ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 689/2018

Ședința publică din data de 6 martie 2018

Asupra cererii de repunere în termen și cererii de revizuire, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 7307 din 23 mai 2016 pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr. x/2015, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. și a fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 2.960,62 euro reprezentând 1/2 din suma achitata exclusiv de reclamant în perioada 06.03.2012 - 10.05.2013; suma de 12877,75 euro reprezentând 1/2 din suma declarată scadentă anticipat și achitată exclusiv de reclamant prin refinanțare la data de 09.05.2013, 1000 RON reprezentând 1/2 din onorariul executorului achitat de reclamant în dosarul de executare nr. 3011/D/2012; 865,5 RON reprezentând 1/2 din cheltuielile notariale achitate de reclamant pentru încheierea convenției de credit nr. x/09.05.2013 și 36,5 RON reprezentând 1/2 din cheltuielile achitate de reclamant către C. în vederea încheierii contractului de refinanțare.

Prin sentința civila nr. 105 din 17 octombrie a Judecătoriei Craiova, secția Civilă, a fost admisă cererea de completare a dispozitivului, formulată de petentul A. și, în consecință, s-a dispus completarea dispozitivului sentinței civile nr. 7307 pronunțată la data de 23.05.2016 în dosarul nr. x/2015 al Judecătoriei Craiova, în sensul că, sumele de bani la care pârâta B. a fost obligată să le achite reclamantului A. prin sentința civilă menționată vor fi actualizate cu rata inflației de la data plății efective.

Împotriva sentinței civile nr. 7307 din 23 mai 2016 pronunțată de Judecătoria Craiova, secția Civilă, au declarat apel reclamantul A. și pârâta B., iar împotriva sentinței civile nr. 105/17.10.2016 pronunțată de Judecătoria Craiova, secția Civilă a declarat apel pârâta B..

Prin decizia nr. 815/2017 din 10 aprilie 2017 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția I civilă au fost respinse apelurile declarate de reclamantul A. și de pârâta B. împotriva sentinței civile nr. 7307 din 23 mai 2016 pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr. x/2015.

Prin aceeași decizie, a fost respins apelul declarat de pârâta B. împotriva sentinței civile nr. 105 din 17 octombrie 2016 pronunțată de Judecătoria Craiova, secția Civilă, în dosarul nr. x/2015, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A..

În cel de-al doilea dosar, se constată că, prin decizia civilă nr. 46 din 06 martie 2012 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția I civilă, în dosarul nr. x/2009, s-au admis apelurile declarate de reclamantul A. și de pârâta B. împotriva încheierii de admitere în principiu din 02 decembrie 2010 și a sentinței civile nr. 9523 din 26 mai 2011 pronunțate de Judecătoria Craiova, având ca obiect partaj bunuri comune.

A fost schimbată în parte încheierea de admitere în principiu, în sensul că s-a admis în parte și în principiu cererea principală precizată formulată de reclamantul A., cererea reconvențională formulată de pârâta B..

S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a reclamantului cu privire la dreptul de creanță solicitat reconvențional de pârâtă privind îmbunătățirile și s-a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei următoarele bunuri mobile: un autoturism marca x, un calculator, o imprimantă, 1 x, o cameră video x, un blender, un storcător fructe, un cuptor cu microunde x, un aparat foto x, un robot de bucătărie, o mașină de cusut, un casetofon mic, un casetofon mare, un set pahare din cristal pentru șampanie.

S-a dispus ieșirea părților din devălmășie în cote de 1/2 pentru fiecare, s-a constatat un drept de creanță în favoarea reclamantului pentru 1/2 din suma de 42.211,83 RON, reprezentând rate achitate exclusiv la contractul de leasing nr. x/26.11.2005 pentru autoturismul D. cu nr. de înmatriculare x pentru perioada martie 2009 - iulie 2011, un drept de creanță în favoarea reclamantului pentru 1/2 din contravaloarea în RON a sumei de 8640 euro, la cursul BNR din 06 martie 2012, reprezentând rate achitate exclusiv la creditul încheiat prin contractul nr. x/30.05.2007 cu C., pentru perioada martie 2009 - la zi, fiind menținute dispozițiile încheierii de admitere în principiu în ceea ce privește numirea experților, obiectivele expertizelor și onorariile experților.

S-a schimbat în parte sentința, în sensul că s-a admis în parte cererea principală precizată a reclamantului A. și cererea reconvențională precizată formulată de pârâta B..

S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a reclamantului cu privire la dreptul de creanță solicitat reconvențional de pârâtă reprezentând îmbunătățiri.

A fost omologat raportul de expertiză specialitatea auto, întocmit de expert E., raportul de expertiză specialitatea bunuri mobile întocmit de expertul F. și raportul de expertiză specialitatea construcții civile întocmit de expertul G., sub aspectul evaluării bunurilor, pe care le atribuie astfel:

Lotul nr. x, în valoare de 23.776,2 RON, s-a atribuit reclamantului care a primit următoarele bunuri: autoturism D., un TV LCD H., o cameră video I., un blender, un storcător fructe, un cuptor cu microunde H., un aparat foto I., un robot de bucătărie, o mașină de cusut, un casetofon mic, un casetofon mare, un set pahare din cristal, valoarea totală a bunurilor atribuite fiind de 46.252,4 RON și va plăti sultă pârâtei suma de 22.476,2 RON.

Lotul nr. II, în valoare de 23.776,2 RON, s-a atribuie pârâtei care a primit în lot: un calculator și o imprimantă, valoarea totală a bunurilor atribuite fiind de 1300 RON și va primi sultă de la reclamant suma de 22.476,2 RON.

A fost obligată pârâta către reclamant la plata sumei de 21.105,91 RON, reprezentând 1/2 din suma de 42.211,83 RON, drept de creanță reținut în favoarea acestuia, constând în contravaloarea ratelor achitate exclusiv la contractul de leasing nr. x/26.11.2005 pentru autoturismul D., la plata sumei de 18.786,816 RON, reprezentând contravaloarea în RON a 1/2 din suma de 8640 euro, rate achitate exclusiv de acesta la contractul de credit nr. x/30.05.2007 încheiat cu C..

S-au cumulat cele două drepturi de creanță și a fost obligată pârâta să plătească astfel reclamantului suma de 39.892,726 RON.

Au fost compensate suma reprezentând drept de creanță în favoarea reclamantului cu sulta pe care acesta o datorează pârâtei, urmând ca pârâta să plătească reclamantului suma de 17.416,526 RON.

S-au menținut dispozițiile sentinței referitoare la termenul de plată a sultei, cererea de revendicare a bunurilor proprii și cheltuielile de judecată și s-a respins cererea apelantului privind acordarea cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei decizii, au formulat recurs reclamantul A. și pârâta B., care au fost soluționate prin decizia civilă nr. 8433 din 11 septembrie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, în dosarul nr. x/2009, în sensul respingerii acestora ca nefondate.

La data de 6 iunie 2017, revizuenta B. a formulat cerere de revizuire, înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secția I civilă, împotriva sentinței nr. 7307/2016 din 23 mai 2016 a Judecătoriei Craiova, secția Civilă, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Revizuenta a susținut în cuprinsul cererii de revizuire că, sentința nr. 7307/2016 din 23 mai 2016 a Judecătoriei Craiova, secția Civilă, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 815/2017 a Tribunalului Dolj, secția I civilă, este contradictorie deciziei civile nr. 8433 din 11 septembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă.

În consecință, revizuenta a solicitat admiterea cererii de revizuire și anularea celei de-a doua hotărâri, respectiv a sentinței civile nr. 7307/2016 din 23 mai 2016 a Judecătoriei Craiova, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 815/2017 a Tribunalului Dolj, secția I civilă.

Prin întâmpinarea formulată, intimatul A. a invocat excepțiile tardivității și inadmisibilității formulării revizuirii, iar prin precizările formulate la 16 octombrie 2017, revizuenta a solicitat repunerea în termenul de revizuire.

Prin decizia nr. 2033/2017 din 16 octombrie 2017 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția I civilă a fost admisă excepția necompetenței materiale, invocată de intimatul A. și a fost declinată competența de soluționare a cererii de revizuire formulată de revizuenta B., în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Cererea de revizuire întemeiată pe art. 509 pct. 8 C. proc. civ. a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, prin declinare de la Tribunalul Dolj, la data de 31 octombrie 2017.

Examinând, cu prioritate, cererea de repunere în termen și excepția tardivității formulării cererii de revizuire, conform art. 224 C. proc. civ. raportat la art. 248 alin. (1) același cod, Înalta Curte reține următoarele:

În speță, Tribunalul Dolj, prin declinarea cererii, a învestit Înalta Curte de Casație și Justiție cu cererea de revizuire formulată de revizuenta B. și întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Revizuirea fiind o cale extraordinară de atac, dispozițiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile prevăzute în mod expres de lege.

La 6 septembrie 2017, revizuenta a depus la dosar cerere de repunere în termenul de formulare a revizuirii, raportat la dispozițiile art. 184 alin. (1) C. proc. civ., motivat de faptul că partea a avut nevoie de timp pentru a obține actele care susțin cererea de revizuire, respectiv copii ale hotărârii, cererilor de apel și recurs aflate în cel de-al doilea litigiul, respectiv în dosarul nr. x/2015.

Revizuenta a învederat că cererea de revizuire a fost motivată raportat la considerentele hotărârilor apreciate ca fiind potrivnice, astfel încât, aplicarea sancțiunii decăderii din termenul de formulare a revizuirii ar fi excesivă și ar fi de natură să conducă la încălcarea dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 paragraful 1 din CEDO, având în vedere că a luat cunoștință de conținutul considerentelor hotărârii pronunțate în dosarul nr. x/2015 după împlinirea termenului de o lună.

Înalta Curte apreciază că cererea de repunere în termenul de formulare a revizuirii este neîntemeiată raportat la faptul că, în speță, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 186 C. proc. civ., partea nefăcând dovada că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.

Argumentul revizuentei, potrivit căruia termenul de o lună a fost depășit pentru a obține copii ale deciziei, cererilor de apel și recurs aflate în dosarul nr. x/2015 al Tribunalului Dolj nu se încadrează în ipoteza reglementată de art. 186 C. proc. civ.. Declararea unei căi extraordinare de atac cu depășirea termenului legal din cauza luării la cunoștință a considerentelor hotărârii ulterior împlinirii termenului de o lună nu se circumscrie cazurilor vizate de textul de lege evocat, termenul fiind unul imperativ, neavând relevanță în calcularea acestuia momentul luării la cunoștință de conținutul considerentelor hotărârii. Prin urmare, cererea de repunere în termen va fi respinsă.

În continuare, instanța reține că, din cuprinsul capitolului III intitulat "Revizuirea hotărârilor" se desprind condițiile de admisibilitate ale cererii de revizuire referitoare la obiect, legitimare procesuală ca revizuent, interes, motive, termene.

Dintre aceste condiții, Înalta Curte a luat în examinare termenul de formulare a cererii de revizuire, astfel cum este stabilit în art. 511 pct. 8 C. proc. civ., potrivit căruia, termenul de revizuire este de o lună și se va socoti, în cazurile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

Coroborând dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. cu prevederile art. 634 din același cod, termenul de o lună, în care se poate formula cerere de revizuire împotriva unei hotărâri judecătorești definitive este socotit de la data pronunțării respectivei hotărâri, indiferent de momentul când partea interesată a luat cunoștință de motivele hotărârii atacate, iar acest fapt nu este de natură a încălca sau restrânge niciun drept procesual al părții.

Observând decizia care constituie obiectul cererii de revizuire, se constată că termenul de introducere a cererii de revizuire pentru contrarietate de hotărâri, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, curge de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

Astfel, sentința civilă nr. 7307/2016 a Judecătoriei Craiova, secția Civilă, atacată cu revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a fost pronunțată la data de 23 mai 2016 și a rămas definitivă la data de 10 aprilie 2017 prin decizia civilă nr. 815/2017 a Tribunalului Dolj, secția I civilă, motiv pentru care, cererea de revizuire depusă la data de 6 iunie 2017 la Tribunalul Dolj, secția I civilă este tardivă.

În acest context, se reține că cererea de revizuire formulată de revizuenta B. a fost depusă peste termenul de o lună, prevăzut de dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Potrivit art. 10 alin. (1) C. proc. civ., părțile au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător.

Or, neexercitarea dreptului procesual în cadrul termenului imperativ stabilit de lege, atrage sancțiunea prevăzută de art. 185 alin. (1) C. proc. civ., care este decăderea din exercitarea dreptului, actul de procedură făcut peste termen fiind lovit de nulitate.

În consecință, cum în cauză, cererea de revizuire a fost promovată cu depășirea termenului imperativ de o lună prevăzut de dispozițiile legale evocate, Înalta Curte, urmează să respingă ca tardiv formulată cererea de revizuire formulată de revizuenta B..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de repunere în termen.

Respinge ca tardivă cererea de revizuire formulată de revizuenta B. împotriva sentinței civile nr. 7307/2016 din 23 mai 2016 pronunțată de Judecătoria Craiova, secția Civilă, în dosarul nr. x/2017.

Cu drept de recurs, în termen de 30 de la comunicare, care se va depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 martie 2018.