ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1776/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 2148 din 20 februarie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 73066/3/2011, Tribunalul București, secția a VI-a civilă, a admis excepția de netimbrare și a anulat cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC G.I. SRL în contradictoriu cu pârâta R.M. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat îndeplinite condițiile prevăzute de art. 5 alin. (3) din Ordinul ministrului justiției nr. 760/C/1999 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicare a Legii nr. 146/1997 pentru anularea cererii de chemare în judecată, reținând că îndeplinirea obligației de plată a taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar este prealabilă efectuării oricărui alt act de către instanță.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel motivat reclamanta care, în motivarea apelului, a invocat neîndeplinirea procedurii de citare cu apelanta-reclamantă, susținând, în esență, că citația nu a fost comunicată la sediul procesual ales, fiind încălcate prevederile art. 93 și cele ale art. 91 C. proc. civ., în condițiile în care sentința de fond a fost comunicată la sediul procesual ales și s-a invocat nulitatea procesului-verbal privind îndeplinirea procedurii de citare, pentru consemnarea contrară realității a citării prin afișare în raport de prevederile art. 85 și 92 1 C. proc. civ. Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, prin Decizia nr. 297 din 13 iunie 2012, a admis apelul reclamantei, a anulat hotărârea atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, reținând întemeiată critica privitoare la nesocotirea obligației de citare a apelantei-reclamante la sediul procesual ales indicat în cererea introductivă de instanță.

Sub acest aspect, Curtea a constatat că au fost încălcate prevederile art. 93 C. proc. civ., însă la termen această lipsă de procedură s-a acoperit, răspunzând pentru apelanta-reclamantă la apelul nominal avocat I.M., care figurează pe împuternicirea avocațială comună aflată la dosarul de fond, fiind aplicabile dispozițiile art. 89 alin. (2) teza I C. proc. civ. Curtea a constatat, însă, că la termenul din 20 februarie 2012, apărătorul apelantei-reclamante a solicitat amânarea, iar instanța a respins această cerere, în condițiile în care citarea apelantei-reclamante la sediul social a fost făcută cu încălcarea dispozițiilor art. 93 C. proc. civ., în acest caz fiind incidente prevederile art. 89 alin. (2) teza a II-a C. proc.

civ., care obligă instanța să amâne judecata la cererea părții căreia citația nu i s-a înmânat în termen, textul legal necondiționând acordarea termenului de nicio justificare din partea părții în privința căreia procedura nu a fost regulat îndeplinită, pricina fiind astfel soluționată cu încălcarea normelor de procedură imperative prevăzute de art. 89 alin. (2) C. proc. civ. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta R.M., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate și menținerea hotărârii instanței de fond. În cuprinsul cererii recurenta prezintă aspectele privind participarea și citarea părților în fața instanței de fond, reproșând instanței de apel că a reținut și interpretat în mod greșit art. 89 alin. (2) teza a II-a C. proc.

civ., întrucât instanța nu este obligată să acorde amânarea solicitată de parte, aceasta fiind lăsată la aprecierea acesteia, mai ales dacă există indicii temeinice, în speță existența unui contract de asistență juridică încheiat anterior termenului de judecată. Consideră recurenta că intimata nu avea cum să afle "întâmplător" de citație întrucât a redactat o cerere de chemare în judecată și și-a delegat avocat în scopul reprezentării în cauză, prin urmare avea obligația să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului, având obligația de a pune în vedere avocatului ales să urmărească procedura citării și chiar de a urmări ea însăși evoluția cauzei pe portalul de internet. Recurenta arată că intimata a omis să menționeze în cererea de apel lipsa totală a timbrajului, aceasta neachitând taxa de timbru conform legii, în condițiile în care reclamanta trebuia să știe că are obligația legală de a timbra.

Mai mult decât atât, se arată, deși i s-a pus în vedere apărătoarei intimatei să timbreze până la terminarea ședinței de judecată, aceasta nu a făcut-o, preferând să invoce vicii de procedură. Cu privire la capătul 2.2, din cererea de apel, respectiv nulitatea procesului-verbal reprezentând dovada realizării procedurii de citare, recurenta consideră că susținerile părții cu privire la consemnările agentului procedural nu pot fi puse în discuție decât cu ocazia procedurii înscrierii în fals întrucât citația este un act autentic, iar mențiunile agentului procedural fac dovada până la înscrierea în fals că prin obiecțiunile intimatei cu privire la constatările agentului procedural aceasta tinde de a răsturna prin proba contrară cele constatate de agent, lucru ce se poate realiza numai prin înscrierea în fals în condițiile art. 100 C. proc.

civ. Precizează recurenta-pârâtă că instanța de apel, deși a recunoscut calitatea de act autentic a procesului-verbal de constatare și calea specifică de constatare a acestuia ar fi trebuit să respingă cererea tocmai pentru că cele constatate de agentul procedural nu pot fi răsturnate decât prin înscrierea în fals, cauza penală fiind singurul mijloc de contestație. Recurenta, referindu-se la fotografiile prezentate de intimată ca elemente de probă, solicită respingerea acestora întrucât nu se pot produce probe noi în apel, acestea neavând nicio relevanță în cauză. Intimata-reclamantă SC G.I. SRL a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în principal, anularea recursului, ca nemotivat, iar, în subsidiar, respingerea recursului ca neîntemeiat.

Înalta Curte va respinge excepția nulității recursului față de faptul că, deși nu sunt încadrate în drept, dezvoltarea criticilor permite circumscrierea lor motivului de modificare reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., acestea vizând interpretarea și aplicarea greșită de către instanță a art. 85, art. 89 alin. (2) C. proc. civ. Examinând recursul din perspectiva criticilor de nelegalitate formulate, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru motivele ce se vor arăta. Potrivit art. 93 C. proc. civ., în caz de alegere de domiciliu, dacă partea a arătat și persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, comunicarea actelor de procedură se va face la acea persoană iar, în lipsa unei atare arătări, la domiciliul părții.

Deși prin acțiune reclamanta și-a indicat sediul procesual ales, datele relevând și numele persoanelor de contact, citarea reclamantei s-a făcut de către instanța de fond prin afișare la sediul social al acesteia, cu ignorarea dispozițiilor imperative cuprinse în art. 93 C. proc. civ. Prezența apărătorului reclamantei la termenul de judecată, deși acoperă viciul de procedură, nu este de natură a înlătura dreptul acestuia de a formula cerere de apărare fără altă justificare decât cea determinată de nelegala citare, aspect ce situează speța în domeniul de reglementare al art. 89 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ.

Aserțiunea recurentei cu privire la apărarea sa, privind neînscrierea în fals a intimatei cu privire la procesul-verbal reprezentând dovada realizării procedurii de citare prin afișare, este fără suport în condițiile în care instanța de apel a apreciat asupra forței probante a acestuia în ceea ce privește nelegala citare a reclamantei la sediul social al acesteia, considerent ce consolidează soluția de admitere a apelului. În considerarea celor ce preced, Înalta Curte reține, raportat la datele speței, că instanța de apel a interpretat și aplicat corect dispozițiile art. 93 C. proc. civ. și cele ale art. 85 C. proc. civ., art. 89 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., motiv pentru care, în temeiul art. 312 C. proc.

civ., reținând legalitatea deciziei recurate, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția nulității recursului invocată de intimata-reclamantă. Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă R.M. împotriva Deciziei nr. 297 din 13 iunie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 aprilie 2013. Procesat de GGC - AZ