ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2996/2013

Deliberând asupra

recursului de față, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 10

februarie 2011 pe rolul Tribunalului Dolj, reclamantul S.C. a chemat în

judecată pe pârâtul C.O.G. solicitând instanței, ca prin hotărârea ce se va

pronunța, să dispună rezoluțiunea convenției de restituire a sumei împrumutate

înregistrată în 17 septembrie 2009, obligarea pârâtului la restituirea sumei de

180.000 euro, urmând ca suma să fie plătită prin echivalent RON din ziua în

care se va efectua efectiv, precum și obligarea pârâtului la plata dobânzii

legale calculată în condițiile O.G. nr. 9/2000 de la momentul introducerii

cererii de chemare în judecată și până la achitarea integrală.

În drept, au fost

invocate dispozițiile art. 962 C. civ., art. 969 C. civ., art. 1020 - 1021 C.

civ., art. 1079 C. civ., art. 1088 C. civ., art. 3 din O.G. nr. 9/2000.

La data de 5 aprilie

2011, reclamantul a depus precizare la acțiune sub aspectul evaluării

obiectului cererii, menționând că echivalentul în lei al pretențiilor de

180.000 euro ce solicită a-i fi restituită este de 743.994 RON.

Prin încheierea de

ședință din data de 5 mai 2011, instanța a dispus înaintarea cauzei spre

soluționare Secției civile a Tribunalului Dolj, întrucât convenția de

restituire a cărei rezoluțiune se solicită, a fost încheiată între două

persoane fizice, din înscrisurile depuse nerezultând calitatea de comerciant a

vreuneia dintre ele.

Cauza a fost

înregistrată pe rolul Secției civile a Tribunalului Dolj sub număr de Dosar

6943/63/2011*.

La data de 15 iunie

2011, reclamantul a depus la dosar precizări la acțiune în ceea ce privește

obiectul, cauza și temeiurile în fapt ale raportului dedus judecății.

A precizat că

solicită rezoluțiunea, sub aspectul eșalonării ratelor, a convenției intitulate

"convenție de restituire a sumei împrumutate" înregistrată în 17

septembrie 2009, obligarea pârâtului la plata sumei de 179.000 euro la care s-a

obligat prin convenție, urmând ca plata sumei să se facă prin echivalent lei

din ziua în care se va realiza efectiv obligarea pârâtului la plata dobânzii legale

calculate în condițiile O.G. nr. 9/2000 de la momentul introducerii cererii de

chemare în judecată și până la achitarea efectivă, precum și obligarea la plata

cheltuielilor de judecată (onorariu avocat, taxă de timbru, timbru judiciar).

Având în vedere

precizarea la acțiune depusă de reclamant, conform căreia cauza obligației de

plată asumate de pârât o constituie contractul de cesiune de părți sociale

încheiat între pârât și reclamant și necesitatea compensării pierderilor

financiare cauzate prin activitatea societății în care părțile au fost

asociații reclamantului, prin încheierea de ședință din 23 iunie 2011 instanța

a dispus înaintarea cauzei spre competentă soluționare Secției comerciale a

Tribunalului Dolj, apreciind că aceasta are natură comercială.

După retrimiterea

cauzei secției comerciale, aceasta a fost înregistrată sub nr. 6943/63/2011**.

Prin Sentința nr.

3276/2011 din 30 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția a II-a

civilă, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul S.C., în

contradictoriu cu pârâtul C.O.G.. A fost obligat reclamantul către pârât la

plata sumei de 5.404,79 RON cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei

sentințe, reclamantul S.C. a declarat apel, care, prin Decizia nr. 50 din 3

aprilie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă a fost

respins ca nefondat.

În termen legal,

împotriva acestei decizii, reclamantul S.C. a declarat recurs, invocând în

drept dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.

Intimatul-pârât

C.O.G. a depus note scrise prin care a solicitat, în esență, respingerea

recursului.

Cum problema

timbrajului este prioritară oricărei excepții, cereri sau motive de casare,

Înalta Curte, conform art. 137 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 20

alin. (1) - (3) din Legea nr. 146/1997, modificată și completată, și la

dispozițiile art. 302

1

alin. (2) C. proc. civ. potrivit cărora

"la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru",

a luat în examinare excepția netimbrării cererii de recurs și a reținut:

Prin art. 1 din Legea

nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul

potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești

sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe

datorate, atât de persoanele fizice, cât și de persoanele juridice, care se

plătesc anticipat sau în mod excepțional, până la termenul stabilit de

instanță, de regulă primul termen de judecată.

Potrivit art. 20

alin. (3) din Legea nr. 146/1997 "neîndeplinirea obligației de plată până

la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii",

iar conform dispozițiilor art. 9 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar

"cererile pentru care se datorează timbru judiciar, nu vor fi primite și

înregistrate, dacă nu sunt timbrate corespunzător. În cazul nerespectării

dispozițiilor prezentei ordonanțe, se va proceda conform prevederilor legale în

vigoare referitoare la taxa de timbru".

Recurentul-reclamant

S.C. a fost legal citat pentru termenul de astăzi, 2 octombrie 2013, cu

mențiunea de a depune taxa judiciară de timbru în valoare de 6.069,5 RON și 5

RON timbru judiciar (dosar recurs), dar acesta, în mod nejustificat, nu și-a

îndeplinit obligația legală a timbrării recursului.

Constatând că

prezenta cerere de recurs nu a fost timbrată anticipat, că recurentul nu s-a

conformat obligației de timbrare potrivit mențiunii din citația pentru termenul

de judecată din 2 octombrie 2013, când procedura a fost legal îndeplinită, că

în cauză nu operează scutirea de obligația timbrării, (având în vedere că prin

încheierile pronunțate la data de 19 septembrie 2013, au fost respinse ca

tardiv formulate, atât cererea privind reexaminarea taxei judiciare de timbru,

cât și cererea de reexaminare a încheierii prin care a fost declarată nulă

cererea de ajutor public judiciar), Înalta Curte urmează să dea eficiență

dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv celor ale

art. 35 alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a legii și ale art. 9

din O.G. nr. 32/1995 și să anuleze recursul declarat de reclamantul S.C., ca

netimbrat.

Constatând culpa

procesuală a recurentului în promovarea recursului și în raport de solicitarea

reprezentantei intimatului privind acordarea cheltuielilor de judecată, urmează

ca, în temeiul dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., să fie admisă

cererea acestuia, în sensul obligării recurentului-reclamant S.C. la plata

sumei de 3.254,93 RON cheltuieli de judecată către intimatul-pârât C.O.G.,

conform înscrisurilor doveditoare aflate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul

declarat de reclamantul S.C. împotriva Deciziei nr. 50 din 3 aprilie 2012

pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, ca netimbrat.

Obligă recurentul-reclamant S.C. la plata sumei de

3.254,93 RON cheltuieli de judecată către intimatul-pârât C.O.G.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 octombrie 2013.

Procesat de GGC - CL