ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1776/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 2148 din 20

februarie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 73066/3/2011, Tribunalul București,

secția a VI-a civilă, a admis excepția de netimbrare și a anulat cererea de

chemare în judecată formulată de reclamanta SC G.I. SRL în contradictoriu cu

pârâta R.M.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a constatat îndeplinite condițiile prevăzute de art. 5

alin. (3) din Ordinul ministrului justiției nr. 760/C/1999 privind aprobarea

Normelor metodologice pentru aplicare a Legii nr. 146/1997 pentru anularea

cererii de chemare în judecată, reținând că îndeplinirea obligației de plată a

taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar este prealabilă efectuării

oricărui alt act de către instanță.

Împotriva acestei

sentințe, în termen legal a declarat apel motivat reclamanta care, în motivarea

apelului, a invocat neîndeplinirea procedurii de citare cu apelanta-reclamantă,

susținând, în esență, că citația nu a fost comunicată la sediul procesual ales,

fiind încălcate prevederile art. 93 și cele ale art. 91 C. proc. civ., în

condițiile în care sentința de fond a fost comunicată la sediul procesual ales

și s-a invocat nulitatea procesului-verbal privind îndeplinirea procedurii de

citare, pentru consemnarea contrară realității a citării prin afișare în raport

de prevederile art. 85 și 92

1

C. proc. civ.

Curtea de Apel

București, secția a V-a civilă, prin Decizia nr. 297 din 13 iunie 2012, a admis

apelul reclamantei, a anulat hotărârea atacată și a trimis cauza spre

rejudecare aceleiași instanțe, reținând întemeiată critica privitoare la

nesocotirea obligației de citare a apelantei-reclamante la sediul procesual

ales indicat în cererea introductivă de instanță.

Sub acest aspect,

Curtea a constatat că au fost încălcate prevederile art. 93 C. proc. civ., însă

la termen această lipsă de procedură s-a acoperit, răspunzând pentru

apelanta-reclamantă la apelul nominal avocat I.M., care figurează pe

împuternicirea avocațială comună aflată la dosarul de fond, fiind aplicabile

dispozițiile art. 89 alin. (2) teza I C. proc. civ.

Curtea a constatat,

însă, că la termenul din 20 februarie 2012, apărătorul apelantei-reclamante a

solicitat amânarea, iar instanța a respins această cerere, în condițiile în

care citarea apelantei-reclamante la sediul social a fost făcută cu încălcarea dispozițiilor

art. 93 C. proc. civ., în acest caz fiind incidente prevederile art. 89 alin.

(2) teza a II-a C. proc. civ., care obligă instanța să amâne judecata la

cererea părții căreia citația nu i s-a înmânat în termen, textul legal

necondiționând acordarea termenului de nicio justificare din partea părții în

privința căreia procedura nu a fost regulat îndeplinită, pricina fiind astfel

soluționată cu încălcarea normelor de procedură imperative prevăzute de art. 89

alin. (2) C. proc. civ.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs pârâta R.M., solicitând admiterea recursului, casarea

deciziei recurate și menținerea hotărârii instanței de fond.

În cuprinsul cererii

recurenta prezintă aspectele privind participarea și citarea părților în fața

instanței de fond, reproșând instanței de apel că a reținut și interpretat în

mod greșit art. 89 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., întrucât instanța nu

este obligată să acorde amânarea solicitată de parte, aceasta fiind lăsată la

aprecierea acesteia, mai ales dacă există indicii temeinice, în speță existența

unui contract de asistență juridică încheiat anterior termenului de judecată.

Consideră recurenta

că intimata nu avea cum să afle "întâmplător" de citație întrucât a

redactat o cerere de chemare în judecată și și-a delegat avocat în scopul

reprezentării în cauză, prin urmare avea obligația să urmărească desfășurarea

și finalizarea procesului, având obligația de a pune în vedere avocatului ales

să urmărească procedura citării și chiar de a urmări ea însăși evoluția cauzei

pe portalul de internet.

Recurenta arată că

intimata a omis să menționeze în cererea de apel lipsa totală a timbrajului,

aceasta neachitând taxa de timbru conform legii, în condițiile în care

reclamanta trebuia să știe că are obligația legală de a timbra.

Mai mult decât atât,

se arată, deși i s-a pus în vedere apărătoarei intimatei să timbreze până la

terminarea ședinței de judecată, aceasta nu a făcut-o, preferând să invoce

vicii de procedură.

Cu privire la capătul

2.2, din cererea de apel, respectiv nulitatea procesului-verbal reprezentând

dovada realizării procedurii de citare, recurenta consideră că susținerile

părții cu privire la consemnările agentului procedural nu pot fi puse în

discuție decât cu ocazia procedurii înscrierii în fals întrucât citația este un

act autentic, iar mențiunile agentului procedural fac dovada până la înscrierea

în fals că prin obiecțiunile intimatei cu privire la constatările agentului

procedural aceasta tinde de a răsturna prin proba contrară cele constatate de

agent, lucru ce se poate realiza numai prin înscrierea în fals în condițiile

art. 100 C. proc. civ.

Precizează

recurenta-pârâtă că instanța de apel, deși a recunoscut calitatea de act

autentic a procesului-verbal de constatare și calea specifică de constatare a acestuia

ar fi trebuit să respingă cererea tocmai pentru că cele constatate de agentul

procedural nu pot fi răsturnate decât prin înscrierea în fals, cauza penală

fiind singurul mijloc de contestație.

Recurenta,

referindu-se la fotografiile prezentate de intimată ca elemente de probă,

solicită respingerea acestora întrucât nu se pot produce probe noi în apel,

acestea neavând nicio relevanță în cauză.

Intimata-reclamantă

SC G.I. SRL a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în principal,

anularea recursului, ca nemotivat, iar, în subsidiar, respingerea recursului ca

neîntemeiat.

Înalta Curte va

respinge excepția nulității recursului față de faptul că, deși nu sunt

încadrate în drept, dezvoltarea criticilor permite circumscrierea lor motivului

de modificare reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., acestea vizând

interpretarea și aplicarea greșită de către instanță a art. 85, art. 89 alin.

(2) C. proc. civ.

Examinând recursul

din perspectiva criticilor de nelegalitate formulate, Înalta Curte constată că acesta

este nefondat, pentru motivele ce se vor arăta.

Potrivit art. 93 C.

proc. civ., în caz de alegere de domiciliu, dacă partea a arătat și persoana

însărcinată cu primirea actelor de procedură, comunicarea actelor de procedură

se va face la acea persoană iar, în lipsa unei atare arătări, la domiciliul

părții.

Deși prin acțiune

reclamanta și-a indicat sediul procesual ales, datele relevând și numele

persoanelor de contact, citarea reclamantei s-a făcut de către instanța de fond

prin afișare la sediul social al acesteia, cu ignorarea dispozițiilor

imperative cuprinse în art. 93 C. proc. civ.

Prezența apărătorului

reclamantei la termenul de judecată, deși acoperă viciul de procedură, nu este

de natură a înlătura dreptul acestuia de a formula cerere de apărare fără altă

justificare decât cea determinată de nelegala citare, aspect ce situează speța

în domeniul de reglementare al art. 89 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ.

Aserțiunea recurentei

cu privire la apărarea sa, privind neînscrierea în fals a intimatei cu privire

la procesul-verbal reprezentând dovada realizării procedurii de citare prin

afișare, este fără suport în condițiile în care instanța de apel a apreciat

asupra forței probante a acestuia în ceea ce privește nelegala citare a

reclamantei la sediul social al acesteia, considerent ce consolidează soluția

de admitere a apelului.

În considerarea celor

ce preced, Înalta Curte reține, raportat la datele speței, că instanța de apel

a interpretat și aplicat corect dispozițiile art. 93 C. proc. civ. și cele ale

art. 85 C. proc. civ., art. 89 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., motiv

pentru care, în temeiul art. 312 C. proc. civ., reținând legalitatea deciziei

recurate, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția

nulității recursului invocată de intimata-reclamantă.

Respinge recursul

declarat de recurenta-pârâtă R.M. împotriva Deciziei nr. 297 din 13 iunie 2012,

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 23 aprilie 2013.

Procesat

de GGC - AZ