ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3374/2013

Asupra

cererii de revizuire de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr.

4827 din 5 decembrie 2012 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a

civilă, s-a admis recursul declarat de reclamanții L.M., N.M. și S.L. împotriva

deciziei civile nr. 284/ A din 22 decembrie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția

a II-a civilă. A fost modificată decizia recurată în sensul că a fost respins

apelul declarat de pârâta SC D.M.SA împotriva sentinței comerciale nr. 1082/ PI

din 28 septembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Timiș, ce a fost păstrată.

A

fost obligată intimata-pârâtă SC D.M. SA la plata sumei de 6.429,32 lei

cheltuieli de judecată către recurenții - reclamanți L.M., N.M. și S.L.

Împotriva

acestei decizii SC D.M.T. SA a formulat cerere de revizuire întemeiată pe

dispozițiile art. 322 pct. 2, coroborat cu art.327 Cod procedură civilă.

În

argumentarea motivelor de revizuire indicate, revizuenta a susținut, în esență,

că, în petitul cererii de recurs intimații au arătat că sunt de acord cu

admiterea în parte a apelului S.C. Drumuri Municipale S.A. în sensul diminuării

sumei acordate de tribunal cu titlu de despăgubiri materiale, de la suma de

140.255 euro, la suma de 117.586 euro, deoarece suma de 22.669 euro a fost

acordată în mod greșit, de două ori de prima instanță.

Revizuenta

precizează că această sumă de 22.669 euro, apare menționată în dispozitivul

hotărârii instanței de fond în mod distinct, fiind cuprinsă, totodată și în

suma totală de 117.586 euro, acesta fiind și motivul pentru care intimații au

fost de acord cu admiterea apelului și schimbarea în parte a sentinței.

În

concluzie, revizuenta consideră că pentru aceste motive sunt incidente

dispozițiile art. 322 pct.2 Cod procedură civilă, motiv pentru care solicită

admiterea cererii de revizuire astfel cum a fost formulată.

Cererea

de revizuire va fi respinsă pentru următoarele considerente:

Cererea

de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art.322 pct. 2 C. proc. civ. care

vizează situația în care instanța de recurs, care a evocat fondul, s-a

pronunțat asupra unui lucru ce nu s-a cerut, nu s-a pronunțat asupra unui lucru

cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.

Pentru

a răspunde la această chestiune de drept trebuie să se rețină mai întâi că pe

această cale a revizuirii nu se realizează un control judiciar ci, procedural,

concluzie care se desprinde din caracterul revizuirii care este calificată

drept cale de retractare care se adresează aceleiași instanțe căreia i se cere

să revină asupra hotărârii atacate.

Revizuirea

fiind o cale extraordinară de atac, dispozițiile legale fiind de strictă

interpretare, nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele prevăzute de

lege, fiind inadmisibilă repunerea în discuție a unor probleme de fond, a unor

fapte și împrejurări care au fost supuse dezbaterii de către instanță.

Motivul

de revizuire reglementat de art.322 pct. 2 C. proc. civ. reprezintă o

consecință a nesocotirii principiului disponibilității, în virtutea căruia

reclamantul este acela care stabilește limitele judecății, prin obiectul

cererii de chemare în judecată, respectiv pretenția concret formulată.

Prin

sintagma „lucru cerut" trebuie să se înțeleagă numai acele cereri care au

fixat cadrul litigiului, au determinat limitele acestuia, au stabilit obiectul

dedus judecății.

Motivul

de revizuire reglementat de art. 322 pct. 2 C. proc. civ. teza a II-a C. proc. civ.

- instanța a dat mai mult decât s-a cerut - are în vedere situația în care

instanța a când s-a pronunțat asupra tuturor cererilor formulate în termen,

indiferent dacă ele au caracter principal, accesoriu sau incidental, a dat mai

mult decât s-a cerut prin cererea de chemare în judecată.

În

speță se reține, din analiza deciziei nr. 4827 din 5 decembrie 2012 Înalta Curte

de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, ca instanța de recurs, a admis

recursul reclamanților L.M., N.M. și S.L. modificând decizia recurată în sensul

respingerii apelului declarat de pârâta SC D.M. SA fiind menținută astfel

sentința primei instanțe.

Împrejurarea

că revizuentul nu este de acord cu soluția pronunțată, nu echivalează cu faptul

că s-a dat mai mult decât s-a a cerut atâta timp cât chiar prin cererea de

chemare în judecată reclamanții au solicitat obligarea pârâtei la plata sumei

de 117.586 euro reprezentând valoarea bunurilor mobile distruse în incendiul

produs; la plata sumei de 22.669 euro reprezentând contravaloare diferență

necesară refacerii locuinței la stadiul fizic existent la data de 17 mai 2008

și la plata sumei de 150.000 euro daune morale produse ca urmare a deflagrației.

Față

de cele ce preced, se va reține că Înalta Curte nu s-a pronunțat extra petița

și că, în orice caz, nu poate fi primit acest motiv, numai pentru simplul fapt

că „evocând fondul

”

în calea de atac a recursului, Înalta

Curte în urma unui examen de legalitate pe o situație de fapt stabilită dar

reconsiderată a ajuns la concluzia că sentința primei instanțe este legală și

temeinică.

Prin urmare, în speță decizia a cărei revizuire se cere nu

îndeplinește cerințele prevăzute de art.322 pct. 2 C. proc. civ., astfel că Înalta

Curte va respinge cererea de revizuire formulată de SC D.M.T. SA.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta SC D.M.T.

SA împotriva deciziei nr. 4827 din 5 decembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție, secția a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 octombrie 2013.