ÎCCJ, Secția penală

Asupra recursului de față ; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele : Prin încheierea din 18 mai 2013 pronunțată în Dosarul nr. 3659/2/2013 (1652/2013), Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în baza art. 149 1 C. proc. pen. a admis propunerea de arestare preventivă formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial București. A dispus luarea măsurii arestării preventive față de inculpata C.A.L., pe o durată de 29 de zile de la data de 18 mai 2013 și până la data de 15 iunie 2013, inclusiv. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut, în esență, următoarele: Din analiza dosarului cauzei instanța de fond a constatat că cererea Parchetului este întemeiată conform art. 149 1 C. proc.

pen. impunându-se arestarea preventivă a inculpatei. Astfel, Curtea a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 C. proc. pen., existând indicii temeinice de natură să convingă un observator obiectiv - în sensul art. 143 alin. (1), art. 68 1 C. proc. pen. și al art. 5 par.1 lit. c) din CEDO - că inculpata C.A.L. a săvârșit infracțiunea pentru care este cercetată constând în aceea că, în perioada februarie - 17 mai 2013 a pretins și primit bani și alte bunuri de la numita M.T., lăsând să se creadă că, în virtutea funcției de prim - procuror adjunct pe care a deținut-o, poate influența organele care efectuează urmărirea penală în vederea obținerii unei situații favorabile pentru numitul M.T., cercetat în stare de arest preventiv.

S-a mai reținut totodată că sunt îndeplinite și condițiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., întrucât inculpata este cercetată pentru o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acesteia prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce rezidă în principal în rezonanța socială profund negativă pe care o generează faptele de corupție săvârșite de către un magistrat, în rândul opiniei publice.

Curtea a apreciat că arestarea preventivă a inculpatei satisface exigențele de necesitate și proporționalitate a unei măsuri privative de libertate cu scopul urmărit, respectiv prezervarea ordinii publice, scop de interes public ce impune o reacție adecvată și proporțională din partea organelor judiciare față de fenomenul corupției în rândul persoanelor implicate în chiar activitatea judiciară, în lipsa căreia s-ar produce o veritabilă tulburare a ordinii publice, o stare de neîncredere în actul de înfăptuire a justiției penale în rândul opiniei publice, fapt ce poate avea consecințe grave asupra ordinii sociale. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpata C.A.L. Apărătorul ales al inculpatei a arătat că a formulat recurs în temeiul dispozițiilor art. 149 1 alin. (1)-(3) C. proc.

pen. criticând în principal pe considerente de netemeinicie încheierea pronunțată de Curtea de Apel București. A solicitat instanței să constate că această cale de atac este întemeiată și în consecință a pus concluzii de admitere a recursului, casarea încheierii atacate și revocarea măsurii arestării preventive. În subsidiar a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării inculpatei de a nu părăsi țara. În susținerea recursului apărătorul inculpatei a apreciat că în mod greșit judecătorul fondului a concluzionat că există indicii temeinice că inculpata ar fi săvârșit infracțiunea de trafic de influență reținută în sarcina sa.

S-a arătat că aspectele considerate relevante de judecătorul instanței de fond au fost desprinse pe de o parte din denunțurile pe care le-au formulat persoanele care aveau această calitate în cursul urmăririi penale - este vorba de soția unei persoane aflată în stare de detenție preventivă care a formulat un denunț în sensul că ar fi primit promisiuni din partea inculpatei în calitatea sa de procuror pentru rezolvarea favorabilă a situației judiciare a soțului său.

Urmare a acestui denunț soția și o persoană apropiată persoanei arestate s-au adresat complicei la săvârșirea faptei, cercetată în stare de libertate, fiind vorba despre învinuita O.M.C., care la rândul său fiind chemată în fața organelor de urmărire penală și fiindu-i aduse la cunoștință învinuirile, a relatat că pe fondul unei relații de amiciție vechi pe care o avea cu recurenta inculpată i-a adus la cunoștință acesteia că o cunoștință mai îndepărtată (este vorba chiar de martorul denunțător) ar avea probleme judiciare - fiind cercetat în stare de arest preventiv pentru săvârșirea unei infracțiuni de corupție. A solicitat instanței de recurs să dea greutatea cuvenită tuturor probelor administrate în cauză până la acest moment urmând a se avea în vedere și interesul vădit al denunțătorului de a-și face aplicabile dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002.

A mai solicitat de asemenea instanței să evalueze și poziția procesuală a coînvinuitei cu privire la care odată începută urmărirea penală și odată cu aducerea la cunoștință a învinuirilor, interesul personal al acesteia este cel care primează. În calitate de învinuită aceasta nu are obligația de a da declarații sub jurământ ca și martorii și așa fiind a solicitat instanței să aprecieze asupra caracterului subiectiv al acestor declarații. Cu privire la interceptările și înregistrările efectuate în mediul ambiental, apărătorul a solicitat instanței să aprecieze asupra lor și să se constate că pe zeci de pagini, în dreptul numelui inculpatei apare precizarea „neinteligibil”. Pe de altă parte, același apărător a mai arătat că nici susținerile coînvinuitei O.M.C.

în sensul că i s-ar fi promis că inculpata ar interveni în rezolvarea situației judiciare a denunțătorului nu se confirmă. Real rămâne faptul rezultat din interceptările telefonice că învinuita O.M.C. a pretins suma de 180.000 lei de la familia denunțătorului, că s-a prevalat de faptul că o cunoștea pe doamna procuror adjunct și că în această situație va facilita o situație juridică favorabilă persoanei arestate. A mai arătat că, așa cum rezultă chiar din ultima înregistrare ambientală surprinsă în momentul prinderii în flagrant, considerată relevantă de judecătorul fondului, singurele demersuri profesionale efectuate de inculpată au fost acelea de a afla dacă această persoană este cercetată și în alte cauze.

În declarația sa dată în fața instanței inculpata a arătat că într-adevăr a întrebat la I.P.J. Ilfov dacă există alte cauze penale pe numele denunțătorului și dacă aceste informații au fost transmise familiei acestuia. Apărătorul a susținut că infracțiunea de trafic de influență are un conținut constitutiv clar având ca obiect efectiv crearea în mintea cumpărătorului de influență convingerea că se va interveni pe lângă un funcționar pentru ca acesta să-și îndeplinească într-un anumit fel, care nu ar fi cel firesc, îndatoririle de serviciu. S-a mai susținut că deși inculpata a fost monitorizată o perioadă de timp fiindu-i evaluate convorbirile telefonice, sms-urile din toate acestea nu rezultă decât faptul că inculpata a fixat mai multe întâlniri (3 sau 4 în decurs de 4 luni) cu coînvinuita O.M.C.

Așa fiind, apărătorul a apreciat că din probele administrate în cauză nu rezultă vinovăția inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență. Cu privire la oferta de bani, apărătorul a arătat că aceasta a fost refuzată de inculpată. În raport de aspectele de natură substanțială care țin de existența faptei, a indiciilor temeinice prevăzute de art. 68 1 C. proc. pen. în sensul că fapta a fost săvârșită, că aceasta realizează elementele constitutive ale infracțiunii pentru care s-a dispus măsura preventivă, apărătorul a solicitat instanței să aprecieze că probatoriul administrat este total impropriu pentru a ajunge la concluzia că această faptă există în materialitatea ei și pe cale de consecință se poate trece la evaluarea temeiului de procedură în baza căreia instanța a apreciat necesitatea luării măsurii preventive.

Apărătorul a mai arătat că judecătorul fondului a apreciat pericolul concret pentru ordinea publică ca fiind maxim față de împrejurarea că făptuitorul are calitatea de magistrat. Într-adevăr calitatea de magistrat este o circumstanță agravantă însă inculpata este o persoană cu un trecut profesional impecabil, care și-a câștigat în mod corect și onest existența și nu trebuie tratată ca un paria. A mai arătat că pericolul pentru ordinea publică trebuie raportat la persoană, la gravitatea faptei, la incidența antisocială. Apărătorul a mai arătat că inculpata are o experiență profesională de 20 de ani, că are mai multe probleme medicale așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar. Recursul nu este fondat.

Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte reține următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a II-a penală, la data de 18 mai 2013, Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial București , a solicitat arestarea preventivă, pe o durată de 29 de zile, a inculpatei C.A.L. În susținerea propunerii, s-a arătat că, prin rezoluția din data de 10 mai 2013, ora 08:00, s-a dispus începerea urmăririi penale față de C.A.L. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu modificările și completările ulterioare și la art. 7 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 78/2000, cu modificările și completările ulterioare și față de O.M.C.

pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic de influență prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu modificările și completările ulterioare și la art. 7 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 78/2000, cu modificările și completările ulterioare. Totodată prin ordonanța din data de 18 mai 2013, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de C.A.L. pentru infracțiunea menționată reținându-se următoarea situație de fapt: La data de 21 martie 2013, Direcția Generală Anticorupție - Serviciul Județean Anticorupție Ilfov a înaintat Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial București denunțurile formulate de M.T.

și G.E.C., cu privire la săvârșirea unor infracțiuni de corupție de către O.M.C. și C.A.L. Din actele de la dosar s-a reținut că, în data de 11 iulie 2012, agentul de poliție S.I. din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Ilfov - Serviciul Investigații Criminale, s-a sesizat din oficiu cu privire la deținerea de către M.T. a autoturismului semiremorcă cu nr. de înmatriculare B-95-NDO, ce figura ca fiind sustras din Italia În noaptea de 20/ 21 octombrie 2012, M.T. a fost depistat în trafic conducând un autoturism marca P., ce figura ca fiind furat. În cursul cercetărilor, ambele autovehicule au fost ridicate și indisponibilizate. În data de 22 octombrie 2012, M.T. a fost surprins în flagrant delict în timp ce oferea cu titlu de mită suma de 3.500 lei agentului de poliție S.I., scopul fiind de a-i lăsa în custodie autovehiculele indisponibilizate.

În timpul cercetărilor s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice, stabilindu-se că inculpatul M.T. a avut păstrată capacitatea psihică de apreciere critică asupra conținutului și consecințelor social negative ale faptei de care este învinuit, având discernământul păstrat. Prin rechizitoriul nr. 2113/P/2012 din 19 martie 2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Ilfov, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului M.T. pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită prevăzută de art. 255 C. pen. cu referire la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

Din cercetările efectuate în cauză s-a apreciat că reiese faptul că M.T., soția lui M.T., a luat legătura cu o persoană din satul Sintești, care s-a arătat dispusă să o pună în legătură cu O.M.C., persoană care are influență asupra unor magistrați în așa fel încât să fie adoptată o soluție favorabilă în dosarul în care era cercetat în stare de arest preventiv soțul ei, M.T.. În cursul lunii februarie 2013, M.T. a avut o primă întâlnire cu învinuita O.M.C., ocazie cu care aceasta din urmă a afirmat că va discuta cu prietena ei, învinuita C.A.L., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea, în scopul „rezolvării’’ favorabile a dosarului în care era cercetat M.T. Ulterior, au avut loc mai multe întâlniri între denunțătoarea M.T.

și învinuita O.M.C., ocazie cu care aceasta din urmă a afirmat că a vorbit cu magistratul și că acesta i-a spus că s-a interesat de dosar, precizându-i că acea cauză penală nu este în instrumentarea acestuia, însă este posibilă „rezolvarea” problemei legate de dosar, în sensul de a fi pus în libertate M.T. și de a nu fi trimis în judecată. În cursul discuțiilor, învinuita O.M.C. i-a pretins denunțătoarei M.T. 18.000 lei, sumă ce urma să fie remisă procurorului C.A.L. după „rezolvarea” dosarului. Ulterior acestor discuții, la cererea învinuitei O.M.C., denunțătoarea M.T. a participat la două întâlniri, la un restaurant, cu aceasta și învinuita C.A.L., în cadrul cărora a remis magistratului câte 2.000 lei, în total suma de 4.000 lei, precum și produse alimentare și nealimentare, foloase care au fost date ca urmare a ajutorului promis de magistrat pentru „rezolvarea” favorabilă a dosarului penal.

La una dintre aceste întâlniri a participat și denunțătorul G.E.C., care a auzit discuțiile purtate. S-a reținut de către procuror că aspectele prezentate rezultă din denunțurile și declarațiile date de către M.T. și G.E.C., care au asistat la evenimente, din denunțul lui M.T., care a luat cunoștință indirect despre cele întâmplate și parțial din declarațiile învinuita O.M.C., care a recunoscut că a participat la una dintre întâlniri, auzind cele discutate și observând când au fost remise magistratului suma de 2.000 lei și produsele. În ziua de 27 martie 2013, M.T., s-a deplasat la locuința învinuitei O.M.C., fiind însoțită de G.E.C. Cu această ocazie, la cererea învinuitei O.M.C., M.T. a remis acesteia o copie a rechizitoriului emis la data de 19 martie 2013 de Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov în Dosarul nr. 2113/P/2012, prin care s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului M.T.

pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită prevăzută de art. 255 C. pen. cu referire la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. În timpul întâlnirii, învinuita O.M.C. a citit rechizitoriul, ocazie cu care a afirmat că procurorul de caz, ca urmare a intervențiilor magistratului C.A.L., a lăsat intenționat anumite „portițe”, care să poată fi valorificate în favoarea inculpatului M.T. în cursul judecării cauzei. Totodată, învinuita O.M.C. a precizat că procurorul de caz nu a avut altă posibilitate de soluționare a dosarului, decât emiterea rechizitoriului, deoarece inculpatul făcea obiectul unei anchete mai ample. O.M.C.

a făcut referiri și cu privire la expertiza medico-legală psihiatrică efectuată în acel dosar, afirmând că a fost dispusă ca urmare a sugestiilor magistratului C.A.L., scopul fiind întârzierea anchetei penale și punerea în libertate a inculpatului la expirarea termenului maxim legal de arestare preventivă în cursului urmăririi penale. S-a reținut că situația de fapt descrisă este dovedită de relatările denunțătorilor M.T. și G.E.C., de relatările învinuitei O.M.C., de înregistrările audio și video ale convorbirilor purtate în mediu ambiental, precum și de procesul verbal de redare în scris a convorbirilor interceptate și înregistrate în condițiile legii. În după amiaza aceleiași zile, denunțătorii s-au deplasat, la solicitarea învinuitei O.M.C.

la un restaurant unde s-au întâlnit cu o avocată recomandată de aceasta din urmă pentru a discuta situația juridică a inculpatului M.T. În timpul deplasării de la domiciliu până la locul întâlnirii, învinuita O.M.C. a purtat discuții cu M.T. și G.E.C., în cursul cărora a confirmat remiterea sumelor de bani de către denunțătoare procurorului C.A.L., scopul fiind ca aceasta să intervină pe lângă procurorul de caz pentru a găsi o variantă de rezolvare în mod favorabil a situației juridice a inculpatului M.T., aspecte ce rezultă din relatările denunțătorilor M.T. și G.E.C., ale învinuitei O.M.C., din înregistrarea audio a convorbirilor purtate în mediu ambiental, precum și din procesul verbal de redare în scris a convorbirilor interceptate și înregistrate în condițiile legii.

Înregistrarea audio a fost pusă la dispoziția organului de urmărire penală de către denunțătorul G.E.C. În data de 29 martie 2013, potrivit practicii anterioare, învinuita O.M.C. a încercat să stabilească o întâlnire cu învinuita C.A.L., în cursul aceleiași zile: Convorbirea telefonică tip SMS transmisă la data de 29 martie 2013, ora 11:23:15, de la înv. O.M.C., utilizator al postului telefonic x, către înv. C.A.L., utilizator al postului telefonic x, are următorul conținut: „O.K.?.19-19,10.” Procedând în același mod, învinuita C.A.L. i-a răspuns prin SMS transmis la data de 29 martie 2013, ora 14:08:55, de la postul telefonic cu nr. x având textul: „Sunt plecata pana marți. Treci pe la mine miercuri sau rămâne pentru vineri.” Învinuita O.M.C.

a confirmat primirea mesajului prin intermediul altui sms, cu textul „OK. va pup.” Cele trei mesaje tip sms au fost redate într-un proces verbal, aflat la dosarul cauzei. În ziua de 31 martie 2013, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a desfășurat acțiuni de amploare în localitatea Sintești, fiind vizate și persoane cunoscute de învinuita O.M.C. În data de 1 aprilie 2013, M.T. și G.E.C. s-au deplasat la locuința învinuitei O.M.C., iar în timpul discuțiilor purtate aceasta din urmă i-a învățat pe cei doi ce ar trebui să declare în cazul în care vor fi audiați de organele de urmărire penală în ceea ce privește relația avută cu ea și cu procurorul C.A.L.

Totodată învinuita O.M.C. a făcut referire la alte sume de bani primite de magistrat de la persoane din Sintești vizate de ancheta D.I.I.C.O.T. În timpul întâlnirii cu denunțătorii, învinuita O.M.C. a contactat-o telefonic pe învinuita C.A.L., discutând cu aceasta despre o posibilă întâlnire la biroul magistratului, iar ulterior discuției cu magistratul, învinuita O.M.C. le-a spus denunțătorilor că trebuie să obțină o altă copie a rechizitoriului emis pe numele lui M.T., deoarece a ars copia pe care o primise anterior de la denunțătoare. În acest context, învinuita O.M.C. a făcut referiri cu privire la persoanele cercetate din Sintești de Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea și la măsurile de precauție ce trebuiau luate pentru a nu fi descoperite faptele de corupție săvârșite de acestea și de magistrat.

De teama faptului că i-ar fi putut fi interceptate convorbirile, învinuita O.M.C. a învățat-o pe M.T. cu privire la modul în care să își formuleze apărarea în cazul în care va fi audiată de organele de urmărire penală, cerându-i să susțină că o cunoaște de mai mulți ani. De asemenea, i-a cerut să o contacteze telefonic în așa fel încât să creeze aparența unei legături de prietenie între învinuita O.M.C. și M.T., precum și cum să prezinte relația pe care o are cu învinuita C.A.L., aspecte ce rezultă din relatările denunțătorilor M.T. și G.E.C., ale învinuitei O.M.C., din înregistrarea audio - video a convorbirilor purtate în mediu ambiental, precum și din procesele verbale de redare în scris a convorbirilor interceptate și înregistrate în condițiile legii.

În data de 4 aprilie 2013, învinuita O.M.C. a plecat, împreună cu denunțătorii, cu autoturismul marca M. cu nr. de înmatriculare x, condus de G.E.C., spre sediul Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea pentru a discuta cu învinuita C.A.L. situația juridică a dosarelor având ca obiect furtul celor două autovehicule deținute de M.T. În drum spre orașul Buftea, cei trei au oprit pe Bulevardul Ion Mihalache, București, la magazinul M., de unde au cumpărat produse alimentare și nealimentare în valoare de cel puțin 93,64 lei, bunuri pe care intenționau să le remită învinuitei C.A.L. În continuare, cei trei s-au deplasat la o florărie de unde au cumpărat o floare pentru magistratul C.A.L., prețul acesteia fiind de 35 lei.

Când au ajuns în localitatea Buftea, în fața sediului parchetului, învinuita O.M.C. a coborât din autoturism și a intrat în sediul instituției, având asupra sa o plasă ce conținea bunurile cumpărate pentru prim procurorul adjunct. Denunțătorii au rămas în autoturismul parcat pe strada Eroilor unde este situat sediul Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea. Magistratul C.A.L. a fost anunțată de către jandarmul de serviciu că este căutată de o persoană, magistratul ieșind în întâmpinarea acesteia la punctul de control acces. C.A.L. a condus-o pe învinuita O.M.C. în birou, reproșându-i că o caută la birou deși nu i-a confirmat că se pot întâlni. În același context, învinuita C.A.L. s-a arătat deranjată cu privire la faptul că învinuita O.M.C.

a venit în sediul parchetului, având asupra sa plasa cu produsele ce urmau a-i fi oferite. În timpul întâlnirii cele două învinuite au stabilit să se întâlnească la restaurantul M.D. din zona Bucur - Obor, în data de 06 aprilie 2013, ora 15,00. La plecare, învinuita O.M.C. a ieșit fără a mai avea asupra sa plasa cu bunurile cumpărate pentru magistrat, aceasta fiind lăsată la jandarmul de serviciu, conform indicațiilor magistratului. Se reține că aceste aspecte sunt confirmate de relatările denunțătorilor M.T. și G.E.C., de relatările învinuitei O.M.C., de înregistrarea audio-video a convorbirilor purtate în mediu ambiental, precum și de procesul verbal de redare în scris a convorbirilor interceptate și înregistrate în condițiile legii.

În data de 6 aprilie 2013, conform înțelegerii existente între magistrat și învinuita O.M.C., urma să aibă o întâlnire între cele două la un restaurant restaurantul M.D. din zona Bucur - Obor. Învinuita C.A.L. i-a transmis învinuitei O.M.L. un mesaj tip sms, modificând ora întâlnirii. În după amiaza acelei zile, denunțătorii și învinuita O.M.C. s-au deplasat la terasa acelui restaurant, cu autoturismul marca M. cu nr. de înmatriculare x, condus de G.E.C. S-a menționat că M.T. pregătise un plic ce conținea suma de 500 lei, ce urma să fie remis magistratului, prin intermediul învinuitei O.M.C. La momentul când aceștia se apropiau de restaurant, învinuita O.M.C. a întrebat-o pe M.T. ce sumă de bani a pregătit pentru magistratul C.A.L., aceasta răspunzându-i 500 lei.

Aflând cuantumul sumei de bani, O.M.C. a apreciat că este o sumă prea mică pentru magistrat, în condițiile în care se întâlnește cu ei într-o zi de sâmbătă. În jurul orelor 15:30, magistratul C.A.L. a intrat în restaurant și s-a așezat la o masă fiind urmată de învinuita O.M.C. După câteva minute de discuții între cele două, învinuita O.M.C. i-a făcut semn lui M.T. să intre în restaurant, ieșindu-i în întâmpinare. O.M.C. i-a cerut plicul cu bani, iar apoi s-au așezat amândouă la masa unde aștepta C.A.L. În timp ce discutau despre situația juridică a soțului denunțătoarei, M.T., învinuita O.M.C. a introdus plicul cu bani într-o revistă și a așezat-o pe masă în imediata apropiere a magistratului, care la un moment dat a luat plicul cu bani și l-a pus sub portmoneul ei, aflat pe masă în dreptul său.

Din discuțiile purtate cu C.A.L., a rezultat că aceasta se va interesa de situația dosarelor având ca obiect infracțiunile de furt, urmând să se întâlnească ulterior pentru a le comunica cum putea fi ajutat M.T. S-a reținut în referat că aspectele descrise mai sus reies din relatările denunțătorilor M.T. și G.E.C., de ale învinuitei O.M.C., din înregistrarea audio - video a convorbirilor purtate în mediu ambiental, înregistrarea comunicărilor tip sms, precum și de procesele verbale de redare în scris a convorbirilor interceptate și înregistrate în condițiile legii. În data de 10 mai 2013, ora 19:24:33, de la postul telefonic mobil cu nr. x, utilizat de către aceasta, învinuita O.M.C. a transmis un SMS la postul telefonic mobil cu nr. x, utilizat de magistratul C.A.L., cu textul „Ne putem vedea ?”, scopul fiind stabilirea unei noi întâlniri cu magistratul.

La ora 22:43:28, C.A.L. a răspuns printr-un alt SMS, cu textul „Am fost la fitnes si la cumpărături fără tel, Am văzut foarte târziu mesajul. Vb. săptămâna viitoare.” Urmare acestui mesaj tip sms învinuita O.M.C., în data de 11 mai 2013, ora 14:02:55 a transmis de pe același post telefonic mobil către magistratul C.A.L., un mesaj tip sms cu textul „Acum am văzut sms, m-am simțit foarte rău, când va pot vedea?”. În aceiași zi, la ora 14:14:27 magistratul C.A.L. a răspuns de pe același număr de telefon cu mesajul având textul „Treci pe la mine miercuri, pe la 11 - 12?”, întâlnire confirmată de învinuita O.M.C. printr-un sms transmis la ore 14:15:50, cu textul „O.K. Va pup”. Având în vedere ziua și intervalul orar stabilit pentru această întâlnire, învinuita O.M.C.

a înțeles că locul întâlnirii îl reprezintă sediul Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea, mai precis biroul procurorului C.A.L., loc în care și anterior cele două s-au mai întâlnit. În data de 15 mai 2013, în jurul orei 11,30, învinuita O.M.C. s-a deplasat la sediul Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea, unde s-a întâlnit cu magistratul C.A.L., în biroul acesteia. Astfel, în timpul discuțiilor purtate învinuita O.M.C. a întrebat-o pe învinuita C.A.L. dacă a aflat ceva despre situația dosarelor în care se efectuează cercetări față de M.T. sub aspectul comiterii unor infracțiuni de furt de autovehicule, magistratul răspunzând afirmativ și dând de înțeles că a notat informațiile obținute.

Cele două au stabilit să se întâlnească în data de 17 mai 2013, orele 18,30 la o cafenea situată în București, pe Șos. Colentina, în zona Teiul Doamnei, la o stație a troleului 66 de la Bucur - Obor. Pentru a nu greși locația, magistratul a scris pe un bilețel tip post-it de culoare roz, mențiunile „Teiul Doamnei, stația de troleu”, înscris pe care l-a înmânat învinuitei O.M.C. O.M.C. i-a mai spus faptul că M.T. dorește să se întâlnească cu ea pentru a afla detalii legate de acele dosare în care soțul ei este cercetat. În acest context, învinuita O.M.C. a întrebat-o ce să-i aducă M.T. la întâlnire, magistratul răspunzându-i că dorește 2 (două) cartușe cu țigări marca K., făcând precizarea în mod expres că nu dorește să primească marca de țigări pe care o consumă în mod obișnuit, referindu-se la țigările K. În continuare, O.M.C.

a întrebat-o dacă dorește să primească și sume de bani, aceasta răspunzând pozitiv. La întrebarea învinuitei O.M.C. dacă M.T. să-i aducă 1.000 sau 2.000 de euro, magistratul C.A.L. a răspuns că probabil M.T. o să consideră că este prea mult, stabilind în cele din urmă că este suficientă suma de 2.000 - 3.000 lei. Cele două au convenit ca la întâlnirea de la cafenea să participe și M.T., care de altfel urma să-i dea magistratului C.A.L. suma de bani și produsele solicitate. În finalul discuției, cele două au stabilit ca până la întâlnirea din 17 mai 2013 orele, 18 : 30 să nu mai comunice telefonic, inclusiv prin mesaj tip sms, așa cum obișnuiau. Starea de fapt descrisă mai sus, a susținut procurorul, este confirmată de declarația învinuitei O.M.C., de înregistrările audio-video a convorbirilor purtate în mediu ambiental, precum și de procesele verbale de redare în scris a convorbirilor interceptate și înregistrate în condițiile legii.

În data de 17 mai 2013, conform înțelegerii anterioare, O.M.C., însoțită de M.T. și G.E.C., s-a întâlnit cu C.A.L. pe terasa localului situat în București, Șoseaua Colentina. Inițial, O.M.C., având asupra ei o sacoșă de culoare turcoaz, inscripționată D., în care se aflau două cartușe de țigări marca K., s-a așezat la o masă situată în partea dreaptă a terasei. În jurul orelor 19:00, C.A.L. a ajuns la terasă și s-a așezat la masă cu O.M.C., aceasta din urmă spunându-i că M.T. are „ceva” pentru ea și că dorește să discute. La scurt timp, O.M.C. i-a făcut semn denunțătoarei să se apropie, M.T. conformându-se. Ajungând la masa la care se aflau cele două, M.T. a scos din buzunarul hainei un plic în care se afla suma de 3.000 lei, pe care i l-a dat învinuitei O.M.C., iar la cererea învinuitei C.A.L., denunțătoarea s-a îndepărtat de masa respectivă, așezându-se pe o bancă în apropierea terasei.

O.M.C. a introdus plicul cu bani în sacoșa în care se aflau cartușele cu țigări, iar la un moment dat, în timp ce discuta cu C.A.L. a așezat-o pe masă, în fața acesteia. La plecare, C.A.L. a luat sacoșa ce conținea țigările și plicul cu bani și s-a îndepărtat de masă, fiind urmată la o distanță mică de O.M.C.. În continuare, M.T. s-a apropiat din spate de C.A.L., fiind inițiată o discuție privitoare la situația juridică a dosarelor în care soțul ei M.T. este cercetat pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt. C.A.L. i-a spus denunțătoarei că s-a interesat de situația dosarelor, ocazie cu care i-a înmânat două înscrisuri de mici dimensiuni, conținând mențiuni olografe, pe unul dintre înscrisuri apărând textul: „3736/P/2012 din 7 august 2012 (nr. poliție) 601357”, iar pe cel de al doilea înscris apărând mențiunea „M.T.

- M.M. 148/P/2012 PTB 5938/P/2011 SIF din 07 martie 2012 SC F.M. SRL”. Învinuita C.A.L. i-a spus denunțătoarei că este posibil ca unul dintre dosare să fie înregistrat la Parchetul de pe lângă Tribunalul București, afirmând că cel de-al doilea este înregistrat la poliție, iar nu la Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea. La intervenția echipei operative a Direcției Naționale Anticorupție, care a constatat săvârșirea infracțiunii flagrante, C.A.L. a lăsat să-i cadă din mână pe asfalt sacoșa în care se aflau suma de bani și cartușele cu țigări primite de la M.T., prin intermediul învinuitei O.M.C. Aceste din urmă aspecte de fapt, a reținut procurorul rezultă din procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante, din declarațiile învinuitei O.M.C.

și ale denunțătoarei M.T., din înregistrările audio-video a convorbirilor purtate în mediu ambiental, din înregistrările video efectuate cu ocazia supravegherii operative, precum și din procesele verbale de redare în scris a convorbirilor interceptate și înregistrate în condițiile legii. În ceea ce privește condițiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen. s-a arătat în referat că infracțiunea de trafic de influență pentru care este cercetată inculpata, este se pedepsește cu închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea ei în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

S-a arătat că deși pericolul social al faptei nu se confundă cu pericolul concret pentru ordinea publică, nu se poate face abstracție de acest pericol fiind un element al stării de pericol pentru ordinea publică, deoarece săvârșirea infracțiunii lezează valorile apărate de legea penală, iar pericolul creat vizează ordinea publică prin aceea că împiedică normala funcționare a entităților prevăzute de articolul 145 C. pen. În speță, s-a considerat că este vorba de săvârșirea unei infracțiuni de corupție deosebit de grave, trafic de influență de către un magistrat care, profitând de funcția deținută, în mod voit a încălcat legea, la a cărei respectare trebuia să vegheze.

S-a apreciat că prin activitatea infracțională desfășurată de C.A.L., în calitate de prim procuror adjunct al Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea, aceasta a adus atingere gravă prestigiului Ministerului Public, fiind de natură să creeze în rândul opiniei publice sentimentul că magistrații sunt corupți sau după caz coruptibili, fiind posibil ca în schimbul unor sume de bani sau foloase să poată fi influențat cursul urmăririi penale și actul de justiție. Prin ordonanța nr. 2 a Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial din data de 18 mai 2013, s-a dispus reținerea magistratului C.A.L. pe o durată de 24 de ore, începând cu data de 18 mai 2013, ora 07:45 până în data de 19 mai 2013, ora 07:45, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 257 C. pen.

raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu modificările și completările ulterioare și la art. 7 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 78/2000, cu modificările și completările ulterioare. Prin hotărârea nr. 170 din 18 mai 2013, Consiliul Superior al Magistraturii - Secția pentru procurori a hotărât încuviințarea luării măsurii arestării preventive a magistratului C.A.L., prim procuror adjunct al Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea. Înalta Curte constată că în mod întemeiat instanța de fond a admis propunerea de arestare preventivă formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial București, cu privire la inculpata C.A.L., fiind îndeplinite cerințele prevăzute de art. 143 și art. 148 lit. f) C. proc.

pen. Astfel, în cauză există indicii temeinice în sensul dispozițiilor art. 68 1 C. proc. pen. din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpata a săvârșit fapta pentru care este cercetată, constând în aceea că în perioada februarie - 17 mai 2013 a pretins și primit bani și alte bunuri de la numita M.T., lăsând să se creadă că, în virtutea funcției de prim-procuror adjunct pe care a deținut-o, poate influența organele care efectuează urmărirea penală în vederea obținerii unei situații favorabile pentru numitul M.T., cercetat în stare de arest preventiv. Relevante în acest sens sunt procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, declarațiile învinuitei O.M.C. și ale denunțătoarei M.T., înregistrările audio-video a convorbirilor purtate în mediul ambiental, înregistrările video efectuate cu ocazia supravegherii operative, procesele-verbale de redare în scris a convorbirilor interceptate și înregistrate în condițiile legii.

Sunt de asemenea îndeplinite, în mod cumulativ condițiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen. atât sub aspectul cuantumului pedepsei prevăzut de lege, mai mare de 4 ani închisoare dar și a pericolului concret pentru ordinea publică pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpatei, în speță fiind vorba despre săvârșirea unei infracțiuni de corupție deosebit de grave - trafic de influență - de către un magistrat care, profitând de funcția deținută, în mod voit a încălcat legea, la a cărei respectare trebuia să vegheze. Prin activitatea infracțională desfășurată, inculpata în calitate de prim-procuror adjunct al Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea, a adus atingere gravă prestigiului Ministerului Public, aceasta fiind de natură să creeze în rândul opiniei publice sentimentul că magistrații sunt corupți sau compatibili, fiind posibil ca în schimbul unei sume de bani sau foloase să poată fi influențat cursul urmăririi penale și actul de justiție.

Deși este urmarea unei aprecieri subiective, evaluarea pericolului concret pentru ordinea publică se bazează pe criterii obiective, chiar dacă acestea nu sunt strict cuantificabile. În aplicarea dispozițiilor art. 5 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, dispozițiile art. 136 alin. (8) C. proc. pen. stabilesc cu titlu de generalitate criteriile de alegere a măsurii preventive, acestea constituind, implicit, și criterii de apreciere a pericolului pentru ordinea publică. Astfel, conform art. 136 alin. (8) C. proc. pen. „alegerea măsurii ce urmează a fi luată se face ținându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, de vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia măsura”.

În acest context se constată lipsa unor motive rezonabile care să poată justifica aplicarea unei măsuri preventive alternative, mai puțin restrictive cum este măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea. Invocarea de către inculpată a unor circumstanțe personale favorabile, legate de statutul său social, de faptul că este o persoană cu un trecut profesional impecabil, că și-a câștigat în mod corect și onest existența, că a profesat timp de 20 de ani având funcția de procuror, starea precară a sănătății ce rezultă din înscrisurile medicale depuse la dosarul cauzei, toate acestea nu pot conduce la respingerea propunerii de arestare preventivă și luarea unei măsuri restrictive de libertate mai puțin severe, câtă vreme sunt îndeplinite cerințele art. 143 C. proc.

pen. și art. 148 lit. f) C. proc. pen. Măsura arestului preventiv la acest moment procesual este justificată și de necesitatea unei bune desfășurări a procesului penal așa cum cere art. 136 C. proc. pen., aspect care nu încalcă prezumția de nevinovăție garantată de art. 5 2 C. proc. pen. Față de cele menționate, se apreciază că există motive relevante și suficiente care justifică necesitatea luării măsurii arestării preventive. Pentru motivele arătate, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpată împotriva încheierii din 18 mai 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurenta inculpată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata C.A.L. împotriva încheierii din 18 mai 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. 3659/2/2013 (1652/2013). Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 125 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 24 mai 2013.