ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 267/2022

Ședința publică din data de 8 februarie 2022

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea de arbitrare înregistrată pe rolul Comisiei Centrale de Arbitraj din cadrul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate la 17 decembrie 2013, sub nr. x/2013, reclamanta A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE NEAMȚ la primirea și înregistrarea facturilor ce conțin contravaloarea medicamentelor eliberate pe baza rețetelor gratuite în regim compensat și gratuit și a medicamentelor care se eliberează în cadrul programelor naționale de sănătate, precum și obligarea pârâtei la plata sumei de 8.187,48 RON, reprezentând contravaloarea medicamentelor compensate și gratuite eliberate în luna noiembrie 2010, conform facturii storno seria x nr. x/30.11.2010 și la plata sumei în valoare de 1.156,98 RON, reprezentând contravaloarea medicamentelor gratuite și compensate eliberate în luna decembrie 2010, conform facturii storno A. nr. x/20.02.2011.

În drept, acțiunea arbitrală a fost întemeiată pe dispozițiile H.G. nr. 262/2010 pentru aprobarea Contractului-cadru privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anul 2010.

Prin hotărârea arbitrală nr. 71 din 15 septembrie 2016, Comisia Centrală de Arbitraj din cadrul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate a admis cererea de arbitrare formulată de reclamanta A. S.R.L. și a obligat pârâta CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE Neamț la primirea și înregistrarea facturilor ce conțin contravaloarea medicamentelor eliberate pe baza rețetelor gratuite în regim compensat și gratuit și a medicamentelor care se eliberează în cadrul programelor naționale de sănătate, precum și obligarea pârâtei la plata sumei de 8.187,48 RON reprezentând contravaloarea medicamentelor compensate și gratuite eliberate în luna noiembrie 2010, conform facturii storno seria x nr. x/30.11.2010 și la plata sumei de 1.156,98 RON reprezentând contravaloarea medicamentelor gratuite și compensate eliberate în luna decembrie 2010, conform facturii storno A. nr. x/20.02.2011.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal la 30 septembrie 2019, sub nr. x/2019, pârâta CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE NEAMȚ a solicitat desființarea hotărârii arbitrale nr. 71 din 15 septembrie 2016 pronunțată de Comisia Centrală de Arbitraj din cadrul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate.

În drept, acțiunea în anularea hotărârii arbitrale a fost întemeiată pe dispozițiile art. 608 alin. (1) lit. h) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 18 mai 2020, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a cauzei privind pe reclamanta CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE NEAMȚ, în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L. și a trimis dosarul la Registratura Generală a Curții de Apel București, în vederea repartizării pe rolul unui complet din cadrul secției a V-a sau a VI-a Civile.

Acțiunea în anulare a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VI-a Civilă la 23 iunie 2020, sub nr. x/2020.

Prin sentința civilă nr. 47 din 24 iulie 2020, Curtea de Apel București, secția a VI-a Civilă a respins, ca neîntemeiată, acțiunea în anulare formulată de pârâta CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE NEAMȚ împotriva sentinței arbitrale nr. 71 din 15 septembrie 2016, pronunțată în dosarul nr. x/2013 de Comisia Centrală de Arbitraj din cadrul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, în contradictoriu cu intimata reclamantă A. S.R.L.

Totodată, a obligat petenta să plătească intimatei suma de 500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței civile nr. 47 din 24 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2020, CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE NEAMȚ a declarat recurs.

În drept, recursul nu a fost întemeiat pe niciunul din motivele de casare limitativ prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

La 14 septembrie 2020, așa cum atestă dovada de înmânare aflată la dosar, cererea de recurs a fost comunicată intimatei-reclamante.

La 14 octombrie 2020, intimata-reclamantă A. S.R.L. a depus (prin poștă) întâmpinare, în termen legal, prin care, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., a solicitat să se constate nulitatea recursului, iar, în baza art. 488 alin. (2) C. proc. civ., a solicitat să se constate inadmisibilitatea recursului C.A.S. Neamț în legătură cu motivele noi, invocate pe calea precizării din 17.02.2020 invocate tardiv, după expirarea termenului de o lună prevăzut de art. 611 alin. (1) C. proc. civ., raportat la data comunicării hotărârii arbitrale (03.09.2019).

În subsidiar, intimata-reclamantă A. S.R.L. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat achitat pentru redactarea întâmpinării, conform chitanței atașate (în sumă de 500 RON) aflată la dosar recurs.

La 28 octombrie 2020, astfel cum atestă dovada de înmânare aflată la dosar, întâmpinarea a fost comunicată recurentei.

Recurenta nu a depus răspuns la întâmpinare.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea din 23 noiembrie 2021, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părți.

Părțile nu au depus un punct de vedere la raport.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul recursului îl reprezintă sentința civilă nr. 47 din 24 iulie 2020, prin care Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a respins ca neîntemeiată acțiunea în anulare formulată de CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE NEAMȚ împotriva sentinței arbitrale.

Conform art. 27 C. proc. civ., "hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul".

În temeiul acestui text de lege, regimul căilor de atac este determinat de legea în vigoare la data începerii procesului, nefiind incidente în cauză prevederile art. 613 alin. (4) C. proc. civ., în forma modificată prin articolul unic pct. 2 din Legea nr. 17/2017 privind aprobarea O.U.G. nr. 1/2016 pentru modificarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și a unor acte normative conexe, modificare care este aplicabilă începând cu 24 martie 2017.

Dat fiind că acțiunea în anularea hotărârii arbitrale este o cale de atac specială reglementată de legea procesual civilă, rezultă că data începerii procesului nu este determinată de data declarării acestei căi de atac, ci de data introducerii acțiunii arbitrale (în speță 17 decembrie 2013).

Conform dispozițiilor art. 613 alin. (4) C. proc. civ., în forma în vigoare la data introducerii acțiunii arbitrale, "hotărârile curții de apel, pronunțate potrivit alin. (3), sunt supuse recursului", iar potrivit art. 613 alin. (3) din același act normativ, "admițând acțiunea, curtea de apel va anula hotărârea arbitrală (...)".

Din analiza coroborată a dispozițiilor legale anterior evocate, rezultă că, înainte de data intrării în vigoare a textului de lege modificat (respectiv înainte de 24 martie 2017) sunt supuse recursului numai hotărârile curții de apel prin care a fost admisă acțiunea în anularea unei hotărâri arbitrale.

Per a contrario, hotărârile curții de apel prin care a fost respinsă acțiunea în anularea unei hotărâri arbitrale nu sunt supuse recursului, fiind definitive de la data pronunțării, conform art. 634 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., potrivit căruia, "sunt hotărâri definitive: hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului".

Curtea de apel a dat o calificare greșită căii de atac și posibilității exercitării acesteia, când a menționat în dispozitiv posibilitatea atacării cu recurs a sentinței pronunțate.

Înalta Curte reține că art. 457 C. proc. civ. reglementează principiul legalității căii de atac potrivit căruia hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei, regulă cu valoare de principiu constituțional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac și exercitarea lor în condițiile legii, potrivit cu natura și scopul lor și într-o anumită ordine.

Așa fiind, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) și art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-pârâtă CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE NEAMȚ împotriva sentinței civile nr. 47 din 24 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE NEAMȚ împotriva sentinței civile nr. 47 din 24 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, ca inadmisibil.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 februarie 2022.