ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 219/2022

Ședința publică din data de 2 februarie 2022

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Comisiei Centrale de Arbitraj din cadrul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate Colegiul Medicilor din România Colegiul Farmaciștilor din România Colegiul Medicilor Dentiști din România în anul 2013, sub nr. x/2013, S.C. A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu Casa de Asigurări de Sănătate Neamț obligarea acesteia la primirea și înregistrarea facturilor ce conțin contravaloarea medicamentelor eliberate pe baza rețetelor gratuite în regim compensat și gratuit și a medicamentelor care se eliberează în cadrul programelor naționale de sănătate, anularea celor două facturi storno seria x nr. x din 10 martie 2011 și nr. x din 10 martie 2011, precum și la plata sumei de 3.502,62 RON reprezentând contravaloarea serviciilor farmaceutice pentru luna decembrie 2010 conform facturii stornate seria x nr. x din 10 martie 2011 și a sumei de 19.221,95 RON reprezentând contravaloarea parțială a serviciilor farmaceutice pentru luna noiembrie 2010, conform facturii stornate nr. x din 10 martie 2011.

Prin hotărârea arbitrală nr. 78 din 15 septembrie 2016, Comisia Centrală de Arbitraj din cadrul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate Colegiul Medicilor din România Colegiul Farmaciștilor din România Colegiul Medicilor Dentiști din România a admis cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Neamț în sensul obligării pârâtei la primirea și înregistrarea facturilor ce conțin contravaloarea medicamentelor eliberate pe baza rețetelor gratuite în regim compensat și gratuit și a medicamentelor care se eliberează în cadrul programelor naționale de sănătate, precum și obligarea pârâtei la plata sumei de 19.221,95 RON reprezentând contravaloarea medicamentelor eliberate în luna noiembrie 2010, conform facturii storno seria x nr. x din 10 martie 2011 și plata sumei de 3.502,62 RON, reprezentând contravaloarea medicamentelor gratuite și compensate eliberate pentru luna decembrie 2010, conform facturii storno seria x nr. x din 10 martie 2011, urmare a verificării facturilor și documentelor justificative însoțitoare.

Casa de Asigurări de Sănătate Neamț a formulat acțiune în anulare împotriva hotărârii arbitrale nr. 78 din 15 septembrie 2016. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția de Contencios Adminstrativ și Fiscal sub nr. x/2019.

Prin sentința nr. 150 din 6 martie 2020, Curtea de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale funcționale, invocate din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției civile a Curții de Apel București. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a V-a civilă sub nr. x/2020.

Prin decizia civilă nr. 121/2020 din 24 septembrie 2020, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a respins ca neîntemeiată acțiunea în anulare.

Împotriva acestei hotărâri, Casa de Asigurări de Sănătate Neamț a declarat recurs, solicitând instanței să admită calea de atac formulată.

Motivele de recurs invocate sunt, în esență, următoarele:

Autoarea căii de atac apreciază că hotărârea arbitrală a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 608 lit. h) C. proc. civ. deoarece au fost încălcate norme imperative din legislația asigurărilor sociale de sănătate, contractul cadru și normele de aplicare ale acestuia. Arată că a încheiat cu intimata contract de furnizare medicamente cu și fără contribuție personală, că a decontat facturile în ordine cronologică și a afișat pe site-ul instituției situația consumului de medicamente raportat de farmacii. Susține că nu poate fi obligată în anul 2020 să deconteze prescripții medicale aferente anilor precedenți, care nu erau înregistrate în contabilitatea recurentei.

Intimata S.C. A. S.R.L. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.

Pe baza cererii de recurs și a întâmpinării, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat prin care s-a reținut că recursul declarat în cauză este inadmisibil.

Prin încheierea din 17 noiembrie 2021 s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului declarat, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.. Părțile nu au depus puncte de vedere cu privire la raport.

Examinând cu prioritate admisibilitatea recursului declarat în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în complet de filtru, reține următoarele:

Recursul vizează decizia civilă nr. 121/2020 din 24 septembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, prin care a fost respinsă acțiunea în anulare formulată de intimata S.C. A. S.R.L. împotriva hotărârii arbitrale nr. 78 din 15 septembrie 2016. Acțiunea arbitrală care a fost soluționată prin hotărârea arbitrală nr. 78 din 15 septembrie 2016 a fost înregistrată pe rolul tribunalului arbitral în anul 2013.

Conform art. 27 C. proc. civ., "hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul".

În temeiul acestui text de lege, regimul căilor de atac este determinat de legea în vigoare la data începerii procesului, nefiind incidente în cauză prevederile art. 613 alin. (4) C. proc. civ., în forma modificată prin articolul unic pct. 2 din Legea nr. 17/2017 privind aprobarea O.U.G. nr. 1/2016 pentru modificarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și a unor acte normative conexe, modificare care este aplicabilă începând cu 24 martie 2017.

Dat fiind că acțiunea în anularea hotărârii arbitrale este o cale de atac specială reglementată de legea procesuală civilă rezultă că data începerii procesului nu este determinată de data declarării acestei căi de atac, ci de data introducerii acțiunii arbitrale (în speță anul 2013).

Conform dispozițiilor art. 613 alin. (4) C. proc. civ., în forma în vigoare la data introducerii acțiunii arbitrale, "hotărârile curții de apel, pronunțate potrivit alin. (3), sunt supuse recursului", iar potrivit art. 613 alin. (3) din același act normativ, "admițând acțiunea, curtea de apel va anula hotărârea arbitrală (...)".

Din analiza coroborată a dispozițiilor legale anterior evocate, rezultă că, înainte de data intrării în vigoare a textului de lege modificat (respectiv înainte de 24 martie 2017) erau supuse recursului numai hotărârile curții de apel prin care a fost admisă acțiunea în anularea unei hotărâri arbitrale.

Per a contrario, hotărârile curții de apel prin care a fost respinsă acțiunea în anularea unei hotărâri arbitrale nu sunt supuse recursului, fiind definitive de la data pronunțării, conform art. 634 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., potrivit căruia, "sunt hotărâri definitive: hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului".

În aplicarea acestor dispoziții legale, Înalta Curte reține că decizia civilă nr. 121/2020 din 24 septembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, criticată de recurentă, prin care s-a respins acțiunea în anularea unei hotărâri arbitrale a fost pronunțată într-un litigiu arbitral început în anul 2013, înainte de data intrării în vigoare a actului normativ modificator, astfel că această hotărâre nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Mențiunea din dispozitivul deciziei recurate, "Cu recurs în 30 de zile de la comunicare (...)", nu poate conduce la deschiderea căii de atac a recursului întrucât recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală civilă constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, statuat de art. 457 alin. (1) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ. raportat la prevederile art. 613 alin. (4) din același cod (forma în vigoare la data introducerii acțiunii arbitrale), Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-pârâtă Casa de Asigurări de Sănătate Neamț împotriva deciziei civile nr. 121/2020 din 24 septembrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Față de soluția de respingere, ca inadmisibil, a recursului, în temeiul art. 494 raportat la art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurenta-pârâtă Casa de Asigurări de Sănătate Neamț la plata către intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 RON, reprezentând onorariu avocat, conform dovezilor aflate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-pârâtă CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE NEAMȚ împotriva deciziei civile nr. 121/2020 din 24 septembrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Obligă recurenta-pârâtă CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE NEAMȚ la plata către intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 RON.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 2 februarie 2022.