ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 29.05.2014

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1932/2014

HOTĂRÂRE
29.05.2014
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1932/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Deliberând asupra

recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, a constatat

următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 341/PI din 25

februarie 2013, Tribunalul Timiș, secția a II-a civilă, a admis cererea

formulată de reclamanta SC H.I. SRL, în contradictoriu cu pârâții A.A.M.U.G.A.

- Sucursala Timișoara și A.A. București, având ca obiect pretenții și a obligat

pârâtele la plata către reclamantă a sumei de 5.642,98 euro cu titlu de

despăgubiri, precum și la plata către reclamantă a sumei de 2.300,72 RON cu

titlu de cheltuieli de judecată, cu motivarea că autovehiculele din litigiu au

suferit, în urma unui accident rutier, avarii ce pot fi considerate daună

totală, iar, din valoarea despăgubirii, a fost scăzută suma achitată deja,

rămânând un rest de plată de 5.013 euro, la care s-a adăugat contravaloarea

lucrărilor de curățare a suprafeței carosabile, rezultând un total de 5.642,98

euro.

Curtea de Apel

Timișoara, secția a II-a civilă, prin Decizia nr. 112 din 12 septembrie 2013, a

admis apelul declarat de reclamantă SC H.I. SRL, a modificat în parte sentința

atacată în sensul că a admis în întregime cererea de chemare în judecată

precizată, formulată de aceasta și a obligat pârâtele să plătească reclamantei

suma de 29.448,42 euro cu titlu de despăgubiri, reținând că litigiul poartă

asupra modului de stabilire a întinderii prejudiciului încercat de reclamantă

și, pe cale de consecință, a întinderii reparației datorate și, luând în

considerare valoarea totală a celor două vehicule avariate sub formă de daună

totală (65.297,16 euro, reprezentând 52.659 euro + TVA), valoarea facturii de

tractare a vehiculelor în vederea realizării constatării daunei (10.739,22

euro), cele două facturi reprezentând serviciile de evaluare a daunelor

achitate de reclamantă (525,49 euro, respectiv 478,55 euro), suma totală

cuvenită cu titlu de despăgubire reclamantei pentru prejudiciul încercat ca

urmare a producerii riscului asigurat și a aplicării clauzelor contractului de

asigurare este de 77.094,42 euro din care pârâta a plătit benevol numai suma de

47.646 euro, rămânând un rest de plată de 29.448,42 euro.

Împotriva acestei

decizii, a declarat recurs pârâta Societatea A.R.A. SA, solicitând admiterea

acestuia, modificarea în tot a deciziei recurate, în sensul respingerii

apelului reclamantei și menținerea ca temeinică și legală a sentinței

pronunțate de instanța de fond, invocând drept motive de nelegalitate

dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

În argumentarea

motivelor de recurs, s-a învederat că instanța de apel, în mod greșit, a

reținut că este irelevant faptul că reclamanta nu a achitat TVA la momentul

achiziționării celor două autovehicule, astfel încât nu poate fi obligată la

plata TVA din despăgubire, fiind interpretate greșit dispozițiile art. 141

alin. (2) pct. 6 lit. v) C. fisc. și a aplicat greșit legea raportat la

situația de fapt expusă, deoarece costurile adiacente nu sunt prevăzute în

condițiile contractului de asigurare, încălcându-se dispozițiile art. 969 C.

civ.

Înalta Curte,

examinând recursul declarat prin prisma motivelor de nelegalitate invocate,

constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Suma asigurată de

recurenta-pârâtă pentru cele două autoturisme ce fac obiectul polițelor de

asigurare încheiate cu intimata-reclamantă a fost de 85.639 euro.

La încheierea poliței

CASCO s-a avut în vedere valoarea totală a vehiculelor, inclusiv TVA, o

apreciere contrară încălcând acordul de voință al părților născut la momentul

încheierii polițelor de asigurare.

Astfel, pentru

autoutilitara marca V., cu număr de înmatriculare TM-AA-AAA, suma asigurată a

fost de 59.500 euro, aceasta fiind achiziționată cu prețul de 50.000 euro,

diferența de 9.500 euro reprezentând TVA aplicat de asigurător la valoarea netă

a autoturismului.

Procentul de primă a

fost raportat la o valoare care includea și TVA, în cauză nefiind incidente

prevederile art. 141 alin. (2) pct. 6 lit. b) C. fisc., întrucât aceste

prevederi se aplică la plata primei de asigurare.

De altfel, pe polița

CASCO a autovehiculului este trecută valoarea care include și TVA, deoarece, pe

factura de cumpărare a autovehiculelor din Germania apare suma menționată fără

TVA (reclamanta neplătind TVA, fiind vorba de o taxare inversă, dar nici nu a

putut să își deducă TVA în România), însă suma asigurată este mai mare și

cuprinde și TVA.

În mod corect,

instanța de apel a reținut că, plecând de la valoarea de despăgubire stabilită

de expertiza efectuată în cauză, centralizatorul sumelor supuse despăgubirii

sunt în cuantum total de 77.094,42 euro, din care s-a scăzut suma de 47.646

euro plătită deja de către pârâtă, dispunând obligarea pârâtei la plata unui

rest de 29.448,42 euro, sumă pe care Societatea A.R.A. SA București nu a

achitat-o în întregime la solicitarea SC H.I. SRL, deși aceasta a învederat că

a rezultat o daună totală.

O reinterpretare a

probelor în această fază procesuală constituie o chestiune de fapt, care nu

justifică invocarea motivului de recurs bazat pe denaturarea actului juridic

dedus judecății, respectiv a cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 8

Costurile operațiilor

de constatare și de evaluare a daunelor și de stabilire a unui eventual deviz

estimativ revenea, potrivit contractului de asigurare, recurentei, instanța de

apel interpretând corect prevederile art. 13.13 din contractul de asigurare

încheiat între părți, nefiind, astfel, incident în cauză motivul de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Pentru aceste

considerente, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta

Societatea A.R.A. SA București împotriva Deciziei nr. 112 din 12 septembrie

2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, și, în

temeiul art. 274 C. proc. civ., va dispune obligarea pârâtei Societatea A.R.A.

SA București la plata sumei de 3.720 RON către reclamanta SC H.I. SRL

reprezentând cheltuieli de judecată conform documentelor justificative

existente la dosar recurs.

Respinge ca nefondat

recursul declarat de pârâta Societatea A.R.A. SA București împotriva Deciziei

nr. 112 din 12 septembrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția

a II-a civilă.

Obligă pârâta

Societatea A.R.A. SA București la plata sumei de 3.720 RON către reclamanta SC

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 29 mai 2014.

Procesat

de GGC - AZ

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2013-10-17
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3374/2013
Asupra cererii de revizuire de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 4827 din 5 decembrie 2012 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, s-a admis recursul declarat de reclamanții
ÎCCJ
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1744/2015
tele SC D. SA și A.N.L. să plătească reclamantului, în solidar, cheltuieli de judecată în sumă de 6.420,40 RON reprezentând onorariu de avocat conform chitanțelor de plată depuse la dosarul cauzei. Față de poziția exprimată de reprezentantu
ÎCCJ 2015-02-11
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 428/2015
, niciuna dintre părți nu poate solicita alte daune interese decât daunele negociate prin clauza penală inserată în contract. Având în vedere aceste considerente de fapt și de drept, în temeiul art. 296 C. proc. civ., instanța de apel a adm
ÎCCJ 2013-10-10
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3202/2013
de plată a despăgubirii. Prin cererea de chemare în judecată reclamanta a pretins despăgubiri egale cu suma asigurată, respectiv - 215 227 RON, întrucât prin întâmpinare pârâta nu a contestat cuantumul despăgubirilor pretinse de reclamantă
ÎCCJ 2013-10-25
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3554/2013
obișnuit pentru desfășurarea activității de SC S.F. SRL și nici faptul că autoturismul pretins închiriat a fost destinat să îl înlocuiască pe cel avariat. II. Împotriva sentinței nr. 20807 din 8 noiembrie 2011 a Tribunalului București, secț
Sursă