ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 29.01.2013

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 255/2013

HOTĂRÂRE
29.01.2013
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 255/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința nr.

19497 din 27 octombrie 2010, Tribunalul București, secția a Vl-a civilă, a

constatat nulă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul V.M. în

contradictoriu cu pârâta SC C.N.P.R. SA, instanța de fond apreciind că, în

speță, sunt îndeplinite condițiile art. 133 C. proc. civ., întrucât în cauză nu

s-a făcut dovada calității de reprezentant a semnatarului acțiunii, în

condițiile în care reclamantul a fost citat cu mențiunea complinirii acestei

nereguli procedurale.

Curtea de Apel

București, secția a V-a civilă, calificând în prealabil calea de atac

exercitată de reclamant din recurs în apel, prin decizia nr. 151 din 23 martie

2012, a admis excepția netimbrării și a anulat ca netimbrat, apelul

reclamantului, instanța de control judiciar făcând aplicarea sancțiunii

reglementate de art. 20 alin. (3) din Legea

nr.

146/1997 față de împrejurarea că apelantul nu a făcut dovada achitării

taxei

judiciare de timbru și a timbrului judiciar.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs reclamantul V.M., solicitând admiterea

recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare

aceleiași instanțe.

Recurentul-reclamat

își subsumează criticile motivului de casare reglementat de art. 304 pct. 5 C.

proc. civ., arătând în susținere că nu a fost citat la domiciliul procesual

ales încă de la instanța de fond în condițiile în care cererea de apel

formulată prin avocat, are indicat în antet sediul social al acestuia.

Concluzionează

recurentul-reclamant că, procedând astfel, instanța de apel a încălcat formele

de procedură prevăzute sub

sancțiunea

nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., concretizate în

dispozițiile

referitoare la procedura de citare a părții ce își indică domiciliul ales față

de faptul că art. 93 C. proc. civ., obligă instanța să dispună efectuarea

procedurii de citare mai întâi unde partea și-a ales domiciliul, în speță

cabinetul de avocatură, și abia ulterior la domiciliul părții.

Înalta Curte,

examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, constată că recursul

este nefondat pentru motivele ce se vor arăta.

Potrivit art. 67

alin. (1) C. proc. civ., părțile pot să exercite

drepturile procedurale personal sau prin mandatar iar potrivit art. 68 alin.

(1)

teza a ll-a C. proc. civ., când procura pentru exercițiul dreptului

de chemare în judecată este dată unui avocat,

semnătura va fi certificată

potrivit Legii nr. 51/1995 republicată,

pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat care în art. 29

stipulează și că avocatul înscris în tabelul baroului are dreptul să asiste și

să reprezinte orice persoană fizică sau juridică în temeiul unui contract

încheiat în formă scrisă.

În speță, atât

declarația cât și motivele cererii de apel sunt formulate și semnate de avocat

fără, însă, ca la dosarul cauzei să fie depus mandatul dat de parte pentru

exercițiul dreptului de a promova calea de atac împotriva hotărârii instanței

de fond.

În lipsa

acestui mandat în mod corect instanța de apel a procedat

la citarea apelantului-reclamant la domiciliul

indicat în acțiune, procedura de citare pentru termenul de judecată din 23

martie 2012 fiind astfel legal

îndeplinită, și în raport de art. 93 C.

proc. civ., dovada de îndeplinire a procedurii de citare cu apelantul-reclamant

fiind primită sub semnătură de soția acestuia, astfel cum rezultă din actul de

procedură existent la fila 9 din dosarul de apel.

Așa fiind, Înalta

Curte, constatând că decizia recurată nu este

susceptibilă

de a fi cenzurată din perspectiva criticilor subsumate art. 304

pct. 5 C.

proc. civ., în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul ca

nefondat.

Respinge

recursul declarat de recurentul-reclamant V.M. împotriva deciziei nr. 151 din

23 martie 2012 pronunțată de

Curtea de Apel

București, secția a V-a civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi 29 ianuarie

2013.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2013-03-12
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 986/2013
Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința comercială nr. 20740 din 4 noiembrie 2011 Tribunalul București, secția a VI-a comercială a respins acțiunea formulată de reclamanta SC F.I.
ÎCCJ 2013-11-27
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4214/2013
Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin sentința civila nr. 8100 din data de 07 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția a Vl-a civilă, a fost anulată ca netimbrat
ÎCCJ 2013-09-18
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2693/2013
Asupra contestației în anulare, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 4637 din 10 aprilie 2012 Tribunalul București, secția a Vl-a civilă, a admis cererea principală formulată de reclamanta D.V.B.L. Sector 2 în contradictoriu cu pâ
ÎCCJ 2012-11-21
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4615/2012
M.A. și sediul profesional al acestora ar fi fost suficientă pentru îndeplinirea cerințelor prevăzute de art. 93 C. proc. civ., întrucât în cerere nu a fost indicat numele persoanei însărcinate cu primirea actelor de procedură, iar la dosar
ÎCCJ 2014-02-05
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 385/2014
de judecată în fond și în apel. în termen legal, împotriva acestei decizii, pârâta SC E.Y. SRL București a declarat recurs, nemotivat, precizând că motivele vor fi depuse în termen legal după comunicarea hotărârii atacate, conform art. 301
Sursă