ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 255/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 19497 din 27 octombrie 2010, Tribunalul București, secția a Vl-a civilă, a constatat nulă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul V.M. în contradictoriu cu pârâta SC C.N.P.R. SA, instanța de fond apreciind că, în speță, sunt îndeplinite condițiile art. 133 C. proc. civ., întrucât în cauză nu s-a făcut dovada calității de reprezentant a semnatarului acțiunii, în condițiile în care reclamantul a fost citat cu mențiunea complinirii acestei nereguli procedurale.

Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, calificând în prealabil calea de atac exercitată de reclamant din recurs în apel, prin decizia nr. 151 din 23 martie 2012, a admis excepția netimbrării și a anulat ca netimbrat, apelul reclamantului, instanța de control judiciar făcând aplicarea sancțiunii reglementate de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 față de împrejurarea că apelantul nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul V.M., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. Recurentul-reclamat își subsumează criticile motivului de casare reglementat de art. 304 pct. 5 C. proc.

civ., arătând în susținere că nu a fost citat la domiciliul procesual ales încă de la instanța de fond în condițiile în care cererea de apel formulată prin avocat, are indicat în antet sediul social al acestuia. Concluzionează recurentul-reclamant că, procedând astfel, instanța de apel a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., concretizate în dispozițiile referitoare la procedura de citare a părții ce își indică domiciliul ales față de faptul că art. 93 C. proc. civ., obligă instanța să dispună efectuarea procedurii de citare mai întâi unde partea și-a ales domiciliul, în speță cabinetul de avocatură, și abia ulterior la domiciliul părții.

Înalta Curte, examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, constată că recursul este nefondat pentru motivele ce se vor arăta. Potrivit art. 67 alin. (1) C. proc. civ., părțile pot să exercite drepturile procedurale personal sau prin mandatar iar potrivit art. 68 alin. (1) teza a ll-a C. proc. civ., când procura pentru exercițiul dreptului de chemare în judecată este dată unui avocat, semnătura va fi certificată potrivit Legii nr. 51/1995 republicată, pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat care în art. 29 stipulează și că avocatul înscris în tabelul baroului are dreptul să asiste și să reprezinte orice persoană fizică sau juridică în temeiul unui contract încheiat în formă scrisă.

În speță, atât declarația cât și motivele cererii de apel sunt formulate și semnate de avocat fără, însă, ca la dosarul cauzei să fie depus mandatul dat de parte pentru exercițiul dreptului de a promova calea de atac împotriva hotărârii instanței de fond. În lipsa acestui mandat în mod corect instanța de apel a procedat la citarea apelantului-reclamant la domiciliul indicat în acțiune, procedura de citare pentru termenul de judecată din 23 martie 2012 fiind astfel legal îndeplinită, și în raport de art. 93 C. proc. civ., dovada de îndeplinire a procedurii de citare cu apelantul-reclamant fiind primită sub semnătură de soția acestuia, astfel cum rezultă din actul de procedură existent la fila 9 din dosarul de apel.

Așa fiind, Înalta Curte, constatând că decizia recurată nu este susceptibilă de a fi cenzurată din perspectiva criticilor subsumate art. 304 pct. 5 C. proc. civ., în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant V.M. împotriva deciziei nr. 151 din 23 martie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 29 ianuarie 2013.