ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 255/2013
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 255/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin sentința nr.
19497 din 27 octombrie 2010, Tribunalul București, secția a Vl-a civilă, a
constatat nulă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul V.M. în
contradictoriu cu pârâta SC C.N.P.R. SA, instanța de fond apreciind că, în
speță, sunt îndeplinite condițiile art. 133 C. proc. civ., întrucât în cauză nu
s-a făcut dovada calității de reprezentant a semnatarului acțiunii, în
condițiile în care reclamantul a fost citat cu mențiunea complinirii acestei
nereguli procedurale.
Curtea de Apel
București, secția a V-a civilă, calificând în prealabil calea de atac
exercitată de reclamant din recurs în apel, prin decizia nr. 151 din 23 martie
2012, a admis excepția netimbrării și a anulat ca netimbrat, apelul
reclamantului, instanța de control judiciar făcând aplicarea sancțiunii
reglementate de art. 20 alin. (3) din Legea
nr.
146/1997 față de împrejurarea că apelantul nu a făcut dovada achitării
taxei
judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Împotriva
acestei decizii a declarat recurs reclamantul V.M., solicitând admiterea
recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare
aceleiași instanțe.
Recurentul-reclamat
își subsumează criticile motivului de casare reglementat de art. 304 pct. 5 C.
proc. civ., arătând în susținere că nu a fost citat la domiciliul procesual
ales încă de la instanța de fond în condițiile în care cererea de apel
formulată prin avocat, are indicat în antet sediul social al acestuia.
Concluzionează
recurentul-reclamant că, procedând astfel, instanța de apel a încălcat formele
de procedură prevăzute sub
sancțiunea
nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., concretizate în
dispozițiile
referitoare la procedura de citare a părții ce își indică domiciliul ales față
de faptul că art. 93 C. proc. civ., obligă instanța să dispună efectuarea
procedurii de citare mai întâi unde partea și-a ales domiciliul, în speță
cabinetul de avocatură, și abia ulterior la domiciliul părții.
Înalta Curte,
examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, constată că recursul
este nefondat pentru motivele ce se vor arăta.
Potrivit art. 67
alin. (1) C. proc. civ., părțile pot să exercite
drepturile procedurale personal sau prin mandatar iar potrivit art. 68 alin.
(1)
teza a ll-a C. proc. civ., când procura pentru exercițiul dreptului
de chemare în judecată este dată unui avocat,
semnătura va fi certificată
potrivit Legii nr. 51/1995 republicată,
pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat care în art. 29
stipulează și că avocatul înscris în tabelul baroului are dreptul să asiste și
să reprezinte orice persoană fizică sau juridică în temeiul unui contract
încheiat în formă scrisă.
În speță, atât
declarația cât și motivele cererii de apel sunt formulate și semnate de avocat
fără, însă, ca la dosarul cauzei să fie depus mandatul dat de parte pentru
exercițiul dreptului de a promova calea de atac împotriva hotărârii instanței
de fond.
În lipsa
acestui mandat în mod corect instanța de apel a procedat
la citarea apelantului-reclamant la domiciliul
indicat în acțiune, procedura de citare pentru termenul de judecată din 23
martie 2012 fiind astfel legal
îndeplinită, și în raport de art. 93 C.
proc. civ., dovada de îndeplinire a procedurii de citare cu apelantul-reclamant
fiind primită sub semnătură de soția acestuia, astfel cum rezultă din actul de
procedură existent la fila 9 din dosarul de apel.
Așa fiind, Înalta
Curte, constatând că decizia recurată nu este
susceptibilă
de a fi cenzurată din perspectiva criticilor subsumate art. 304
pct. 5 C.
proc. civ., în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul ca
nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge
recursul declarat de recurentul-reclamant V.M. împotriva deciziei nr. 151 din
23 martie 2012 pronunțată de
Curtea de Apel
București, secția a V-a civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 29 ianuarie
2013.