depus un punct de vedere de către părți, cu privire la raportul asupra admisibilității în principiu a recursului.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, constată următoarele:

Recursul este formulat împotriva hotărârii civile nr. 45/2020 din 09 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în cauza având ca obiect acțiune în anulare.

Dispozițiile art. 613 alin. (4) coroborat cu art. 613 alin. (3) din C. proc. civ., forma în vigoare la data înregistrării acțiunii arbitrale, prevăd că numai hotărârea prin care curtea de apel a admis acțiunea în anulare și a anulat hotărârea arbitrală este supusă recursului.

Prin Legea nr. 17/2017 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2016 pentru modificarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și a unor acte normative conexe, care a intrat în vigoare la 24 martie 2017, a fost modificat art. 613 alin. (4) din noul C. proc. civ., în sensul că "(4) Hotărârea curții de apel prin care se soluționează acțiunea în anulare este supusă recursului."

Legea civilă nu retroactivează, legiuitorul optând pentru regula previziunii, potrivit căreia faza judecății, în întregul ei, este guvernată de dispozițiile legii în vigoare la momentul pornirii acesteia, respectiv la data înregistrării cererii de chemare în judecată.

Potrivit art. 27 C. proc. civ.:

"Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul".

Raportat la faptul că acțiunea arbitrală a fost înregistrată la 06 decembrie 2013 pe rolul Comisiei Centrale de Arbitraj din cadrul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate - Colegiul Medicilor din România - Colegiul Farmaciștilor din România - Colegiul Medicilor Dentiști din România, la momentul înregistrării acțiunii fiind în vigoare dispozițiile art. 613 alin. (3) și alin. (4) C. proc. civ., potrivit cărora hotărârile curții de apel sunt supuse recursului numai în cazul admiterii acțiunii în anulare, împotriva hotărârii civile nr. 45/2020 din 09 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea în anulare, nu poate fi exercitată calea de atac a recursului.

Prin urmare, hotărârea ce formează obiectul recursului dedus judecății are caracter definitiv de la pronunțare, nefiind susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 C. proc. civ.

Instanța de control judecătoresc arbitral a dat o calificare greșită căii de atac și posibilității exercitării acesteia, statuând, în mod greșit, posibilitatea atacării cu recurs a sentinței pronunțate.

Înalta Curte reține că art. 457 C. proc. civ. reglementează principiul legalității căii de atac potrivit căruia hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei, regulă cu valoare de principiu constituțional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac și exercitarea lor în condițiile legii, potrivit cu natura și scopul lor și într-o anumită ordine.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Așa fiind, în condițiile în care recursul declarat în cauză nu îndeplinește condițiile de admisibilitate în principiu, la care se referă art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte, în raport cu prevederile art. 493 alin. (5) cu trimitere la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-pârâtă Casa de Asigurări de Sănătate Neamț împotriva hotărârii civile nr. 45/2020 din 09 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Casa de Asigurări de Sănătate Neamț împotriva hotărârii civile nr. 45/2020 din 09 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, ca inadmisibil.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 octombrie 2021.